Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6365-6390)

1969-11-22 / nr. 6383

„SCI­NT­EI A TINERETULUI" pc­­g. 2 ACTUALITATEA PENTRU TINERET SIMBATA 22 NOIEMBRIE 1969 Regizorul Andrei Brădeanu şi operatorul Mircea Gherghines­cu au realizat un film de te­leviziune după poemul simfo­nic opus 31 pentru orchestră şi cor de George En­escu „Vox Maris“. Acest film face parte din seria de filme ce-şi propu­ne vizualizarea muzicii, cei doi realizînd încă două filme de a­­cest gen : „Maria Tănase“ şi „Sâ­mb­ieiul Ifigeniei" de Pascal Bentoiu. „Lucrare mai puţin cunoscu­tă — îmi spune operatorul Gherghinescu — „Vocea mă­rii“ a avut premiera mondială in 1964 cu ocazia celui de-al IlI-lea Festival internaţional „George Enescu“, la baza ei stînd o poveste, un „scenariu“ scris chiar de Enescu. Ideea sa­crificiului uman rămîne ideea de bază şi a filmului realizat de noi, dar într-o concepţie perso­nală — cinematografică. — Ce înţelegeţi prin vizuali­zare ! — Redarea muzicii în imagini. Elementele principale ale filmu­lui sunt marea şi piatra ele că­­pătind semnificaţii simbolice (23 XI, 13,30 ; pr. I). TELEREFERATUL ne oferă în premieră absolută pe ţară piesa „Oamenii cavernelor“ de William Saroyan. Regizorul Dinu Cernescu, care semnează adaptarea şi regia, ne-a vorbit despre premiera TIV. — „Oamenii cavernelor" este o dramă lirică ce degajă un ntare umanism. Intr-un teatru vechi, părăsit, se adăpostesc o mînă de oameni de cele mai di­ferite profesii, alcătuind o ade­vărată familie. Dar teatrul tre­buie demolat, făcînd loc noilor construcţii. Cei însărcinaţi cu ac­est lucru amînă mereu, solida­­rizîndu-se, într-un fel, cu sufe­rinţele celor umili. Eroii n-au rrume precise ci se numesc : Re­­ijna, Clownul, Boxerul, Băiatul care vinde lapte, Ursarul, Tînă­­ruu­ tăcut. • — De ce aţi ales tocmai a­­cfeastă piesă? T.IV. \ — Catinca R­­alea — care a şi tradus-o, mi-a­m dat-o s-o citesc. Mi-a plăcut şi v am propus-o te­­­­leviziunii spre realizare. Am ales-o pentru că este un poem despre dragost­e şi vis. Despre •relaţia dintre vis şi realitate. — Ce person­­aj v-a interesat mai mult? — Tînărul tăi­ Ut, interpretat de Dan Tutaru,­­ care în piesă e șters, în această­, adaptare a că­pătat noi valenți cu o altă pon­dere. — Ce vă ofer că T. V. dum­neavoastră ca ref­lizor de teatru? — T.V. îmi­­ oferă multiple posibilități de el­­primare vizu­ală, o apropiere . Parte lungă de un obiect poate s­ă-mi creeze o stare psihologică c e nu se poate realiza în teatru;­ o ţigară, doi ochi în plan detașați pot însem­na mai mult deci­t cîteva pagini din teatru. Stările­­i erpilor se pot descifra precis,­­mai profund, și mai subtil (27.­­071. 20.00 pr. I). 1­1 ÎN PASAT •* Haiducii lui­­ ŞAPTECAI * In apropiere de Braşov, ,la Prejmer, o echipă a „Ca­­­sei de filme Bucureşti", re­­­alizează exterioarele la noua * producţie cinematografică *în culori, „Haiducii lui * Şaptecai". Regizorul Dinu 'tocea, împreună cu opera­torii Gh. Iliuţ şi Iuri Druk- 1 maim, lucrează după un • scenariu scris de Eugen •Barbu, Mihai Opriș și Dinu * Cocea. * — Paralel cu acest film *— îmi spune regizorul — «realizăm și un al doilea, in­titulat „Săptămîna nebuni­• nilor". • — Serie a doua a primu­lui ? ’ — Nu. Este continuarea , aventurilor cetei de haiduci, , conduși de Anghel zis Şap­­­tecai, dar cu o altă acţiune. — Ce distribuţie aţi ales ? — Foarte numeroasă, din­tre care puteţi nota pe Florin Piersic în rolul lui Şaptecai, Marga Barbu, Toma Caragiu, Alex. Glu­­garu, Const. Guriţă, Florin Scărlătescu, Jean Constantin şi debutanta Carmen Strujac studentă I.A.T.C., anul III actorie) în rolul lui Caliopi. I. P. VA PLACE BRAHMS : rulează la Patria (orele 9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30. FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ: ru­lează la Festival (orele 9; 11,45; 15,30; 18,15; 20,45). PĂPUȘĂ : rulează la Sala Pala­tului R.S.R. (ora 20,00), Republica (orele 10; 13,30; 17; 20,30). CĂLDURĂ : rulează la Victoria (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45) . IN IMPARATIA leului de ARGINT : rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21), București (orele 9; 11,15; 13,30; 16,15; 18,45; 21), Favorit (orele 10, 13; 15,30; 18, 20,30), BLOW-UP : rulează la Sala Pa­latului R.S.R. (ora 17,00), Capitol (orele 9,15; 12; 15,15; 18; 20,45), Ci­nemateca (în sala cinematografu­lui Union) orele 10; 12,30). GALILEO GALILEI : rulează la Viitorul (orele 15,30; 18; 20,30). VIRTOIANA : rulează la Central (orele 9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45) . LA NORD PRIN NORD-VEST : rulează la Grivita (orele 9,15; 12; 15,15), Bucegi (orele 9,30; 12; 15; 