Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6365-6390)

1969-11-21 / nr. 6382

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 INFORMAȚII — SPORT VINERI 21 NOIEMBRIE 1969 Joi dimineaţa a plecat spre Santiago de Chile delegaţia Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român, formată din tovarăşii Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R., care, la invitaţia Partidului Co­munist din Chile, va participa la lucrările celui de-al XIV-lea Congres al partidului. La plecare, pe aeroportul Bă­­neasa, delegaţia a fost condusă de tovarăşii Mihai Gere, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ghi­­zela Vass şi Bujor Sion, şefi de secţie la C.C. al P.C.R., de acti­vişti de partid. Delegaţia de activişti al Partidului Comunist din Ceho­slovacia, condusă de dr. Jaro­­mir Obzina, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C. din Ceho­slovacia, care, la invitaţia C.C. al P.C.R., a făcut o vizită de schimb de experienţă în ţara noastră, a plecat joi la amiază spre patrie. Ministrul agriculturii şi sil­viculturii, Angelo Micul­escu, a primit joi dimineaţa pe ad­junctul ministrului agriculturii al S.U.A., Clarence Palmby, care se află într-o vizită de cîteva zile în ţara noastră. La invitaţia Grupului inter­parlamentar al R. D. Germane, joi dimineaţa a părăsit Capitala, plecînd spre Berlin, o delegaţie a Grupului român al Uniunii inter­parlamentare, care va face o vi­zită în această ţară. La Opera din Dublin, pe a cărei scenă au cîntat cu succes numeroşi artişti români, va sus­ţine spectacole un nou grup de solişti din ţara noastră. Sunt invi­taţi să-şi dea concursul, sub ba­gheta cunoscutului dirijor Napo­leon­ Annovazzi, între 24 noiem­brie şi 13 decembrie, cîntăreţi de la operele din Timişoara, Con­stanţa şi Braşov , în cadrul Expoziţiei internaţio­nale de invenţii deschisă între 7 şi 15 noiembrie la Nürnberg, Ro­mânia a participat cu cinci pa­tente selecţionate de experţi ai Oficiului de stat pentru invenţii. Invenţiile româneşti au întrunit aprecierile unanime ale specialiş­tilor, trei dintre ele fiind distinse cu medalii de aur. (Agerpres) Joi dimineaţa a părăsit Ca­pitala îndreptîndu-se spre Berlin delegaţia C.C. al U.T.C. condusă de tovarăşul Ion Ilies­cu, membru supleant al Comi­tetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului care, la invitaţia C.C. al Tineretului Liber German, va face o vizi­tă în Republica Democrată Germană. La plecare, pe aero­portul Băneasa au fost de faţă Mircea Angelescu, Traian Şte­­fănescu, Gheorghe Stoica şi Iosif Walter, secretari ai C.C. al U.T.C., membri ai Biroului şi activişti ai C.C. al U.T.C. Joi a părăsit Capitala în­­dreptindu-se spre Paris, dele­gaţia Mişcării Tineretului Co­munist Francez (M.J.C.F.), condusă de Paul Augot, mem­bru al Biroului Naţional al M­­ J.C.F., vice-preşedinte la „Loisir et Vacance“ care la in­vitaţia C.C. al U.T.C. a vizitat ţara noastră. La plecare pe aeroportul Băneasa au fost de faţă Dumitru Gheorghişan, membru al Biroului C.C. al U.T.C., prim-secretar al Comi­tetului municipal Bucureşti al U.T.C. şi activişti ai C.C. al U.T.C. Joi după amiază s-a înapo­iat în Capitală delegaţia C.C. al U.T.C condusă de tovarăşa Floarea Ispas, secretar al C.C. al U.T.C., care la invitaţia C.C. al