Scînteia Tineretului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 6442-6465)

1970-02-21 / nr. 6459

Cîteva cuvinte, cu viaţa lor ştiută şi neştiută... Neutre, acide, amabile, prevenitoare, inerte sau intes-afectiv colo­rate, vorbele capătă, în timp, încărcături emoţionale per­fect acordate la ritmurile vieţii sociale. Stilistica s-ar cuveni să studieze aceste uşoare retuşuri pseudo-se­­mantice, ori lexicografia, ori pur şi simplu sociologia ? Iată de pildă, adverbul firesc: Atît sensul său pri­mordial cît și valoarea în sine a fiecărui fonem au­ră- i REVIZUIR­ I LOGICE mai nemodificate în ultimii 15—20 de ani. Dar dacă ar exista o lingvistică subiec­tivă, ar fi obligată să con­state că situaţia care im­punea, acum două decenii, apelarea la adverbul uimitor solicită astăzi un alt cuvînt, firesc. Altfel zis, determina­rea strict obiectivă scapă uneori total de sub control în confruntarea nemijlocită a limbii cu viaţa, rezultînd si­tuaţii care se soldează cu victoria spectaculoasă a afec­tivităţii pure. Cu două de­cenii în urmă, privitorul care examina un nou bloc cu 10 etaje, avea prilejul să excla­me : magnific ! Astăzi, ace­laşi privitor ar spune : fru­mos. Sau : obişnuit. Sau : na­tural. Toate acestea în timp ce un răsărit de soare ni se va părea întotdeauna splen­did, o cascadă va fi pururi impresionantă, un arbore se­cular totdeauna măreţ. In zona fierbinte de graniţă in care lingvistica se interfe­­­rează cu politica, cu socio­logia, cu istoria, cu psiholo­ (Continuare in pag. a V-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6459 8 PAGINI — 30 BANI SIMBATA 21 FEBRUARIE 1970 „SCURT­CIRCUITELE“ POT FI OPERATIV REMEDIATE! Forme distincte în cadrul noi­lor organisme cu statut de cen­trală, create ca urmare a apli­cării în practică a măsurilor stabilite de Conferinţa Naţiona­lă a partidului privind perfec­ţionarea conducerii şi planifică­rii economiei­­ naţionale, combi­natele industriale sunt menite să apropie punctele de unde se dau deciziile de cele în care se rea­lizează actele economice ce le determină, ele reprezintă apara­te nemijlocit angajate în reali­zarea sarcinilor din sectorul coordonat, constituie nu verigi intermediare între întreprinderi­le pe care le grupează şi minis­tere, ci complexe de unităţi pro­ductive organic integrate, direct răspunzătoare de îndeplinirea în condiţii optime a planului de stat. Combinatul trebuie să în­semne, totodată, şi cadrul priel­nic pentru adoptarea unor so­luţii în concordanţă cu înzestra­rea tehnică a întreprinderilor, cu specificul lor, cu exigenţele tot mai riguroase ale organiză­rii producţiei şi a muncii. Bene­ficiind de personalitate juridică, combinatele sunt investite cu puteri depline în ceea ce pri­veşte utilizarea mijloacelor ma­teriale şi băneşti în scopul creş­terii eficienţei economice a acti­vităţii pe care o desfăşoară uni­tăţile productive ce-i sunt inte­grate. Am reamintit aceste cîteva lu­cruri asupra profilului combi­natelor industriale, consideraţii comune şi celorlalte tipuri de organisme cu statut de centrală — grupuri de uzine, trusturi, centrale — nu din dorinţa de a relua o seamă de elemente cu­noscute ci pentru că investigarea perioadei care a trecut de la în­fiinţarea lor şi pînă în prezent, pe lingă o seamă de elemente pozitive, impune atenţiei proble­me legate de modul lor concret­­ de funcţionare, mai precis de competenţele şi atribuţiile acest­­g­­tora, de relaţiile lor cu unităţile­­ productive pe care le coordo­nează pe de o parte, cu între­prinderile, ministerele şi alte organe şi instituţii centrale pe de altă parte. Să urmărim, de pildă, cazul Combinatului de In­dustrializare a lemnului Pipera. ^ C­onstituit la data de 1 oc­tombrie 1969, organismul economic cu statut de