10,30; 19,30). BALTAGUL : rulează la Grivita (orele 18,15; 20,30), Floreasca (orele 9; 11,30; 15; 18; 20,30). ULTIMA LUNA DE TOAMNA : rulează la Doina (orele 18,15; 20,30). O SUTA UNU DALMATIENI : rulează la Doina (orele 9—16 în continuare). PROGRAM DE FILME DOCU­MENTARE : rulează la Timpuri Noi (orele 9—21 în continuare). BERU ȘI COMISARUL SAN ANTONIO : rulează la Feroviar (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21), Melodia (orele 9, 11;15; 13,30; 16, 18 20- 20,45), Modem (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30). MAI PERICULOASE DECIT BĂRBAŢII : rulează la Excelsior (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Flamura (orele 9; 11,15; 18; 18,15; 20,30). OMUL MOMENTULUI : rulează la înfrăţirea (orele 15; 17,45; 20). RĂZBOI ŞI PACE : (seriile I şi IV) ; rulează la Buzeşti (orele 15,30; 19); război ŞI PACE : (seriile I şi II) ; rulează la Unirea (orele 15,00; 19,30). OMUL, ORGOLIUL, VENDETA : rulează la Dacia (orele 8,30—21 în continuare). CORABIA NEBUNILOR : rulea­ză la Mioriţa (orele 9,30; 12,30; 16,15; 19,30), Tomis (orele 8—14 în continuare; 17, 20). VIAŢA LUI MATHEUS : rulează la Lira (orele 20,15). ANGELICA ŞI SULTANUL : rulează la Lira (orele 15,30; 18), Cotroceni (orele 15,30; 20,30). CELE TREI NOPŢI ALE UNEI IUBIRI : rulează la Cotroceni (ora 18). PARIA : rulează la Lumina lo­rei( 8,45—16,15 în continuare; 18,30; 20,45), Drumul Sării (orele 15; 17,30; 20), Moşilor (orele 15,30; 13). TIGRUL : rulează la Ferentari (orele 15,30; 18; 20,15), Crîngaşi (orele 15,30; 18; 20,15). OAMENI ÎMPIETRIŢI : rulează la Moşilor (ora 20,30). LUPII ALBI : rulează la Giu­­leşti (orele 15,30; 18; 20,30), Volga (orele 9,30—15,45 in continuare ; 18; 20,30). UN GLONTE PENTRU GENE­RAL : rulează la Pacea (orele 15,43; 18; 20,15). TESTAMENTUL DOCTORULUI MARUSE : rulează la Gloria­lo­rel( 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Aurora (orele 9,15; 11,15; 13,30; 16; 18;15; 20,30). OMUL CARE VALORA MI­LIARDE : rulează la Popular (o­rele 15,80; 18). Vitan (orele 15,30; 18). NOAPTEA I rulează la Popular (ora 20,30). CRĂCIUN CU ELISABETA : rulează la Vitan (ora 20,30). STELELE DIN EGER : rulează la Munca (orele 16, 20). ADIO GRINGO : rulează la Pia­cora (orele 15,30; 18; 20,30). MINA CU BRILIANTE : rulează la Arta (orele 9,15—18,45 în con­tinuare; 18,15; 20,30). ATENTATUL DE LA SARA­JEVO : rulează la Rahova (orele 15,30; 18). DOMNIȘOARELE DIN ROCHE­FORT : rulează la Rahova (ora 20,15). SOARELE VAGABONZILOR : rulează la Progresul (orele 15,30; 18). APELE PRIMĂVERII : rulează la Progresul (ora 20,30). VIRSTA INGRATA : rulează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15). SIMBATA, 22 NOIEMBRIE 1969 Opera Română : DON JUAN — ora 19,30 ; Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" (Sala Comedia) ; SEC­­RET — ora 19,30 ; (Sala Studio) ; PĂRINŢII TERIBILI — ora 19,30 ; Teatrul de Comedie : OPINIA PUBLICA — ora 19,30 ; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (Schitu Măgureanu) : STRIGOII — ora 20 ; (Sala Studio) : MEL­ODIE VARȘO­­VIANĂ — ora 20 ; Teatrul Mic : MARIA 1714 — ora 20 ; Teatrul Giulești : PĂLĂRIA FLORENTI­NĂ — ora 19,30 ; Teatrul ,,C. I. Nottara" (B-dul Magheru) : CIND LUNA E ALBASTRĂ — ora 19,30 ; (Sala Studio) : ANONIMUL — ora 20 ; Teatrul „Ion Vasilescu" : MA­NEVRELE — ora 19,30 ; Teatrul Evreiesc de Stat : RĂZBUNAREA SUFLERULUI — ora 20 ; Teatrul „Ion Creangă" : ADRESANȚII NE­CUNOSCUȚI — ora 16 ; Teatrul Ţăndărică (Cal. Victoriei) : PA­­PUCIADA — ora 17 ; (Str. Acade­miei) : CĂLUŢUL COCOŞAT — ora 17 ; Teatrul „C. Tănase" (Sala Savoy) : CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO — ora 19,30 ; (Cal Vic­toriei) : FEMEI, FEMEI, FEMEI — ora 19,30 ; Ansamblul U.G.S.R. : ESOP, VIAŢA, MUZICA ŞI NOI — ora 20 ; Circul de Stat ; RIT­MURILE ARENEI — ora 19,30. DUMINICA, 81 NOIEMBRIE 1969 Opera Română : APUS DE SOA­RE — ora 11 ; GISELLE — ora 19,30 ; Teatrul Naţional „I. L. Ca­­ragiale" (Sala Comedia) : ALIZU­­NA — ora 10,30 ; (Sala Studio) : NĂPASTA — ora 10,80 ; TRAVES­TI — ora 15,80 ; AL PATRULEA ANOTIMP - ora 19,88 ; Teatrul de Comedie : NICNIC — ora 10,30 ; CROITORII CEI MARI DIN VA­­LAHIA — ora 20 ; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (Schitu Mfrgu­­reanu) ; UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA — ora 10 ; CONTRA­­PUNCTE — ora 15 ; STRIGOII — ora 20 ; (Sala Studio) ; TANDREŢE ŞI ABJECŢIE — ora 15 ; COME­DIE PE ÎNTUNERIC — ora 10 şi 20 ; (La Sala Palatului) : SFINTUL MITICA BLAJINA — ora 10,30 ; Teatrul Mic : MARIA 1714 — ora 10 ; IERTAREA — ora 20 ; Teatrul Giuleşti : CURSA DE ŞOARECI — ora 10 ; PĂLĂRIA FLORENTI­NA — ora 19,30 ; Teatrul „C. I. Nottara“ (B-dul Magheru) : DON QUIJOTE — ora 10 ; VIJELIE IN CRENGILE DF. SASSAFRAS — ora 15,30 ; ECHILIBRUL FRAGIL — ora 19,30 ; (Sala Studio) : ENIG­MATICA DOAMNA ,,M" — ora 10,30 ; ADELA — ora 16 ; CIND LUNA E ALBASTRA — ora 20 ; Teatrul „Ion Vasilescu" : DE LA BACII LA TOM JONES — ora 10 si 19,30 ; Teatrul Evreiesc de Stat: RECITAL DE LIEDURI, ARII SI SONATE — ora 11 ; DIBUR — ora 20 ; Teatrul „Ion Creangă" : CO­­COŞELUL NEASCULTĂTOR — ora 10 ; ADRESANȚII NECUNOSCUȚI — ora 18 ; Teatrul Ţăndărică (Cal. Victoriei) ; ELEFANTELUL CURIOS — ora 11 ; CABARETIS­­SIMO — ora 19.30 ; (Str. Acade­miei) ; TIGRIŞORUL PETRE — ora 11 ; Teatrul ,,C. Tănase" (Sala Savoy) : CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO — ora 19,30 ; (Cal. Victo­riei) : FEMEI, FEMEI, FEMEI — ora 19,30 ; Ansamblul U.G.S.R. : ESOP, VIAŢA, MUZICA ŞI NOI — ora 20 ; Circul de Stat : RIT­MURILE ARENEI — ora 10 , 16; şi 19,30. SIMBATA, 81 NOIEMBRIE 19. PROGRAMUL I • 18,00 Deschiderea emisiunii. Cheia oraşului — emisiune-con­­curs. Participă echipele oraşelor Redactori ai E. L. U. vă recomandă: IURI TINIANOV „Sublocotenentul invizibil" (Colecția „Meridiane") traducere Eugenia Lucaci Volumul prilejuiește îrvtîl­­nirea cu trei dintre cele mai izbutite lucrări ale scriitorului rus Iuri Tîmianov (1894—1943), fiinoscut precursor al şcolii structuraliste, întrunind tot­odată şi virtuţile unui narator excelent, subtil şi corosiv : „Figura de ceară“, „Nevîrstni­­cul Vituşişnikov" şi „Subloco­tenentul invizibil“. Ultima nu-­­ velă, care dă şi titlul volumu­lui, a fost larg cunoscută la noi în deceniul antebelic, mai ales datorită unei ecranizări de mare succes. Prin cele trei nuvele ale lui Tîmianov trece că un fir roşu demascarea autocraţiei ţariste,­­ a despotismului, a birocratis­mului, a dispreţului pentru om, pentru morala umană. (NATA-­­­LIA RADOVICI). JANE AUSTEN „Mîndrie şi prejudecată" (E.L.U.) traducere Ana Almăgeanu „Mîndrie şi prejudecată“ este romanul reprezentativ al lucidei şi spiritualei scriitoare engleze de la confluenţa seco­lelor al XVIII-lea şi al XIX- lea. Viaţa burgheziei provin­ciale şi a micilor nobili englezi , este evocată cu umor şi rea­lism ; scriitoarea nu pregetă să scoată în relief, ironizînd,­­ prostia, obtuzitatea, prejudecă­ţile şi ambiţiile unor reprezen­tanţi ai acestor pături sociale. „ Stilul simplu şi vioi, acţiunea gradată şi bine condusă, ob­servaţiile spirituale şi intere- I sante, îndreptăţesc succesul de care continuă să se bucure a­­ceastă lucrare clasică a litera- I tarii engleze. (GABRIELA MANTU). ^ HONORÉ DE BALZAC „Istoria celor treisprezece" | traducere Haralamb Grămescu Volumul „Istoria celor trei-­­ sprezece“ însumează trei din romanele lui Balzac „Ferra­­gus“, „Ducesa de Langeuis“ şi­­ „Fata cu ochi de aur“, carac­teristice pentru înclinarea lui , spre aventurile tenebroase şi * * * terifiante, redate într-o ma­nieră proprie autorului „Co-­­ mediei umane“ și completînd­­ o latură ce nu poate fi igno­rată din opera lui Balzac. In-­­­teresul pentru această culegere­­ este argumentat şi de faptul că cel de-al doilea roman este,­­ parţial, un roman autobiogra­fic, relatînd, sub forma unei , ficţiuni, dragostea lui Balzac­­ pentru marchiza de Castries. „Istoria celor treisprezece“­­ constituie In ansamblul său o adevărată frescă socială a so- . cietăţii pariziene din vremea Restauraţiei. (VALER CO­­NEA).­­ Suceava şi Constanţa • 19,00 Tele­jurnalul de seară • 19,30 Reflec­tor ; Poşta emisii, nil • 19,45 Tele­enciclopedia • 20,45 Handbal mas­culin — România — Franţa (re­priza a II-a). Transmisiune directă de la Timişoara a 21,15 O oră cu Alfred Hitchcock. Dansul mario­netei a 22,05 Parada vedetelor cu Salvadore Adamo, Salomée, Lenny Kuhr, formaţia Sincron, Giulli Cicheli, Luminiţa Dobrescu şi „Fantezie“ -­ film muzical cu Gigliola Cinquetti • 22,55 Tele­jurnalul de noapte • 23,05 Cînte­­ce lăutăreşti în interpretarea so­liştilor Gabi Luncă şi Constantin Mirea. PROGRAMUL n • 19,45 Deschiderea emisiunii. Mozaic cinematografic • 20,45 An­tologie poetică — „Stihuri pestri­ţe“ • 21,15 Seara melomanului. Bravissimo — film muzical-core­­grafic • 21,45 Ritmuri argeşene — film documentar — producţie a studioului „Al. Sahia" • 22,05 Film serial „Epoleţii diavolului“. Epi­sodul al II-lea — „Secretara ge­neralului“. DUMINICA, 23 NOIEMBRIE 1969 PROGRAMUL I • 8,45 Matineu duminical pentru copil şi tineretul şcolar. La şase paşi de o excursie. Filmul serial : Fiul mării • 10,15 Ora satului • 11,25 Concert simfonic • 12,00 De strajă patriei • 12,30 Emisiune în limba maghiară • 13,30 Vox Maris, Film de televiziune • 14,00 Fotbal : Farul — Steaua • 17,00 