Scînteia Tineretului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 6442-6465)

1970-02-21 / nr. 6459

ISCENTEIA TINERETULUI" pag. 3 NOI — în muncă — în viața de organizație SIMBATA 27 FEBRUARIE 1970 Bazinul Capitalei dispune de condiţii optime pentru a asigura in 1970 o producţie Micuţă de legume Ilfovul este, neîndoielnic, judeţul care are cea mai mare suprafaţă destinată legumicultura. Şi este firesc să fie aşa dacă ne gîndim că îi revin sarcini deosebite în aprovizionarea cu legume a populaţiei Capitalei. Şi nu numai atît — dar pe teritoriul său funcţionează nu mai puţin de şase fabrici de conserve. La cele de mai sus enumerăm, nu pe ultimul loc, obligaţiile contractate cu străinătatea. Imaginea ni se întregeşte la Direcţia agricolă judeţeană — un adevărat stat major în aceste zile. In 1970, cele 15 000 ha atît cît ocupă marea grădină de la fruntariile Capitalei — vor trebui să producă 235 000 tone de legume, adică aproape zece la sută din producţia globală de legume a ţării. Obligaţiile mari pe care şi le-au asumat legumicultorii judeţului au impus, desigur, eforturi deosebite pe linia organizării şi aprovizionării tehnico-materiale. După amplasarea întregii suprafeţe de grădină în terenurile cu posibilităţi certe de irigare, una din primele măsuri întreprinse a fost crearea fermelor specializate în cele mai multe dintre cooperativele agricole, încadrarea acestor ferme cu specialişti, cu cei mai harnici şi pricepuţi tehnicieni şi membri cooperatori, înzestrarea cu mijloace mecanice şi materiale care să permită rezolvarea în cele mai bune condiţiuni a tuturor problemelor, de respectare a agrotehnicii şi de prevenire a unor calamităţi, a însemnat, după cum ne spunea tovarăşul ing. Vasilescu, director adjunct la Direcţia agricolă judeţeană, un pas important pe linia renunţării la metodele empirice de cultivare a legumelor. Acestea menţineau nivelul producţiilor la o cotă scăzută, determinau o aprovizionare inegală a pieţelor de-alungul anului. Volumul lucrărilor executate mecanizat va creşte sensibil, comparativ cu anul trecut, ca urmare a concentrării în fermele legumicole a aproape trei sute de tractoare de construcţie specială, a 166 semănători legumicole, 138 maşini de plantat răsad precum şi alte utilaje adaptate lucrărilor în grădinile de legume. Pe acelaşi plan al preocupărilor de a asigura cantităţi sporite de legume, şi cît mai timpuriu posibil, se situează şi măsurile luate de către Direcţia agricolă şi U.J.C.A.P., de cooperativele agricole de a adăuga suprafeţelor de solarii existente alte 90 ha construcţii noi. Acestora le vin în completare cele 5 ha de răsadniţe cu încălzire tehnică precum şi cele 20 complexe de sere înmulţitor. Au fost luate, de asemenea, măsuri în vederea asigurării necesarului de răsaduri din soiuri valoroase nu numai prin însămînţările efectuate în răsadniţele cooperativelor dar şi prin contractele încheiate cu conducerea serelor intercooperatiste Berceni şi cu Institutul de cercetări pentru legumicultură şi floricultură. Sigur, producerea de legume la nivelul şi calitatea scontată implică şi numeroase alte măsuri subliniate în planurile speciale vizînd acest important sector, planuri existente în fiecare unitate producătoare. In ce măsură au prins viaţă asemenea prevederi ? In ce realizări recunoaştem acţiunile specifice întreprinse de către organizaţiile U.T.C. ? Iată ideile pe care le-am urmărit în raidul întreprins în acest important bazin legumicol al Capitalei. De la început se impune o precizare : nu peste tot legumicultorii — şi din păcate nu numai ei — şi-au luat munca în serios. Cum altfel s-ar explica faptul că şi