Scînteia Tineretului, august 1970 (Anul 26, nr. 6595-6619)

1970-08-07 / nr. 6600

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 VINERI 7 AUGUST 1970 . LOCURI VACANTE .......... . ... . ÎN ÎNVÂȚĂMÎNTUL SUPERIOR UNIVERSITATEA BUCUREȘTI Facultatea de mate­­matică-mecanică 43 locuri INSTITUTUL DE LIMBI ȘI LITERATURI STRĂINE Facultatea de limbi germanice — limba și literatura germană (secundar limba și literatura engleză) 8 locuri UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAŞI Facultatea de fizică — fizică 13 locuri UNIVERSITATEA CRAIOVA Facultatea de medicină generală — medic­ină generală 34 locuri Facultatea de electrotehnică — electrotehnică 17 locuri UNIVERSIT­ATEA TIMIŞOARA Facultatea de ştiinţe economice — contabilitate 34 locuri CURSURI SERALE UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI“ — CLUJ Facultatea de studii economice — economia industriei, construcţiilor şi transporturilor 13 locuri — contabilitate 24 locuri UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAŞI Facultatea de studd­ii economice — economia industriei, construcţiilor şi transporturilor 21 locuri — contabilitate 27 locuri INVAŢĂMÎNTUL SUPERIOR PEDAGOGIC (CURSURI DE ZI) INSTITUTUL PEDAGOGIC BUCUREŞTI Facultatea de filologie — limba şi literatura română 23 locuri — limba şi literatura engleză (secundar limba și literatura română) 23 locuri Facultatea de fizică-chimie — fizică-chimie 20 locuri INSTITUTUL PEDAGOGIC TIMIȘOARA Facultatea de matematică — matematică 12 locuri Facultatea de fizică-chimie — fizică-chimie 24 locuri INSTITUTUL PEDAGOGIC BRAȘOV Facultatea de fizică-chimie — fizică-chimie 27 locuri Facultatea de muzică — muzică 15 locuri INSTITUTUL PEDAGOGIC BAIA MARE Facultatea de matematică — matematică 44 locuri INSTITUTUL PEDAGOGIC CONSTANŢA Facultatea de fizică-chimie — fizică-chimie 31 locuri Facultatea de matematică — matematică 21 locuri INSTITUTUL PEDAGOGIC ORADEA Facultatea de matematică — matematică 47 locuri — fizică-chimie 8 locuri Facultatea de educaţie fizică — educaţie fizică 34 locuri INSTITUTUL PEDAGOGIC PITEŞTI Facultatea de filologie — limba şi , literatura franceză (secundar limba și literatura română) 8 locuri F(K'ult()tc3 Q6 matematica — matematică 12 locuri INSTITUTUL PEDAGOGIC SUCEAVA Facultatea de matematică — matematică 20 locuri INSTITUTUL PEDAGOGIC TG. MUREȘ Facultatea de fizică-chimie — fizică-chimie 20 locuri. (In ziarul nostru de ■ miine loturile vacante in învăţămîntul superior de artă). Lupta pentru drapel (Urm­are din pag. I) poate că il interesa cum merg treburile in interiorul detaşamentu­lui din care face parte, poate că... Cert este că, la Rogojelu, s-a statornicit o puternică „explozie de tinereţe“. — Aproape 40 la sută din potenţialul uman al şantierului nostru poartă cu vădită mîndrie, dar şi cu o răspundere gravă, ecusonul de „brigadier“ — ne spunea inginerul Neculai Popescu — Drajna, comandantul şantierului naţional. Asta, deocamdată. Pentru că, zilnic sosesc noi „contingente“ de tineri. Interesul fiecăruia este de a face dovada unor fapte eroice. E vorba doar de responsa­bilitate­­... Venim spre amonte, unde, la clădirea principală, se remarcă în mod cu totul deosebit echipa de glisori condusă de Aurel Vătafu. Suntem­ însoţiţi de Cezar Gheghea, secretarul comitetului coordo­nator U.T.C. In