Scînteia Tineretului, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 6673-6697)
1970-11-26 / nr. 6694
Şedinţa Comitetului Executiv al C. C. al P. C. R. şi a Consiliului de Miniştri în ziua de 25 noiembrie a.c. a avut loc şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România. Au participat, ca invitaţi, şefi de secţie la C.C. al P.C.R., şefi ai unor instituţii centrale, specialişti. în cadrul şedinţei au fost dezbătute şi adoptate propunerile de îmbunătăţire a planului cincinal 1971—1975 şi a planului pe anul 1971, proiectul bugetului de stat pe anul 1971. în încheierea dezbaterilor la acest punct de pe ordinea de zi a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedinte al Consiliului de Stat. Cuvîntarea va fi dată publicităţii. De asemenea, Comitetul Executiv şi Consiliul de Miniştri au examinat şi aprobat propunerile de măsuri privind organizarea, planificarea şi conducerea agriculturii, cuprinse în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa de lucru care a avut loc, la C.C. al P.C.R., în ziua de 23 noiembrie a.c., cu primii secretari şi secretarii pentru problemele de agricultură ai comitetelor judeţene de partid, conducerea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii şi a Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, directorii direcţiilor agricole judeţene, secretari ai unor comitete comunale de partid şi primari din comune, preşedinţi ai unor C.A.P., mecanizatori şi alţi specialişti şi cadre din agricultură. Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu va fi dată publicităţii. în cadrul şedinţei a fost prezentată o informare în legătură cu ajutorul acordat pentru înlăturarea pagubelor provocate de calamităţile din primăvara acestui an. in legătură cu aceasta a fost adoptat un comunicat. (Comunicatul se publică în ziarul de azi). Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. şi Consiliul de Miniştri au analizat, de asemenea, o serie de probleme curente, adoptind măsuri corespunzătoare. Comunicat în perioada care a trecut de la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi Sesiunea Marii Adunări Naţionale, din luna iulie a.c., care au analizat situaţia creată ca urmare a inundaţiilor din primăvara acestui an, în întreaga ţară s-a desfăşurat o activitate intensă pentru înlăturarea urmărilor deosebit de grele provocate de calamităţile naturale. Clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, întregul popor au muncit cu abnegaţie pentru învingerea greutăţilor şi recuperarea pierderilor suferite de economia naţională şi de populaţia din zonele sinistrate, pentru îndeplinirea planului de stat. La constituirea unei părţi din fondurile necesare pentru refacerea distrugerilor suferite, o contribuţie de mare preţ au adus oamenii muncii de toate categoriile, organizaţiile de masă, obşteşti, cooperatiste şi profesionale care, pe lingă donaţii de alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte şi obiecte de uz casnic, au oferit o parte din veniturile lor băneşti pentru ajutorarea populaţiei şi zonelor sinistrate. Fondurile băneşti realizate pină în prezent din această contribuţie, împreună cu subscrierile făcute pentru luna noiembrie — care sunt în curs de încasare — însumează 2 026 milioane Iei. Comitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România adresează calde mulţumiri tuturor cetăţenilor ţării care prin eforturile lor în muncă şi prin ajutoarele acordate şi-au adus aportul la recuperarea pagubelor cauzate de inundaţii. Totodată, România a primit un important ajutor din partea unor guverne, organizaţii şi asociaţii naţionale, a unui mare număr de cetăţeni din 68 de ţări, precum şi din partea unor organizaţii şi asociaţii internaţionale. Valoarea ajutoarelor materiale şi in bani oferite din străinătate însumează 1590 milioane Iei, din care, pină în prezent, s-au primit efectiv ajutoare in valoare de aproape 600 milioane lei. Exprimăm recunoştinţa poporului nostru, ţărilor socialiste, celorlalte state, organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale, persoanelor din alte ţări pentru ajutorul pe care ni l-au acordat în această perioadă. Eforturile făcute de stat şi de întregul nostru popor, ajutoarele acordate de populaţia ţării şi cele primite t în străinătate, au permis să fie refăcute o parte din distrugerile provocate de calamităţi şi satisfăcute nevoile cele mai acute ale populaţiei sinistrate. Pentru refacerea locuinţelor şi anexelor gospodăreşti distruse au fost acordate familiilor sinistrate ajutoare băneşti în valoare de aproape 500 milioane lei, iar 200 milioane lei au fost alocate pentru construirea a 5 000 de apartamente destinate populaţiei rămase fără adăpost. Din ajutoarele provenite din ţară şi străinătate, populaţia sinistrată a primit gratuit alimente în valoare de peste 200 milioane lei, medicamente în valoare de circa 32 milioane lei, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi de uz casnic in valoare de circa 250 milioane lei şi alte bunuri. Pentru ajutorarea cooperativelor agricole de producţie, în vederea refacerii bunurilor distruse şi recuperării pagubelor, s-au alocat fonduri în valoare de peste 900 milioane lei. In scopul refacerii căilor de comunicaţii şi telecomunicaţii, a reţelelor de energie, a instituţiilor de învăţămînt şi sănătate au fost