la această dată 17 169 mp sere înmulţitor, doar cu puţin sub 50 la sută din ceea ce se planificase, nici măcar n-au fost atacaţi, iar pe aproape 500 000 mp de răsadniţe nu s-a însămînţat ? Două treimi din suprafaţa de solarii noi îi aşteaptă încă pe constructori, iar cea mai mare parte a suprafeţei rezervată culturilor legumicole încă n-a fost fertilizată. îngrijorătoare în ceea ce priveşte stadiul lucrărilor de sezon sunt situaţiile întîlnite în cadrul cooperativelor agricole Chiselet, Luica, Valea Dragului, Plopşoru, Gogoşari, Stoieneşti, Naipu. La Clinceni, de exemplu, însămînţările în răsadniţe şi în serele înmulţitor s-au executat cu întîrzieri apreciabile, iar lucrul la cele 5 ha de solarii nici n-a început. Caruselul justificărilor, ca în mai toate situaţile de acest fel este pus în funcţiune şi aici , nu ne-au ajutat suficient tovarăşii de la direcţia agricolă şi uniunea judeţeană ; ne-au lipsit seminţele, materialele de construcţii etc., etc. Sunt însă cu grijă ocolite propriile lipsuri : optica deformată a consiliilor de conducere din C.A.P. de a lăsa totul în seama şefei de fermă, inexistenţa unor măsuri în stare să declanşeze mecanismul antrenării tuturor cooperatorilor la muncă. Scuze, motivări, S.O.S.-uri redînd deficienţe în activitatea furnizorilor de materiale am primit în timpul raidului nostru suficiente. Se scapă însă o realitate și anume că în pierdere vor fi nu numai consumatorii, dar, în primul rînd, cooperativa agricolă, membrii săi. La C.A.P. Cornetu, ing. Emilian Vodă justifica, pe bună dreptate, întîrzierea la unele lucrări prin lipsa unor materiale cheie... „Deabia ieri am putut procura tabla pentru confecţionarea sobelor. Pînă acum nu s-a găsit în baza de aprovizionare Chitila a U.N.C.A.P. Cu cuiele şi alte ,,mărunţişuri“, lucrurile se petrec aidoma. în această situaţie am fost nevoit să apelez la cooperaţie. De aici însă nu poţi să iei nimic fără a avea negaţie de la bază. Dar materiale nu primeşti de la bază şi negaţie nu acceptă tovarăşii de la Uniunea judeţeană. Ţi se oferă, în schimb un răspuns diplomatic cu care, oricîtă meserie ai cunoaşte, nu poţi cultiva nici o legumă“. Tovarăşul Tănase Dobre, secretarul comitetului de partid din comuna Clinceni adăuga : Intîmpinăm mari greutăţi în ce priveşte repararea motoarelor şi aspersoarelor pentru irigat, a utilajelor pe care le avem asigurate. Un exemplu numai. Avem un motor care e dus de un an de zile la I.M.A.Ciorogîrla şi de reparat nu s-a reparat nici acum. De asemenea, ne lipsesc piesele de schimb — toate fiind necazuri pe care, dacă nu le prea băgăm în seamă acum, le vom resimţi nu peste multă vreme, atunci cînd va sosi timpul recoltatului şi al transportului legumelor la piaţă. Se resimte, de asemenea, lipsa foliilor de polietilenă necesare construcţiilor de noi solarii precum şi reparării celor vechi. Deficitul se ridică la peste 40 vagoane. In întîrziere se află aprovizionarea cu ţeavă şi profile pentru construcţii, cu electropompe şi piese de schimb. Aspecte întîlnite la cooperativa agricolă din Clinceni, în cadrul altor unităţi de pe raza judeţului Ilfov, ne dau temei să avertizăm asupra unui fenomen cu totul nedorit: este vorba de o înţelegere îngustă a modului de organizare şi conducere a fermelor agricole nou înfiinţate în sensul că unii dintre preşedinţii cooperativelor, consiliile de conducere acordă atîta „mînă liberă“ şefului de fermă încît îl lasă să se descurce cum poate în rezolvarea tuturor problemelor tehnice, organizatorice, de aprovizionare etc. Oricît de harnici şi de pricepuţi ar fi aceşti oameni este imposibil să poată rezolva singuri, operativ şi competent toate