cen- ” trală la care ne referim, reu­nește în cadrul lui șase între- ^ GH. GHIDRIGAN (Continuare in pag. a 111-a) © —( Și viitoarea configuraţie a maselor plastice porneşte tot de pe planşeta proiec­tantului. Ne-o dovedeşte ar­gumentat tînăra desenatoa­re Violeta Pleşoiu, de la Fabrica de produse de mase plastice „Muntenia“ Dru­­­­mul , lung de­­ la vorbă , la faptă ! Cîteva exemple revin periodic în prim plan : Ghimpaţi, Ion Roată, Valea Dragului, Călugă­­reni, Baloteşti, Jilavele. Ai im­presia că numai aici s-au des­făşurat acţiunile pe care tova­răşul Tom­a Bordei, secretar al Comitetului judeţean Ilfov al U.T.C., ţi le prezintă­­ o întîl­nire cu scriitorii, o seară de în­trebări şi răspunsuri, o dezba­tere, un simpozion, un specta­col cultural-artistic, un­ concurs cu cartea agrozootehnică, o reu­niune a cercului de prieteni ai teatrului, o discuţie despre film. Exemplele nu sînt, însă, alese la întîmplare. Rolul lor este acela de a ne dovedi nouă cel puţin trei lucruri. Intîi , că pe lingă manifestările oarecum tra­diţionale, activitatea culturală de masă destinată tinerilor din judeţul Ilfov, îndrumată şi coor­donată direct de tovarăşul se­cretar Toma Bordei, cunoaşte şi un embrion ici, unul dincolo, nou, atrăgător, dificil de reali­zat pe scară largă, gata totuşi să iasă din găoacea sa şi să se extindă păşind peste nu ştim care prag. Doi : că de la „cen­tru" nu s-a acţionat la întîm­­plare, că secţia de propagandă nu s-a hotărît, cu una cu două, la ce s-a hotărît, ci răspunzînd unor solicitări venite de „jos“, „din mijlocul tinerilor“, cunos­cute pînă la detaliu prin inter­mediul secretarilor de comitete comunale, și că n-a rămas, în nici un caz, vreo solicitare in­cognito sau neonorată. In sfîrșit, trei : că tocmai datorită colabo­rării strânse existente In ca­drul organizaţiei, ca şi a colabo­rării cu ceilalţi factori se poate­­ constata astăzi cu satisfacţie că­­ situaţia tinde să fie, dacă nu cumva a şi ajuns, în general bună, conformă cu principiile “ care au stat şi stau la baza or­ganizării activităţii secţiei de propagandă a comitetului jude- 9 ţean. Care sunt aceste principii ? — Dacă, ne lămureşte tovară- 0 lul Tom­a Bordei, căminul cultu­ral realizează, din punct de ve-­ dere al activităţii culturale, o­­ specializare la nivelul comunei, MIRCEA TACCIU % (Continuare în pag. a V-a) ÎNPAG.A6-A: CURIERUL NOSTRU DE SÍMBÁTÁ: De la OM la OM de ION BĂIEŞU © Oricine a urcat pe munte ştie ■ că există o clipă, nu mult după ce-ai pornit, cind te confrunţi cu O înălţimile: vîrful ţi se pare ■ atunci mai departe decit de la I poale; distanţa lăsată în urmă pare derizorie ; iar prăpastia, care-ţi zîmbeşte dintr-o parte, I nu­mai facilităţi nu anunţă... E clipa în care cei slabi se gîndesc să renunţe; cînd cei prea grăbiţi riscă să-şi piardă suflul, numai­ drumeţii adevăraţi ştiu că, pen­tru a ieşi din impas, trebuie să-şi reia pasul liniştit, renunţînd să ■ mai cîntărească din priviri difi­cultăţile... „Soarta e o prăpastie în care­­ cădem numai dacă privim mult în ea“, spunea Blaga. Cred că nu greşesc dacă, preluînd meta-­ fora, afirm că mai toţi cei ajunşi in conflict cu idealul lor (perso­nal, social), au comis cîndva, în- I tr-un moment-cheie, o astfel de greşeală... Dar iată ce lesne potI fi contrazis: orice ideal — se ştie — presupune meditaţie, cumpănire, orice traiectorie tre­buie confruntată, orice certitudi­ne trebuie trecută, măcar cînd şi cînd, prin focul îndoielii. A nu şovăi înseamnă, deci, a nu jude­ca, a fugi de dilemă ? Problema s-a ridicat prea sus: s-o coborim, cu voia dumneavoastră, la nive­lul exemplelor. Am avut, în ultimul timp, ci­­teva discuţii cu tineri de diferite categorii, din Bucureşti şi provin­cie. De data aceasta n-a fost vorba nici de