drum spre şirul A al clădirii principale aflăm că toate dorinţele tinerilor sunt canalizate spre cucerirea drapelului de detaşament fruntaş. — Vom face orice pentru drapel! spun glisorii. Şi cînd spui gli­­sor, îi înţelegi pe Nicolae Ciubotaru, Augustin Farkaş, Ilie Fătaru şi alţii, de-a căror voinţă şi putere de muncă nu se mai îndoieşte ni­meni aici. — NI vom apăra cum se cuvine ! replică energomontorii. Privim de sus,­ de la cea mai înaltă cotă a clădirii principale şi Rogojelu se arată ochilor ca o mare în care clocotesc necontenit energiile creatoare. Ni se spune că încadrarea în termenul prevăzut în grafice şi efectuarea unor lucrări de maximă calitate constituie o­­biectivele esenţiale ale întrecerii. ... Oricâte din zilele săptămînii o vei petrece la Rogojelu, aminti­rile rămîn aceleaşi, neşterse, despre cei 700 de brigadieri. Spun 700 — căci atîţi au fost la început — dar acum cifra depă­şeşte 800. Cînd coboară soarele la orizont, spre cealaltă parte a pămîntu­­lui, aici, la Rogojelu, şantierul forfotă încă. Glasul unui tînăr, urcat la pupitrul de comandă al macaralei, preluând „ştafeta" muncii de la colegii „de zi“, se pierde în noapte : ...Cînd a răsunat apelu, Cu voinţa-ne de fier, Lingă Jiu, la Rogojelu, Am deschis alt şantier... Imnul tineretului de aici — imnul întregului, imensului şantier“. SUNETUL MUZICII rulează la Patria (orele 9; 12,45; 16,30; 20,30). DRAGOSTE ŞI VITEZĂ : rulea­ză la Republica (orele 9; 11,15; 13,45 ; 10,15 ; 18,45 ; 21,15) Stadionul Dinamo (ora 20,15). NOUL ANGAJAT : rulează la Victoria (orele 8,45; 11; 13,30; 16; 18,15; 20,30). FRAȚII SAROYAN : rulează la Central (orele 9; 11,15; 13,35; 15,45; 18,15; 20,45). PROGRAM DE FILME DOCU­MENTARE : rulează la Timpuri Noi (orele 9,21 în continuare). MONȘTRII : rulează la Capitol (orele 9,15; 11,30; 14; 16,15; 18,30; 20,45) , Favorit (orele 16; 13; 15,30; 18; 20,30), TIFFANY MEMORANDUM : ru­lează la Sala Palatului (ora 19,30), Luceafărul (orele 9, 11; 13; 15; 17; 19, 21), București (orele 8,45; 10,45; 12,45; 14,45; 16,45; 19, 21), Grădina Doina (ora 20,15), Grădina Festival (ora 20,15). CĂSĂTORIE IN STIL GREC rulează la Festival (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30, 21). STRĂINII : rulează la Lumina (orele 9—18,15 în continuare; 18,30; 20,45) . AFURISITUL DE BUNIC ! ru­lează la Doina (orele 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30). La orele 10 Pro­gram pentru copii: Cosmos (orele 15,30; 18, 20,15). JANDARMUL SE INSOARA ! rulează la Feroviar (orele 9; 11,15; 13,30, 16; 18,15, 20,30), Modern (o­rele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Melodia (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18.30, 20,45). Arenele Romane (ora 20,30). PETRECEREA : rulează la Ex­celsior (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30, 21), Gloria (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Flamura (o­­rele 11, 16; 18,15; 20,30), ARGOIHAN SUPERDI­ABOLI­­CUL: rulează la Grivița (orele 10,30; 16; 18 15, 20,30), Aurora (o­­rele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15), To­mis (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18,15) , Grădina Aurora (ora 20,30) Grădina Tomis (ora 20,15), OMUL PE CARE-L IUBESC : rulează la înfrăţirea (orele 17,30; 19) . Sp­B SEMNUL LUI MONTE CRISTO ! rulează