Scînteia Tineretului, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 6338-6364)

1969-10-10 / nr. 6346

ÎN PAG. A 2-A: ACTUALITATEA pentru TINERET CRONICA DEBUTURILOR CRONICA PLASTICĂ RITMUL BURI IA SIMARAT­­­ESTE URI PARAVAI PENTRU RĂMINERILE IN URMA LA RECOLTAT In momentul cînd transmitem graficul din operaţia generali a judeţului VRANCEA oglin­deşte efectuarea lucrărilor de însămînţări la culturile de toam­nă în procent de 92 la sută Concentrînd întreaga forţă me­canică, zi şi noapte, la execu­tarea lucrărilor de sezon şi an­­trenînd în această campanie ho­tărâtoare pentru soarta viitoa­relor recolte zeci de mii de bra­te de muncă cele 85 de coope­rative agricole d­e producţie ale judeţului vor termina campania agricolă de însămînţări cu 10 zile mai devreme şi în deplină epocă optimă. Pînă în prezent, cele mai multe cooperative a­­gricole din judeţ — în propor­ţie de 96 la sută — şi-au tran­sferat sămînţa griului şi a celor­lalte cereale­­de toamnă în pa­tul germinativ din cîmpuri. Şi, ce se impune încă de la început precizat este că ritmul acce­lerat al însămînţărilor nu s-a făcut în dauna calităţii, a pre­gătirii superficiale a terenului. Redăm de pe itinerariul nos­tru de campanie cîteva aspecte de muncă, imagini specifice acestui anotimp. Pe solele pod­­zolice foarte tari, dar propice culturii griului am întîlnit, în aceste zile, echipe şi brigăzi speciale de tineri înarmaţi cu sape şi tîrnăcoape, lucrînd din zorii dimineţii şi pînă seara tirziu la sfărîmatul bulgărilor împietriţi, rămaşi în urma discurilor de tractoare. Paralel cu lucrările de însămînţări — se poate spune în raport direct cu acestea , se desfăşoară acti­vitatea de recoltare a porumbu­lui şi sfeclei de zahăr, asigu­rarea bazei furajere, culesul viilor. Muncile complexe, con­centrate într-o perioadă relativ scurtă de timp, au­ determinat cooperativele agricole de pro­ducţie de pe aceste meleaguri să-şi ia din vreme toate măsu­rile agrotehnice cuvenite, să împartă echilibrat forţele în funcţie de urgenţa şi epoca op­timă lucrărilor agricole. O ma­re contribuţie au adus-o în a­­­ceastă campanie şi mecaniza­torii. In condiţii deosebite, dic­tate de o iarnă prelungită şi într-o toamnă lipsită de pipi, volumul lucrărilor mecanizabile pe hantru se dublează, se tric­plează, se repetă de cinci, şase ori. Astfel, la C.A­ P. Mihălceşti cele 610 hectare destinate însă­­mînţărilor griului au fost dis­cuite şi tăvălugite de 9 ori.­. Ca să fie degrevată activitatea tractoarelor, de 10 zile lucrează în cîmi 1300 braţe de muncă ; două convoaie de atelaje sunt special pregătite pentru trans­portul obligaţiilor contractuale în baza de recepţie, iar două brigăzi mobile , formate dintre tineri intervin zilnic acolo unde se simte mai mare nevoie. Situaţia în aceeaşi zonă agri­colă, deci beneficiind de ace­leaşi condiţii naturale de lucru, cooperativa agricolă Ciorăşti desfăşoară, potrivit graficului, o viteză zilnică la semănare de 40 hectare ; 12 tractoare ară şi tăvălugesc ca să asigure te­ren de lucru pentru cele 4 se­mănători . 6 tractoare asigură transportul porumbului şi sfe­clei de zahăr în baza de recep­ţie Un tractor la grădina de legume Viteza zilnică de lucru la însămînţat ar fi putut fi spo­­rită cu încă 10 hectare dacă la această cooperativă agricolă 5 tractoare nu s-ar afla de mai mult timp pe butuci din lipsă de piese de schimb. De aseme­nea la cooperativa agricolă Băleşti, cu toate că însămînţa­­tul se apropie de sfîrşit, această lucrare se face încet, cu mari eforturi şi pierdere de timp ; din cele 789 hectare cu porumb, numai de pe 450 s-a strîns re­colta, iar eliberate şi de masa I. MARCOVICI (Continuare în pag. a lll-a) Pe ogoarele cooperativei agricole din Mirţa, judeţul Ilfov, tractoriştii Dom Cor­nel şi Vasile Tudose se e­­videnţiază attt prin volu­mul muncii cit şi prin ca­litatea lucrărilor executate Foto: O. TLECAN Deşi în ultimul timp a-au obţinut re­zultate bune in unele judeţe — Galaţi, Brăila, Tulcea, Ialomiţa, să prezint doar citeva exemple — totuşi, ritmul de lucru nu reflectă posibilităţile de care se dispune. Este îngrijorătoare rămîne­­rea în urmă la semănat şi recoltat consta­tată în judeţele