K.I.S.Z. a făcut o vizită în Republica Populară Ungară. La sosire, pe aeroportul Bă­neasa au fost prezenţi tovară­şul Gheorghe Stoica, secretar al C.C. al U.T.C. şi activişti ai C.C. al U.T.C. (Urmate din pag. I)­­ leasă ca cea din facultate, dar mult mai dinamică, mai acer­bă. Era, după diplomă, întî­­iul atestat în meserie. Cum l-a trecut ? O spun faptele. Silozul, dar recent în folosin­ţă (cu finisajul neexecutat încă) se­­ înalţă impunător în faţa barăcii — birou în care discutăm. Este un siloz u­­riaş, cu o capacitate d­e 300 vagoane — şi aceasta în­că n-ar însemna cine ştie ce, dacă n-am sublinia faptul că este unic (nu numai în ţară !) în ceea ce priveşte soluţia tehnică.^ Hala de sortare — citiţi sticlă şi beton acope­rind, de la 12 metri înălţime, o suprafaţă de o jumătate de hectar — este realizată în sistem monolit, nout­ate şi curaj, dar şi stăpînire pro­fundă a cheilor tehnicii. Dacă îl întrebi de ce-şi aduce mai cu osebire amin­te, Ion Costea îţi va povesti o m­ică întîmplare : turnarea betoanelor la hala de sortare. Acţiunea trebuia realizată continuu­­ şi pe timp fru­mos. Deşi buletinul meteoro­logic le era favorabil, şeful lotului a hotărît : vom turna zi şi noapte. Zi şi noapte nu s-a desprins de pe şantier, dintre constructori. O săptă­­mînă. O săptămînă de efort încordat cu realizarea deta­liilor tehnice, cu exigenţele PLEDOARIE calităţii, cu nervii. Seara, la încheierea lucrării, au cin­stit succesul. A doua zi a plouat, îl întreb pe Ion Costea şi despre alte aspecte ale vie­ţii lui dincolo de şantier. „Ştiţi, la noi şantierul este totul- între timp, un film, o carte, ceva muzică...“ între timp, mai adaug eu, s-a înfi­ripat o poveste de dragoste, s-a întemeiat un cămin, se aşteaptă un fiu, între timp înseamnă viaţă la fel de pu­ternic trăită, ca şi cea de pe şantier. Numai că tînărului inginer constructor îi place să vorbească mai mult despre viaţa lui de şantier, încer­­cînd să aflu încotro i se îndreaptă dorinţele acum, la terminarea originalului si­loz. Ion Costea­­ răspunde, uşor nedumerit de întrebare : „Cum încotro ? în construc­ţii, desigur. Avem atîtea de făcut în judeţul nostru. Şi apoi, nu uitaţi, dacă am optat pentru culoarea albastră, a­­ceasta înseamnă că am optat definitv. Fără să apelez la cuvinte mari, aş vrea să înţe­legeţi că şantierul a devenit modul meu de a fi“. I. ANDREIŢĂ P.S. Fotografia pe care o vedeţi îl reprezintă pe tînărul Ion Costea în anul opţiunii lui pentru culoarea albastră a şantierelor. Aceasta s-a petrecut în 1961 — și a ținut s-o desprindă —spre a fi reprodusa in ziar — din le­gitimația de student. IN ORGANIZAREA PRODUCŢIEI (Urmare din pag. 1) întîmplătoare, slab dirijată, a organelor de execuţie. Pentru întocmirea balanţei de corelare capacitate-incăr­­care în activitatea de progra­mare sunt necesare informaţii primite din mai multe activi­tăţi. • Din sectorul planificării se primesc informaţii pri­vind capacităţile de producţie pe grupe de utilaje şi locuri de muncă, în dinamica lor. • Din activitatea tehnolo­gică se prim­eşte documentaţia tehnologică care, în afară de încărcarea specifică pe unită­ţile de capacitate, trebuie să cuprindă şi devansarea fiecă­rei operații față de termenul de livrare.