Realitatea ilustrată a 19,00 Tele­jurnalul de seară • 19,30 Florile de pe Argeș • 19,50 Desene ani­mate • 20,00 Film artistic : Cava­lerii teutoni (II) • 21,30 10 pop de luceferi • 21,50 Concert de muzică ușoară. Cu : Margareta Pâslaru, Doina Badea, Dan Spătaru, Aure­lian Andreescu R 22,15 Telejurna­lul de noapte r 22,30 A 7-a artă. Noutăţi cinematografice r 22,55 Telesport. Handbal masculin : Ro­mânia — Ungaria (secvenţe înre­gistrate le Timişoara). PROGRAMUL II R 20,00 Teme cu variaţiuni. Oedip R 21,10 La răscruce de vân­­turi. Reluarea episodului I 22:00 Filme documentare. ^ (Urmare din pag. 1) reproducînd grafic „Omul cu ti­­li­chia albastră" insistă în textul TM explicativ asupra existenței fie­cărui fir din barba bărbatului , rămas celebru prin penelul lui P Van Dyck. Dubla insistență — observată anul anterior de un inspector şcolar al judeţu-­­ lui Ilfov — asupra podoabei pilifere bărbăteşti — şi atât ! — ţinea loc de principiu­l dominant în educaţia estetică a­­ elevilor. Or, cu un asemenea ghid de început, e greu de par­­­­curs apoi drumul de la pictura­­ egipteană pînă la Picasso sau Ţuculescu, de la Phidias la Brâncuşi sau Henri Moor, ft EUTERPE SUPLINITĂ DE „ARTA FORTIFICĂRII MUS­CULARE" La orele de muzică­­ din opt şcoli generale ale jude­­­­ţului Timiş nu va zumzăi nici un diapazon, nu va suna nici o vi­­­­oară, ci se vor auzi poate doar­­ discuţii amicale despre virtuţile — eventual muzicale — ale lui­­ Pelé, Eusebiu sau Dumitrache.­­ Fiindcă opt absolvenţi ai Institu­tului pedagogic de educaţie fi­zică din Timişoara, repartizaţi­­ la şcolile generale din judeţ, tre­­­­buie să predea nu numai disci­plina lor ci şi muzica, desenul,­­ ba chiar şi noţiuni de anato­­­­mie... Ce- are Euterpe cu „arta de a I exersa, fortifica şi dezvolta cor- I pul“, cum e denumită gimnas­tica ? In nici o programă anali-­ tică pentru secţiile sau institu­tele de educaţie fizică nu figu­rează desenul ori muzica. Mai degrabă invers. Şi poate tocmai I de aceea mulţi profesori de de­­­­sen sau muzică, mai ales din şcolile rurale, sunt obligaţi să­­ acopere şi ore de educaţie fizică! Ca la Şcoala generală din Dîr­­vari, de pildă, unde profesoara I de desen îşi predă disciplina 8 doar 6 ore, în rest fiind obligată să funcţioneze ca profesoară de muzică şi educaţie fizică.­­ Penuria de cadre cu o califi­care artistică superioară se per­petuează uneori şi în şcolile de­­ specialitate. La şcoala de muzică­­ din Rîmnicu Vîlcea, de exemplu, din cei 17 profesori pentru in­­strucţia instrumentală, nici unul­­ nu are calificarea necesară , toţi sunt studenţi sau profesori pen­sionari ai altor discipline. Dar „ nemaivorbind de oraşe din p­ro­­” Vincie, chiar în Bucureşti la ora actuală lipsesc din şcolile­­ de muzică nici mai mult nici 9 mai puţin decît 80 de profesori pentru instrumente, „ ATUNCI, UNDE NE SÍNT " PROFESORII ? In bună parte la locurile lor, acolo unde au fost­­ repartizaţi . Directorul general­­ al Direcţiei Cadre din Ministerul învăţămîntului, I. Radu, afirma că anul acesta s-a înregistrat­­ totuşi cea mai favorabilă pre­zentare la posturi, mai ales prin­tre absolvenţii secţiilor de de­­­­sen, muzică şi educaţie fizică , din institutele, pedagogice. Dar, se ştie, în ţara noastră numărul­­ şcolilor şi al liceelor a crescut­­ vertiginos în ultimul timp, şi creşte mereu , ca dealtminteri şi numărul studenţilor pregătiţi­­ pentru toate disciplinele nece­sare­­unui învăţămînt modern, calificat. Şi atunci ? Atunci,­­ există o complexitate de expli­­­­caţii. Se întîmplă, de pildă, ca mulţi directori de şcoli — mai­­ puţin de licee — să nu anunţe­­ Ministerului învăţămîntului toate catedrele vacante. Şi nu anunţă uneori din interes strict , personal, mai ales cînd­ sînt în­văţători pentru a-şi rotunji norma cu cîteva ore de desen,­­ muzică sau educaţie fizică care cred ei că le sînt accesibile; al­teori din interes ceva mai „al- I truist", adică de a completa cu­­ orele acestor discipline norma altor cadre didactice ale şcolii, . — profesori de limbă română, I istorie sau geografie — care su­plinesc doar prin prezenţa fizi­că cerinţele instrucţiunii artis­­­­tice calificate. Ori, se întîmplă ca directorii unor şcoli (Grădiş­tea, de pildă) să anunţe drept I vacanţă o catedră completă la­­ desen , cînd însă absolventul se prezintă în acel loc, (I. Gruici, de la Institutul pedagogic din­­ Bucureşti) e nevoit să constate că de fapt sunt vacante doar 6 ore, restul normei pedagogice trebuind a fi completată cu ore­­ de muzică şi educaţie fizică. Şi atunci, dacă tînărul profesor are răbdare, plus simţ muzical, plus I înclinaţii sportive, rămîne. Da­că nu, pleacă. In