la Buzeşti (o­rele 15,30; 18), Volga (orele 16, 18,15; 20.30), Grădina Buzeşti (oră 30.15) . FREDDY ȘI CINTECUL PRE­RIEI : rulează la Dacia (orele 8.45—20.30 în continuare). ACEASTA FEMEIE : rulează la Bucegi (orele 10; 16; 18,15, 20,30) Mioriţa (orele 11; 15; 17,30; 20), Lira (orele 15,30, 18), Grădina Bu­cegi (ora 20,30), Grădina Lira (ora 20,15). PAN WOLODYJOWSKI : rulea­ză la Floreasca (orele 15,30; 19), Arta (orele 16), Grădina Arta (ora 20). OMUL CARE NU POATE FI ACUZAT : rulează la Unirea (o­­rele 15,30; 18). JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET : rulează la Drumul Să­rii (orele 15,30; 17,45; 20). MY FAIR LADY : rulează la Giulești (orele 15,30; ■ 19). PRIETENI FARA GRAI : rulea­ză la Cotroceni (orele 15,30; 17,46; 20). DEPARTE IN APUS ! rulează la Viitorul (ora 20). MARILE VACANTE : rulează la Viitorul (orele 16, 18). Grădina Rahova (ora 20,15). CEI 1 000 DE OCHI AI DOC­­TORULUI MABUSE : rulează la Moșilor (orele 15,30; 18). JOCUL CARE UCIDE : rulează la Popular (orele 15,30; 18; 20,15). WARLOCK : rulează la Munca (orele 15,30; 18; 20,15). STAPIN PE SITUAŢIE : rulează la Vitan (orele 15 30, 18), Grădina Vitan (ora 20.15). MISTERIOSUL X DIN COSMOS: rulează la Grădina Unirea (ora 20,30), Crîngaşi (orele 15,30; 18; 20.15) . DREPTUL DE A TE NAŞTE­­ rulează la Progresul Parc (ora 20.15) . CICLUL : MARI SUCCESE DE ALTA DATA : rulează la Grădi­na Capitol (orele 20 , 22). MARELE SEMN ALBASTRU : rulează la Flacăra (orele 15,30). AȘTEAPTĂ PINA SE ÎNTUNE­CĂ : rulează la Flacăra (orele 18 , 20;15) . ANICIKA : rulează la Rahova (orele 15,30; 18). UN CUIB DE NOBILI : rulează la Progresul (orele 15,30; 18). RĂZBUNĂTORUL : rulează la Pacea (orele 15,30; 18; 20,15). OPERAȚIUNEA LADY CHA­PLIN : rulează la Ferentari (orele 15,30; 18; 21,15). VINERI, 7 AUGUST 1970 Teatrul ,,C. Tănase“ (La Grădi­na Boema) . SONATUL LUNII — ora 20. VINERI, 7 AUGUST 1970 • 16,00 Volei feminin : Româ­nia — R.D.G. Transmisiune direc­tă de la Constanţa. Comentator Călin Antonescu • 18,00 Turism­­vacanţă '70 • 18,10 Desene ani­mate • 18,20 Căminul • 19,20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici • 19,30 Telejurnalul de sea­ră • Film artistic : „Prieteni fără grai“. Un film de aventuri, copro­ducţie româno-canadiană • 21,25 Mai aveţi o întrebare ? • Există o limită a recordurilor ? • Este sportul numai un spectacol, o luptă pentru doborîrea recorduri­lor sau şi un prilej de relaxare şi menţinere a sănătăţii ?­ • Vom putea depăşi recordurile conside­rate azi limită ? • 22,25 o inter­pretă îndrăgită a cîntecului popu­lar românesc : Marioara Tănase a 22,45 Telejurnalul de noapte. Cineva (nu vă spun numele lui, că nu vreau să-l fac de rîs) m-a descîntat o noapte-ntreagă, înaintea meciului cu Brazilia, ca să mă convingă cum că alde­nele vor face pe dracu-n patru ca să cîştigăm noi meciul respectiv, să încropim patru punctişoare şi să fie astfel scoşi englezii din plutonul alergătorilor spre finală. , Eu ziceam că socoteala respectivă e aşezată pe fire de nisip,­­ şi mă bazam pe un calcul făcut de o altă­ minte fierbinte şi publicat într-un ziar mexican. Respectivul demonstra, cu cifre, că brazilienii, în cazul în care pierd meciul cu românii la un scor de doi la zero, iar englezii cîştigă meciul cu cehii cu trei la zero, cad brusc pe locul