Scînteia Tineretului, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 6620-6645)

1970-09-19 / nr. 6636

­ Vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în judeţul Mureş Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Par­tidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a făcut în după-amiaza zilei de vineri o vizită de lucru în judeţul Mureş. Secretarul general al partidului a fost însoţit de tova­răşii Iosif Banc, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, şi Vasile Patilineţ, membru supleant al Co­­ mitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. La plecarea din Capitală, pe aeroportul Băneasa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de partid şi de stat au fost salutaţi de tovarăşii Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Ilie Verdeţ, Florian Danălache, Constantin Dragan, Emil Dragănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popescu, Vasile Vîlcu, Petre Blajovici, Mihai Gere, Ion Iliescu şi Ion Ioniţă. Sînt toumai patru luni de cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu se afla în mijlocul oamenilor muncii de pe me­leagurile mureşene. Era în pe­rioada în care apele Mureşului şi Tîrnavei, crescute dincolo de limita oricărei închipuiri, se revărsau sălbatic, distru­­gînd aşezări omeneşti, căi de comunicaţii, importante obiec­tive economice. Prezenţa în mijlocul cetăţenilor a con­ducătorului partidului şi sta­tului a avut efecte tonifiante inestimabile, cuvintele de îm­bărbătare, îndemnurile şi in­dicaţiile practice ale tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, mobi­­lizind energiile, dind încrede­re şi putere. La numai patru luni de cînd furia apelor a se­mănat aici prin aceste frumoa­se locuri neaşteptata şi dure­roasa urgie, totul şi-a redobîn­­dit înfăţişarea normală. Au fost refăcute casele căzute pradă valurilor. Prin desfă­şurarea largă a energiilor creatoare ale eroicei cla­se muncitoare, ale maselor largi populare, mobilizate de partid, s-au reconstruit dru­murile şi şoselele distru­se, şi-au refăcut potenţia­lul de producţie întreprinderile lovite de calamitate. In oraşele Tîrnăveni şi Tg. Mureş doar dungile ne­gre ce brăzdează pereţii caselor din zonele inun­date, arătînd pînă sub fe­restre ori pînă sub streaşină cota inundaţiei, mai amintesc de catastrofă. Astăzi, totul în această greu încercată parte a ţării respiră calm, optimism. Oamenii muncesc mai cu spor, copiii învaţă carte, tine­rii îşi clădesc cu încredere că­mine. încercarea prin care au trecut zonele ţării lovite de revărsarea apelor a fost un e­­xamen al tăriei şi forţei mo­rale a poporului nostru, a ci­mentat şi mai mult legăturile dintre popor şi partid, a făcut proba de netăgăduit că o so­cietate ca a noastră, societatea socialistă, altoită ca proces fi­resc şi ireversibil pe trupul viguros al României, este sin­gura în măsură, singura aptă să unească intr-un gînd, într-o năzuinţă şi un efort colectiv unic toate energiile creatoare ale poporului, să biruie orice greutate. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de par­tid şi de stat au sosit cu un avion care a aterizat pe un aeroport de lingă Turda. Aici, veniţi în întîmpinare, se aflau Aurel Duca, prim-secre­­tar al Comitetului judeţean Cluj al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean, precum şi alte persoane ofi­ciale din judeţ. Pe aeroport, în convorbirea avută cu fac­torii de răspundere din judeţ, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a interesat de o seamă de probleme economice şi sociale, şi îndeosebi de starea recoltei şi mersul lucrărilor