Scînteia Tineretului, martie 1970 (Anul 26, nr. 6466-6491)

1970-03-28 / nr. 6489

Din însărcinarea guvernu­lui, am deosebita cinste de a înfăţişa înaltei noastre Adu­nări activitatea internaţională desfăşurată de statul român în anul 1­969. Politica externă a ţării noastre se dezvoltă în unitate dialectică, în armonie deplină cu politica internă, servind e­­dificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Succe­sele importante obţinute de poporul român în făurirea vie­ţii sale noi, în înaintarea con­tinuă pe calea progresului şi civilizaţiei, reprezintă o con­tribuţie de seamă la cauza con­solidării socialismului, la creş­terea prestigiului şi forţei sale de atracţie. In spiritul politicii consec­vente a partidului şi statului de profundă responsabilitate pentru destinele poporului ro­mân, pentru viitorul omenirii, ţara noastră şi-a adus contri­buţia la promovarea relaţiilor de colaborare între toate stat­­ele, in vederea soluţionării problemelor majore ale vieţii internaţionale, statornicirii păcii şi securităţii în Europa şi în întreaga lume. Congresul al X-lea al Par­tidului Comunist Român, în­scris în viaţa poporului ca un eveniment de importanţă is­torică, a dat o înaltă apreciere politicii externe a partidului şi guvernului nostru, a stabilit obiectivele şi liniile ei direc­toare. întreaga activitate a guver­nului român de înfăptuire a politicii externe s-a desfăşu­rat sub îndrumarea perma­nentă a­­conducerii de partid şi de stat, nemijlocit a tova­răşului Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România. Considerînd că normaliza­rea reală a vieţii internaţio­nale, consolidarea păcii şi securităţii reclamă dezvoltarea şi întărirea legăturilor bilate­rale, România a acţionat şi ac­ţionează cu perseverenţă în vederea amplificării relaţiilor cu statele din întreaga lume. în anul 1969, ţara noastră a stabilit relaţii diplomatice cu Guvernul Revoluţionar Provi­zoriu al Republicii Vietnamu­lui de Sud, cu Bolivia, Ciad, Nigeria, Malayezia, Uganda şi Noua Zeelandă. România în­treţine­ astăzi relaţii diploma­tice şi consulare cu 95 de state. La baza relaţiilor cu toate statele, România aşează prin­cipiile­­ care capătă o impor­tanţă sporită în viaţa interna­ţională şi o adeziune tot mai largă din partea popoarelor , ale respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, e­­galităţii în drepturi, avanta­jului reciproc, neamestecului în treburile interne, dreptului fiecărui stat de a hotărî de sine stătător asupra politicii sale interne şi externe. Aşezind neabătut prietenia, alianţa frăţească şi colabo­rarea multilaterală cu toate ţările socialiste in centrul po­liticii sale externe, România a desfăşurat o activitate in­tensă de adîncire şi extindere a relaţiilor politice, econo­mice, cultural - ştiinţifice cu statele socialiste. In acest cadru se înscriu întilnirile tovarăşilor Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer cu tovarăşii Leonid Brejnev şi Alexei Kosighin, cu tovarăşii Wladislaw Go­­mulka, Marian Spychalski şi Josef Cyrankiewicz. De ase­menea, au avut loc două în­tâlniri între tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, precum şi întrevederi între preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socia­liste România şi preşedintele Vecei Executive Federale a Republicii Socialiste Federati­ve Iugoslavia. S-au realizat, totodată, contacte şi convor­biri, la diferite niveluri, cu R. P. Bulgaria, R. S. Ceho­slovacă, R. D. Germană, R. P. Ungară. Relaţiile ţării noastre cu R. P. Albania au evoluat în­­tr-un spirit de înţelegere re­ciprocă, existînd posibilităţi pentru extinderea lor în vii­tor, întilnirile şi discuţiile pur­tate au condus la adîncirea colaborării, au pus în evidenţă noi posibilităţi de extindere a relaţiilor bilaterale, în avan­tajul tuturor părţilor, au prilejuit schimburi utile de vederi asupra problemelor care interesează statele so­cialiste europene, au con­stituit o contribuţie de preţ la întărirea unităţii lor, la promovarea cauzei socialis­mului, păcii şi colaborării din­tre popoare. S-au dezvoltat legăturile de colaborare dintre Republica Socialistă România şi Repu­blica Populară Chineză. In toamna anului trecut au avut loc la Pekin convorbiri ale tovarăşului Ion Gheorghe Maurer cu tovarăşul Ciu En­­lai şi cu alţi conducători din R. P. Chineză, în probleme privind construcţia socialistă în cele două ţări, dezvoltarea relaţiilor bilaterale, situaţia internaţională. Relaţiile ţării noastre cu R. D. Vietnam şi Frontul Na­ţional de Eliberare din Viet­namul de Sud s-au