Scînteia Tineretului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 6442-6465)
1970-02-21 / nr. 6459
Cîteva cuvinte, cu viaţa lor ştiută şi neştiută... Neutre, acide, amabile, prevenitoare, inerte sau intes-afectiv colorate, vorbele capătă, în timp, încărcături emoţionale perfect acordate la ritmurile vieţii sociale. Stilistica s-ar cuveni să studieze aceste uşoare retuşuri pseudo-semantice, ori lexicografia, ori pur şi simplu sociologia ? Iată de pildă, adverbul firesc: Atît sensul său primordial cît și valoarea în sine a fiecărui fonem aură- i REVIZUIR I LOGICE mai nemodificate în ultimii 15—20 de ani. Dar dacă ar exista o lingvistică subiectivă, ar fi obligată să constate că situaţia care impunea, acum două decenii, apelarea la adverbul uimitor solicită astăzi un alt cuvînt, firesc. Altfel zis, determinarea strict obiectivă scapă uneori total de sub control în confruntarea nemijlocită a limbii cu viaţa, rezultînd situaţii care se soldează cu victoria spectaculoasă a afectivităţii pure. Cu două decenii în urmă, privitorul care examina un nou bloc cu 10 etaje, avea prilejul să exclame : magnific ! Astăzi, acelaşi privitor ar spune : frumos. Sau : obişnuit. Sau : natural. Toate acestea în timp ce un răsărit de soare ni se va părea întotdeauna splendid, o cascadă va fi pururi impresionantă, un arbore secular totdeauna măreţ. In zona fierbinte de graniţă in care lingvistica se interferează cu politica, cu sociologia, cu istoria, cu psiholo (Continuare in pag. a V-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6459 8 PAGINI — 30 BANI SIMBATA 21 FEBRUARIE 1970 „SCURTCIRCUITELE“ POT FI OPERATIV REMEDIATE! Forme distincte în cadrul noilor organisme cu statut de centrală, create ca urmare a aplicării în practică a măsurilor stabilite de Conferinţa Naţională a partidului privind perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale, combinatele industriale sunt menite să apropie punctele de unde se dau deciziile de cele în care se realizează actele economice ce le determină, ele reprezintă aparate nemijlocit angajate în realizarea sarcinilor din sectorul coordonat, constituie nu verigi intermediare între întreprinderile pe care le grupează şi ministere, ci complexe de unităţi productive organic integrate, direct răspunzătoare de îndeplinirea în condiţii optime a planului de stat. Combinatul trebuie să însemne, totodată, şi cadrul prielnic pentru adoptarea unor soluţii în concordanţă cu înzestrarea tehnică a întreprinderilor, cu specificul lor, cu exigenţele tot mai riguroase ale organizării producţiei şi a muncii. Beneficiind de personalitate juridică, combinatele sunt investite cu puteri depline în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti în scopul creşterii eficienţei economice a activităţii pe care o desfăşoară unităţile productive ce-i sunt integrate. Am reamintit aceste cîteva lucruri asupra profilului combinatelor industriale, consideraţii comune şi celorlalte tipuri de organisme cu statut de centrală — grupuri de uzine, trusturi, centrale — nu din dorinţa de a relua o seamă de elemente cunoscute ci pentru că investigarea perioadei care a trecut de la înfiinţarea lor şi pînă în prezent, pe lingă o seamă de elemente pozitive, impune atenţiei probleme legate de modul lor concret de funcţionare, mai precis de competenţele şi atribuţiile acestgtora, de relaţiile lor cu unităţile productive pe care le coordonează pe de o parte, cu întreprinderile, ministerele şi alte organe şi instituţii centrale pe de altă parte. Să urmărim, de pildă, cazul Combinatului de Industrializare a lemnului Pipera. ^ Constituit la data de 1 octombrie 1969, organismul economic cu statut de