agricole. La Tîrnăveni, localitate pînă la care se călătoreşte cu eli­copterul, tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi celorlalţi oas­peţi li se face o primire deo­sebit de călduroasă. Se ateri­zează în imediata vecinătate a marelui combinat chimic. Sute de muncitori, alte sute şi sute de cetăţeni ai localităţii vin cu bucurie în întîmpinare. Sunt de faţă Nicolae Vereş, prim­­secretar al Comitetului jude­ţean Mureş al P.C.R., preşe­ al organelor locale de partid şi de stat. Vizita în judeţ începe cu însăşi frumoasa şi vechea ce­tate a chimiei, combinatul din Tîrnăveni, „decanul“ de vîrstă al industriei noastre chimice. Adevărata istorie a acestei în­treprinderi a început o dată cu anii construcţiei socialiste, cînd dintr-o unitate modestă s-a transformat intr-un com­binat industrial de prestigiu. Cîteva cifre sunt deosebit de semnificative : Faţă de anul 1948, producţia globală a com­binatului a crescut de peste 15 ori, ceea ce înseamnă că in prezent întreaga producţie a anului 1938 se realizează în numai 15 zile. La intrarea în întreprindere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de par­tid şi de stat sunt salutaţi de adjunctul ministrului indus­triei chimice, Ştefan Kiss, de colectivul de conducere al combinatului. Sute de chi­­mişti aplaudă îndelung pe oas­peţi. Din rîndul lor se desprin­de un grup de tineri care dă­ruiesc — semn de dragoste şi stimă — frumoase buchete de flori. Directorul general al Grupu­lui industrial de chimie Tîr­năveni, inginerul Bujor Roş­ea, informează pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu că prin e­­forturile eroice a mii de oameni, în luna iulie au intrat în circuitul productiv ultime­le instalaţii ale acestei unităţi, întreprinderea cea mai grav afectată din judeţ, de inun­daţii. Pierderile au fost mari, însă prin muncă perseverentă, încordată, continuă au fost realizate încă la sfîrşitul lunii Combinatul lucrează în pre­zent cu întreaga capacitate proiectată, iar în unele secţii, datorită modernizării introdu­se o dată cu repunerea în func­ţiune a instalaţiilor şi proce­selor tehnologice, se realizea­ză o producţie mai mare de­cit înainte de calamităţi. A­­ceasta creează posibilitatea ca pînă la sfîrşitul anului chimiş­­tii de aici să obţină o produc­ţie suplimentară de circa 10 milioane lei. Se vizitează cuptoarele de carbid,­­ principalul produs al combinatului. Deteriorate în cea mai mare parte de fu­ria apelor, ele funcţionează a­­cum din plin. Reconstrucţia lor s-a făcut cu ajutorul mul­tor unităţi de specialitate din ţară d­intr-un timp record. To­varăşul Nicolae Ceauşescu îi felicită pe chimişti pentru e­­fortul şi abnegaţia depuse în reconstruirea acestor instala­ţii. La cuptorul nr. 6 — noul o­­biectiv al combinatului aflat în construcţie — se face un scurt popas. Oaspeţii sunt in­formaţi că această lucrare se desfăşoară conform graficelor la zi, ea urmînd, conform an­gajamentului constructorilor să fie pusă în funcţiune cu o lună mai devreme. Noul cuptor va mări producţia de carbid a combinatului cu 82 000 tone anual. In ceea ce priveşte perspec­tiva întreprinderii, se dau de­talii asupra noilor secţii aflate în construcţie şi asupra reo­­rientării producţiei. La secţia N. POPESCU-BOGDANEŞTI NICOLAE DRAGOŞ ________MTRCEA S. TONESCIT La Combinatul chimic din Tîrnăveni, sute de chimişti îi aclamă pe oaspeţi La sosirea pe un aeroport de Ungă Turda Fotografiile: AGERPRES Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL. XXVI, SERIA II, Nr. 6636­6 PAGINI — 30 BANI SÂMBĂTĂ 19 SEPTEMBRIE 1970 . Interviul