Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6390-6416)
1969-12-03 / nr. 6392
Preludiu SUPLIMENT ImFI LITERAR-ARTISTIC AL „SCÎNTEII TINERETULUI" VH PENTRU ELEVI Adolescenţa este o vîrstă la care vocaţia literară se stabilizează, la care nevoia de comunicare şi afirmare capătă forme imperative, la care forţa proaspătă a elanului creator, ambiţia individualizării şi căutării unor căi noi declanşează, mai ales la temperamentele clocotitoare, acea splendidă explozie lirică atît de specifică anilor tineri. Orice adolescent minat de forţa irezistibilă a talentului şi de dorinţa de a-şi împlini destinul artistic aspiră să devină un scriitor de seamă. In puţine ţări din lume se manifestă un asemenea flux al literaturii tinere ca în ţara noastră, unde în ultimii 10 ani s-a petrecut acea fericită îmbinare dintre aptitudinile naturale ale unui popor deosebit de înzestrat cu un complex de condiţii culturale favorabile dezvoltării viguroase şi rapide a talentelor. Asaltarea revistelor şi a editurilor de către foarte tineri scriitori este un fenomen îmbucurător al acestei stări de fapt, semn al marilor mişcări de adînc ale spiritualităţii unei întregi naţiuni. Dar tocmai în această perioadă vulcanică — cînd se pare că o anumită grabă de a ieşi în lume, de a-şi etala blazonul artistic, de a fi proclamat geniu precoce îi determină pe tineri să uite că nu numai talentul în sine condiţionează consacrarea — o incursiune în anii de adolescenţă ai unor mari scriitori le-ar demonstra că şi alţi factori au coroborat la cîştigarea celebrităţii, la fixarea în conştiinţa umanităţii şi că, fără aceşti factori, un talent, oricît de viguros, s-ar fi ofilit, pierzîndu-se în anonimat Fiecare scriitor îşi are destinul său individual, legat de climatul familial şi de condiţiile specifice ale perioadei istorice şi ale mediului social în care a trăit. Pe noi ne interesează în mod deosebit în ce măsură anii adolescenţei au contribuit la profilarea personalităţii acestora, în ce chip atitudinea lor faţă de viaţă şi faţă de artă explică aspectele rezistente şi mereu durabile ale operei lăsată posterităţii. Este incontestabil că o notă comună a tuturora a fost împletirea pasiunii de instruire cu dorinţa vie de participare la viaţa publică. Surprinde în creaţiile de adolescenţă ale marilor scriitori orizontul larg de cultură, bagajul impresionant de lecturi literare, inregistrarea sensibilă a evenimentelor timpului. Să alegem doar un exemplu: Victor Hugo, elev strălucit, la 15 ani obţine o menţiune a Academiei, la 16 ani scrie romanul „Bug Jargal“ — al cărui erou este şeful răsculaţilor din San Domingo — fierbinte pledoarie în favoarea negrilor pe care colonialiştii îi menţineau în degradanta situaţie a sclaviei — la 17 ani este încununat la Jocurile florale de la Toulouse şi devine conducătorul unei reviste literare la care scrie, în doi ani, 272 de articole. Ca urmare a participării intense la frămîntările epocii, marii scriitori au dat dovadă, chiar la o vîrstă fragedă, de o uimitor de ascuţită conştiinţă socială şi politică. Mulţi dintre ei s-au găsit în mijlocul evenimentelor revoluţionare ale epocii, ca apărători ai idealurilor înalte de dreptate socială şi libertate naţională. Shelley şi Byron, apărători încă din adolescenţă ai libertăţii în ţara lor, vor pleca şi peste hotare s-o apere: primul în Irlanda, secundul în Grecia. Sándor Petőfi, cunoscînd amarele realităţi din acea Ungarie „grofească şi popească“ de care vorbeşte Ady, prevesteşte revoluţia din 1848 (al cărui apărător va fi), devenind la nici 20 de ani cîntăreţ al poporului. Artur Rimbaud — copilul teribil al Franţei — autorul neuitatei „Corăbii îmbătate“, avea doar 17 ani cînd apărea pe baricadele Comunei din Paris şi demască războiul franco-prusian din 1870/ 71 în vestitul sonet „Adormitul din şanţ“. Maiakovski va fi şi el în primele rînduri ale Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. La fel de definitoriu pentru creaţia de adolescenţă şi tinereţe a marilor scriitori este patriotismul exprimat (Continuare în pag. a IV-a) 's mm PRIN CE SE REMARCAU MARII SCRIITORI LA VIRSTA NOASTRA? de prof. TUDOR OPRIȘ