Maramureş, Timiş, Con­stanţa, Covasna, Alba, Sibiu, Cluj, unde abia de s-a realizat o treime din volumul lucrărilor din această perioadă. Pînă la 20 octombrie, data socotită ca limită optimă maximă mai răm­in de pre­gătit şi semănat aproape un milion de hectare şi de recoltat, numai cu porumb, o suprafaţă de peste 1,2 milioane hectare. In asemenea condiţii este imperios nece­sar ca întreaga energie a oamenilor mun­cii de pe ogoare să fie canalizată în di­recţia folosirii zi şi noapte a fiecărei ore, a utilizării cu randament maxim a tutu­ror tractoarelor si utilajelor organizate in această mare bătălie de care depinde recolta prezentă și viitoare. Proletari din toate ţările, uniţi-vă­ ANUL XXV. SERIA II NR. 6346 4 PAGINI - 30 BANI VINERI 10 OCTOMBRIE 1969 HUNEDOARA vă aşteaptă, tovarăşi care la repartizare aţi răspuns A­BSENT! Judeţul construieşte cu tehnicieni, în timp ce arhitecţii stau la Bucureşti Poate un profesor suplini 101 colegi care nu s-au prezentat la post? Deficitul de cadre arată mari lipsuri la capi­tolul educaţia responsabilităţii sociale .. . 2 3 . Iată cîteva cifre: din 1960 pînă acum DSAPC Deva a cerut Institutului de arhitectură din Bucureşti 63 de arhitecţi, în fi­ecare an nevoile crescînde ale ju­deţului solicitînd, în aceatsă parte a ţării, un număr din ce în ce mai mare de specialişti. Nominal, din cei 63 de arhitecţi reparti­zaţi se află azi în instituţie doar 3. Trustul de construcţii Hunedoara cu sediul la Deva, conform sarcinilor de producţie din ultimii 5 ani a evaluat nece­sarul de cadre cu pregătire supe­rioară la 60 de ingineri cu dife­rite specialităţi. In fapt, la pos­turi se află numai 24, mai bine de jumătate dintre ei fiind cei sosiţi prin repartizările ab­solvenţilor din promoţia 1969. Inspectoratul şcolar al judeţului a cerut, pentru cele 825 de ca­tedre şcolare descoperite tot atî­­ţia profesori. S-au prezentat 474, golurile fiind „umplute“ cu ca­dre necalificate sau în curs de calificare. Pentru 101 posturi va­cante la limba franceză s-a pre­zentat un singur profesor... La secţia economică a Comite­tului judeţean P.C.R. ni se con­firmă că lipsa de cadre este in­tr-adevăr una din problemele di­ficile ale judeţului Hundoara. Lipsesc de la locurile de muncă peste 300 de specialişti, mulţi dintre ei solicitaţi în sectoarele di­rect productive în Întreprinderile pentru care se investesc anual milioane de lei. O serie de uni­tăţi industriale din judeţ sunt în­­tr-atît vitregite prin neprezenta­­rea unor absolvenţi încît nu gă­sesc specialişti nici pentru... pos­turile de conducere ! S-a creat de curînd întreprinderea alimentară care a cuprins toate unităţile cu acest specific din judeţ. La o producţie globală de 600 milioane lei anual sînt doar 3 ingineri cu o pregătire adecvată, restul pos­turilor fiind acoperite de specia­lişti cu diverse alte calificări sau chiar cu oameni fără o pregătire aproximativ apropiată cerinţelor producţiei. Direcţia judeţeană de transport auto n-a găsit un ingi­ner pentru a conduce autobaza. Migraţia spre alte oraşe se ma­nifestă la diferite eşaloane ale producţiei. Sunt aici condiţii mai puţin normale de viaţă şi de muncă ? — Ne întrebaţi de condiţiile ce li se oferă ?!, răspunde to­varăşul VIOREL FAUR, prim­­secretar al comitetului judeţean U.T.C. Personal, consider că sunt dintre cele mai bune, încă înainte de a se prezenta la mum-GANNA RÃDULESCU OVIDIU PĂUN (Continuare în pag. a II-a) ECHIPA PORTUGALIEI A SOSIT ASEARĂ BLITZURI PE AEROPORT Aseară, în jurul orelor 19, cursa TAROM care venea de la Lisabona a­­vînd la bord echipa re­prezentativă a Portuga­liei, a aterizat pe aero­portul Băneasa. Mii de SIMOES iubitori ai fotbalului au venit să întîmpine, după un bun obicei, solii soc­­cerului lusitan, încă de la apari­ţia pe scările avionu­lui a lui Eusebio, Si­­moes, Tores, Jose Ma­ria et Co. declanşa­toarele aparatelor de fotografiat şi filmat au început să ţă­­căne, flash-urile să ful­gere- Bineînţeles, au urmat asalturile ziaris­ (Continuare tr» pag. a IlI-a) Ultimul meci de verificare al echipei noastre nationale de fotbal CALIFICAREA CONSTRUCTORILOR DE MAŞINI LA ORA MARILOR EXIGENŢE SEMNE DE ÎNTREBARE PE DIPLOMA TINERILOR