desfăşu­rat pe fondul sprijinului multilateral acordat de po­porul român eroicului popor vietnamez în lupta sa dreaptă împotriva agresiunii ameri­cane. Au evoluat pozitiv raportu­rile României cu R. P. Mon­golă şi R.P.D. Coreeană. Relaţiile cu Republica Cuba s-au dezvoltat pe multiple planuri. Preocupat de perfecţionarea continuă a cadrului juridic în care se desfăşoară relaţiile cu statele socialiste, guvernul ro­mân a procedat la încheierea a 75 de noi instrumente de co­laborare şi cooperare, în cele mai variate domenii de acti­vitate. România îşi aduce contribu­ţia activă la extinderea cola­borării şi cooperării econo­mice în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, al cărui membru este. Ea îşi in­tensifică, în acelaşi timp, schimburile comerciale, cola­borarea şi cooperarea în dome­niul economic cu toate ţările socialiste. Ţara noastră îşi dezvoltă re­laţiile de colaborare, pe plan militar, cu statele participante la Tratatul de la Varşovia, din care face parte, fiind gata să lupte alături de armatele prie­tene în cazul unei agresiuni dezlănţuite in Europa de for­ţele imperialiste, împotriva u­­nui­­ stat membru al acestui Tratat. Totodată, România lărgeşte colaborarea cu arma­tele tuturor statelor socialiste. In cursul anului 1969, dele­gaţii de partid şi de stat con­duse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au luat parte la se­siunea specială a C.A.E.R., la Consfătuirea Comitetului Po­litic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, precum şi la întîl­­nirea ,de la Moscova, din luna decembrie, a conducătorilor de partid şi de stat din R. P. Bulgaria, R. S. Cehoslovacă, R. D. Germană, R. P. Polonă, R. S. România, R. P. Ungară şi U.R.S.S. Aceste întîlniri, precum şi celelalte reuniuni ale ţărilor socialiste la care România a luat parte, au dovedit că atunci cind problemele sunt abordate în spirit principial şi tovărăşesc de­ stimă mutuală şi receptivitate faţă de opinii­le şi interesele fiecărui stat, este posibil să se stabilească înţelegeri acceptabile pentru toate părţile, şi — în acest fel — să se aducă o contribuţie importantă la ridicarea co­laborării reciproce pe o treap­tă superioară, la întărirea so­lidarităţii dintre ţările socia­liste.­­ Este fermă noastră convin­gere că, edificîndu-şi relaţiile lor reciproce pe principiile­ marxism-leninismului şi in­ternaţionalismului socialist, întrajutorării tovărăşeşti, pe normele relaţiilor dintre sta­tele socialiste, depăşind difi­cultăţile actuale, ţările socia­liste — unite prin comunitate de orinduire, de ideologie şi de ţeluri — pot oferi tuturor popoarelor un model de înţe­legere şi cooperare multilate­rală, pot exercita o influenţă favorabilă şi tot mai puternică asupra evoluţiei relaţiilor in­ternaţionale şi dezvoltării lu­mii contemporane Pornind de la interesele vi­tale ale poporului nostru, de la interesele generale ale so­cialismului, guvernul român este hotărît să facă­ şi în viitor tot ce depinde de el pentru intensificarea colaborării fră­ţeşti cu toate ţările socialiste. In condiţiile existenţei de state cu orînduiri social-poli­­tice diferite, unica soluţie ra­ţională de organizare a vieţii internaţionale, corespunzătoa­re aspiraţiilor de progres şi prosperitate ale popoarelor, este colaborarea între toate ţările lumii, convieţuirea lor paşnică, întemeiată pe res­pectul principiilor fundamen­tale, unanim recunoscute, ale dreptului internaţional. Creşterea potenţialului eco­nomic şi îmbogăţirea patrimo­niului cultural al ţării noastre in contextul, unei lumi carac­terizate prin pătrunderea ma­sivă a ştiinţei şi tehnicii în toate sferele activităţii umane şi prin accentuarea diviziunii internaţionale a muncii fac nu numai posibile dar şi obiectiv necesare dezvoltarea relaţiilor României cu toate statele lu­mii şi participarea sa activă la amplificarea necontenită a schimburilor de valori mate­riale şi spirituale. Guvernul român a acţionat pentru lărgirea contactelor politice, a schimburilor econo­mice, tehnico-ştiinţifice şi cul­turale cu toate statele, mani­­festînd preocupare de a asi­gura consistenţă şi stabilitate raporturilor externe ale ţării noastre, pe baze reciproc a­­vantajoase. în anul precedent au fost în­cheiate 76 de noi înţelegeri, acorduri şi convenţii de cola­borare in diferite domenii, cu state avînd altă orinduire so­­cial-politică. Au avut loc contacte, schim­buri de vizite, convorbiri cu şefi de state şi de guverne, cu personalităţi politice marcan­te dintr-un număr mare de ţări. Preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a