cazul în care, ulterior, soseşte să zicem un­ pro- I fesor de educaţie fizică multiplu înzestrat, gata să-şi asume şi pregătirea artistică a elevilor, catedra de desen se cheamă că­­ e total acoperită ; dacă însă, un asemenea spirit renascentist, nu se iveşte în şcoala cu pricină, I lucrurile se iau de la început. UNELE PRICINI ALE TRAN­SFERULUI DE DISCIPLINI (sau I Istoria artelor în digest). Pentru era civilizaţiei cibernetice pe care o pregătim, disciplinele de studiu sunt, fireşte, Matematica, Fizica, Chimia — toate cu justi­ficate majuscule ca importanţă calitativă şi cantitativă. Plus un amendament mai de curînd luat în seamă : evitarea aglomerării programelor de studiu. Drept care, pentru desen, muzică, edu­caţie fizică nu sînt afectate de­cît un număr redus de ore , de unde şi echilibristica unor directori ori inspectorate pen­tru completarea acestor norme. Cert, echilibristica ar putea fi evitată printr-o atenţie majoră la repartizarea pe strictă spe­cialitate, norma puţind fi divi­zată în mai multe şcoli sau li­cee apropiate ca loc de funcţio­nare. Dar, tot cert, unii pro­fesori preferă să funcţioneze cu toate armele şi bagajele într-un singur loc de muncă, unii di­rectori ai şcolilor şi liceelor vor să conteze pe un singur profe­sor, unele inspectorate şcolare pe catedre oricum acoperite. Iar desen, de pildă, se predă doar pînă în clasa a X-a, secţia uma­nistică, ce culminează cu un curs-pilulă de istoria artelor, parcurs într-o viteză mai mult uluitoare decît instructivă. Stu­diul istoriei artelor într-un nu­măr redus de ore nu poate justi­fica şi suplini întreaga normă pedagogică a unui specialist , motiv pentru care absolvenţii facultăţilor de Istoria şi teoria artei din acest an n-au putut fi repartizaţi învăţămîntului, ci destinaţi în absolută totalitate muzeelor de artă din Capitală sau din ţară. Observînd, deci, şi conţinutul disciplinei artistice, în afara parcurgerii prea rapide a istoriei artelor, apare cam ciu­dat şi stopul brusc pus desenu­lui, sau poate mai ales desenului tehnic, tocmai în ultimele două clase de liceu, cînd ar fi extrem de necesar celor ce vor să stu­dieze arhitectura, construcţiile ori artele plastice. La oraş, în familiile ce pot cheltui supli­mentar, viitorii arhitecţi sau in­gineri constructori, pictori ori muzicanţi sunt pregătiţi de medi­tatori contra unor sume destul de ridicate. La sate, însă, şi la drept vorbind acolo se resimte cel mai sensibil lipsa profesorilor de muzică sau desen specializaţi, nu revine nimănui o asemenea calificată îndeletnicire. Ceea ce poate face, ca în acesată pri­vinţă, să nu fie totdeauna toc­mai echitabilă întrecerea exa­menelor de admitere la institute şi facultăţi. ARTA ŞI PEDAGOGIA NU SE EXCLUD TOTDEAUNA. Profesorii învăţămîntului de ar­tă lipsesc în şcolile satelor şi micilor oraşe nu numai din mo­tivele arătate, d­ar şi pentru că absolvenţii institutelor de artă plastică rămîn în mari centre urbane unde fac cite un desen de carte, machetează cite o re­vistă, lucrează uneori ca „ne­gri“ pe lingă un mare artist, sperînd să devină într-o zi şi ei mari artişti. Absolvenţii conser­vatoarelor de muzică, din pricina desfiinţării pe un deceniu a sec­ţiilor de profesori şi pe de altă parte a înfiinţării unui impresio­nant număr de ansambluri ar­tistice — fireşte, în mari oraşe — pot găsi plasament oriunde vor, şi, fireşte, vor în ma­ri ora­şe.­­Anul acesta, de exemplu, numai judeţul Ilfov a cerut 31 profesori d­e muzică , intr-ade­văr, i s-au repartizat 20 de ab­solvenţi ai Conservatorului, s-au prezentat 10, dintre care cei mai mulţi au fost împărţiţi unor şcoli bucureştene). Ambele cate­gorii declară ritos că îndatori­rea pedagogică pe care ei nu şi-au asumat-o niciodată revine exclusiv absolvenţilor institu­telor pedagogice, uitînd contri­buţia dascălilor chiar la îndru­marea lor de viitori — mari — artişti. Uitînd că Tonitza, Aman, Luchian au fost profesori şi, ab­solut paralel, mari pictori, sau că Ion Vidu şi Ion Chirescu au rămas în istoria muzicii romă- MUZE SUBSTI­TUITE neşti deşi, au fost profesori la Focşani şi Reşiţa. Prorectorul Institutului „N. Grigorescu“, Vladimir Predescu, semnala că absolvenţii ultimelor promoţii nu s-au dedicat în ma­re parte muncii didactice, dar nici ca artişti, mulţi dintre ei, n-au realizat ceva semnalabil. In schimb, grupul pictorilor profesori de la Constanţa (N. Vărzaru, soţii Băieş, I. Mira) înregistrează succese artistice consemnabile ca şi V­. Tamfi­­rescu — profesor la Ploieşti, N. Roşu — profesor la Giurgiu, I. Chinschi — profesor la Bo­­lentin sau L. Bartok, Cornel Io­­nescu, I. Buzdugan, care func­ţionează la Iaşi cu exce­lente