Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)
1970-09-19 / nr. 6636
Vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în judeţul Mureş Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a făcut în după-amiaza zilei de vineri o vizită de lucru în judeţul Mureş. Secretarul general al partidului a fost însoţit de tovarăşii Iosif Banc, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, şi Vasile Patilineţ, membru supleant al Co mitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. La plecarea din Capitală, pe aeroportul Băneasa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de partid şi de stat au fost salutaţi de tovarăşii Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Ilie Verdeţ, Florian Danălache, Constantin Dragan, Emil Dragănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popescu, Vasile Vîlcu, Petre Blajovici, Mihai Gere, Ion Iliescu şi Ion Ioniţă. Sînt toumai patru luni de cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu se afla în mijlocul oamenilor muncii de pe meleagurile mureşene. Era în perioada în care apele Mureşului şi Tîrnavei, crescute dincolo de limita oricărei închipuiri, se revărsau sălbatic, distrugînd aşezări omeneşti, căi de comunicaţii, importante obiective economice. Prezenţa în mijlocul cetăţenilor a conducătorului partidului şi statului a avut efecte tonifiante inestimabile, cuvintele de îmbărbătare, îndemnurile şi indicaţiile practice ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, mobilizind energiile, dind încredere şi putere. La numai patru luni de cînd furia apelor a semănat aici prin aceste frumoase locuri neaşteptata şi dureroasa urgie, totul şi-a redobîndit înfăţişarea normală. Au fost refăcute casele căzute pradă valurilor. Prin desfăşurarea largă a energiilor creatoare ale eroicei clase muncitoare, ale maselor largi populare, mobilizate de partid, s-au reconstruit drumurile şi şoselele distruse, şi-au refăcut potenţialul de producţie întreprinderile lovite de calamitate. In oraşele Tîrnăveni şi Tg. Mureş doar dungile negre ce brăzdează pereţii caselor din zonele inundate, arătînd pînă sub ferestre ori pînă sub streaşină cota inundaţiei, mai amintesc de catastrofă. Astăzi, totul în această greu încercată parte a ţării respiră calm, optimism. Oamenii muncesc mai cu spor, copiii învaţă carte, tinerii îşi clădesc cu încredere cămine. încercarea prin care au trecut zonele ţării lovite de revărsarea apelor a fost un examen al tăriei şi forţei morale a poporului nostru, a cimentat şi mai mult legăturile dintre popor şi partid, a făcut proba de netăgăduit că o societate ca a noastră, societatea socialistă, altoită ca proces firesc şi ireversibil pe trupul viguros al României, este singura în măsură, singura aptă să unească intr-un gînd, într-o năzuinţă şi un efort colectiv unic toate energiile creatoare ale poporului, să biruie orice greutate. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de partid şi de stat au sosit cu un avion care a aterizat pe un aeroport de lingă Turda. Aici, veniţi în întîmpinare, se aflau Aurel Duca, prim-secretar al Comitetului judeţean Cluj al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean, precum şi alte persoane oficiale din judeţ. Pe aeroport, în convorbirea avută cu factorii de răspundere din judeţ, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a interesat de o seamă de probleme economice şi sociale, şi îndeosebi de starea recoltei şi mersul lucrărilor agricole. La Tîrnăveni, localitate pînă la care se călătoreşte cu elicopterul, tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi celorlalţi oaspeţi li se face o primire deosebit de călduroasă. Se aterizează în imediata vecinătate a marelui combinat chimic. Sute de muncitori, alte sute şi sute de cetăţeni ai localităţii vin cu bucurie în întîmpinare. Sunt de faţă Nicolae Vereş, primsecretar al Comitetului judeţean Mureş al P.C.R., preşe al organelor locale de partid şi de stat. Vizita în judeţ începe cu însăşi frumoasa şi vechea cetate a chimiei, combinatul din Tîrnăveni, „decanul“ de vîrstă al industriei noastre chimice. Adevărata istorie a acestei întreprinderi a început o dată cu anii construcţiei socialiste, cînd dintr-o unitate modestă s-a transformat intr-un combinat industrial de prestigiu. Cîteva cifre sunt deosebit de semnificative : Faţă de anul 1948, producţia globală a combinatului a crescut de peste 15 ori, ceea ce înseamnă că in prezent întreaga producţie a anului 1938 se realizează în numai 15 zile. La intrarea în întreprindere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de partid şi de stat sunt salutaţi de adjunctul ministrului industriei chimice, Ştefan Kiss, de colectivul de conducere al