trei. Atunci, mă întrebam, cum ai putea brazilienii să rişte o astfel de afacere încurcată ? Dar de ce să nu fiu sincer pînă la capăt şi de ce să nu recunosc că speram din toată alcătuirea mea fizică într-un meci nul. In cazul acesta brazilienii ar fi ocupat tot locul întîi, cu cinci puncte, iar noi am fi avut trei şi speranţa pentru locul doi. Mai circula, de asemenea, zvonul că brazilienii vor veni la stadion numai cu re­zervele şi că meciul va fi pentru ei o oarecare distracţie. Ei bine, nu mai mică decît o capră bătrînă fu spaima care se caţără în spinarea noastră în clipa intrării echipelor pe teren. In fruntea cetei de brazilieni mergea însăşi regele Fele, legănîndu-se pe muşchii lui magnifici, urmat de cumpliţii toreadori lairzino, Tostao, Paulo Cezar, Carlos Alberto şi ceilalţi. Speriaţii noştri copii călcau ca pe ace, cu frunţile leoarcă de sudoarea spaimei, căci gardianul buturilor continua să fie, graţie superbei încă­păţînaţi a lui Angelo tot binefacutul Adamache, uzurpatorul lui Răducanu. Timp frumos, căldură mare, public fierbinte, sosit pe „Jalisco“ în speranţa unui spectacol de agrement sau circ. Mi-era frică, cinstit vă spun, de o catastrofă, singura speranţă în calmarea situaţiei avînd-o în arbitrul Marshall, născut prin Banat şi bun vorbitor al limbii române. Imediat cum începe meciul, ochiul nostru vede o echipă ro­­ mână cu oasele şi muşchii sleite de emoţie, spaimă, groază şi incrîncenare, îngenunchiată de primele curse ale fanaticului Jair­zino şi de bombele lui Paulo Cezar. Asalturile braziliene vin unele după altele, ca valurile mării pe o plajă pustie, Lupescu nu-l poate scoate pe Tostao din transă, decît aşezîndu-i picioa­rele de-a curmezişul şi buşindu-l de­ pămînt, Adamache se repede in ultima clipă la picioarele lui Paulo Cezar, Dinu se luptă corp la corp cu Vele, vine şi Lucescu să pună un umăr la salvarea corăbiei pe jumătate scufundată, face un fault și de aici încolo începe sarabanda brazilienilor. Pele execută lovitura de la 18 me­tri, mingea trece pe alături, dar arbitrul cere repetarea loviturii. De ce ? A doua zi, după meci, omul a explicat cuiva gestul cam in felul următor : din locul în care se afla el, văzuse mingea intrând in plasă şi atunci s-a grăbit să fluiere cu o secundă mai devreme, ca să ne salveze. Dar bunăvoinţa lui ne-a costat un gol, căci a doua oară regele a trimis o astfel de bombă prin spărtura zidului nostru, că abia după ce­ peluzele începuseră să răcnească de bucurie şi uimire a văzut şi Adamache mingea lăfăindu-se în ha­macul porţii. Brazilienii, măicu­liţă dragă, parcă au mîncat sămînţă de cînepă, atacă furibunzi, nu-i mai înţeleg, ce-or fi avînd cu noi­­de ne oropsesc, că doar sîntem din aceeaşi frumoasă gintă ? După un şut setos al lui Everaldo, şut care ne îndoaie bara ca pe o nuia de alun, Jairzinho simte că a venit timpul să-şi facă şi el numă­rul, trece pe stingă, apoi pe dreapta, îl tăvăleşte prin iarbă pe Sătmăreanu de cîteva ori, pasează, primeşte centrarea de la Paulo Cezar şi înscrie de la un metru. Îmi vine să mă bag în pămînt, simt că nenorocirea şi ruşinea vin spre noi ţinîndu-se de mină, mai ales că se mai agaţă de picioarele lui Dumitrache un ghi­nion bestial, care îl împiedecă să înscrie de la zece metri, după o greşeală a lui Piazza. In sfîrşit, îi dă dumnezeu şi lui