acestea. Şi în pierdere sînt, iarăşi, unităţile agricole, consumatorii. In mod special am lăsat la urmă o constatare ce se referă, de data aceasta, la tineri. In comunele vizitate, e drept, pe tineri nu prea i-am întîlnit în sectoarele legumicole. Dar, sîntem informaţi la comitetul judeţean U.T.C., în întreg judeţul mai mult de 4 000 de tineri lucrează în acest sector. Şi cine n-ar fi avut ei de făcut. La înlăturarea lipsurilor constatate de noi, tinerii ar fi putut contribui prin acţiuni concrete, specifice. In nici o cooperativă agricolă vizitată n-am întîlnit acţiuni organizate de tineri privind fertilizarea suprafeţelor rezervate legumiculturii, a amenajării în vederea irigării, a nivelării şi modelării terenului la construcţia serelor solar, de pildă, totul este lăsat pe seama meseriaşilor şi aceştia, puţini la număr, sau a angajaţilor din alte regiuni ale ţării. Numărul tinerilor cuprinşi în formele de învăţămînt agrozootehnic cu profil legumicol este departe de a mulţumi şi, ceea ce e mai îngrijorător, prea puţin se face în sensul pregătirii tinerilor mecanizatori care să lucre- ze pe maşinile şi utilajele aflate în dotarea fermelor şi sectoarelor legumicole. O convorbire avută cu tovarăşul ILIE LEPĂDAT, prim secretar al Comitetului judeţean Ilfov al U.T.C., a fost, cel puţin , pentru viitor, încurajatoare. — Ne pregătim, ne-a spus dumnealui, să dăm răspuns che- mării la întrecere lansată de teleormăneni. Legumicultura constituie un capitol important , în răspunsul nostru. Astfel, vom recomanda încă 1 000 de tineri care să lucreze aici. Importante obiective se referă apoi la acorţiunile pe care le vor întreprinde organizaţiile U.T.C. chiar în aceste zile. A devenit astfel o tradiţie ca tinerii din numeroase sate şi comune să-şi asume obligaţii precise privind transportul îngrăşămintelor naturale în grădinile de legume, să amenajeze solariile şi, îndeosebi, suprafeţele ce se vor iriga (ame- I najarea barajelor pentru reţinerea apelor, întreţinerea canalelor etc.) . Sperăm, avînd în vedere capacitatea de organizare şi mobilizare pe care au dovedit-o organizaţiile U.T.C. din judeţ în alte ocazii, să nu rămînă totul numai la forma indicaţiilor. Legumicultura judeţului Ilfov are nevoie de o infuzie promptă de tinereţe, de intervenţia tinerilor care au îndrăgit acest sector. IORDACHE BODEA ...dar realizarea acestui obiectiv depinde în mare măsură de ce se face acum în unităţile producătoare Din lipsa plăcilor aglomerate din lemn (P.A.L.) una dintre maşinile de croit staţie..iar cealaltă, din acelaşi motiv, taie plăci fibrolemnoase (P.F.L.)." (Urmare din pag. I) prinderi aparţinîtd Ministerului I Industriei Lemnului şi anume : Complexul de industrializare a lemnului Pipera, I.P.R.O.E.I.L. „Tehnica lemnului Militari“, I.P.R.O.E.I.L. Bucureşti, I.P.R.O.E.I.L. „Butoiul“, Fabrica de chibrituri, Fabrica „Relaxa“ Mizil. Ele devin astfel din unităţi economice cu gestiune proprie, unităţi economice cu gestiune internă. Consecinţă firească, prin acest act îşi pierd personalitatea juridică care este preluată de combinat. încă din această fază sîntem în faţa unei situaţii care ridică semne de întrebare. — Combinatul — ne spune tovarăşul inginer Gheorghe Gramaticu, director tehnic de concepţie — a fost constituit pe scheletul platformei Pipera. Faptul a făcut ca în vreme ce restul de cinci unităţi îşi menţin comitetele de direcţie, la fostul Complex de industrializarea lemnului acesta a fost desfiinţat. In acest fel acum consiliul de administraţie a întregului combinat ţine şi loc, este confundat cu Comitetul de direcţie al platformei. Lucru, după părerea mea, nejustificat. Răspunzînd