rezultate didactice şi ar­tistice. Absolvenţii acestui ultim an ai Institutului „N. Grigorescu" n-au onorat repartizările decît în Infimă parte (maximum doi din fiecare secţie de studiu), deşi aceste repartizări se refereau la mari oraşe ale ţării. In schimb, au lăsat descoperite o mulţime de catedre care ar fi fost accep­tate bucuros de către absolven­ţii facultăţilor de desen ale in­stitutelor pedagogice. CINE PREGĂTEŞTE ARTIŞ­TII, CINE INSTRUIEŞTE PRO­FESORII ? Desigur, facultăţile pedagogice sunt cele care în pri­mul rînd vor pregăti obligatoriu profesori de muzică şi desen. Dar, totodată, conservatoarele de muzică, plus institutele de artă plastică îşi propun — în prin­cipiu — acelaşi lucru. Conduce­rea Institutului ,,N. Grigorescu" asigură că începînd din acest an funcţionează sistemul contracte­lor cu clauza obligativităţii exer­citării profesiei pentru care stu­dentul a fost pregătit — adică, în primul rînd, cariera pedago­gică. Pe de altă parte însă, la sfîrşitul fiecărui an de studiu, cei­ care nu dau maximum de satisfacţie vor fi transferaţi la Institutul pedagogic, iar cei mai merituoşi studenţi de aici vor fi aduşi la Institutul d­e artă plas­tică. „Transferul, afirmă Adrian Secoşanu, decanul Facultăţii de desen din Bucureşti, va văduvi institutele pedagogice de ele­mentele sale valoroase care, in plus, după cum o do­vedesc faptele, sunt cele ce se prezintă în proporţie majori­tară la catedre. In afară de a­­ceasta, la repartizare se mai pro­duce şi o altă nedreptate : cele mai bune locuri din învăţămînt sunt oferite d­e comisiile de re­partizare absolvenţilor de la Institutele de artă plastică, ceea ce e­ normal. Dar chiar dacă aceşti absolvenţi au terminat studiile cu notă limită sau n-au absolvit examenul de diplomă, ei sunt preferaţi înaintea absol­venţilor cu note maxime, de la facultăţile pedagogice , ceea ce nu mai e atît de normal“. Mai ales că acest sistem preferenţial nu constituie nici un fel de sti­mulent pentru îndeplinirea da­toriei pe care societatea con­tează. In domeniul muzicii situaţia e aproape similară : se afirmă că atît conservatoarele cit şi facultăţile pedagogice vor îm­plini cerinţele învăţămîntului. Dar deocamdată ambele genuri de absolvenţi sînt absorbite cu sete în alte domenii — orches­tre simfonice, în număr de 17 în întreaga ţară, operă, ansam­bluri profesioniste, secţii de specialitate ale radioului, T.V. etc. Facultăţile Conservatoru­lui care pregătesc profesori, Insumînd astăzi circa 1000 stu­denţi numai In Bucureşti, îşi vor dubla în curînd specialitatea d* pedagogie plus un instrument — ceea ce îi va face la fel de ne­cesari în tot felul de instituţii muzicale, şi la fel de­enuţi, dis­puşi să predea muzică în liceu sau şcoli rurale. Desigur, nive­lul învăţămîntului nu poate coborî pentru a nu mai r­vni nimeni la cadrele pregătite pen­tru instrucţie pedagogică de spe­cialitate , dar pe de altă parte absolvenţii conservatoarelor şi ai institutelor de arte plastice se dovedesc tot mai greu de deter­minat a­ activa ca profesori în şcoli din puncte mai îndepărtate ale ţării. Pînă cînd o eficientă activitate educativă îşi va proba rezultatele în această privinţă, nădejdea rămîne în institutele pedagogice, und­e, dată fiind ce­rinţa mare de profesori speciali­zaţi, cifra şcolarizării ar putea fi eventual suplimentată. In afa­ră de aceasta secţiile de desen, muzică, educaţie fizică, ar fi ne­cesar să funcţioneze nu numai în Capitală, ci, mai ales, în in­stitutele pedagogice din alta oraşe — de pildă Bacău, Craio­­va, Constanţa, judeţe încă ne­complet acoperite ca necesar de cadre didactice specializate în aceste domenii. Atunci, de pildă, se va putea conta intr-adevăr cu certitudine pe ab­solventul unei facultăţi pedago­gice din Bacău (în ale cărei şcoli funcţionează doar doi­ absol­venţi ai Conservatorului de mu­zică), care va accepta bucuros să facă educaţia artistică a copii­lor din judeţul său. ALTMINTERI, VALOROASE TRADIŢII POT PIERI prin lipsa celor chemaţi să le continue. Rectorul Conservatorului „Ci­­prian Porumbescu“, V. Giuleanu, remarca eventuale consecinţe ale absenţei de la catedre a das­călilor de artă , voci de mare va­loare, talente ce ne fac azi onoare în ţară şi peste hotare au fost descoperite , şi nu numai în oraşe mari — de modeşti profe­sori de muzică care şi-au în­chinat întreaga lor viaţă mun­cii pedagogice. Aceşti dascăli, demni de toată stima, au fost inspiratorii unei elevate vieţi ar­tistice în locurile unde au tră­it, culegind folclor, organizând orchestre, coruri, expoziţii, spectacole, întreceri , potrivit puterii şi priceperii lor şi mai ales modestelor mijloace mate­riale