­­ De asemenea sunt cunos­cute din activitatea de desfa­cere termenele de livrare din contracte. Aceste informații sunt nece­sare întocmirii documentului amintit. DEVANSAREA FIE­CĂREI OPERAȚII FATA DE TERMENUL DE LIVRARE ESTE UN ELEMENT NOU. înainte de a stabili termenul calendaristic de fabricaţie pentru fiecare piesă în parte trebuie să fie determinate devansările pentru fiecare subansamblu, fază şi operaţie în parte în funcţie­­ de data livrării, prevăzută prin con­tracte. Devansările se stabi­lesc de tehnolog şi se înscriu în fişele tehnologice. Tehnolo­gul, pe baza graficelor-reţea, întocmite pentru fiecare pro­dus, pe activităţi mai mari, stabileşte intervalul de timp necesar pentru montajul pro­dusului la care adaugă, pen­tru fiecare operaţie, intervalul de timp stabilit, în dreptul fiecărei operaţii este indicată devansarea totală faţă de data terminării produsului. La întocmirea balanţei de corelare capacitate-încărcare, se pleacă de la termenul de livrare comunicat de serviciul comercial şi d­e la devansarea pentru fiecare operaţie pre­zentată în documentaţia teh­nologică. Prin scădere se de­termină termenul de pro­gramare a fiecărei operaţii. Corelarea dinamică, pe ter­mene scurte, a capacităţilor cu încărcarea, asigură respec­tarea în execuţie a termenelor din program, creează posibi­litatea urmăririi programelor de producţie pe parcursul rea­lizării lor. Acest document furnizează informaţii pentru stabilirea continuă a număru­lui de muncitori de bază pe secţii, ateliere, locuri de muncă, în conformitate cu ne­cesităţile de producţie, redis­tribuirea utilajelor in cadrul întreprinderii, determinarea disponibilităţilor şi necesaru­lui suplimentar de utilaje, stabilirea colaborărilor cu alte unităţi (pentru operaţii la care, din balanţă, rezultă că întreprinderea nu are capaci­tate de execuţie in perioada respectivă). Programul de producţie ela­borat pe baza documentului : „balanţa corelare capacitate­­încărcare“ furnizează informa­ţii pentru indicarea termenelor de aprovizionare şi stă la baza lansării dispoziţiilor de lucru către executanţi. în acest flux informaţional se leagă direct necesarul de muncitori cu programul de producţie, se in­dică precis ce materiale şi la ce termene trebuie să soseas­că pentru realizarea operaţii­lor programate. în acest fel aprovizionarea nu se mai face pe trimestru ci într-o succesiune continuă şi logică a executării produselor, eli­­minîndu-se stocurile care apar in prezent, mai­ ales cele su­­pranormative. Acest angre­naj : balanţă-program-dispo­ziţie de aprovizionare — care începînd cu anul viitor se va generaliza treptat in eco­nomie — asigură principalele corelări necesare executării programului de producție. (Urmare din pag. I) leşilor şi găsisem printre micro­biştii de aici — pitoreşti ca pre­tutindeni — o amărăciune soră cu indiferenţa şi lehamitea, un sentiment de neagră supărare ,pi Cupirman şi ceilalţi“, de fapt o imagine concludentă asu­pra a ceea ce poate să însemne căderea în disgraţie a unei e­­chipe ca urmare a insucceselor repetate şi, mai cu seamă, ca urmare a inexistenţei vreunui semn de redresare. Desigur, nu acest perimetru de ziar, destinat etapei în ansamblul ei, este lo­cul unde să putem angaja o dis­cuţie cu secţia de fotbal a pu­ternicului (în alte domenii) club universitar ieşean. Dar măcar