Angelo Niculescu mintea cea de pe urmă a românului, căci îl vedem aruncînd prosopul spre Adamache şi îngăduindu-i lui Răducanu să intre şi el în poartă. Parcă ne mai vine ceva aer în piept, băieţii se dezmeticesc, îşi dau seama că nu există altă soluţie decît să iasă la bătaie, căci rost de milă din partea lui Fele nici cu­ negru sub unghie. In minutul 34 Radu Numweiller face o deschidere perfectă spre Dumitrache. Mopsul îi croşetează in marele lui stil pe Brito şi Fontana şi şuteaza la colţişor, lâsîndu-l pe Felix cu privirea in iarbă. Hei, băieţi, viaţa începe din nou, se poate încă discuta. Golul a plăcut mulţimii, averse de aplauze pentru noi, fotografii încep să fugă şi spre poarta lui Felix. In repriza a doua începe să răsară un nou soare pentru noi. Intră în jocul lui obişnuit, de clasă mondială, Dembrovski, face nişte fente ca să placă tribunelor şi apoi plasează o lovitură de cap care de niţei s-a dus pe deasupra. Dinu Cornel, erou a trei meciuri, se luptă vitejeşte cu Pele, îl mai faultează o dată, în minutul 51, căci nu exista altă soluţie, acesta execută dum­ne­­zeieşte, dar tot la fel apără şi Răduccinu, obligînd o mie de mexi­­cance­ să-i trimită bezele. Şi iată că brazilienii încep să obo­sească şi să tragă de timp, iar spectatorii, care pînă atunci îi mîncau din ochi, fluieră şi-i ruşinează. Ne miroase tuturor a egalare, dar vine minutul 61, Pele se răsuceşte cu Dinu în spi­nare, înscrie, arbitrul cu suflet ca plinea caldă îl anulează şi-i şopteşte năbăcitosului_ Mocanu să se calmeze, că altfel iese cu bucluc. Nu trec decît două minute, Sătmăreanu (of, doamne!) greşeşte o intercepţie, mingea ajunge tot la Fete şi acesta în­scrie de la ciţiva metri, Tamango fiind absolut nevinovat. Dar e bine ca nu ne lăsăm, că punem totul la bătaie, că luptăm pentru ceva, nici noi nu ştim exact pentru ce. Dar ce poţi face împotriva destinului nu poţi face împotriva lui Angelo care, netam­­nesam, îl scoate din teren pe Dumitrache, omul de gol, cînd putea să-l cheme la pieptu-i pe omul lui cel mai drag, Lucescu, care făcuse mai mult decît nimic în tot meciul. Intră Tătarii şi ime­diat execută de pe dreapta două şuturi splendide ; d­in nou sin­tem mîngîiaţi cu aplauze. Apoi Sătmăreanu face şi el o faptă creştinească, adică îi trimite o centrare bună lui Dembrovschi şi acesta o lungeşte în colţul mort al lui Felix. Din păcate nu mai sînt decît opt minute, ne-ar mai fi trebuit măcar vreo treizeci ca să egalăm sau să învingem, dar arbitrul e şi el obosit după atita tevatură, fluieră, iar Angelo se duce la centru şi-i acoperă pe jucătorii învinşi cu pupături. Acuma, dumneavoastră, desigur, o să mă întrebaţi de ce n-a jucat Dobrin, ce era dacă juca el şi unde am fi ajuns. Dar asta e altă poveste pe care, dacă o să fiţi cuminţi, am să v-o spun luni dimineaţă. 8. Pele nu cunoaşte mila PROGRAM ARTISTIC • După o lună de repetiţii, pe scena căminului cultural din comuna, Teremia Mare, ju­deţul Timiş a avut loc de cu­­rînd, premiera spectacolului pe care organizatorii l-au subinti­tulat, nu fără îndreptăţit te­ mei, „Al treilea program al căminului cultural“. Ar­tiştii amatori, 80 la număr, au prezentat unei săli arhipline un program alcătuit din muzică populară română şi germană, o suită de dansuri populare bănă­ţene. Flăcăii de pe Someş, anga­jaţi sezonieri