vizitat Turcia, Iranul şi India, şi a primit vizitele preşedintelui Statelor Unite ale Americii, preşedin­telui Austriei şi preşedintelui Finlandei. Preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul Ion Gheor­ghe Maurer, a efectuat vizite în Anglia şi Belgia şi a primit pe şefii guvernelor din Olan­da, Suedia şi Republica Popu­lară Congo. Vizitele menţionate, precum şi contactele la alte niveluri s-au încheiat cu rezultate po­zitive, concrete, care au de­terminat amplificarea relaţii­lor bilaterale, intensificarea colaborării în diferite domenii. Ele au prilejuit schimburi u­­tile de păreri asupra unor probleme internaţionale im­portante, au contribuit la mai buna cunoaştere a poziţiilor şi punctelor de vedere, la îm­bunătăţirea climatului politic general. Ca ţară europeană, vital in­teresată în pacea şi securitatea continentului, România pro­movează o politică de largă cooperare cu toate statele din Europa. Ne este plăcut să constatăm că relaţiile politice, economi­ce, tehnico-ştiinţifice şi cultu­rale dintre România şi Franţa cunosc o continuă dezvoltare, întrlnirile dintre şefii celor două state au constituit şi vor constitui momente importante ale acestei evoluţii. Apreciere că sunt create toate condiţiile ca raporturile tradiţionale ro­­mâno-franceze să se amplifice necontenit, în interesul ambe­lor popoare, al destinderii şi înţelegerii internaţionale. Se intensifică relaţiile Ro­mâniei cu R.F. a Germaniei, Italia, Elveţia, ţările nordice şi cu alte state din Europa. Legăturile ţării noastre cu Turcia cunosc o dezvoltare as­cendentă. Este aşteptată cu satisfacţie apropiata vizită în ţara noastră a preşedintelui Cevdet Sunay, care, fără în­doială, la fel ca şi vizita e­­fectuată in Turcia de pre­şedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, va contri­bui la lărgirea colaborării multilaterale dintre cele două ţări. In anul 1969 au continuat să se dezvolte relaţiile României cu ţările din alte continente. S-au lărgit şi au perspective bune relaţiile României­­cu ţă­rile­­din­ America Latină. Au­ fost încheiate noi acorduri de colaborare economică şi teh­­nico-ştiinţifică , s-au înfiinţat comisii guvernamentale şi au fost angajate acţiuni de coope­rare pe termen lung cu Chile, Columbia şi Venezuela, inclu­siv crearea de societăţi mixte pentru exploatări miniere şi petroliere. Intensificarea legăturilor re­ciproc avantajoase cu statele din Asia şi Africa constituie o preocupare constantă a guver­nului român. Au evoluat fa­vorabil relaţiile României . Japonia, s-au dezvoltat legă­turile cu Pakistanul, s-au în­registrat progrese in, raporturi­le cu ţările din Oceania, în Africa, au fost întărite con­tactele cu Republica demo­cratică Congo Nigeria, Tan­zania, Zambia şi cu alte ţări. Poporul nostru, care a cunoscut el însuşi vicisitu­dinile dominaţiei străine, nutreşte o puternică simpatie faţă de eforturile popoarelor din aceste continente, consa­crate progresului şi bunăstării, consolidării independenţei lor economice şi politice. în cadrul acestei politici, România­­sprijină cu hotărîre aspiraţiile popoarelor arabe pentru dezvoltarea lor inde­pendentă, democratică, pe ca­lea progresului economic şi so­cial. Guvernul român a acordat întotdeauna o atenţie dezvoltă­rii relaţiilor cu ţările arabe. După cum se ştie, în cursul anului trecut, în raporturile României cu unele state arabe au intervenit momente nedori­te, care, după părerea noastră, au fost generate de faptul că nu a fost pe deplin înţeleasă poziţia ţării noastre care ac­ţionează consecvent pentru promovarea relaţiilor cu toate statele lumii. Eforturile făcute de guver­nul român pentru depăşirea a­­­cestor momente au găsit ecou favorabil din partea statelor arabe ,şi au dus la obţinerea de rezultate pozitive. Noi conside­răm că în prezent există posi­bilităţi pentru normalizarea deplină a relaţiilor cu toate ţările arabe şi dezvoltarea a­­cestora în interesul poporului român şi al popoarelor arabe, al cauzei păcii. In ceea ce îl priveşte, guvernul român este hotărît să facă în acest sens tot ce depinde de el pentru în­tărirea prieteniei dintre po­porul român şi popoarele a­­rabe. Tovarăşi deputaţi, înfăptuirea securităţii euro­pene reprezintă una din preo­cupările majore, constante, ale Partidului Comunist Român şi statului nostru. Pacea şi secu­ritatea în Europa constituie, de multă vreme, o cerinţă de prim ordin a tuturor popoare­lor continentului. Pentru po­porul­­ român, care a avut de suferit imense pierderi umane şi materiale în cele două răz­boaie