aşa, in goana pixului, ne facem datoria de a le evoca tovarăşilor de la respectiva secţie atmosfera sumbră creată de rezultatele e­­chipei de care domniile lor răs­pund — o echipă, de altfel, sim­patizată şi dincolo de plaiurile moldave — şi de a-i invita să mediteze ceva mai aprig la re­aducerea bucuriei în rindul atî­­tor şi atitor suporteri legaţi cîndva cu toate nădejdile fot­balistice de team-ul aflat sub bagheta antrenorului Justin. ...Care va să zică, la Iaşi, ime­diat după terminarea etapei a­­ducătoare de lanternă pentru Politehnica, am consemnat In rindul microbiştilor o stare de spirit tihnită, o indiferenţă nu lipsită de culoarea umorului, căci l-am auzit pe un june ope­rator chimist de la marea Uzină de fibre sintetice, strigînd din goana tramvaiului, către un amic de pe trotuar, următoarele : „Nu te supără, Costachi­­ la anul o să avem cuplaj­ul B, că Nicolina-i cap di serie în ce, măi băieţi, măi !...“ Peste Galata Aproape se scursese prima re­priză a partidei Dinamo—Ra­pid şi mare lucru adică fot­bal, nu văzusem pe teren. Evolu­ţia destul de obosită, fără ori­zont, a ambelor echipe ne de­cepţionase. Ne părea rău că efortul şi aşteptările unei asis­tenţe atît de numeroase — peste 25 000, cifră record, cred, pen­tru stadionul din Ştefan cel Mare — nu erau răsplătite pe ■măsură. Ne încerca chiar gîndul de a alerga în pauză pînă în Dealul Spirii, in căutarea unui alt derby. Drept argumente pen­tru o cronică numai de-o repri­ză îmi notasem că Greavu se manifestă prea speriat, Dumi­­trache nu prea are priză la minge ca și duminică cu gre­cii, Năsturescu, iese c­u mingea în aur, Dinu — dinamovistul, pare greoi, Neagu fuge cu capul în pămînt, Pîrcălab — de ce l-o fi recomandînd unii cu atîta aplomb pentru tot ? — se învâr­teşte pe loc autodriblîndu-se, Dumitru cîştigă duelurile unde nu te aştepţi şi pierde cu de­zinvoltură acolo unde situaţiile par simple, Angelescu rămîne un neînţeles, Ghergheli nu re­alizează nimic, că însuşi arbitrul Bentu aplică legea avantaju­­lui şi prevederile regulamen­tului după nişte vederi proprii, originale... Dar, neprevăzutul se produ­ce şi după aceea n-am mai fi părăsit meciul pentru nimic în lume. Cum a venit lovitura de teatru ? Ştefan, fundaşul rapi­­dist de pe dreapta, înaintează încet, nu-i iese nimeni înainte să-l stînjenească, celălalt fun­daș, Lupescu, sesizează ocazia și, setos după gol cum îl știm — a devenit a doua lui profe­siune în arenă — se lansează spre poarta lui Coman. Intr-o perfectă sincronizare, cînd Lu­pescu era bine înfipt în dispozi­tivul defensiv dinamovist. Şte­fan îi trimite mingea magis­tral — Coman se afla ieşit mult în afară — o lovitură de mae­stru cu capul şi mingea, depă­şind portarul, intră în plasă sub bară. 1—0 pentru... oaspeţii din Ciuleşti. Era minutul 34. De-acum, de­­abia, începea jocul. Partida, in­credibil, îmbracă altă faţă , ac­ţiunile capătă cursivitate, situa­ţiile periculoase la porţi sunt mai dese, publicul tresaltă, sem­nele de întrebare curg : cine va învinge pînă la urmă . Nea­­gu — băiatul acesta relevă în unele Împrejurări o tehnici atit de rudimentară — ratează o bună ocazie în min. 36, cum va mai face în cîteva rînduri pînă la sfîrşitul bătăliei. Şi vine situaţia care încheie — min. 36 — practic şi matematic