acordat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu televiziunii austriece Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Turciei la Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit vineri, 18 septembrie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Turciei la Bucu­reşti, Kamuran Gürün, în legă­tură cu plecarea definitivă a a­­cestuia din ţara noastră. Primirea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. (Agerpres) Fabrica de încălţăminte „Flacăra Roşie" Bucureşti Pe fondul carenţelor disciplinare se conturează abaterile de la calitate de situaţia articolelor de mare­, chinărie sau a celor tehnice — da, ar mai merge. La acest ca­pitol se stă bine. Mai există şi aici derogări de la calitate sem­nalate de clienţi — interni sau externi — dar mult mai mici, insignifiante.­ La încălţăminte... La încălţăminte însă nu se stă de loc strălucit. Ghinion! Tri­miţi, aşa cum s-a întîmplat chiar în august, un lot de 2 522 perechi pantofi bărbăteşti cu feţe box la întreprinderea co­mercială de stat textile-încălţă­­minte din Oradea.­­Cu acte in regulă, cu ştampila, binecunos­cuta ştampilă CTC imprimată vizibil. Nu trec multe zile şi te trezeşti, plocon, cu reclama­­ţia. Verificarea s-a făcut prin sondaj. La numai cîteva pe­rechi. Refuzul este pentru tot totul. Ce-i de făcut ? Trimiţi un om (sau doi, sau trei — depinde de cantitatea livrată) îi faci for­me de deplasare, îi dai bani din casieria propriei întreprinderi, delegaţie în toată regula. Ajuns acolo acesta începe reverifica­­rea, pereche cu pereche. In partea dreaptă cele bune, în stînga cele rele. Povestea cu grîul şi neghina. La cele din urmă delegatul încearcă să facă tot ce poate pentru a remedia defectele sesizate. Ce defecte ? Dezlipiri şi tendinţe de dezlipire în diferite regiuni ale tălpii, finisaj necorespunză­tor, bombeuri ieşite în afară, di­ferenţe de piele, între carîmb şi capotă. Şi trece o zi, şi încă una... Omul a făcut tot ce pro­fesional, cu m­ijloacele la înde­­mînă, era posibil. O cantitate — GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a Ill-a) Să recunoaştem ! Este destul de dificil ca atunci cînd faci parte din compartimentul de control tehnic de calitate să vor­beşti despre rebuturi, rema­nieri etc. Mai ales în cazul fa­bricii de încălţăminte „Flacăra roşie“ din Bucureşti. De la în­ceputul anului, diverşi furni­zori au reclamat calitatea neco­respunzătoare a unei cantităţi de 51468 perechi pantofi. Cei drept pînă la urmă totalul refuzurilor s-a mai micşorat. A ajuns la cifra de 5 762 perechi pantofi. De data asta însă, definitive. E de înţeles, deci, tovarăşul Ion Şerbănescu. Dacă ar fi vorba ÎN URMA ARTICOLULUI NOSTRU, COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURĂ ŞI ARTĂ A CROIT, DAR N A MĂSURAT MĂCAR O DATA Intr-un articol intitulat „Cărţi fără bibliotecari şi bibliotecari fără cărţi" publicat în ziarul­­ nostru nr. 6595 din 1 august 1970, înfăţişăm o situaţie anor­mală existentă în municipiul I Hunedoara pe linia activităţii de răspîndire a cărţii. La cele două biblioteci sindicale („Side- I­rurgistul“ şi „Constructorul“)­­ s-a acumulat, în decursul ani­lor, un bogat fond de publica­­­­ţii (peste 150 000 volume), pe­­ cînd numărul bibliotecarilor s-a redus progresiv ajungînd, în prezent, la cite unul, în fiecare­­ unitate. La biblioteca municipală, su­­­­bordonată Comitetului pentru cultură şi artă, ritmul de creşte­re a fondului de publicaţii a fost­­ cu mult mai lent, în schimb sche­ma de încadrare s-a umflat ne­­­­justificat. Evidenţiam în artico- I Iul amintit necesitatea unei uni­ficări a celor trei biblioteci, a