mondiale, realizarea securităţii în Europa este o chestiune vitală, o condiţie de cea mai mare importanţă a desfăşurării muncii sale paş­nice, consacrate construirii so­cietăţii socialiste multilateral dezvoltate. In ultimul timp, se conturea­ză condiţii favorabile, care fac posibilă aducerea problemelor securităţii europene din­ sfera dezideratelor şi declaraţiilor de intenţii­­ în sfera acţiunilor practice. Este o realitate că în Europa se dezvoltă un proces de nor­malizare a raporturilor inter­statale, de apropiere intre po­poare, de rezolvare a proble­melor în suspensie prin mij­loace paşnice. Cercuri guver­namentale, personalităţi poli­tice influente dintr-un număr tot mai mare de ţări europene manifestă interes pentru slă­birea încordării, pentru înlă­turarea barierelor ridicate in faţa colaborării, pentru iden­tificarea căilor de instaurare în Europa a unui climat de des­tindere, pace şi bună-vecinăta­­te, în cursul ultimelor luni au avut loc contacte şi convorbiri politice între reprezentanţi ai guvernelor Uniunii Sovietice şi Republicii Federale a Ger­maniei, ai guvernelor Poloniei şi R. F. a Germaniei, iar, re­cent, s-a realizat prima întîl­­nire dintre preşedintele Consi­liului de Miniştri al R. D. Ger­mane, Willi Stoph, şi cancela­rul federal al R.F.G., Willy Brandt, stabilindu-se, totodată, organizarea unei noi întreve­deri la acelaşi nivel. Guver­nul român, care se pronunţă cu consecvenţă pentru rezolva­rea tuturor problemelor inter­naţionale pe calea contactelor şi negocierilor, salută a­­ceste convorbiri. Ne expri­măm speranţa că ele vor duce la rezultate pozitive, pe linia normalizării relaţiilor intereuropene, recunoaşterii şi respectării frontierelor existen­te în Europa — inclusiv a graniţei Oder - Neisse şi a frontierei dintre cele două sta­te germane —, a recunoaşterii R. D Germane potrivit nor­melor dreptului internaţional, asigurîndu-se participarea ce­lor două state germane, în con­diţii de egalitate, cu celelalte state, la dezbaterea şi rezolva­rea problemelor europene şi mondiale Factor activ al acestui pro­ces înnoitor în viaţa politică a continentului nostru. Româ­nia a militat prin toate acţiu­nile pe care le-a întreprins, pentru edificarea securităţii europene pe un sistem de an­gajamente clare lipsite de ori­ce echivoc, asumate de toate statele, indiferent de potenţia­lul lor economic, militar, ro­man, precum şi de măsuri con­crete care să genereze încre­dere, certitudine deplină pen­tru fiecare stat în ceea ce pri­veşte securitatea sa, integrita­tea teritorială, garanţia că se află la adăpost de orice pri­mejdie de agresiune sau de alte acte de folosire a forţei sau de ameninţare cu forţa. înfăptuirea securităţii în Eu­ropa reclamă din partea tutu­ror ţărilor continentului efor­turi stăruitoare, multiforme şi convergente, o politică activă de dezvoltare a legăturilor re­ciproce. Apreciind că securita­tea europeană presupune o re­ţea tot mai densă de relaţii bi şi multilaterale între ţările continentului, menit să slu­jească progresului lor economic şi social, guvernul român ac­ţionează pentru dezvoltarea largă a raporturilor politice, e­­conomice, tehnico-ştiinţifice intereuropene, pentru aşezarea lor fermă pe principiile una­nim recunoscute ale legalităţii şi eticii internaţionale. Pornind de la ideile cuprin­se în Declaraţia de la Bucu­reşti, adoptată în anul 1966 de statele participante la Trata­tul de la Varşovia, prin care au fost formulate importante pro­puneri privind întărirea secu­rităţii şi colaborării în Euro­pa, inclusiv iniţiativa convo­cării unei conferinţe general­­europene, România şi-a adus contribuţia activă, alături de alte ţări socialiste, la elaborarea Apelului de la Budapesta şi a documentelor Consfătuirii de la Praga a miniştrilor afaceri­lor externe, precum şi la alte acţiuni comune menite să con­tribuie la instaurarea securi­tăţii în Europa. Guvernul ro­mân consideră că propunerile formulate în documentele a­­doptate la aceste întîlniri re­prezintă o bază realistă pen­tru pregătirea şi desfăşurarea conferinţei statelor din Euro­pa. El înţelege, totodată, să dea dovadă de receptivitate faţă de orice propuneri con­structive cu privire la stabi­lirea ordinei de zi, precum şi la alte aspecte pe care le com­portă organizarea conferinţei. Este profunda convingere a guvernului român că securi­tatea europeană nu poate fi decit opera comună a tuturor statelor continetului, că de statornicirea ei trebuie să be­neficieze în condiţii de depli­nă egalitate, toate ţările din Europa. In acest spirit, guvernul ro­mân