vorbind, istoria meciului. O pasă, fără să pară decisivă, a lui Năstu­rescu către Dumitru , ultimul sesizează ieşirea inoportună, mult in faţă, a lui Coman, un vole senzaţional,­­ la Bobby Charlton, şi... 2-0 pentru băie­ţii în vişiniu din Grant. La două echipe de forţe e­­gale, 2—0 e o cifră. Deşi evo­luţia ulterioară a partidei lăsa să se întrevadă că meciul nu a jucat, totuşi verdictul era sem­nat încă în min. 34 — la primul gol. Echipa feroviară, descă­tuşată de tracul mizei, a jucat, în continuare, ca la carte. A mai avut cel puţin 4-5 ocazii rarisime de gol, ca aceea a lui Dumitru din min. 75. Pio­nii de bază ai Rapidului au fost, la ordine , Angelescu — un neobosit şi excelent coordonator de joc — Dumitru şi întreg com­partimentul defensiv. Buni au fost în acest joc, Codreanu şi Năsturescu. Surprinde evoluţia neconvin­gătoare a echipei Dinamo, team­ul cu cei mai mulţi selecţiona­­bili de marcă. Toate eforturi­le lui Dumitrache, Lucescu Radu Nunweiller, Ghergheli Dinu s-au soldat cu... nimic. A­tacurile, acţiunile lor, lipsite de clarviziune, de spontaneita­tea cu care ne obişnuiseră, se spărgeau fragile de zidul apără­rii rapidiste. Uneori în doi oa­m­eni Rapidul ataca mai pericu­los. Care ar fi explicaţiile din interior privind evoluţia sub aşteptări şi previziuni a dina­moviştilor cel mai bine poate «, ştie doar antrenorul, Nicu­şor, a cărui lecţie dată lui An­gelo Niculescu, în cadrul unei anchete a ziarului „Sportul“ de miercuri, demonstrează dexte­ritate şi competenţă ! Sau e mai greu să vezi umbrele din pro­pria grădină . Oricum, inimo­şii suporteri ai celei mai tine­re echipe, au dreptul să fie su­păraţi. V. CABULEA P.S. Regretabil şi condamna­bil -gestul jucătorului rapidist Dinu, care, la o altercaţie, l-a lovit brutal şi cinic pe Radu Nunweiller, care se afla la pă­mînt, fără minge. Atît comisia de disciplină a Federaţiei cit şi clubul au datoria să dezbată acest caz şi să aplice sancţiuni­le de rigoare. ÎN ETAPA A XlI-A SURPRIZELE LA... BUCUREŞTI Radu Nunweiller iese de pe teren. Rapidistul Dinu l-a „executat“ fără milă ! Foto: C. CIOBOATA JOI, DU­PA mi, FOTBALUL [CA MAIM ? cobora un amurg de flacără iar dintr-o zare — cam dinspre O­­radea — sufla uri vînt ca lama, în rest... paşi buni. ...Dar ma întreb : ce va fi fost ieri după masă, în Giuleştii ridi­caţi spre şefie printr-o nouă is­pravă a lui Lupescul... Şi cum va fi răsunat Piteştiul, după iz­­bînda aspră a zidului condus de Olteanu, de data aceasta rămas nestrăpuns chiar şi după minu­tul 94 ! Şi cum vor fi răsuflat uşuraţi suporterii Farului, ai­­ dinamoviştilor băcăoani, ai stu­­­­denţilor craioveni şi ai ferovia­­r rifor, din Cluj, după victoriile la­r limită obţinute de favoriţii lor ! ! O etapă cu patru victorii „la­­ mustaţă“ — victorii numite „ita­­­­­iene“, pare-mi-se —, cu un re­zultat alb, cu numai două victo­rii, la două goluri diferenţă şi, în sfîrşit, cu recordul eficacită­ţii obţinut de ultima clasată a etapei, o etapă de mare luptă (aşa cum a fost partida de pe micul ecran) ori una a atacuri­lor deficitare (căci deficitari s-au dovedit a fi, în această e­­tapă, mai toţi marcatorii cu faimă ai campionatului). Concluzia tehnică ? Să o lă­săm­ pe seama specialiştilor Noi vom zice, făcînd ca de obicei un „spirit de glumă“, că joi, după nunta cu grecii, fotbalul nostru divizionar, era încă mahmur — şi vom aştepta cu nădejde — op­timişti ca întotdeauna — eveni­mentele etapei de duminică, e­­tapa a 13-a. Brr ! DINAMO BUCUREŞTI — RAPID : 0—2 (0—2). Scorul a fost stabilit în prima repriză de Lupescu în min. 34 cînd a reluat cu capul o excelentă centrare a lui Ştefan şi de Du­mitru în min. 38 cu un şut de la 18 metri surprinzîndu-1 pe Coman.