la I.A.S. din lo­­caalitate, s-au alăturat şi ei ti­nerilor din comună, prezentînd dansuri şi cîntece de pe melea­gurile natale. N-au lipsit nici numerele de dans modern şi muzică uşoară. Consemnăm manifestarea nu atit pentru ineditul ei, cit mai ales pentru afirmarea organiza­ţiilor U.T.C. comunale din ju­deţul Timiş care ar putea pre­lua acest exemplu. In prezenţi tinerii din Teremia perfectează un lung turneu prin localită­ţile judeţului. • De mai multă vreme, între oraşul Reşiţa şi localitatea Do­­man se afla abandonat un ca­blu electr­ic subteran, scos din exploatare. Prezenţa lui a in­trat în atenţia tinerilor din oraş care au început deja operaţiile de­ recuperare şi o dată cu a­­cestea, şi realizarea implicită a unei sume de o sută mii lei — beneficii în fondurile organi­zaţiei. I. OANCEA „Gheaţă la soare“ Iată de ce pe această caniculă unele cofetării nu ne servesc un aburit pahar cu apă rece. I. M. In condiţii grafice deosebite, pe o hîrtie superbă, Editura „Eminescu“ trimite, în sfîrşit, în haine de gală, poezia în librării. Să fi renunţat editorii la postura de simpli funcţio­nari ? Aşa s-ar părea ! Des­chizi volumul lui Florin Mus­­calu şi, închizînd ochii la unele versuri boante, îţi vine să închini o odă de mătase celulozei şi... editurii. Dar, vai! fortuna labilis : abia schiţată oda se converteşte în satiră. Editura trăieşte în alt ritm decît noi, mai birocratic, mai obosit. Căci versurile lui Muscalii — scrise între 1964 şi 1968 — nu sînt de vîrsta autorului. A scrie acum o re­cenzie, care s-ar fi justificat in urmă cu doi sau şase ani, mi se pare — cu voia acestei optici editoriale de melc — un anacronism. La anii debu­tului, timpul este mai febril, iar evoluţia posibilă — mult mai rapidă. Cu sentimentul că placheta, apărută azi, îl repre­zintă pe autorul de ieri, rin­­durile noastre privesc neconte­nit în urmă. Avidă de frumuseţe, retina desprinde, mai întîi, conturu­rile alunecoase, de o viclenie îmblinzită, ale „Ţării bătrî­­nului fotograf“. Ţară muzi­cală, dar nu din epoca oste­nită a flaşnetei, ci a ritualu­rilor magice , cu oameni — absenţă şi oameni — palmieri, cu cai de tristeţe şi copite de fum, cu chitare agonice, muş­cate de cobre trecînd... „Pa­tru cobre au fost îmblânzite. / Limbile lor sunt strunele­ a­­cestei ghitări... / Palmierul cel FLORIN MUSCALU: „ Ţara bă­trin­ului fotograf" tînăr e fiul / Omului cu su­­fletu-n zări...­­ / Perne-s negre ca ochii cămilei, / băr­cile lui sunt din os de mamut, / Caii verzi ai tristeţii se scu­tură / Mirosind cu copita în lut... / / Trece lumea prin ţa­ra de-o vară, / Călăreţi cu sombrero pe caii de fum, / Dup-aceea spre seară cobrele muşcă ghitara / Şi se duc, ca acum... „Motivul şarpelui-tru­­badur îşi strecoară accentele tragice şi într-o „Poemă cu ti­tlul orb“. Asemenea bătrînului fotograf şi (mai ales) asemenea Marelui Pan din versurile lui Blaga, şarpele fantastic — tră­dat de timp — a căpătat o încremenire minerală. Împru­mutul din Blaga este contrac­tat la lumina zilei, dar farme­cul lui e transferat nopţii: „In fiecare noapte se în­­vîrte o stea, / Peste capul lui de voievod părăsit, / Ple­tele îi şuieră orb, / Păsări ne­cunoscute şi-au făcut cuibul în ele...