I trecerii lor sub un singur for de ALEX. BALGRADEAN I (Continuare în pag. a IV-a) ORIZONTUL UMAN de NICULAE BELLU E o linişte în viaţa spirituală a Americii. Semn de căutare şi grave întrebări. Semn de distincţie. Vechiul şi atît de larg răspînditul înţeles al „modului ele viaţă american“ va trebui cu siguranţă supus unei inevitabile reconsiderări. Mo­dul de viaţă american imaginat ca îngrămădire de bogăţie peste bogăţie, trăire în opulenţă şi fără de grijă paradisia­­că, o viaţă împăcată şi îneîntată de sine nu constituie ade­vărul acestei ţări şi mai curînd (în această accepţie) o ne­dreptăţeşte prin orgoliul­ suficienţei pe care îl sugerează, decît o laudă sau o preamăreşte. Poţi găsi, evident, o popu­laţie trăind în termenii şi uzînd de privilegiile unui aseme­nea mod de viaţă. Dar aceasta nu este încă decît o parte, şi poate nu cea mai vie, cea mai dinamică a Americii. Nu cea mai creatoare şi nu cea mai expresivă. Alături de ea, dar la antipodul acestei suficienţe mulţumită de sine, care consumă şi se satisface consumînd, întîlneşti — pe stradă, în campus­uri, în universităţi — o lume care se desco­peră pe sine, preocupată de ceea ce face, încercînd să înţeleagă America. O lume americană cu faţa în­dreptată spre jocul ascuns, cu greu şi abia treptat desci­frat, al propriei sale evoluţii. O lume care descoperă con­traste acute, semne de tulburare adîncă şi dezordine ine­vitabilă acolo unde pînă de curînd — sub vălul mulţumirii şi totodată sub stimulul orbitor al concurenţei — nu vedea decît ordine firească şi perspectivă înfloritoare. E greu, evident,­ să surprinzi dintr-odată şi fără greşeală profun­zimea şi direcţia acestor procese. Poţi presupune că asişti la geneza unui nou curs în dezvoltarea spiritualităţii ame­ricane şi a Americii însăşi. O Americă pe cale să se redes­copere pe sine. O Americă tinzînd să atingă un nou nivel, mult mai profund al înţelegerii sale de sine. E o impresie. O impresie de călător. Şi cît de mult poate să greşească un călător, înclinat să se oprească — în graba sa — mai cu­rînd la ceea ce îl atrage prin înclinaţie subiectivă şi curiozi­tate intelectuală, lăsînd să-i scape, fie şi fără voia sa, alte semne în măsură să le anuleze sau adumbrească pe cele dintîi. E un risc aici. Dar riscul nu e mai mic dacă gîndirea refuză să recepteze semnalele acestei redescoperiri de sine a Americii. Şi nu e omagiu mai direct care i s-ar putea adu­ce decît acela de a încerca să o cunoşti în realitatea pro­priului său efort de auto-luciditate şi auto-control. Abia în America fiind, poţi înţelege mai bine contradicţia con­ţinută în teoria lui Marcuse cu privire la aşa-numita manipu­lare a spiritului american, prin dirijarea programată a gus­tului şi nevoilor în condiţiile belşugului de produse. Evi­dent, o asemenea manipulare (sau autoreglare prin ampli­ficarea continuă a ofertei de mărfuri şi a consumului) există. O manipulare care reduce imaginaţia la spaţiul limitat de varietatea­ mărfurilor, înscriind gîndirea în limitele preocu­pării dominate de acaparare şi consum. Omul se pierde sub pofta de mărfuri, continuu stimulată, continuu împrospătată prin apariţia unor noi sortimente, noi ansambluri de culori şi noi tipuri de agregate diferit nichelate. Această manipu­lare sub semnul utilului, al interesului, al gusturilor şi plă­cerilor inoculate pentru a fi satisfăcute, al orgoliului de po­sesor se extinde şi asupra politicii, tinzînd să facă din stra­tegia puterii o nevoie a cetăţeanului şi o satisfacere fi­rească, de la sîne înţeleasă a acestei­ nevoi. Dar tocmai­ ! (Continuare în pas­t­a)

Next