­DINAMO BACĂU — „U“ CLUJ : 2—1 (1—0). A înscris E­­ne Daniel, min. 28, Dembrov­­schi, min. 55 pentru băcăuani şi Oprea min. 48 pentru stu­denţii clujeni, FARUL — JIUL : 1—0 (0—0). Unicul gol al partidei a fost înscris de Georgevici (în pro­prie poartă), min. 50. CRIŞUL ORADEA — „POLI“ IAŞI : 2—0 (2—0). A înscris Harşany minutul 15 şi 81. A.S.A. TG. MUREŞ — STEA­GUL ROŞU : 3—0 (2—0). Au în­ DIAGRAMA ETAPEI scris Can­aro, de două ori, min. 20 şi 45 şi Ciutac min. 70. C.F.R. CLUJ — U.T.A. : 1—0 (1—0). Singurul gol al partidei a fost realizat de Schwartz, min. 4. STEAUA — F.C. ARGEŞ : 0—0. Cu toată dominarea in­sistentă a gazdelor scorul a rămas alb. UNIVERSITATEA CRAIO­VA — PETROLUL : 2—1 (0—0). Evoluţie pasionantă a scorului. 70 de minute au trebuit să aş­tepte spectatorii craioveni pînă cînd, în sfîrşit, Deselnicu să d­eschidă scorul. Apoi în mi­nutul 85 Bădin speculează o flagrantă greşeală a portarului Gaboraş şi egalează 1—1. Cu trei minute înainte de sfîrşitul partidei Oblemenco îşi aduce aminte că luptă pentru titlul de golgeter şi înscrie aducînd victoria craiovenilor cînd nici nu se mai aşteptau. PLANUL ŞI ANGAJAMENTELE VOR FI ÎNDEPLINITE (Urmare din pag. I) spune inginerul şef al fabricii. Am folosit toate posibilităţile, credem noi, pentru a şcolariza cît mai mulţi tineri, pentru a-i face să deprindă tainele mese­riei. In corpul de depozite şi ateliere am montat maşini şi din martie şi pînă acum, s-au califi­cat aici aproape 500 muncitori. De asemenea, la locurile lor de muncă, maiştrii şi inginerii au depus eforturi deosebite pentru atingerea scopului propus. In ciuda acestor eforturi, ne rămîn încă multe de făcut pe linia ca­lificării. Nu trebuie să uităm că doar 5 la sută din salariaţii noştri sunt oameni cu experinţă, care au mai lucrat în întreprin­deri cu un astfel de profil. „PE AICI NU PREA AM TRECUT" In discuţiile purtate cu con­ducătorii procesului de producţie au fost evidenţiaţi mulţi tineri care au răspuns la toate soli­citările şantierului sau ale în­treprinderii. Aproape despre toţi ni s-a vorbit cu înflăcărare, chiar cu patos „Ei sînt în frun­te, ne-au sprijinit mereu, sînt harnici, întreprinzători etc.“ Cînd îi rugam însă să ne spună cîteva cuvinte şi despre organi­zaţia U.T.C., despre comitetul ei, se aşternea imediat o lungă tă­cere sau auzeam cîteva propozi­ţii echivoce. De ce oare ? Cum la plenara C.C. al U.T.C. din 10—11 octombrie 1969 au fost re­comandate organizaţiilor U.T.C. de pe şantierele d­e construcţii şi din întreprinderi acţiuni care să vină în sprijinul eforturilor pentru încheierea unui bilanţ anual pozitiv, e de necrezut că aici, atît la constructor cît şi la beneficiar nu s-a întreprins ni­mic. Pentru a ne convinge, mer­gem direct la sursă. — Da, ar fi trebuit să facem și noi ceva, ne spune Nicolae Pavel, secretarul comitetului U.T.C. de la şantierul 504 