“ Poticnite în cite un verb invalid („se învîrte“), neliniştile poetului tînăr nu pierd aici, cu totul, gravitatea meditaţiilor din „Paşii profe­tului“. La un moment dat, timbrul original se desprinde, cu rezultate de amănunt ex­celente, de cel originar: „Auzi cum latră şarpele fan­tastic / In scorbura albastră a pămîntului...“ Din păcate, expresia nu-şi păstrează întot­deauna această arcuire zvel­te, armonioasă. La o lectură atentă, aproape fiecare piesă îşi etalează, inestetic, cel puţin cite un vers imposibil. Verbe năstruşnice plasate (mai bine zis deplasate) într-un context care le repudiază: „dănţuiesc spre pămînt a mister..." A­­cestei furii țopăitoare, autorul nu-i sustrage nici măcar chipul de mucenic al lui Bacovia: „Astă-seară dansează domnul George Bacovia, / Ca un gît de lebădă vie...“ (Dans). „A mister“ clipeşte spre cititor şi „Elegia pentru mine“ unde, după două strofe onorabile, urmează o a treia de-a drep­tul hazlie: Dacă nu-l vom prinde, ne vom scrie / Ultima dorinţă, fără să mă jur, / Vom semna sub cea mai tristă ele­gie / F. Muscalu şi Rimbaud Arthur...“ Desigur, postum şi luat pe neaşteptate, oricine poate semna, împreună cu F. Muscalu, „cea mai tristă ele­gie“. Dacă însă autorul nos­tru va colabora la respectiva tragedie numai cu „fluturi“ de genul „Arunc apoi genun­chiul luminos, „ De iepure lu­cid a vînătoare“ („Joc“), „Prea se ducea frumos a veşnicie („Un fel de Hamlet“), „Astru fumuriu de ciudat“, („Vizi­ta“,), sau cu „picioare“ (vezi „Dicţionarul de terminologie literară“) bandajate în metri­ca „Elegiei metafizice“ („Tre­cea un geniu tulburat / Pur­­tînd păsări în loc de ochii de lemn“), mă tem cumplit că însuşi redactorul de carte ar declina onoarea. Deşi n-ar a­­vea, în nici un fel, dreptul s-o facă. Cu atît mai regretabile mi se par asemenea indulgenţe, cu cit lui Florin Muscalu nu­­ lipseşte, uneori, vibraţia lirică autentică. Cind nu siluieşte topica sau cînd nu produce licenţe involuntare, cînd re­­nunţă la „fixaţia“ cocorilor şi a lacrimilor surori, cînd sin­tagmele „barbare“ şi locurile comune sînt cenzurate cu mai multă severitate, expresia se purifică, devine ea însăşi poe­zie : „Doamnă, aveţi părul cam tîrziu... / Aţi venit la ba­lul meu mascat, / Din trei ceşti de aur beţi mereu / Su­fletul acesta de bărbat... / / Ardeţi, doamnă măştile tă­cerii — / E-o tristeţe mare-n omenire; / Balul nu se mai ter­mină niciodată, / Ceştile s-au spart de nemurire... / / Uite cit de tragic e pămîntul, / Şi e masca mea la acest bal... / Mîine-n zori doar el o să ră­­mînă / Surîzînd în locul meu mortal...“ („Bal mascat“) Ten­taţia Indică - eşuată, altăda­tă, în silabe devitalizate sau, dimpotrivă, săltăreţe — fil­trează acum o ironie nostal­gică, cu excelente secvenţe de pantomimă: „Doamne, în bi­serica sublimă / S-a-ntîmplat ast-noapte-o pantomimă... / Şi precum în cer, aşa şi pe pămînt, / Pantomima e un lucru sfînt... / Cavalerul meu rătăcitor / Mă vopsea cu arme să nu mor... / Şi aşa se închinau la mine / Caii pantomimei din vechime... / / Călăreţii erau morţi pe ei / Şi visau la Ţara pantomi­mei... / Eu cîntam cu arme de opal / Plîns de pantomima unui cal“ („Pantomimă“). Exemplele ar putea conti­nua, dar cusururile binecunos­cute revin. Ele tulbură, iarăşi, liniile de susţinere ale edifi­ciului cariat de stîngăcii sti­listice şi vocabule demoneti­zate. Căci în „Ţara bătrînului fotograf“ există şi poeme care nu agonizează