rataţi, nici de de­lincvenţi, de­ un fel sau altul.. Tineri respectaţi de cei din jur şi împliniţi — sau în curs de îm­plinire — pe planul năzuinţelor curente. Dar, totodată, ambiţioşi (în sensul bun al cuvîntului, fiindcă există şi un altul, foarte rău) care au înţeles pe deplin „motto“-ul discuţiei noastre, îm­prumutat de la Victor Hugo: „A urca înseamnă a te sacrifica. Ori­ce culme e severă“... Mai toţi aceşti tineri păstrau în fundul sufletului o nemulţumi­­re (dar cine e pe deplin mulţu­mit­ă....) privitoare la deosebirea între ceea ce sunt şi ceea ce ar fi vrut să fie. Întrebarea mea era foarte simplă: „Cind v-aţi te­mut ?“ Iată ce relatează un medic: „In primii ani de activitate (a­­cum are 32 de ani) am iubit mult o fată, dar n-am­ avut curaj să mă căsătoresc cu ea : vroiam să am „mîinile libere“ pentru a-mi con­solida viitorul. Am pierdut tre­nul... Pot avea acum destule sa­tisfacţii în viaţa personală, dar nu pe cea care aş fi avut-o dacă nu-mi lipsea curajul, atunci“... lată ce spune un muncitor (pielar): „După ce-am dat baca­laureatul, trebuia să continui. Dar am vrut, mai intîi, să răsuflu puţin; m-am îndrăgostit, m-am (Continuare in pag. a Vll-a) CURAJUL DE-A PRIVI, CURAJUL DE-A N­­­OVI de IONEL HRISTEA Peste 80 de studenţi ai Academiei de ştiinţe economice din Capitală îşi petrec vacanţa de iarnă la cabana „Muntele Roşu“ din judeţul Prahova. ÎN PAG.A 4-A: ŞTIINŢĂ • Combustia subterană • Proprietăţile miraculoase ale unor sticle • Cît praf produce un om • Supratensiunile • Lumea văzută în infraroşu ADUNAREA DE CONSTITUIRE A ACADEMIEI DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA TOVARĂŞUL NICOLAE Ceauşescu A FOST ALES PREŞEDINTE DE ONOARE Vineri au continuat lucrările Adunării Generale de constituire a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. In prima parte a şedinţei, co­misia de redactare a prezentat un raport privind modificările ce urmează a fi aduse proiectului de statut pe baza propunerilor făcute în dezbateri. Adunarea generală a aprobat apoi în unanimitate Statutul Academiei de Ştiinţe So­ciale şi Politice a Republicii So­cialiste România. Documentul prevede că acest for ştiinţific, desfăşurîndu-şi activitatea sub îndrumarea C.C. al P.C.R., orga­nizează, îndrumă şi coordonează în mod unitar, munca de cerce­tare în domeniul ştiinţelor sociale şi politice, promovează în această muncă concepţia materialismului dialectic şi istoric, asigurînd o­­rientarea teoretică şi ideologică a cercetării ştiinţifice, pe baza mar­­xism-leninismului. Statutul stabi­leşte atribuţiile Academiei şi ale organelor sale de conducere, or­ganizarea activităţii de cercetare, condiţiile de alegere a membrilor ei din rîndurile oamenilor de şti­inţă, de cultură, cadrelor didacti­ce şi altor persoane care se disting prin contribuţii de valoare teore­tică şi practică şi participă activ la viaţa ştiinţifică şi ideologică a ţării. S-a trecut apoi la cel de-al doi­lea punct al ordinei de zi. Comi­sia de propuneri, alcătuită din reprezentanţi ai diferitelor insti­tute şi centre de cercetări, ai ca­tedrelor din învăţămîntul supe­rior din întreaga ţară, desemnaţi de către delegaţi, a întocmit lis­tele de candidaţi pentru membrii Academiei şi le-a supus discuţiei Adunării Generale. Prin vot secret pe buletine, Adunarea Generală a ales 125 membri titulari şi 93 membri corespondenţi ai Acade­miei de Ştiinţe Sociale şi Politice. In continuare, a fost stabilită componenta celor 8 secţii ale A­­cademiei ,după care, în şedinţe se­parate de constituire, au fost a­­leşi preşedinţii acestora. Declarîndu-se constituită Aca­demia de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România, s-a trecut la alegerea, prin vot deschis, a organelor de conducere ale Academiei. A luat