Su­ceava, dar singur... fac şi eu cît pot. Dialogul se precipită. Tovară­şul secretar ne înşiră greutăţile tinerilor, ne declară că nimeni nu se interesează de ei etc. etc. Dar dîns­ul ? De ce a fost ales ca secretar ? Nu ca să se inte­reseze şi de tineri, de condiţiile lor de muncă şi de viaţă . Dîn­­sul nu a fost însă pe la comi­tetul municipal U.T.C. de un an de zile. Nici nu a fost chemat, nici nu s-a dus din proprie ini­ţiativă. Acţiuni în sprijinul pro­ducţiei 7 Nu, niciuna. Tinerii au muncit bine fiind antrenaţi de maiştri şi ingineri, dar ar fi participat şi la acţiunile orga­nizaţiei, ar fi dorit, fără în­doială, să dovedească şi, altfel că sînt utecişti nu numai achi­­tînd cotizaţia de membru. Pen­tru îmbunătăţirea disciplinei, pentru ridicarea calificării, pen­tru o mai bună gospodărire a materialelor se puteau organiza multe acţiuni... Acum, la­­sfîrşi­tul anului, pentru organizaţiile U.T.C. sînt sarcini sporite. Dar tovarăşul secretar, cu multă inocenţă, ne declară că ultima plenară a C.C. al U.T.C. a avut loc anul trecut, în 1968. Nu prea deosebită e şi activi­tatea organizaţiei U.T.C. de la Fabrica de tricotaje. Elena Mus­că, locţiitoarea secretarului co­mitetului coordonator U.T.C. îşi aminteşte de un concurs profe­sional intitulat „Cunoaşterea maşinii la care lucrăm*. Da, foarte oportună organizarea unui asemenea concurs. Dar nu­mai atît . Cum întreprinderea se află la începutul începutului se pun multe probleme care so­licită eforturile tuturor factorilor din fabrică. Intr-o astfel de si­tuaţie aproape întreaga activi­tate a organizaţiei U.T.C. ar tre­bui orientată, pe o perioadă de 5—6 luni, pe trei direcţii : 1. ca­lificarea şi ridicarea calificării tinerilor; 2. cunoaşterea şi res­pectarea normelor disciplinei în producţie ; 3. realizarea sarcini­lor de producţie. După cum se vede, două din aceste­­direcţii au fost pînă în prezent complet ignorate. . Situaţia existentă aici are însă şi o altă explicaţie în afara lip­sei de preocupare a celor două comitete U.T.C. După cum ni s-a spus, de mult timp prin această parte a Sucevei nu a fost vreun activist de la comitetul munici­pal U.T.C. sau de la comitetul judeţean. „Pe aici nu prea am trecut“ a mărturisit Alexandru Vornicu, şeful secţiei cu pro­blemele economice de la comite­tul judeţean U.T.C. Nu ştim dacă trebuia să treacă dînsul pe aici, ştim însă că activiştii comitetu­lui municipal U.T.C. trebuia să întîrzie aici, dată fiind situaţia concretă, cel puţin 3—4 zile pe lună. Fiindcă e de neînţeles că tinerii constructori să fie frun­taşi, iar organizaţia U.T.C. să nu se situeze pe o treaptă asemă­nătoare. Indiscreţie in interiorul Fabricii de tricotaje din Suceava. PELE - REGELE... GOLURILOR ! Cel de-al 1880-lea gol Inscris de faimosul fotbalist brazilian Pele a fost realizat miercuri seara, din­­tr-o lovitură de la NI m, In mi­nutul 78 al meciului Santos-Vasco da Gama, meci disputat pe ma­rele stadion Maracana din Rio de Janeiro. Imediat după șutul ce pecetluia un fabulos record din istoria fotbalului, Pele a părăsit terenul sub furtuna de aplauze a tribunelor, întreaga Brazilie — transmit corespondenţii de presă — a salutat cu urale tradiţionalul „goopool“ al radioreporterilor. Portarul echipei Vasco da Ga­ma, Andrada (un jucător de