STRUNGARI IL Practica în producţie a elevilor şcolii profesionale — o problemă încheiată? Prin ordinul nr. 64/1969 al Ministerului Indus­triei Constructoare de Maşini, elevii anului III al şcolilor profesionale au fost angajaţi In producţie ca muncitori calificaţi — continuîndu-şi, în paralel studiile teoretice. Rezultatele constatate de noi intr-un mare număr de uzine — după două, trei luni de la aplicarea ordinului — sunt foarte bune, ele reflectînd valoarea şi realismul acestei experienţe. . . . „ „ , — Peste 85 la sută dintre ei — spune maistrul ION IONESCU, de la Uzina de mecanică fină Sinaia — şi-au realizat şi depăşit normele încă din prima lună, dar acest lucru nu este suficient. Ei nu ne-au fost trimişi doar ca să completăm un gol al forţei de muncă, ci, în acelaşi timp, să-i putem pregăti mai temeinic. Din acest punct de vedere, nouă, maiştrilor, inginerilor, reglorilor, muncitorilor cu experienţă ne revine sarcina de cea mai înaltă răspundere de a le supraveghea creş­terea ca muncitori formaţi, multilateral pregătiţi profesional, capabili să facă faţă nu numai sarcini­lor tehnice şi producţiei de azi, dar şi celor ce se vor ivi peste 20—30 de ani. IOAE, ROMULUS (Continuare în pag. a lll-a) Adnotări univer­sitare­­", de GH. SUCIU Multe din amfiteatrele ins­tituţiilor bucureştene poartă numele marilor profesori sau oameni de cultură români : Cantemir, Haşdeu, Odobes­­cu, Bălcescu (în acest amfi­teatru îşi fuma prelegerile de literatură comparată Tudor Vianu), Pârvan etc. Faptul e semnificativ. La Iaşi (tocmai la Iaşi), cu excepţia aulei ca­re se numeşte „Mihail Emi­­nescu“, amfiteatrele sunt nu­merotate. Lasă că sunt şi foar­te greu de găsit (amfiteatru „3 (II)“, amfiteatrul „3 N­ (2)“. Acelaşi lucru şi la Cluj. Lim­bajul cifrat ameninţă serios. Pierdem din zi în zi cuvin­tele, dezaureolăm simbolurile, ne pustiim sufletele. O să a­­j­ungem în ziua cînd în loc să ne înclinăm în faţa pro­fesorului nostru şi să-l salu­tăm respectuos cu Bună ziua, domnule profesor, va fi des­tul doar să rostim o cifră, sau nici atît . Fereşte-ne, doamne, de ispita aceasta. (Continuare în pag. a II-a) IN PAG. A 3-A. • CALENDAR: ROVINE 575 • SPORT o „cursă cu obstacole“ pe ţărimul competiţiei Ştiinţifice Intîmplarea de mai jos poartă pecetea realităţii celei mai stric­te, deşi ar putea părea multora o poveste fantastică. Ea se înscrie, ca exemplu cras în teritoriul acelor relaţii ştiinţifice neprin­cipiale, străine eticii noastre, străine normelor ce stau la baza progresului cultural, relaţii criti­cate cu atîta vigoare la Congresul al X-lea al partidului. Relatînd această neobişnuită întîmplare, al cărei început s-a consumat acum cîţiva ani, dar al cărei epilog încă nu s-a scris, subliniem tot­odată „unicitatea“ (fericită, to­tuşi !) pe care o reprezintă în contextul dezvoltării generale a ştiinţei noastre. Cititorul care, intrînd, în aceste zile, la Librăria Acade­miei din Bucureşti, va consulta ultimele noutăţi editoriale în domeniul ştiinţei, va descoperi că volumul „Elasticitatea“, sem­nat de Liviu Solomon, conferen­ţiar la Facultatea de matematică din Bucureşti, este, practic, nu o carte românească, ci o... tra­ducere. Din caseta redacţională înserată pe ultima pagină a cărţii, reiese că aceasta a fost publicată, pentru întîia oară în Franţa, sub egida editurii fran­ceze „Masson“. Cum a fost posibil ca o carte românească, semnată de un au­tor bucureştean, să trebuiască să fie tradusă în... româneşte ?­­ Pentru a dezlega acest mister, ne-am adresat mai înfii autoru­lui. „Cartea mea — ne mărtu­riseşte conf. univ. L. Solomon — a avut o soartă ciudată. Predată în 1963 Editurii Academiei, ea a fost refuzată, cu toate că re­feratele semnate de acad. Caius Iacob şi de dr. docent V. Visa­­rion îmi fuseseră total favora­bile. E drept, a existat şi un al treilea referat, care conţinea o serie de puncte de vedere opuse și care, într-o măsură destul de însemnată, a contribuit, cred, la refuzarea volumului“. „Intr-adevăr — ne declară și T. Boicescu, redactorul care s-a ocupat de lucrare — cartea a fost refuzată. Mai precis, edi-ION VĂDUVĂ POENARU (Continuare în pag. a lll-a) ARAD, Vedere generală am avwn

Next