existente în trecut. Desi­gur, şi astăzi există numeroşi profesori cu aceleaşi merite , dar condiţiile materiale, spirituale, acum incomparabil altele, cer ca aceste tradiţii, existente în sate sau în oraşe mici, să fie conti­nuate, înnoite, în nici un caz să nu se piardă din pri­cina lipsei la apel a ce­lor chemaţi să pună suflet in dezvoltarea spirituală a poporu­lui nostru“. Intr-adevăr, cine e în stare să descopere mari ta­lente artistice, poate existente într-un colţ îndepărtat de ţară, dacă nu profesorii de speciali­tate ? Mai ales astăzi, cînd pă­rinţii sunt totdeauna dispuşi să îndrume copiii îndeosebi că­tre tehnică, către ştiinţă, desi­gur principial în mod îndreptăţit, dar indiferent de alte reale ap­titudini ? Cine e chemat să in­struiască, să deschidă şi să cul­tive gustul pentru artă —­ şi nu neaparat în centre urbane unde există atîtea alte căi în această direcţie — ci în locuri mai de­părtate, dacă nu un dascăl pri­ceput şi calificat ? OBLIGAŢII MULTILATERA­LE«*-Pentru ca aceşti profesori să nu lipsească, ca să nu alerge în mod egoist şi uneori iluzo­riu, numai după glorie persona­lă, e necesar ca încă din timpul facultăţii educaţia spiritului de disciplină, a răspunderii sociale, profesionale să stea în centrul atenţiei generale — cadre di­dactice universitare, organizaţii U.T.C. şi studenţeşti. Seriozita­tea, spiritul civic, simţul dato­riei, respectul profesiei nu se încep în lunile dinaintea reparti­zării şi, nici intr-un caz, ul­terior , ele se asumă o dată cu examenul de admitere în facul­tate şi se probează din prima zi a practicării profesiei, acolo un­de ea e stringent necesară şi utilă. Fireşte, că şi forurile locale au îndatorirea să manifeste so­licitudine faţă de cei care vin să-şi exercite meseria cu ones­titate şi dăruire. „Din păcate, mărturisea un fost inspector al judeţului Ilfov, profesorul de de­sen Petre Dinu, unele cadre di­dactice de conducere tratează profesorii de artă ca pe nişte cenuşărese, fărîmiţîndu-le dis­ciplina, amestecînd-o cu altele, sau atribuind-o altora neche­maţi, neacordind minimum de atenţie timpului lor de crea­ţie. Cînd un profesor de desen a cerut răgaz o jumătate de zi pentru a picta, o directoare dintr-o comună sitdată doar la cîţiva kilometri de Capitală a declarat dispreţuitor : „pescuitul şi­ pictura se fac duminica !“ Cînd un profesor a organizat în şcoală o interesantă expoziţie de pictură monumentală reali­zată de elevi, inspectorul şcolar invitat a găsit necesar doar să întrebe : „aveţi autorizaţie ?“. E clar că tinerii absolvenţi ai institutelor de artă, cărora nu li se creează condiţii necesare de trai şi de muncă în şcolile şi li­­seele unde s-au prezentat, sunt îndemnaţi, cu amărăciune, să le părăsească cit mai curînd". Mai ales atunci cînd directorii, ori chiar oficialităţile orăşeneşti sau comunale încarcă pe aceşti pro­fesori ai disciplinelor de artă cu tot felul de corvezi , profesorul Vladimir Predescu relata cazul sculptorului George Apostu, ca­re, disciplinat, s-a prezentat du­pă absolvire la catedra de de­­sen a unui liceu din Buzău. Aici, însă, în loc de a preda arta, Apostu s-a văzut obligat să par­­ticipe o bună bucată de vreme la recensămîntul găinilor din oraş şi împrejurimi ! De curînd, cursurile şcolilor elementare s-au prelungit la 10 mi , numărul cadrelor didactice specializate, în funcţie de nece­sarul mărit al catedrelor res­pective se va putea completa nu numai prin suplimentarea cifrei de şcolarizare acolo unde nece­sităţile o impun, dar şi prin ■espectarea multilaterală, reci­­procă, a obligaţiilor d­e prezen-­are la locul de funcţionare al profesorilor — obligaţie din timp pregătită sub raport educativ — ca şi de primirea adecvată de ătre instituţiile de învăţămînt. Reciprocitate ce se cere real­­nente in mod necesar ono­­■ată, spre utilitatea şi satisfacţia unanimă. Două prime audiţii de muzică romaneasca . Alături de cîteva interesante lu­crări din literatura naţională şi universală, săptămîr­a muzicală ne oferă posibilitatea­ de a as­culta, într-un converti al Orches­trei de cameră a Fila­rnonicii în simfonicul Radioa­leviziunii, două dintre cele mai mai lucrări muzicale româneşti: „Poemul bi­zantin“ de D. Popovitu­ şi „Con­certul pentru oboi, bigot şi or­chestră de coarde“ de­ A. Raţiu. Alături de Simfonia la 3-a, sui­ta ,,Codex Caioni“, ariele în stil bizantin. Poemul a fost conceput în 1968 pe baza unor Vechi teme bizantine din sec. X. Vehiculînd un limbaj foarte simplu, modal, cu o ritmică asimetricei, D. Po­podei creează un poem­ de arhai­că rezonanţă, structurat­ pe baza a patru mişcări din care remarcăm Passacaglia şi Fugatto — con­struit pe o