cen- ” trală la care ne referim, reunește în cadrul lui șase între- ^ GH. GHIDRIGAN (Continuare in pag. a 111-a) © —( Și viitoarea configuraţie a maselor plastice porneşte tot de pe planşeta proiectantului. Ne-o dovedeşte argumentat tînăra desenatoare Violeta Pleşoiu, de la Fabrica de produse de mase plastice „Muntenia“ Drumul , lung de la vorbă , la faptă ! Cîteva exemple revin periodic în prim plan : Ghimpaţi, Ion Roată, Valea Dragului, Călugăreni, Baloteşti, Jilavele. Ai impresia că numai aici s-au desfăşurat acţiunile pe care tovarăşul Toma Bordei, secretar al Comitetului judeţean Ilfov al U.T.C., ţi le prezintă o întîlnire cu scriitorii, o seară de întrebări şi răspunsuri, o dezbatere, un simpozion, un spectacol cultural-artistic, un concurs cu cartea agrozootehnică, o reuniune a cercului de prieteni ai teatrului, o discuţie despre film. Exemplele nu sînt, însă, alese la întîmplare. Rolul lor este acela de a ne dovedi nouă cel puţin trei lucruri. Intîi , că pe lingă manifestările oarecum tradiţionale, activitatea culturală de masă destinată tinerilor din judeţul Ilfov, îndrumată şi coordonată direct de tovarăşul secretar Toma Bordei, cunoaşte şi un embrion ici, unul dincolo, nou, atrăgător, dificil de realizat pe scară largă, gata totuşi să iasă din găoacea sa şi să se extindă păşind peste nu ştim care prag. Doi : că de la „centru" nu s-a acţionat la întîmplare, că secţia de propagandă nu s-a hotărît, cu una cu două, la ce s-a hotărît, ci răspunzînd unor solicitări venite de „jos“, „din mijlocul tinerilor“, cunoscute pînă la detaliu prin intermediul secretarilor de comitete comunale, și că n-a rămas, în nici un caz, vreo solicitare incognito sau neonorată. In sfîrșit, trei : că tocmai datorită colaborării strânse existente In cadrul organizaţiei, ca şi a colaborării cu ceilalţi factori se poate constata astăzi cu satisfacţie că situaţia tinde să fie, dacă nu cumva a şi ajuns, în general bună, conformă cu principiile “ care au stat şi stau la baza organizării activităţii secţiei de propagandă a comitetului jude- 9 ţean. Care sunt aceste principii ? — Dacă, ne lămureşte tovară- 0 lul Toma Bordei, căminul cultural realizează, din punct de ve- dere al activităţii culturale, o specializare la nivelul comunei, MIRCEA TACCIU % (Continuare în pag. a V-a) ÎNPAG.A6-A: CURIERUL NOSTRU DE SÍMBÁTÁ: De la OM la OM de ION BĂIEŞU © Oricine a urcat pe munte ştie ■ că există o clipă, nu mult după ce-ai pornit, cind te confrunţi cu O înălţimile: vîrful ţi se pare ■ atunci mai departe decit de la I poale; distanţa lăsată în urmă pare derizorie ; iar prăpastia, care-ţi zîmbeşte dintr-o parte, I numai facilităţi nu anunţă... E clipa în care cei slabi se gîndesc să renunţe; cînd cei prea grăbiţi riscă să-şi piardă suflul, numai drumeţii adevăraţi ştiu că, pentru a ieşi din impas, trebuie să-şi reia pasul liniştit, renunţînd să ■ mai cîntărească din priviri dificultăţile... „Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim mult în ea“, spunea Blaga. Cred că nu greşesc dacă, preluînd meta- fora, afirm că mai toţi cei ajunşi in conflict cu idealul lor (personal, social), au comis cîndva, în- I tr-un moment-cheie, o astfel de greşeală... Dar iată ce lesne potI fi contrazis: orice ideal — se ştie — presupune meditaţie, cumpănire, orice traiectorie trebuie confruntată, orice certitudine trebuie trecută, măcar cînd şi cînd, prin focul îndoielii. A nu şovăi înseamnă, deci, a nu judeca, a fugi de dilemă ? Problema s-a ridicat prea sus: s-o coborim, cu voia dumneavoastră, la nivelul exemplelor. Am avut, în ultimul timp, citeva discuţii cu tineri de diferite categorii, din Bucureşti şi provincie. De data aceasta n-a fost