cuvîntul acad. Constan­tin Daicoviciu. Vorbitorul a rele­vat marea însemnătate a înfiin­ţării noii Academii, faptul că ea va aduce o contribuţie esenţială la perfecţionarea activităţii lucră­torilor din domeniul ştiinţelor so­ciale şi politice. Subliniind că prin crearea acestei instituţii se adunceşte şi mai mult legătura indisolubilă a oamenilor de ştiin­ţă cu partidul şi conducerea sa, vorbitorul a relevat rolul uriaş pe care Partidul Comunist Român, Comitetul său Central, secretarul general al partidului, îl au în dezvoltarea gîndirii social-politice româneşti, în aplicarea creatoare a teoriei marxist-leniniste, a concepţiei materialist-dialectice la condiţiile concrete ale ţării noas­tre, în asigurarea progresului ne­întrerupt al societăţii socia­liste. Acad. C. Daicoviciu a subliniat în mod deosebit contri­buţia esenţială pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu o aduce la întreaga activitate de conducere a partidului şi statului, la elabo­rarea politicii interne şi externe a României, la dezvoltarea ştiin­ţelor sociale, la imprimarea unui profund spirit novator şi creator în acest domeniu. Dînd glas opi­niei generale a membrilor adună­rii constitutive, sentimentelor de respect, stimă şi dragoste faţă de Partidul Comunist Român şi secretarul său general, vor­bitorul a propus în nu­mele unui mare număr de oa­meni de ştiinţă şi cercetători — dintre care unii au adresat în acest sens scrisori prezidiului a­­dunării — ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie ales preşedinte de onoare al Academiei. (Continuare în pag. a VlI-a) PRIMIREA MEMBRILOR PREZIDIULUI ACADEMIEI LA SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI Vineri la amiază, după înche­ierea lucrărilor de constituire a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, pre­şedintele Consiliului de Stat, s-a întîlnit la sediul C.C. al P.C.R. cu membrii Prezidiului noii Aca­demii. La întîlnire au luat parte tova­răşii Emil Bodnaraş, Paul Nicu­­lescu-Mizil, Gheorgh­e Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Tro­­fin, Manea Mănescu, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Ion Iliescu. Preşedintele Academiei de Ştiinţa Sociale şi Politice, Miron Constantinescu, a făcut o scurtă prezentare a desfăşurării lucrări­lor Adunării generale şi, în nu­mele membrilor Prezidiului Aca­demiei, a exprimat conducerii partidului recunoştinţa pentru în­crederea acordată, precum şi hotărîrea de a depune întreaga energie pentru a duce la bun sfîrşit sarcinile complexe de mare răspundere ce le revin. Vorbito­rul a arătat că, dînd glas gîndu­rilor şi propunerilor multor parti­cipanţi, exprim­ind sentimentele de adîncă stimă şi preţuire pe care cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale, ca de altfel în­tregul nostru popor, le poartă se­cretarului general al partidului, contribuţiei sale la dezvoltarea creatoare a gîndirii sociale din ţara noastră. Adunarea generală a ales în unanimitate şi într-o at­mosferă de puternic entuziasm pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca preşedinte de onoare al noului for ştiinţific. El l-a rugat pe secretarul general al partidului să accepte această funcţie. Luînd cuvîntul, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a spus : Stimaţi tovarăşi, Constituirea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice re­prezintă un­ eveniment deose­bit de important in viaţa pa­triei noastre socialiste. Desigur, este cunoscut că în ţara noastră s-au desfăşurat şi în trecut activităţi­ pozitive, s-au obţinut rezultate bune în diferitele discipline reunite as­tăzi în cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Cu toate acestea, în aceste dome­nii mai avem încă multe de făcut ; de altfel dezvoltarea­­ştiinţelor