militează pentru ca la în­făptuirea securităţii europene, inclusiv la pregătirea şi con­vocarea conferinţei, să parti­cipe direct toate statele din Europa, fără discriminări şi excepţii, precum şi alte state interesate. In concepţia noas­tră, pregătirea conferinţei nu trebuie limitată la un grup restrîns de state sau cantonată în tiparele relaţiilor de la bloc la bloc, ci, dimpotrivă, este necesar ca acest proces să du­că la depăşirea actualei divi­zări a continentului în grupări militare opuse, la instaurarea unui climat de încredere şi în­ţelegere între toate statele eu­ropene. Acţiunile întreprinse de ţa­ra noastră, vizitele şi întîlniri­­le la nivel înalt, contactele permanente la alte niveluri cu ţările europene, schimburile utile de păreri efectuate cu aceste prilejuri au permis des­prinderea unor aprecieri şi concluzii care converg spre demonstrarea importanţei şi actualităţii canalizării preocu­părilor generale pe făgaşul re­alizărilor practice, concrete. Problemele numeroase şi di­ficile care s-au acumulat în Europa nu sunt, desigur, sus­ceptibile a fi soluţionate într-o singură etapă, realizarea secu­rităţii pe continent constitu­ind un proces de durată. O primă conferinţă ar putea con­tribui la statornicirea unei at­mosfere de încredere între sta­tele europene, la crearea con­diţiilor prielnice abordării gra­duale şi soluţionării treptate, de la simplu la complex, a problemelor în suspensie. România manifestă o preo­cupare permanentă pentru in­staurarea în zona Balcanilor a unui climat de încredere. b­u­. nă-vecinătate şi cooperare-­ fructuoasă. Este îndeobşte cunoscut că în trecut Balcanii erau consi­deraţi „butoiul cu pulbere al Europei“, aria de confruntare a unor interese străine de as­piraţiile de prietenie şi cola­borare paşnică ale popoarelor din regiune. Vechea metodă a puterilor imperialiste de a în­vrăjbi popoarele pentru a le putea domina, facilitată de po­litica cercurilor reacţionare in­terne,­care s-au făcut instru­mentul manevrelor imperialis­te, a afectat timp de mai mulţi ani relaţiile interbalcanice. Guvernul român consideră că trebuie depuse toate efortu­rile pentru ca, trăgind învăţă­mintele necesare din experien­ţa istorică şi acţionînd în con­sonanţă cu interesele vitale ale popoarelor din Balcani, să se ajungă la statornicirea în zonă a unor relaţii cu adevă­rat normale, bazate pe princi­piile bunei-vecinătăţi. Această preocupare este ilustrată de eforturile consecvente ale ţă­rii noastre de a dezvolta rela­ţiile politice, economice, cul­turale cu toate statele din re­giune, de iniţiativele vizind colaborarea balcanică multila­terală, de propunerile guver­nului român din 1957 şi 1959 privind transformarea Balca­nilor într-o zonă a păcii, lipsi­tă de arme nucleare, propu­neri care îşi păstrează deplina lor actualitate. Avem convingerea că există condiţii pentru îmbunătăţirea raporturilor reciproce între statele din Balcani, pentru dezvoltarea colaborării paş­nice multilaterale prin con­tribuţia activă a tuturor ţări­lor din această zonă, cores­punzător intereselor popoare­lor balcanice, cauzei păcii şi securităţii în Europa şi în lume. După cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „ţara noas­tră va face totul, şi în viitor, pentru a-şi aduce întreaga contribuţie la asigurarea unui climat de pace şi securitate în Europa şi în lume, îşi va con­sacra eforturile promovării susţinute a colaborării şi co­operării internaţionale în in­teresul civilizaţiei mondiale, al progresului tuturor popoare­lor şi întregii umanităţi“. Stimaţi tovarăşi, Ţara noastră atribuie o de­osebită însemnătate înfăptui­rii dezarmării generale şi, în primul rînd, a dezarmării nu­cleare. De cea mai mare im­portanţă în această direcţie sunt interzicerea folosirii ar­melor nucleare, încetarea ex­perienţelor cu asemenea arme în mediu subteran, crearea de zone denuclearizate prin a­­corduri internaţionale însoţite de garanţii adecvate, înceta­rea producţiei, reducerea şi li­chidarea stocurilor de arme nucleare şi a mijloacelor de transportare a lor la ţintă. Ca stat membru al Comite­tului pentru dezarmare de la Geneva, România a militat neabătut, împreună cu alte ţări socialiste, cu celelalte ţări iubitoare de pace, pentru a­­doptarea şi înfăptuirea unor măsuri concrete de dezarma­­re, menite să ducă la reduce­rea treptată şi, în cele din ur­mă, la eliminarea definitivă a armelor şi a forţei armate din sfera relaţiilor internaţionale. înfăptuirea unor măsuri e­­ficiente de dezarmare apare, după părerea noastră, cu atît mai necesară, cu cit cursa