vorba nici de rataţi, nici de delincvenţi, de un fel sau altul.. Tineri respectaţi de cei din jur şi împliniţi — sau în curs de împlinire — pe planul năzuinţelor curente. Dar, totodată, ambiţioşi (în sensul bun al cuvîntului, fiindcă există şi un altul, foarte rău) care au înţeles pe deplin „motto“-ul discuţiei noastre, împrumutat de la Victor Hugo: „A urca înseamnă a te sacrifica. Orice culme e severă“... Mai toţi aceşti tineri păstrau în fundul sufletului o nemulţumire (dar cine e pe deplin mulţumită....) privitoare la deosebirea între ceea ce sunt şi ceea ce ar fi vrut să fie. Întrebarea mea era foarte simplă: „Cind v-aţi temut ?“ Iată ce relatează un medic: „In primii ani de activitate (acum are 32 de ani) am iubit mult o fată, dar n-am avut curaj să mă căsătoresc cu ea : vroiam să am „mîinile libere“ pentru a-mi consolida viitorul. Am pierdut trenul... Pot avea acum destule satisfacţii în viaţa personală, dar nu pe cea care aş fi avut-o dacă nu-mi lipsea curajul, atunci“... lată ce spune un muncitor (pielar): „După ce-am dat bacalaureatul, trebuia să continui. Dar am vrut, mai intîi, să răsuflu puţin; m-am îndrăgostit, m-am (Continuare in pag. a Vll-a) CURAJUL DE-A PRIVI, CURAJUL DE-A NOVI de IONEL HRISTEA Peste 80 de studenţi ai Academiei de ştiinţe economice din Capitală îşi petrec vacanţa de iarnă la cabana „Muntele Roşu“ din judeţul Prahova. ÎN PAG.A 4-A: ŞTIINŢĂ • Combustia subterană • Proprietăţile miraculoase ale unor sticle • Cît praf produce un om • Supratensiunile • Lumea văzută în infraroşu ADUNAREA DE CONSTITUIRE A ACADEMIEI DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA TOVARĂŞUL NICOLAE Ceauşescu A FOST ALES PREŞEDINTE DE ONOARE Vineri au continuat lucrările Adunării Generale de constituire a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. In prima parte a şedinţei, comisia de redactare a prezentat un raport privind modificările ce urmează a fi aduse proiectului de statut pe baza propunerilor făcute în dezbateri. Adunarea generală a aprobat apoi în unanimitate Statutul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România. Documentul prevede că acest for ştiinţific, desfăşurîndu-şi activitatea sub îndrumarea C.C. al P.C.R., organizează, îndrumă şi coordonează în mod unitar, munca de cercetare în domeniul ştiinţelor sociale şi politice, promovează în această muncă concepţia materialismului dialectic şi istoric, asigurînd orientarea teoretică şi ideologică a cercetării ştiinţifice, pe baza marxism-leninismului. Statutul stabileşte atribuţiile Academiei şi ale organelor sale de conducere, organizarea activităţii de cercetare, condiţiile de alegere a membrilor ei din rîndurile oamenilor de ştiinţă, de cultură, cadrelor didactice şi altor persoane care se disting prin contribuţii de valoare teoretică şi practică şi participă activ la viaţa ştiinţifică şi ideologică a ţării. S-a trecut apoi la cel de-al doilea punct al ordinei de zi. Comisia de propuneri, alcătuită din reprezentanţi ai diferitelor institute şi centre de cercetări, ai catedrelor din învăţămîntul superior din întreaga ţară, desemnaţi de către delegaţi, a întocmit listele de candidaţi pentru membrii Academiei şi le-a supus discuţiei Adunării Generale. Prin vot secret pe buletine, Adunarea Generală a ales 125 membri titulari şi 93 membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. In continuare, a fost stabilită componenta celor 8 secţii ale Academiei ,după care, în şedinţe separate de constituire, au fost aleşi preşedinţii acestora. Declarîndu-se constituită Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România, s-a trecut la alegerea, prin vot deschis, a organelor de conducere ale