combinatului. Sute de chimişti aplaudă îndelung pe oaspeţi. Din rîndul lor se desprinde un grup de tineri care dăruiesc — semn de dragoste şi stimă — frumoase buchete de flori. Directorul general al Grupului industrial de chimie Tîrnăveni, inginerul Bujor Roşea, informează pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu că prin eforturile eroice a mii de oameni, în luna iulie au intrat în circuitul productiv ultimele instalaţii ale acestei unităţi, întreprinderea cea mai grav afectată din judeţ, de inundaţii. Pierderile au fost mari, însă prin muncă perseverentă, încordată, continuă au fost realizate încă la sfîrşitul lunii Combinatul lucrează în prezent cu întreaga capacitate proiectată, iar în unele secţii, datorită modernizării introduse o dată cu repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi proceselor tehnologice, se realizează o producţie mai mare decit înainte de calamităţi. Aceasta creează posibilitatea ca pînă la sfîrşitul anului chimiştii de aici să obţină o producţie suplimentară de circa 10 milioane lei. Se vizitează cuptoarele de carbid, principalul produs al combinatului. Deteriorate în cea mai mare parte de furia apelor, ele funcţionează acum din plin. Reconstrucţia lor s-a făcut cu ajutorul multor unităţi de specialitate din ţară dintr-un timp record. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu îi felicită pe chimişti pentru efortul şi abnegaţia depuse în reconstruirea acestor instalaţii. La cuptorul nr. 6 — noul obiectiv al combinatului aflat în construcţie — se face un scurt popas. Oaspeţii sunt informaţi că această lucrare se desfăşoară conform graficelor la zi, ea urmînd, conform angajamentului constructorilor să fie pusă în funcţiune cu o lună mai devreme. Noul cuptor va mări producţia de carbid a combinatului cu 82 000 tone anual. In ceea ce priveşte perspectiva întreprinderii, se dau detalii asupra noilor secţii aflate în construcţie şi asupra reorientării producţiei. La secţia N. POPESCU-BOGDANEŞTI NICOLAE DRAGOŞ ________MTRCEA S. TONESCIT La Combinatul chimic din Tîrnăveni, sute de chimişti îi aclamă pe oaspeţi La sosirea pe un aeroport de Ungă Turda Fotografiile: AGERPRES Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL. XXVI, SERIA II, Nr. 66366 PAGINI — 30 BANI SÂMBĂTĂ 19 SEPTEMBRIE 1970 . Interviul acordat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu televiziunii austriece Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Turciei la Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit vineri, 18 septembrie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Turciei la Bucureşti, Kamuran Gürün, în legătură cu plecarea definitivă a acestuia din ţara noastră. Primirea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. (Agerpres) Fabrica de încălţăminte „Flacăra Roşie" Bucureşti Pe fondul carenţelor disciplinare se conturează abaterile de la calitate de situaţia articolelor de mare, chinărie sau a celor tehnice — da, ar mai merge. La acest capitol se stă bine. Mai există şi aici derogări de la calitate semnalate de clienţi — interni sau externi — dar mult mai mici, insignifiante. La încălţăminte... La încălţăminte însă nu se stă de loc strălucit. Ghinion! Trimiţi, aşa cum s-a întîmplat chiar în august, un lot de 2 522 perechi pantofi bărbăteşti cu feţe box la întreprinderea comercială de stat textile-încălţăminte din Oradea.Cu acte in regulă, cu ştampila, binecunoscuta ştampilă CTC imprimată vizibil. Nu trec multe zile şi te trezeşti, plocon, cu reclamaţia. Verificarea s-a făcut prin sondaj. La numai cîteva perechi. Refuzul este pentru tot totul. Ce-i de făcut ? Trimiţi un om (sau doi, sau trei — depinde de cantitatea livrată) îi faci forme de deplasare, îi dai bani din casieria propriei întreprinderi, delegaţie în toată regula. Ajuns acolo acesta începe reverificarea, pereche cu pereche. In partea dreaptă cele bune, în stînga cele rele. Povestea cu grîul şi neghina. La cele din urmă delegatul încearcă să facă tot ce poate pentru a remedia defectele sesizate. Ce defecte ? Dezlipiri şi tendinţe de dezlipire în diferite regiuni ale tălpii, finisaj necorespunzător, bombeuri ieşite în afară, diferenţe de piele, între carîmb şi capotă. Şi trece o zi, şi încă una... Omul a făcut tot ce profesional, cu mijloacele la îndemînă, era posibil. O cantitate — GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a Ill-a) Să recunoaştem ! Este destul de dificil ca atunci cînd faci parte din compartimentul de control tehnic de calitate să vorbeşti despre rebuturi, remanieri etc. Mai ales în cazul fabricii de încălţăminte „Flacăra roşie“ din Bucureşti. De la începutul anului, diverşi furnizori au reclamat calitatea necorespunzătoare a unei cantităţi de 