înarmărilor acuză proporţii tot mai îngrijorătoare — fabrica­rea de noi tipuri de arme­­şi mijloace de luptă nucleare şi convenţionale continuă —, iar negocierile asupra dezarmării nu înregistrează decit rezulta­te modeste. Povara înarmări­lor apasă din ce în ce mai greu asupra nivelului de trai al popoarelor, pune în primej­die pacea şi securitatea inter­naţională, ameninţă omul şi opera sa, creată cu trudă ca rezultat al strădaniilor multor generaţii. Armele continuă să fie folosite de cercurile impe­rialiste, reacţionare ca instru­mente ale politicii de forţă îm­potriva libertăţii şi indepen­denţei popoarelor. Această si­tuaţie impune ca toate statele să participe activ, să depună eforturi sporite în realizarea de măsuri practice de încetare a cursei înarmărilor şi de de­zarmare. Guvernul Republicii Socia­liste România consideră că numai dezarmaarea generală constituie calea radicală pen­tru rezolvarea integrală a pro­blemelor deosebit de grave pe care le generează şi le între­ţine cursa înarmărilor, pentru pacea şi securitatea tuturor popoarelor. Acordurile înche­iate până în prezent cu privire la acţiunile colaterale dezar­mării, cum este Tratatul de neproliferare a armelor nu­cleare, ratificat recent de ţara noastră, deşi vizează limita­rea dezvoltării înarmării­ ato­mice, nu prevăd măsuri prac­tice de oprire­­a producerii, de lichidare a stocurilor de arme nucleare, nu prezintă garan­ţia că arma nucleară nu va fi folosită intr-un eventual răz­boi. Pătrunsă de răspunderea care incumbă tuturor statelor pentru viitorul omenirii, ţara noastră a prezentat, la actu­ala sesiune a Comitetului pen­tru dezarmare de la Geneva, propuneri de înfăptuire a unor măsuri concrete pe calea de­zarmării. După cum vă este cu­noscut, tovarăşi deputaţi, pro­punerile noastre au în vedere îngheţarea şi reducerea buge- ■ telor militare ale tuturor sta­telor , asumarea printr-un do­cument internaţional cu forţă obligatorie şi vocaţie univer­sală, a unor angajamente ferme de nerecurgere la forţă sau la ameninţarea cu folosi­rea forţei, de neamestec, sub orice formă şi in nici o îm­prejurare, in treburile interne ale altor state ; renunţarea la efectuarea de manevre mili­tare pe teritoriul altor state ; interzicerea creării de noi baze militare şi a amplasării de noi arme nucleare pe teri­torii străine, măsuri de lichi­dare a bazelor militare stră­ine ; crearea de zone denuclea­rizate în diferite părţi ale lu­mii, inclusiv in regiunea Bal­canilor ; elaborarea unui pro­gram de acţiuni şi măsuri al deceniului dezarmării ; asigu­rarea unui cadru adecvat par­ticipării la dezbaterile comi­tetului a tuturor statelor care doresc să-şi exprime poziţia în legătură cu problemele dezarmării, intensificarea rit­mului negocierilor şi îmbună­tăţirea activităţii, structurii şi formelor de lucru ale comite­tului. Convins că, prin eforturile tuturor statelor iubitoare de pace, ale tuturor popoarelor, se poate ajunge la transpune­rea in practică a cerinţei de importanţă vitală pe care o reprezintă dezarmarea gene­rală şi, în primul rînd, inter­zicerea şi lichidarea armelor nucleare, guvernul român va milita şi în viitor, cu toată hotărârea, pentru înfăptuirea acestui deziderat major al o­­menirii. Tovarăşi deputaţi, O trăsătură caracteristică a vieţii politice contemporane este creşterea aportului tutu­ror statelor la soluţionarea problemelor internaţionale. Fi­reşte, înţelegem răspunderea deosebită pe care ţările mari o au pe arena mondială în rezolvarea problemelor ce con­fruntă omenirea. Este însă un fapt de necontestat că astăzi problemele majore ale lumii pot fi soluţionate numai în condiţiile participării şi con­jugării eforturilor tuturor sta­telor u­man sau mici. In epo­ca actuală, fiecare stat, fie­care naţiune poartă răspun­deri pentru statornicirea unui climat de destindere, încredere şi cooperare între popoare, pentru promovar­ea unor ra­porturi eliberate de spectrul forţei, pentru reglementarea litigiilor pe calea tratativelor. Dînd glas sentimentelor u­­nanime ale poporului român, guvernul se pronunță pentru încetarea neîntîrziată a răz­boiului din Vietnam, retrage­rea trupelor Statelor Unite ale Americii din Vietnamul de sud, curmarea oricărui ames­tec în treburile interne ale poporului vietnamez. Pentru soluţionarea paşnică a con­flictului din Vietnam, consi­derăm că este, de asemenea, necesar să se asigure formarea unui guvern de coaliţie care să permită dezvoltarea demo­cratică, independentă a Viet­namului de sud. Guvernul ro­mân ţine să afirme şi cu acest prilej că ţara