veche temă de colind. Concertul lui Adrian Raţiu a fost scris în 1964 , înscriin­­du-se pe linia preocupărilor con­temporane de a ordona într-un fel sau altul muzica în însăşi pro­cesul ei de elaborare. Pornind de astădată de la principii de orga­nizare serială a tuturor parame­trilor muzicali, Adrian Raţiu făureşte o lucrare de o remar­cabilă simetrie, o piesă con­certantă de o riguroasă arhitecto­nică și o sobră și interiorizată ex­presie. I. SAVA Un festival ambiţios ! „PORTATIVUL TINEREŢII“ Inaugurat anul trecut ca un festival al interpreţilor de muzică uşoară din judeţul Ilfov, „Portativul tinereţii" se prezintă la cea de-a doua ediţie cu ambiţii mult sporite: de data aceasta, pe scena casei de cultură din Gorgiu vor evolua concurenţi repre­­zentînd nu­ mai puţin de 11 judeţe. Raportate la hartă, judeţele care şi-au confirmat pină in ultimul moment participarea acoperă o zonă geografică amplă şi deosebit de diversă în ce priveşte po­sibilităţile şi tradiţiile cultural-artistice : Argeş, Brăila, Buzău, Dîmboviţa, Dolj, Ialomiţa, Mehedinţi, Prahova, Olt, Teleorman şi, fireşte, judeţul organizator — Ilfov. Dar ambiţiile acestui „Portativ al tinereţii" nu-s doar de natură... geografică. E vorba şi de anvergură, de ţinuta artistică a compe­tiţiei. In fata unui juriu prezidat de binecunoscutul compozitor Vasile Veselovski — şi care va mai reuni alte cîteva nume la fel de binecunoscute de amatori de muzică uşoară,- compozitoarea Camelia Dăscălescu, cîntăreaţa Dorina Drăghici, regizorul Nicolae Frunzeti — concurenţii se vor întrece pentru două liste de premii — premii de interpretare şi premii de compoziţie. La ora cînd trimitem spre tipar aceste rinduri, în afara progra­mului de concurs — sîmbătă seara şi duminică dimineaţa vor avea loc două concerte publice, iar duminică seara un concert de gală în care se vor adăuga laureaţilor şi, cîteva recitaluri susţi­nute de profesionişti , cunoaştem doar febrilele pregătiri ale gazdelor. Ilfovul va fi reprezentat de nume notorii în viaţa cultu­rală a judeţului: Ileana Barbălată, Valeria Constantin, Doina Ră­­ducanu, Ştefania Doană, Vasile Călin şi Valentin Cioceanu, plus un grup vocal, un duet şi trei orchestre. Cum se vede, un lot numeros atacă premiile „acasă“ , cu speranţa că şi oaspeţii vor veni la fel de hotăiţi şi bine... înarmaţi, promitem să fim prezenţi la acest festival, care se anunţă interesant. MUZICĂ UȘOARĂ • După „Hey, Jude“, „On The Road Again", „Those Were The Days" și alte cîteva mari succese incluse pe un disc misterios în urmă cu cîte­va luni,­ Electrecordul a scos un nou LP cuprinzînd „14 noi șlagăre mondiale" (dintre care spicuim: „Ob-la-di, Ob-la-da", „Eloise", „I’m Tiger“). Nu ştim ce determină pe specialiştii ca­sei noastre de discuri să recurgă la interpretările dubioase, lan­sate ca­ „înregistrări originale din Anglia“­­ ale unor formaţii şi interpreţi de mina a şaptea, chiar dacă sunt din Marea Bri­­tanie, cînd cel puţin 2—3 for­maţii româneşti ar putea da versiuni mult mai valoroase u­­nora dintre aceste piese. După cîte ştim, asemenea discuri a­­par în Anglia la un preţ deri­zoriu, cu o reclamă de tipul: „La fel de bun ca şi origina­lul!“. Avem însă pretenţia ca Electrecordul să manifeste ceva mai multă exigenţă decit nişte impresari avizi de cîştig... Alte observaţii: însăşi selecţia este deficitară (îndeosebi la ultimul); nu sunt trecuţi interpreţii şi u­­neori nici compozitorii; apar greşeli ca Raskin in loc de Ras­kin, B. P. Ch. M. Gibb în loc de B. R. &M. Gibb; indicaţiile ca „vals lent“, „shake moderat“ sau „twist lent" (!) sunt de-a dreptul hazlii şi nu ştim cui folosesc... • Una din cele mai valoroase formaţii româneşti, „Phoenix", va prezenta în cadrul emisiunii radiofonice „Cavalcada ritmuri­lor" (mîine, nr. I, ora 0,42) două noi înregistrări: „Vint hain rtr. 1“ şi „Vint hain nr. 2“ (compuse de Florin „Mani" Bor­­deianu şi Paul Şuvăgău). In aceeaşi emisiune se remarcă prezentarea, de către Ing. N. Dumitrescu, a lui Dorin Anasta­­siu, ca şi noile înregistrări ale Margaretei Pîslaru („Ce îngîm­fat", „N-ai dreptate") şi Aure­lian Andreescu („Rîzi iubita mea“). La rubrica de succese : Barry Ryan (cu „The Hunt“), Joe Cocker („Delta Lady“), Beatles („Something"), Archies („Sugar, Sugar“). In cadrul emi­siunii „De la I la 3“ (azi, ora 13, nr. II) veţi putea asculta cîteva prime audiţii de muzică uşoară românească: „Domnişoară" de Radu Şerban (cu Nicu Constan­tin), „La soarele inimii tale“ de Elly Roman (Gică Petrescu), „Jar" de N. Kirculescu (Ion Ulmeanu). Din aceeaşi emisiune se mai­ remarcă rubricile „Dis­cul pe meridiane“ şi „Poeţi ai cîntecului francez" (Pia Colom­bo).

Next