sociale — ca a ori­cărei ştiinţe — nu se va opri niciodată la o anumită limită maximă. Ştiinţele sociale se vor dezvolta permanent sub impulsul evoluţiei sociale, al transformărilor profunde care au loc în societatea noastră şi în lume ; numai ţinînd seama de aceste schimbări, aceste ştiinţe vor putea contribui atît la înţelegerea fenomenelor so­ciale, cit şi la orientarea acti­vităţii de transformare a so­cietăţii. Constituirea Acade­miei va marca — sunt convins de aceasta — o cotitură în domeniul ştiinţelor sociale din ţara noastră. După cite am fost informat, la adunare a participat un­ număr mare de delegaţi şi in­vitaţi. Dezbaterile care au avut loc in prealabil In centrele (Continuare in pag. a VlI-a) ' SPIRITUL CRITIC ÎN Chiar dintru începuturile sale, cultura noastră s-a dezvoltat sub supravegherea atentă a spi­ritului critic. Kogălniceanu, Alecsandri, Ion Ghica, Odobes­­cu ş.a. au înţeles că produsele spirituale nu pot înflori decit într-o ambianţă vie, deschisă schimbului de opinii, incompa­tibilă cu adulaţia reciprocă, cu toleranţa călduţă şi soporifică, cu alinierea encomiastică. Da­cia literară reprezintă un mo­ment decisiv al culturii noastre naţionale pentru că opune un veto categoric invaziei de tra­duceri şi importului intelectual care ne ameninţau individuali­tatea. „Traducţiile nu fac o li­teratură“, se spunea pe drept în Introducţie şi­­ disponibilităţile artiştilor sunt dirijate înspre iz­vorul plin de vitalitate al inspi­raţiei originale şi naţionale. Un al doilea moment, cu un ecou încă sporit prin personalitatea unică a lui Titu Maiorescu, este momentul Junimii. Titu Maio­rescu este, de fapt, întîiul nos­tru critic in sensul strict al cu­­vîntului, şi acţiunea sa, de asa­nare a vieţii literare, prin înlă­turarea pseudo-valorilor şi cul­tivarea valorilor autentice este cu adevărat providenţială, cum s-a spus. Marele critic n-a fost nici o­dată, cum se mai crede încă, un spirit negativist şi dovada cea mai categorică este aceea că nimeni n-a lansat mai multe şi mai certe valori ca Maiorescu. Lupta împotriva mediocrizării culturii a fost o constantă a întregii sale activi­tăţi. Tineretul, in special, tre­buie ferit de mediocrizare, şi iată ce spunea, încă acum un secol, autorul Criticelor : „O primă greşeală de care trebuie astăzi ferită tinerimea noastră, este încurajarea blîndă a medio­crităţilor... mediocrităţile tre­buiesc descurajate de la viaţa publică a unui popor". Scopul suprem al criticului era acela de a împinge viaţa noastră spi­rituală pe culmile atinse de po­poarele avansate, împotriva unor prejudecăţi care invocau circumstanţe atenuante, mai ales de ordin istoric, legate de intra­rea noastră prea recentă în spi­ritualitatea europeană : „Prin urmare, zice criticul, din aceea că o stare de lucruri se poate explica istoriceşte, nu rezultă că se poate justifica şi numai printr-o eroare sofistică s-ar aduce de aci un argument con­tra criticii... Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri­le la alte popoare culte ar fi obiecte de rîs sau de compătimire, să facem o colecţie venerabilă şi să o depunem pe altarul patriei cu tămîia linguşi­rii. Ce este rău pentru alte po­poare este rău şi pentru noi şi frumoase şi adevărate nu pot fi decit acele scrieri române care ar fi frumoase şi adevărate pen­tru orice popor cult“. Observa­ţiile polemice, din care am ex­tras şi citatul de mai sus, încep cu un dialog : — A critica este uşor. — Fără îndoială. Dar de aci nu urmează, precum par a cre­(Continuare în pag. a V-a) CULTURA POMPILIU MARCEA IN PAGINA A VII-A Scrisoarea adresată de adunarea de con­stituire a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMMUNIST ROMÂN, TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU

Next