Academiei. A luat cuvîntul acad. Constantin Daicoviciu. Vorbitorul a relevat marea însemnătate a înfiinţării noii Academii, faptul că ea va aduce o contribuţie esenţială la perfecţionarea activităţii lucrătorilor din domeniul ştiinţelor sociale şi politice. Subliniind că prin crearea acestei instituţii se adunceşte şi mai mult legătura indisolubilă a oamenilor de ştiinţă cu partidul şi conducerea sa, vorbitorul a relevat rolul uriaş pe care Partidul Comunist Român, Comitetul său Central, secretarul general al partidului, îl au în dezvoltarea gîndirii social-politice româneşti, în aplicarea creatoare a teoriei marxist-leniniste, a concepţiei materialist-dialectice la condiţiile concrete ale ţării noastre, în asigurarea progresului neîntrerupt al societăţii socialiste. Acad. C. Daicoviciu a subliniat în mod deosebit contribuţia esenţială pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu o aduce la întreaga activitate de conducere a partidului şi statului, la elaborarea politicii interne şi externe a României, la dezvoltarea ştiinţelor sociale, la imprimarea unui profund spirit novator şi creator în acest domeniu. Dînd glas opiniei generale a membrilor adunării constitutive, sentimentelor de respect, stimă şi dragoste faţă de Partidul Comunist Român şi secretarul său general, vorbitorul a propus în numele unui mare număr de oameni de ştiinţă şi cercetători — dintre care unii au adresat în acest sens scrisori prezidiului adunării — ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie ales preşedinte de onoare al Academiei. (Continuare în pag. a VlI-a) PRIMIREA MEMBRILOR PREZIDIULUI ACADEMIEI LA SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI Vineri la amiază, după încheierea lucrărilor de constituire a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, s-a întîlnit la sediul C.C. al P.C.R. cu membrii Prezidiului noii Academii. La întîlnire au luat parte tovarăşii Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Manea Mănescu, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Ion Iliescu. Preşedintele Academiei de Ştiinţa Sociale şi Politice, Miron Constantinescu, a făcut o scurtă prezentare a desfăşurării lucrărilor Adunării generale şi, în numele membrilor Prezidiului Academiei, a exprimat conducerii partidului recunoştinţa pentru încrederea acordată, precum şi hotărîrea de a depune întreaga energie pentru a duce la bun sfîrşit sarcinile complexe de mare răspundere ce le revin. Vorbitorul a arătat că, dînd glas gîndurilor şi propunerilor multor participanţi, exprimind sentimentele de adîncă stimă şi preţuire pe care cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale, ca de altfel întregul nostru popor, le poartă secretarului general al partidului, contribuţiei sale la dezvoltarea creatoare a gîndirii sociale din ţara noastră. Adunarea generală a ales în unanimitate şi într-o atmosferă de puternic entuziasm pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca preşedinte de onoare al noului for ştiinţific. El l-a rugat pe secretarul general al partidului să accepte această funcţie. Luînd cuvîntul, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a spus : Stimaţi tovarăşi, Constituirea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice reprezintă un eveniment deosebit de important in viaţa patriei noastre socialiste. Desigur, este cunoscut că în ţara noastră s-au desfăşurat şi în trecut activităţi pozitive, s-au obţinut rezultate bune în diferitele discipline reunite astăzi în cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Cu toate acestea, în aceste domenii mai avem încă multe de făcut ; de altfel dezvoltareaştiinţelor sociale — ca a oricărei ştiinţe — nu se va opri niciodată la o anumită limită maximă. Ştiinţele sociale se vor dezvolta permanent sub impulsul evoluţiei sociale, al transformărilor profunde care au loc în societatea noastră şi în lume ; numai ţinînd seama de aceste schimbări, aceste ştiinţe vor putea contribui atît la înţelegerea fenomenelor sociale, cit şi la orientarea activităţii de transformare a societăţii. Constituirea Academiei va marca — sunt convins de aceasta — o cotitură în domeniul ştiinţelor sociale din ţara noastră. După cite am fost informat, la adunare a participat un număr mare de delegaţi şi invitaţi. Dezbaterile care au avut loc in prealabil In centrele (Continuare in pag. a VlI-a) ' SPIRITUL CRITIC ÎN Chiar dintru începuturile sale, cultura noastră s-a dezvoltat sub supravegherea atentă a spiritului critic. Kogălniceanu, Alecsandri, Ion Ghica, Odobescu ş.a. au înţeles că produsele spirituale nu pot înflori decit într-o ambianţă vie, deschisă schimbului de opinii, incompatibilă cu adulaţia reciprocă, cu toleranţa călduţă şi soporifică, cu alinierea encomiastică. Dacia literară reprezintă un moment decisiv al culturii noastre naţionale pentru că opune un veto categoric invaziei de traduceri şi importului intelectual care ne ameninţau individualitatea. „Traducţiile nu fac o literatură“, se spunea pe drept în Introducţie şi disponibilităţile artiştilor sunt dirijate înspre izvorul plin de vitalitate al inspiraţiei originale şi naţionale. Un al doilea moment, cu un ecou încă sporit prin personalitatea unică a lui Titu Maiorescu, este momentul Junimii. Titu Maiorescu este, de fapt, întîiul nostru critic in sensul strict al cuvîntului, şi acţiunea sa, de asanare a vieţii literare, prin înlăturarea pseudo-valorilor şi cultivarea valorilor autentice este cu adevărat providenţială, cum s-a spus. Marele critic n-a fost nici odată, cum se mai crede încă, un spirit negativist şi dovada cea mai categorică este aceea că nimeni n-a lansat mai multe şi mai certe valori ca Maiorescu. Lupta împotriva mediocrizării culturii a fost o constantă a întregii sale activităţi. Tineretul, in special, trebuie ferit de mediocrizare, şi iată ce spunea, încă acum un secol, autorul Criticelor : „O primă greşeală de care trebuie astăzi ferită tinerimea noastră, este încurajarea blîndă a mediocrităţilor... mediocrităţile trebuiesc descurajate de la viaţa publică a unui popor". Scopul suprem al criticului era acela de a împinge viaţa noastră spirituală pe culmile atinse de popoarele avansate, împotriva unor prejudecăţi care invocau circumstanţe atenuante, mai ales de ordin istoric, legate de intrarea noastră prea recentă în spiritualitatea europeană : „Prin urmare, zice criticul, din aceea că o stare de lucruri se poate explica istoriceşte, nu rezultă că se poate justifica şi numai printr-o eroare sofistică s-ar aduce de aci un argument contra criticii... Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din producerile la alte popoare culte ar fi obiecte de rîs sau de compătimire, să facem o colecţie venerabilă şi să o depunem pe altarul patriei cu tămîia linguşirii. Ce este rău pentru alte popoare este rău şi pentru noi şi frumoase şi adevărate nu pot fi decit acele scrieri române care ar fi frumoase şi adevărate pentru orice popor cult“. Observaţiile polemice, din care am extras şi citatul de mai sus, încep cu un dialog : — A critica este uşor. — Fără îndoială. Dar de aci nu urmează, precum par a cre(Continuare în pag. a V-a) CULTURA POMPILIU MARCEA IN PAGINA A VII-A Scrisoarea adresată de adunarea de constituire a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMMUNIST ROMÂN, TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU