Scînteia Tineretului, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 6390-6416)

1969-12-03 / nr. 6392

Preludiu SUPLIMENT ImFI LITERAR-ARTISTIC AL „SCÎNTEII TINERETULUI" VH PENTRU ELEVI A­dolescenţa este o vîr­­stă la care vocaţia li­terară se stabilizează, la care nevoia de co­municare şi afirmare capătă forme impera­tive, la care forţa proaspă­tă a elanului creator, am­biţia individualizării şi că­utării unor căi noi declan­şează, mai ales la tempera­mentele clocotitoare, acea splendidă explozie lirică a­­tît de specifică anilor ti­neri. Orice adolescent mi­nat de forţa irezistibilă a talentului şi de dorinţa de a-şi împlini destinul artis­tic aspiră să devină un scri­itor de seamă. In puţine ţări din lume se manifestă un asemenea flux al literaturii tinere ca în ţara noastră, unde în ul­timii 10 ani s-a petrecut acea fericită îmbinare din­tre aptitudinile naturale ale unui popor deosebit de în­zestrat cu un complex de condiţii culturale favorabile dezvoltării viguroase şi ra­pide a talentelor. Asaltarea revistelor şi a editurilor de către foarte tineri scriitori este un fenomen îmbucură­tor al acestei stări de fapt, semn al marilor mişcări de adînc ale spiritualităţii u­­nei întregi naţiuni. Dar tocmai în această pe­rioadă vulcanică — cînd se pare că o anumită grabă de a ieşi în lume, de a-şi etala blazonul artistic, de a fi proclamat geniu precoce îi determină pe tineri să uite că nu numai talentul în sine condiţionează consacrarea — o incursiune în anii de adolescenţă ai unor mari scriitori le-ar demonstra că şi alţi factori au coroborat la cîştigarea celebrităţii, la fixarea în conştiinţa uma­nităţii şi că, fără aceşti fac­tori, un talent, oricît de vi­guros, s-ar fi ofilit, pierzîn­­du-se în anonimat Fiecare scriitor îşi are destinul său individual, le­gat de climatul familial şi de condiţiile specifice ale perioadei istorice şi ale me­diului social în care a trăit. Pe noi ne interesează în mod deosebit în ce măsură anii adolescenţei au contri­buit la profilarea persona­lităţii acestora, în ce chip atitudinea lor faţă de viaţă şi faţă de artă explică as­pectele rezistente şi mereu durabile ale operei lăsată posterităţii. Este incontestabil că o notă comună a tuturora a fost împletirea pasiunii de instruire cu dorinţa vie de participare la viaţa publică. Surprinde în creaţiile de adolescenţă ale marilor scriitori orizontul larg de cultură, bagajul impresio­nant de lecturi literare, in­registrarea sensibilă a eve­nimentelor timpului. Să a­­legem doar un exemplu: Victor Hugo, elev strălucit, la 15 ani obţine o menţi­une a Academiei, la 16 ani scrie romanul „Bug Jargal“ — al cărui erou este şeful răsculaţilor din San Do­mingo — fierbinte pledoarie în favoarea negrilor pe care colonialiştii îi menţineau în degradanta situaţie a scla­viei — la 17 ani este încu­nunat la Jocurile florale de la Toulouse şi devine con­ducătorul unei reviste lite­rare la care scrie, în doi ani, 272 de articole. Ca urmare a participării intense la frămîntările epo­cii, marii scriitori au dat dovadă, chiar la o vîrstă fragedă, de o uimitor de as­cuţită conştiinţă socială şi politică. Mulţi dintre ei s-au găsit în mijlocul evenimen­telor revoluţionare ale epo­cii, ca apărători ai idealu­rilor înalte de dreptate so­cială şi libertate naţională. Shelley şi Byron, apără­tori încă din adolescenţă ai libertăţii în ţara lor, vor pleca şi peste hotare s-o apere: primul în Irlanda, secundul în Grecia. Sándor Petőfi, cunoscînd amarele realităţi din acea Ungarie „grofească şi popească“ de care vorbeşte Ady, preves­teşte revoluţia din 1848 (al cărui apărător va fi), deve­nind la nici 20 de ani cîn­­tăreţ al poporului. Artur Rimbaud — copilul teribil al Franţei — autorul neui­tatei „Corăbii îmbătate“, avea doar 17 ani cînd apă­rea pe baricadele Comunei din Paris şi demască războ­iul franco-prusian din 1870/ 71 în vestitul sonet „Ador­mitul din şanţ“. Maiakovski va fi şi el în primele rîn­­duri ale Marii Revoluţii So­cialiste din Octombrie. La fel de definitoriu pen­tru creaţia de adolescenţă şi tinereţe a marilor scriitori este patriotismul exprimat (Continuare în pag. a IV-a) 's mm PRIN CE SE REMARCAU MARII SCRIITORI LA VIRSTA NOASTRA? de prof. TUDOR OPRIȘ

Next