la fiecare lec­tură și nu mor cu fiecare inter­pretare. Pentru simplul motiv că lectura acestora (nu prea numeroase) rămîne fără ecou. Pentru critic, versurile slabe, inexistente în plan estetic, nu mai au nici un sens. La data cînd a predat acest volum, Florin Muscalu preţuia, fără discernămînt, şi asemenea pro­ducţii. Sper ca debutul să-l fi eliberat de ele. NICOLAE BALTAG Acolo unde este nevoie (Urmare din pag. 1) şi Florea Călinescu. Acum ea numără 6 200. Asta nu e o satis­facţie a muncii ? Matei Dina, un alt interlocu­tor, în urmă cu 6 ani lucra zi­dărie pe şantierele T.R.C. Cra­iova : — După doi ani nu a mai re­zistat dorului de vatră. Se con­stituise şi aici, în cooperativă, o brigadă de constructori şi sim­ţeam că printre cei din sat, cu calificarea pe care o dobindi­­sem, voi fi mai de folos. De oameni care să lucreze cimpul, satul nu ducea lipsă nici în anii din ur­mă. Dezvolta­rea secţiei anexe, extinderea iri­gaţiilor, trecerea la plantaţii cu vii şi livezi de pomi intensive, aduceau insă nevoia de oameni calificaţi în meserii, noi, de lap­­topompişti, mecanici, asperso­­nişti, viticultori. Problema recru­tării lor nu a rămas numai pro­blema consiliului de conducere. Organizaţia U.T.C., pe baza stu­diului cerinţelor, cunoscând în­clinaţiile fiecărui tinăr, a trecut la recomandarea celor mai buni. Trimişi la cursuri sau şcoli de calificare, aceştia au devenit nu­cleul sectoarelor cheie ale pro­ducţiei. Cu o diplomă în buzu­nar, pentru ei, tentaţiile puteau fi mari. In ei insă cooperativa investise bani şi ei nu au dez­minţit încrederea pe care acea­sta le-o acordase. — Cînd eram în armată, îmi spunea mecanicul Constantin Bozgan, mă atrăsese Uzina de vagoane din Arad. Din familia noastră insă rămăsese doar mama, iar pămintul trebuia să aibă mai departe, moştenitori, trebuia lucrat. In cimp, la fel, tinerii îţi vor­besc despre muncă nu doar ca despre o necesitate de ciştig, deşi şi ciştigul e o măsură a muncii (numărul mediu de nor­me convenţionale realizat pina la sfirşitul lunii iulie, de către fiecare tînăr în parte, este de 165, cu 45 peste media înregis­trată pe cooperativă). Opinii asemănătoare celor re­date am întilnit la toţi, de la cei mai în virstă pină la cei mai ti­neri. Tinerii — numai in evi­denţa organizaţiei U.T.C. pe co­operativă sunt aproape 100 — mi-au vorbit despre muncă cu aceleaşi cuvinte pe care le-aş numi de sfătoşenie şi înţelepciu­ne bătrinească. Am ineles că aici generaţia tînără creşte, se for­mează, se dezvoltă într-un adev­­vărat cult al muncii. Ei, desigur, nu fac prea multă teorie pe mar­ginea nevoii de a munci ; ştiu, înţeleg că trebuie să munceas­că, şi o fac conştient, iar aceas­tă atitudine este mai puternică decit orice cuvânt. ★ — La care oră din zi vi se pare satul mai frumos ? Am adresat această întrebare nu numai preşedintelui, ci fie­cărui interlocutor (citiţi cîteva zeci). Indiferent de care parte a zilei vorbeau, pentru fiecare din interlocutori satul este fru­mos, meleagul natal e îndrăgit. I-am dat insă dreptate preşe­dintelui. Da, seara este satul mai frumos, cînd tinereţea revi­ne din cimp. Precizez însă acum în filial (pentru că numai la ple­, care am aflat şi­­eu) , m­ai mult ca in oricare seară, in seara a­­ceea. Pentru că in seara aceea se încheia campania de recol­tare.

Next