noastră va acor­da şi în viitor întregul său sprijin material, politic şi mo­ral eroicului popor vietnamez în lupta dreaptă pentru apă­rarea fiinţei sale naţionale. Provoacă îngrijorare apari­ţia unor noi elemente de în­­­­cordare în regiunea Asiei de sud-est, intensificarea bom­bardamentelor americane a­­supra teritoriului Laosului, precum şi situaţia creată în Cambodgia ca urmare a re­centei lovituri de stat; ele complică şi agravează situa­ţia din zonă, aducînd prejudi­cii mişcării de eliberare a po­poarelor, luptei lor pentru a­­părarea libertăţii şi indepen­denţei naţionale. Guvernul român a apreciat în repetate rînduri că perpe­tuarea şi agravarea încordă­rii în Orientul Apropiat afec­tează negativ situaţia inter­naţională, menţin un serios fo­car de război, generează neli­­■nişte şi îngrijorare. Evoluţia evenimentelor din această zonă pune în evidenţă faptul că intensificarea ostilităţilor militare şi represiunile, din o­­rice parte ar veni ele, agra­vează încordarea şi îndepăr­tează perspectivele soluţionă­rii conflictului, împiedică dez­voltarea liberă şi indepen­dentă a popoarelor respective. Asemenea acţiuni nu pot fi decit in avantajul cercurilor impenatiste,­­ interesate în menţinerea şi consolidarea po­ziţiilor, lor în această parte a lumii. In acest spirit, guver­nul român a exprimat deza­probarea sa faţă de atacul ae­rian israelian asupra unor o­­biective civile din R.A.U. şi provocarea de victime în rîn­­dul populaţiei. România con­sideră că rezoluţia Consiliului de Securitate, din noiembrie 1967, oferă o bază raţională pentru rezolvarea paşnică a situaţiei din Orientul Apro­piat. Ea se pronunţă pentru retragerea trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate, respectarea dreptului la exis­tenţă independentă şi integri­tate teritorială a fiecărui stat din acesta regiune, pentru re­zolvarea problemei refugiaţi­lor palestinieni, potrivit inte­reselor lor legitime. Pe agenda vieţii internaţio­nale stăruie sarcina lichidării definitive a colonialismului şi neocolonialismului. Poporul român urmăreşte cu simpatie şi sprijină activ procesul ire­versibil de eliberare a popoa­relor de sub dominaţia impe­rialistă, de consolidare a in­dependenţei lor politice şi e­­conomice. România condamnă discriminarea rasială practi­cată în Africa de Sud şi spri­jină lupta dreaptă de elibe­rare a popoarelor din An­gola, Mozambic, Namibia şi din alte teritorii aflate încă sub asuprire colonială. Soli­dar cu poporul Zimbabwe, gu­vernul român condamnă cu hotărîre actul ilegal al procla­mării de către autorităţile ra­siste de la Salisbury a aşa­­numitei „Republici Rhodesia“ şi a declarat că nu o recu­noaşte. România va milita şi în vii­tor pentru afirmarea şi pro­movarea neabătută a dreptu­lui inalienabil şi imprescripti­bil al popoarelor de a-şi hotărî singure soarta, căile de dez­voltare economică şi socială, de a fi stăpîne pe resursele proprii şi de a le folosi spre binele progresului lor, al cola­borării şi securităţii interna­ţionale. Tovarăşi deputaţi, In ultimul sfert de veac, concomitent cu dezvoltarea relaţiilor şi contactelor bila­terale, a crescut ponderea ac­tivităţii organizaţiilor inter­naţionale pe arena mondială. România atribuie o mare în­semnătate organizaţiilor in­ternaţionale, în special Orga­nizaţiei Naţiunilor Unite, ro­lului lor în lărgirea cooperă­rii dintre state, în respectarea dreptului internaţional, în e­­forturile pentru pace. Mem­bră a 41 de organizaţii inter­naţionale guvernamentale şi a 268 de organizaţii neguver­namentale, ţara noastră con­tribuie activ, şi pe această cale, la dezvoltarea colaboră­rii dintre state. Anul acesta oferă prilejul efectuării unui bilanţ al acti­vităţii desfăşurate de Organi­zaţia Naţiunilor Unite în cei­­ 25 de ani care se împlinesc de la întemeierea ei. Pentru a răspunde speranţelor şi cerin­ţelor popoarelor, se impune ca întreaga activitate a O.N.U. să fie aşezată ferm pe temelia principiilor înscrise în­ Cartă. Aceste principii au vocaţie de universalitate, ele sunt obli­gatorii în relaţiile dintre toate statele lumii, fără nici o în­grădire, condiţie sau excepţie. Guvernul român consideră că Organizaţia Naţiunilor Unite trebuie să reflecte în mod fidel realităţile lumii con­temporane, să devină cu ade­vărat universală. El se pro­nunţă pentru restabilirea drepturilor legitime ale Repu­blicii Populare Chineze în O.N.U., precum şi în celelalte organizaţii internaţionale. După părerea sa, primirea ce­lor două state germane în O.N.U. s-ar înscrie pe linia în­tării păcii şi securităţii