51468 perechi pantofi. Cei drept pînă la urmă totalul refuzurilor s-a mai micşorat. A ajuns la cifra de 5 762 perechi pantofi. De data asta însă, definitive. E de înţeles, deci, tovarăşul Ion Şerbănescu. Dacă ar fi vorba ÎN URMA ARTICOLULUI NOSTRU, COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURĂ ŞI ARTĂ A CROIT, DAR N A MĂSURAT MĂCAR O DATA Intr-un articol intitulat „Cărţi fără bibliotecari şi bibliotecari fără cărţi" publicat în ziarul nostru nr. 6595 din 1 august 1970, înfăţişăm o situaţie anormală existentă în municipiul I Hunedoara pe linia activităţii de răspîndire a cărţii. La cele două biblioteci sindicale („Side- Irurgistul“ şi „Constructorul“) s-a acumulat, în decursul anilor, un bogat fond de publicaţii (peste 150 000 volume), pe cînd numărul bibliotecarilor s-a redus progresiv ajungînd, în prezent, la cite unul, în fiecare unitate. La biblioteca municipală, subordonată Comitetului pentru cultură şi artă, ritmul de creştere a fondului de publicaţii a fost cu mult mai lent, în schimb schema de încadrare s-a umflat nejustificat. Evidenţiam în artico- I Iul amintit necesitatea unei unificări a celor trei biblioteci, a I trecerii lor sub un singur for de ALEX. BALGRADEAN I (Continuare în pag. a IV-a) ORIZONTUL UMAN de NICULAE BELLU E o linişte în viaţa spirituală a Americii. Semn de căutare şi grave întrebări. Semn de distincţie. Vechiul şi atît de larg răspînditul înţeles al „modului ele viaţă american“ va trebui cu siguranţă supus unei inevitabile reconsiderări. Modul de viaţă american imaginat ca îngrămădire de bogăţie peste bogăţie, trăire în opulenţă şi fără de grijă paradisiacă, o viaţă împăcată şi îneîntată de sine nu constituie adevărul acestei ţări şi mai curînd (în această accepţie) o nedreptăţeşte prin orgoliul suficienţei pe care îl sugerează, decît o laudă sau o preamăreşte. Poţi găsi, evident, o populaţie trăind în termenii şi uzînd de privilegiile unui asemenea mod de viaţă. Dar aceasta nu este încă decît o parte, şi poate nu cea mai vie, cea mai dinamică a Americii. Nu cea mai creatoare şi nu cea mai expresivă. Alături de ea, dar la antipodul acestei suficienţe mulţumită de sine, care consumă şi se satisface consumînd, întîlneşti — pe stradă, în campusuri, în universităţi — o lume care se descoperă pe sine, preocupată de ceea ce face, încercînd să înţeleagă America. O lume americană cu faţa îndreptată spre jocul ascuns, cu greu şi abia treptat descifrat, al propriei sale evoluţii. O lume care descoperă contraste acute, semne de tulburare adîncă şi dezordine inevitabilă acolo unde pînă de curînd — sub vălul mulţumirii şi totodată sub stimulul orbitor al concurenţei — nu vedea decît ordine firească şi perspectivă înfloritoare. E greu, evident, să surprinzi dintr-odată şi fără greşeală profunzimea şi direcţia acestor procese. Poţi presupune că asişti la geneza unui nou curs în dezvoltarea spiritualităţii americane şi a Americii însăşi. O Americă pe cale să se redescopere pe sine. O Americă tinzînd să atingă un nou nivel, mult mai profund al înţelegerii sale de sine. E o impresie. O impresie de călător. Şi cît de mult poate să greşească un călător, înclinat să se oprească — în graba sa — mai curînd la ceea ce îl atrage prin înclinaţie subiectivă şi curiozitate intelectuală, lăsînd să-i scape, fie şi fără voia sa, alte semne în măsură să le anuleze sau adumbrească pe cele dintîi. E un risc aici. Dar riscul nu e mai mic dacă gîndirea refuză să recepteze semnalele acestei redescoperiri de sine a Americii. Şi nu e omagiu mai direct care i s-ar putea aduce decît acela de a încerca să o cunoşti în realitatea propriului său efort de auto-luciditate şi auto-control. Abia în America fiind, poţi înţelege mai bine contradicţia conţinută în teoria lui Marcuse cu privire la aşa-numita manipulare a spiritului american, prin dirijarea programată a gustului şi nevoilor în condiţiile belşugului de produse. Evident, o asemenea manipulare (sau autoreglare prin amplificarea continuă a ofertei de mărfuri şi a consumului) există. O manipulare care reduce imaginaţia la spaţiul limitat de varietatea mărfurilor, înscriind gîndirea în limitele preocupării dominate de acaparare şi consum. Omul se pierde sub pofta de mărfuri, continuu stimulată, continuu împrospătată prin apariţia unor noi sortimente, noi ansambluri de culori şi noi tipuri de agregate diferit nichelate. Această manipulare sub semnul utilului, al interesului, al gusturilor şi plăcerilor inoculate pentru a fi satisfăcute, al orgoliului de posesor se extinde şi asupra politicii, tinzînd să facă din strategia puterii o nevoie a cetăţeanului şi o satisfacere firească, de la sîne înţeleasă a acestei nevoi. Dar tocmai ! (Continuare în pasta)