direct şi de activitatea întreprinderiischelei, conducerea combinatului este obligată să-şi împartă atenţia pe mai multe planuri decit ar fi necesar. Lucru care poate aduce prejudicii onorării nepărtinitoare a atribuţiilor ce-i revin. Intr-adevăr, şi opinia noastră este ca în calitatea sa de organ nemijlocit răspunzător de îndeplinirea sarcinilor de plan, combinatul să aibă o conducere in- I dependentă care să se ocupe în exclusivitate de problemele comune tuturor unităţilor, reîn- I fiinţarea Comitetului de direcţie al platformei dîndu-i posibi-Ilitatea să-şi orienteze preocupările in mai mare măsură spre activităţile de coordonare, con-Icepţie, aprovizionarea cu materii prime şi materiale specifice fiecărei fabrici, desfacerea produselor pe piaţa internă şi export etc. Pentru că am amintit de una din principalele atribuţii ale combinatului — aprovizionarea unităţilor economice din subordinea sa — să ne oprim asupra modului în care se efectuează aceasta în noile condiţii. ★ Ne aflăm la Fabrica de mobilă din Militari. Purtăm discuţia cu tovarăşul Nicolae Fătuloiu, şeful serviciului aprovizionare-desfacere a unităţii cu gestiune internă la care ne referim. — Nemaifiind persoană juridică — ne spune preopinentul nostru — operaţiile legate de asigurarea cu repartiţii şi contracte au fost centralizate la nivelul combinatului. Deocamdată însă nu sîntem mulţumiţi de modul în care sîntem aprovizionaţi. Deşi pentru trimestrul I am solicitat de pildă un necesar de plăci aglomerate din lemn de 70 000 metri pătraţi, repartiţii n-am primit decît pentru o cantitate de 45 000 metri pătraţi. Extrem de puţin dacă avem în vedere că fabrica consumă lunar 23 300 mp. Repercusiunile neacoperirii integrale cu reparaţii, precum şi nelivrarea în cantităţile prevăzute a materiei prime de către furnizori ne sunt exemplificate de către şeful serviciului producţie — inginerul Vasile Gîrviţu. — In zilele de 2, 3, 4 februarie — ne informează dinsul — din lipsa P.A.L.-ului nu s-a putut lucra 199 de ore. In in-tervalul 5—7 februarie, 124 ore. A trebuit să trimitem oamenii acasă. Cu toate astea, conform instrucţiunilor în vigoare, în cazul golurilor de producţie care nu sunt din vina salariaţilor, trebuie să le plătim 50 la sută din salariul tarifar. Aşadar pe de o parte pierderi de capacitate, pe de altă parte, nerealizarea salariilor tarifare de către muncitori. Există oare — ne-am întrebat — cauze obiective care să fi condus la această stare de lucruri ? — Nu — răspunde categoric tovarăşul Ştefan Galopeta, şeful serviciului produse stratificate din cadrul Direcţiei comerciale a Ministerului Industriei Lemnului. Combinatul de industrializare a lemnului din Pipera a avut repartizat pentru trimestrul I o cantitate de 250 000 mp. P.R.L. din totalul de 254 000 mp cît era necesar. Pentru a nu vorbi de stocul de 59 600 mp rămas de anul trecut. Sîntem stupefiaţi. S-a produs deci evident o inexplicabilă „zgîrcenie“ din partea combinatului. Cu alte cuvinte Fabrica de mobilă din Militari a fost tratată ca o fiică vitregă ceea ce bineînţeles nu corespunde nici pe departe atribuţiilor pe linie de asigurare cu materii prime şi materiale a unităţilor productive ce fac parte din acelaşi organism economic. Ce-i drept acum conducerea combinatului ne dă asigurări că situaţia s-a rezolvat. Fotografiile luate in ziua de vineri 13 februarie a.c. pun la îndoială această afirmaţie. In acea zi presa hidraulică pentru furniruirea panourilor care execută operaţii cheie pentru bunul mers al fabricaţiei, staţiona din lipsa P.A.L.