ori­gine argentiniană), a făcut tot posibilul pentru a împiedica „per­la neagră“ să înscrie. In momen­tul penalty-ului rezultatul era egal 1—1. Pele nu şi-a dezamăgit însă suporterii, plasînd imparabil mingea în colţul din stingă al porţii. La sfîrşitul meciului, Pele a primit un tricou al echipei Vas­co da Gama, avînd pe spate cifra 1 000 şi desenul stadionului Mara­cana. Emoţionat, Pele a declarat reporterilor : „Cînd am marcat astă-seară cel de-al 1 000-lea gol m-am gîndit la toţi copiii sărmani din lume“. Apoi el a dezvelit pla­ca comemorativă de la stadionul Maracana, care va reaminti tot­deauna amatorilor de fotbal a­­ceastă performanţă. Recordul lui Pele a fost comen­tat şi de cîţiva celebri fotbalişti. Iată opiniile lor : Bobby Moore" — căpitanul echipei Angliei : „A marca 1 000 de goluri este o mare ispravă. Să sperăm însă că Pele nu se va apropia de cifra de 2 ooo de goluri, în dauna noastră, la viitorul campionat mondial din Mexic“. Uwe Seeler (R.F.G.) : „Ar trebui să marchez încă 300 de go­luri ca să egalez acest record. Pele nu este doar un idol al tine­rilor fotbaliști, el este un monu­ment viu al fotbalului Internaţio­nal“. Just Fontaine (Franţa) : „Indis­cutabil este cel mai bun fotbalist. Acest palmares confirmă super­­clasa lui Pele. Desigur au existat golgeteri de talia unui Di Stefa­no, dar în actualul context al fotbalului defensiv va fi dificil pentru orice jucător să obțină un rezultat asemănător". • Comitetul de organizare a competiţiei cicliste „Cursa Păcii“ a stabilit ca in anul 1970 tradiţionala în­­trecere să se desfăşoare în­tre 12 şi 26 mai, pe traseul Praga—Varşovia—Berlin, îm­părţit în 15 etape, cu două zile de repaus, traseul mă­soară 1 997 kilometri. Prima etapă se va desfăşura pe ruta între Praga şi Karlovy Vary (130 km). A 6-a etapă a cursei va avea loc pe străzile oraşului Varşovia. Cele două zile de repaus sunt prevăzute la 16 mai la Hradek Kralove şi la 21 mai la Poznan. La „Cursa Păcii — 1970“ au fost invi­tate 20 de ţări, între care şi România. • A fost dat publicităţii regulamentul de disputare a celui de-al 4-lea campio­nat european de fotbal in­ter ţări — Cupa Henry Delaunay. Tragerea la sorţi se va efectua la 20 martie 1970 la Roma, preconizîn­­du-se formarea a 8 grupe de cite maximum 4 echipe. Meciurile din cadrul grupe­lor (tur-retur, după formula campionat) se vor desfăşura între 1 august 1970 şi sfîrşitul lunii ianuarie 1972. Echipele cîştigătoare ale celor 8 grupe se califică pentru sferturile de finală. înscrierile pentru noua ediţie a campionatului eu­ropean se vor trimite la Uniunea europeană de fot­bal înainte de 15 februarie 1970. • La Copenhaga s-a dis­putat cel de-al doilea meci dintre selecţionatele de ho­chei pe gheaţă ale Româ­niei şi Danemarcei. Pres­­tînd un joc bun, hocheiştii români au obţinut victoria cu scorul de 10—2 (3—1, 5—0, 2—1). Punctele formaţiei ro­mâne au fost înscrise de Pană (2), Varga (2), G. Sza­bó, I. Szabó, Basa, Ioniţă, Florescu şi Zgîncă. • Echipa feminină de te­nis de masă „Aussenhandel“ Berlin (campioana R.D. Ger­mane) s-a calificat pentru semifinalele „Cupei campio­nilor europeni“, întrecînd echipa Voința Arad cu sco­rul de 5—2. In cadrul aceleiași com­petiții, Mladost Zagreb a învins cu scorul de 5—3 pe Spartak Moscova.

Next