in­ternaţionale, ar avea efecte pozitive asupra activităţii or­ganizaţiei. Acţionînd în spiritul princi­piilor politicii noastre externe, delegaţiile române la cea de-a 24-a sesiune a Adunării Gene­rale a O.N.U. şi la alte reuni­uni internaţionale au promovat activ poziţia Republicii Socia­liste România faţă de proble­mele internaţionale majore şi au participat la elaborarea u­­nor importante rezoluţii orien­tate spre desăvîrşirea procesu­lui de decolonizare, spre lărgi­rea colaborării politice şi eco­nomice între state. Contribu­ţia României s-a concretizat şi în adoptarea unor rezoluţii re­feritoare la educarea tineretu­lui în spiritul respectului faţă de drepturile şi libertăţile o­­mului şi participarea lui la dezvoltarea naţională, la per­fecţionarea­­administraţiei pu­blice, pentru nevoile dezvol­tării. Au fost continuate iniţiati­vele României privind coope­rarea industrială între statele din Europa, înlăturarea obsta­colelor şi a discriminărilor care stau în calea dezvoltării normale a relaţiilor intereuro­pene. De asemenea, au fost iniţiate acţiuni de cooperare cu organizaţiile internaţionale în domenii de primă importanţă : informatica, cercetarea opera­r­ţională, utilizarea calculatoare­lor electronice în procesul dezvoltării. In România au avut loc reu­niuni şi seminarii organizate de O.N.U. şi instituţii speciali­zate, în colaborare cu ţara noastră. Reprezentanţi români au fost aleşi în importante funcţii la Organizaţia Naţiu­nilor Unite, precum şi la alte organizaţii internaţionale gu­vernamentale. Tovarăşi deputaţi, Aprobînd activitatea inter­naţională desfăşurată de gu­vernul român­ în anul 1969, a­­probăm în acelaşi timp întrea­ga politică externă a statului nostru. Elementul central al acestei politici îl va constitui şi în viitor prietenia, alianţa fră­ţească şi colaborarea multila­terală cu toate statele socia­liste. Ţara noastră va milita, în continuare, pentru lărgirea contactelor şi intensificarea schimburilor de delegaţii la diferite niveluri, pentru întări­rea unităţii ţărilor socialiste. Guvernul român va acţiona şi în viitor pentru dezvoltarea şi diversificarea colaborării şi cooperării economice cu ţările membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, cu toate ,ţările socialiste. El va a­­corda atenţie dezvoltării rela­ţiilor de colaborare pe plan militar cu statele participante la Tratatul de la Varşovia, cu armatele tuturor statelor socia­liste. România va participa, îm­preună cu celelalte ţări­ socia­liste, la eforturile îndreptate spre promovarea unor relaţii normale de colaborare paşnică între toate statele lumii, spre consolidarea încrederii şi înţe­legerii intre popoare. Totodată, guvernul român, înfăptuind consecvent politica principială a partidului şi sta­tului nostru, va dezvolta rela­ţiile de colaborare, pe multi­ple planuri, cu toate statele lu­mii, indiferent de orînduirea lor social-politică. In acest scop, se vor întreprinde mă­suri pentru identificarea celor mai adecvate forme de coope­rare, potrivit specificului fie­cărei ţări, în condiţii de egali­tate, pe baza respectului şi a­­vantajului reciproc. Guvernul Republicii Socia­liste România va acţiona în vederea intensificării rela­ţiilor de colaborare economică şi politică cu tinerele state care depun eforturi pentru consolidarea independenţei lor, pentru o dezvoltare liberă, de sine stătătoare, pentru înlătu­rarea tuturor formelor de ex­ploatare neocolonialistă. La baza relaţiilor sale cu toate ţările lumii, România va situa, în continuare, respecta­rea neabătută a principiilor in­dependenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii in drep­turi, neamestecului în trebu­rile interne şi avantajului re­ciproc, dreptului popoarelor de a-şi decide singure soarta, în vederea realizării obiecti­velor majore ale securităţii şi colaborării în Europa, Româ­nia va milita pentru instaura­rea pe continent a unei atmos­fere de destindere şi înţelegere reciprocă, pentru rezolvarea problemelor existente şi nor­malizarea deplină a relaţiilor intereuropene. Guvernul ro­mân va acţiona cu stăruinţă pentru convocarea conferinţei general-europene pentru secu­ritate şi colaborare, va iniţia noi acţiuni menite să asigure participarea directă şi efectivă a tuturor statelor continentu­lui la toate fazele pregătirii, organizării şi desfăşurării con­ferinţei, la întreaga operă de (Continuare în pag. a III.­a) DAREA DE SEAMĂ CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ÎN ANUL 1969, prezentată de tovarăşul CORNELIU MĂNESCU, ministrul afacerilor externe

Next