-ului. La fel, una din maşinile de croit. Cealaltă, din aceleaşi motive executa operaţii de tăiere a plăcilor fibrolemnoase... Indiscutabil combinatul şi-a asumat în acest caz o responsabilitate gravă, sîntem în faţa unui caz tipic de neonorarea obligaţiilor ce-i revin. ★ Discuţiile purtate cu cadrele de conducere ale combinatului ne relevă şi un alt aspect. El se referă la faptul că deşi, prin constituirea organismelor economice cu statut de centrală, se urmăreşte şi reducerea numărului de hîrtii care circulă, a operaţiilor birocratice, în practică se pare că lucrurile stau, uneori, exact invers. — De la data înfiinţării — ne spune tovarăşul Titi Paraschiv, directorul economic al combinatului — Direcţia Centrală de Statistică, de pildă, ne solicită să furnizăm date referitoare atît la activitatea întregului organism cît şi la nivelul fiecărei unităţi în parte. Pe de altă parte, la rîndul lor, fabricile trebuie să furnizeze şi ele aceleaşi date organelor de statistică din sectoarele de care aparţin teritorial. Aşadar un circuit dublu, muncă dublă. In loc de simplificare asistăm la un proces de complicare. Care este raţiunea delegatul nostru s-a dus la furnizor, le-a ridicat şi le-a depozitat în magaziile noastre. Toate bune, numai că In acest moment a intervenit combinatul care ne-a recomandat să le aducem In depozitul lui. Ne-am conformat. De-abia apoi le-am preluat. Acte suplimentare, drumuri suplimentare. Așadar chiar cei care se plîng de „încrucișarea“ unor drumuri contribuie ei înşişi la pavarea lor. Fără comentarii ! ★ Deşi n-am epuizat în întregime, din motive de spaţiu, problemele pe care doream să le abordăm, o menţionăm printre altele pe aceea a tergiversării nejustificate a definitivării statutului cadru de funcţionare al combinatului, care să-i stabilească ferm atribuţiile şi competenţele, să ne oprim asupra unui ultim aspect. Conform H.C.M. 914 din 1968 privind experimentarea noului sistem de salarizare, întreprinderile care realizează economii peste plan din efort propriu au dreptul la gratificaţii egale cu 50 la sută din cuantumul acestor economii. Fabrica de mobilă din Militari, datorită organizării judicioase a producţiei şi a muncii, datorită efortului susţinut al salariaţilor săi, a reuşit la finele anului 1969 să obţină 1 445 000 lei economii peste plan, prin efort propriu. Normal, conform legii de care aminteam, ar însemna că se poate bucura de prevederile privind gratificaţiile. Acest lucru însă nu poate fi realizat practic întrucît el ar contraveni Regulamentului de acordare a premiilor şi gratificaţiilor apărut în ianuarie 1970, regulament care stabilește că astfel de recompense se acordă întreprinderilor care întrunesc criteriile stabilite. Or, la ora actuală fabrica de mobilă nu mai este o întreprindere în sensul de persoană juridică, ci o unitate cu gestiune economică internă. Pe de o parte. Pe de altă parte pe combinat nu s-au obţinut economii peste plan prin efort propriu. Aşa încît, Fabrica de mobilă din Militari este în situaţia să plătească oalele sparte ale celor care nu şi-au îndeplinit în bune condiţii sarcinile de plan. Este oare drept ? Nu se împiedică în felul acesta buna funcţionare a mecanismului cointeresării materiale ? După cum sîntem informaţi problema urmează, cu avizul Ministrului Industriei Lemnului, sâ fie înaintată spre rezolvare Ministerului Muncii. Sperăm că hotărîrea sa va da cîştig de cauză fabricii de mobilă. Aceasta cu atît mai mult cu cît sarcina de preţ de cost este dată şi urmărită pe unitate (fabrică) efortul propriu puţind fi deci riguros delimitat. N-am vrea să se înţeleagă, după parcurgerea articolului nostru, că prin constituirea Combinatului de Industrializare a Lemnului Pipera unităţile absorbite au mai multe ponoase decit avantaje de la noua formă de organizare. Este neîndoielnic că, constituit cu peste 4 luni în urmă, acest organism economic permite obţinerea unor rezultate economice superioare. Dacă am relevat cîteva aspecte legate de relaţiile, atribuţiile şi competenţele combinatului n-am făcut-o decit din dorinţa de a asista în cel mai scurt timp la o îmbunătăţire substanţială a activităţii sale, astfel încît să răspundă în întregime comandamentelor pentru care a fost înfiinţat. „SCURT-CIRCUITELE“ POT FI OPERATIV REMEDIATE Vineri 13 februarie. Presa hidraulică pentru furniruirea panouri- I] lor —"Utilaj de mare productivitate — care execută operaţii - „cheie“ pentru bunul mers al producţiei, aşteaptă, de aseme- nea, P.A.L. \ nează... S-a pregătit pentru clipa aceasta prin întreaga sa activitate de pînă acum, prin tot ceea ce a înregistrat mai bun în muncă, în viaţa sa de fiecare zi, însuşindu-şi treptat, într-un permanent proces de maturizare politică şi socială, calităţile care îi dau dreptul să solicite primirea în organizaţia U.T.C. A asimilat printr-o muncă asiduă mobilurile, cadrul şi modalităţile pe care i le va pune în faţă noua sa calitate şi, dorind acum s-o dobîndească, dovedeşte că este pregătit pentru acest pas, că este gata să semneze angajamentul prin care va fi investit cu noi atribute ale responsabilităţii sociale. Secvenţele acestui act, aşa cum s-au succedat de curînd în cîteva organizaţii din judeţul Constan-iţa (cooperativele agricole din Viişoara şi Cobadin, liceul din Cobadin), au purtat pe de-a-ntregul aceste semnificaţii majore, constituindu-se în tot atîtea momente trainice pentru biografia în devenire a fiecărui tînăr. Rîndurile organizaţiilor U.T.C. au crescut în ziua aceea cu 14 membri. Vi-i prezentăm pe rînd, aşa cum se prezintă ei înşişi, într-o adevărată AUTOBIOGRAFIE COLECTIVĂ . M-am născut în anul 1955, in comuna Cobadin. In cei 14 ani pe care îi număr acum, cred că ziua aceasta reprezintă momentul cel mai însemnat din viaţa mea (ZOIA USCĂTURĂ — Cobadin)... — Am învăţat şapte clase la Cobadin, apoi am început să lucrez în cooperativă, avînd în primire un atelaj. Vreau să învăţ insă în continuare, iar organizaţia U.T.C. îmi va fi de un mare ajutor in această privinţă (CULAMET EDIP — Viişoara)... — Am fost şi pionier, îmi plăceau foarte mult studiul electricităţii, fizicii, mecanicii. Aş vrea să-mi continui aceste pasiuni şi de acum încolo, în cadrul unor cercuri tehnice (SAMI HALIE, liceul din Cobadin)... — Lucrez în sectorul zootehnic, alături de părinți, de cînd am terminat școala. Vreau să devin utecist pentru că doresc să fiu alături de ceilalți tineri de vîrsta mea (VASILE STOICA — Viişoara)... •— Mi se pare firesc ca, după ce am fost pionier, să devin utecist. Aceasta înseamnă că m-am maturizat şi se aşteaptă mai unei astfel de încrucişări de drumuri, cui poate servi ? O întrebare asemănătoare ne-am pus şi noi atunci cînd tovarăşul Gheorghe Porojnicu, maistru principal al sectorului II din cadrul Fabricii de mobilă din Militari ne aduce la cunoştinţă un caz petrecut cu puţin timp în urmă. — Avînd în vedere că serviciul nostru de aprovizionare are ca sarcină să se ocupe de urmărirea comenzilor, cînd la sfîrşitul lunii ianuarie combinatul ne-a dat o comandă ,pentru 100 000 bucăţi de şuruburi lemn, mult de la mine (DORU CIOACĂ — Cobadin). Desigur, în nici unul din cazuri n-a fost vorba de lungi confesiuni, de autobiografii cuprinzătoare. Dar am reţinut, în spusele fiecăruia, dorinţa de a evidenţia, dincolo de simpla informaţie biografică, fapte, gînduri legate de viitorul apropiat, de dorinţele de realizare ale fiecăruia. Această invitaţie la autoanaliză în faţa colegilor, a tovarăşilor de muncă se adînceşte şi se amplifică în secvenţa următoare... ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI Varietatea de implicaţii la care s-ar cuveni să fie sondate cunoştinţele şi opiniile viitorului utecist, apoi mulţimea de lucruri care merită a fi spuse acum, cu prilejul primirii în U.T.C., converg în fapt, prin ceea ce întreabă şi ceea ce îi sugerează pentru viitor tânărului tovarăşii din organizaţia în care va activa, către cîteva ţeluri principale : să probeze însuşirea prevederilor statutare, a unor cunoştinţe politice, a interesului pentru informare, îndemnînd încă o dată la reflecţie asupra îndatoririlor fundamentale ce-i definesc noua calitate ; să raporteze intenţiile, modul de a-şi organiza preocupările, activitatea, în prezent şi în perspectivă, la dezideratele activităţii de organizaţie, la sarcinile concrete, la exigenţele presupuse de calitatea de utecist. La toate aceste pretenţii fireşti care au însemnat implicit tot atîtea întrebări puse fiecărui tînăr, răspunsurile au fost prompte şi au dat garanţia îndeplinirii lor integrale, cei mai tineri utecişti angajîndu-se să le considere întotdeauna printre datoriile lor de onoare. „ÎTI RECOMANDAM..." Aşa începe altă secvenţă a ceremonialului, intim legată de întrebările anterioare, de „secvenţa autobiografică“. Importantă este fără îndoială adecvarea la obiect, iar aceasta presupune o bună cunoaştere a tînărului, căruia recomandările care i se fac acum vor trebui să-i servească cu adevărat în viaţă. Cu atît mai mult cuvîntul unor invitaţi —■ dirigintele, directorul şcolii, comandantul unităţii de pionieri, preşedintele cooperativei agricole, secretarul comitetului de partid al şcolii sau cooperativei — au dat aşadar greutate aprecierilor, sugestiilor pentru viitorii utecişti, îşi spuneau cuvîntul, în felul acesta, experienţa de viaţă şi pedagogică a oamenilor maturi, atît de necesară în aceste clipe. — Aş vrea să-ţi spun că poţi citi mai mult, aşa cum ştii şi să munceşti mai mult. Cred că ai putea învăţa o meserie — la şcoala profesională sau la un liceu industrial — şi să vii înapoi in sat la noi, ca —.I—.uu.ii.mwt, electrician sau mecanic (pentru VASILE G. ION). — La fizică ai note cam mici, deşi spui că dorești să urmezi o şcoală profesională. Dacă vrei intr-adevăr să devii un bun muncitor, trebuie să te pregăteşti temeinic (pentru NEZIR IUXEL). — Ne-ai vorbit despre marile bucurii ale pionieriei; aş vrea să înveţi şi să activezi în organizaţia U.T.C., în aşa fel, incit, peste ani, să poţi vorbi despre organizaţia U.T.C. tot aşa cum îţi aminteşti acum de anii pionieriei (pentru ELISABETA POPA). — Vrei să înveţi o meserie. Cred că ar fi bine să te gîndeşti că în sat vom avea, în curînd, un sistem de irigaţii şi va fi nevoie şi de motopompişti. Aici am dori noi să te regăsim, (pentru DEMISLAU NEJDET). Succesiunea secvenţelor amintite a dus, aşa cum era şi firesc, spre acelaşi final, hotărîrea ca cei 14 tineri să fie primiţi în U.T.C. a fost rostită în unanimitate. Momentul sărbătoresc, desfăşurat într-un cadru corespunzător prilejului care îi reunise pe toţi cei prezenţi a devenit astfel un model nu numai în componentele sale festive. Răscruce de viaţă pentru fiecare tînăr, solemnitatea primirii în U.T.C. se înscrie la un loc de seamă în faptele sale de biografie, invitînd la introspecţia şi analiza complexă a personalităţii, cu permanente proiecţii către viitor şi prelungindu-i în felul acesta eforturile spre noi împliniri, spre deplina maturitate politică-cetăţenească. ION TRONAC Actul investirii cu „statutul“ de utecist