angajate fonduri în valoare de peste 1,2 miliarde Iei, din care o parte sunt asigurate din bugetul statului, iar o parte sunt acoperite din fondurile băneşti şi ajutorarele materiale primite din ţară şi străinătate. Donaţiile primite, sau în curs de primire din străinătate sub formă de utilaje, aparatură, materii prime şi materiale sunt folosite pentru refacerea întreprinderilor, a unor căi de comunicaţii, sisteme de apărare împotriva inundaţiilor şi obiective de interes social distruse sau avariate de inundaţii. Ţinînd seama de modul cum se desfăşoară acţiunea de recuperare a pagubelor înregistrate în urma inundaţiilor, Comitetul Executiv al C.C. al P. C. R. şi Consiliul de Miniştri au stabilit să se sisteze încasarea ajutoarelor subscrise de oamenii muncii din salariile lor. Desigur, refacerea completă a distrugerilor pricinuite de inundaţii care, aşa cum este cunoscut, totalizează peste 10 miliarde lei, impune continuarea eforturilor pentru îndeplinirea şi depăşirea planului de stat pe acest an şi pregătirea tuturor condiţiilor în vederea realizării obiectivelor stabilite prin planul pe anul 1971. IMAGINAŢIA CREATOARE In trecutul an şcolar, la una din întrunirile Consiliului pe ţară pentru munca în rîndul elevilor s-a discutat mult despre cercurile şi societăţile ştiinţifice şi literare ale elevilor. Ziarul a lansat cu un timp în urmă, un chestionar în rîndul a 250 de elevi din cinci licee — „Fraţii Buzeşti“ — Craiova, „Ştefan cel Mare“ — Suceava, ,,I.L. Caragiale“ — Ploieşti, „Vasile Alecsandri“ — Galaţi, „Gh. Lázar ‘ — Bucureşti, întrebările sondau interesul elevilor pentru această activitate, pus alături de realizările lor din cercuri, încercînd să determine ce ar putea spori gradul de eficienţă al cercurilor elevilor în formarea şi consolidarea ţinutei lor ştiinţifice. Astăzi, suntem în posesia unor concluzii care ne admit să deschidem o discuţie despre cercurile elevilor privite prin prisma anului 1970, şi perspectiva anilor viitori. (Facem remarca că nu epuizăm aici concluziile despre activitatea cercurilor elevilor din liceele numite, ci folosim răspunsurile doar ca puncte de reper). Credem că e cu totul avenită întrebarea: ce rezultate dau aceste cercuri ? Nu sunt prea mici pretenţiile faţa de ele ? Ne aflăm la mai bine de un deceniu de cînd forma aceasta de activitate s-a implantat în viaţa şcolii şi încă nu am avut, de pildă, ocazia să consemnăm evenimentul deschiderii unei expoziţii pe ţară, ori la nivel judeţean cu lucrări ale elevilor liceeni realizate în cercurile lor de diferite profiluri (excepţie făcînd expoziţia de artă plastică, ca rod al activităţii cercurilor de arte plastice din şcoli şi sesiuni de reperele devenite tradiţie în liceele amintte mai sus). Aproape că nu ne vine să credem. Doar sunt aceiaşi elevi care în timpul pionieriei au fost capabili să trimită spre „Mini-tehnicus“ Lucrări de o ingeniozitate lăudată cu drept cuvînt! Ce se întâmplă atunci ? Trecerea lor la liceu micşorează posibilităţile de creaţie, le temperează fantezia, împuţinează timpul pentru o asemenea activitate ? Toate datele noastre ne duc spre alte concluzii : școala de nivel liceal a diminuat o pasiune reală, reducînd preocuparea pentru cercurile elevilor mai cu seamă la lărgirea caracterului lor de masa, îneît la orizont se află primejdia, demult , semnalată, ca cercurile să fie considerate ore suplimentare pentru diferite discipline. Din cei 250 de LUCRETIA LUSTIG A(Continuare în pag. a V-a) • EUGEN SIMION despre : — Rigorile nerespectate ale debutului • Pro și contra. — Curajul atitudinii și climatul literar de PETRU POPESCU. • Cronica literară. — S. DAMIAN . Un castel. Intrarea Proiectul programului naţional de sistematizare a fost discutat într-o plenară a Uniunii arhitecţilor. In dimineaţa următoare el era supus unei alte dezbateri, de data aceasta la Academia de ştiinţe social-politice. Prezentarea publică a unui document de o asemenea importanţă, chiar dacă ea a avut loc, deocamdată, numai pentru un cerc restrîns de specialişti trezeşte totuşi un interes larg. Şi în acelaşi timp mărturiseşte faptul că proiectul-program a intrat în faza finală de redactare. In dorinţa de a obţine o serie de amănunte ne-am adresat fov. arh. Tr. CHIŢULESCU, directorul Direcţiei de proiectare şi sistematizare a localităţilor în C.S.E.A.L. — Ne aflăm acum, intr-adevăr în faţa unei redactări complete, dar supusă încă prefacerilor. După dezbaterile pe care le-aţi amintit, cum e şi firesc vom introduce unele îmbunătăţiri, în proiect, ne-a spus tov. arh. Tr. Chiţulescu. — Despre ce este vorba în acest program la care lucraţi ? — Pe scurt, el poate fi caracterizat drept cadrul în care se va elabora studiul de sistematizare a teritoriului naţional şi, bineînţeles, se va desfăşura sistematizarea însăşi, acţiune ce va beneficia astfel de un instrument ştiinţific pentru determinarea pripei- spalelor elemente ce caracterizează potenţialul teritoriului nostru în dinamica evoluţiei sale. Prin program asigurăm procesului de dezvoltare o concepţie şi o metodologie unitară. In condiţiile creşterii complexităţii conducerii şi planificării economiei naţionale, stabilirea unei strînse concordanţe între potenţialul oferit de teritoriu şi prevederile privind dezvoltarea economiei constituie o cerinţă obiectivă. Programul de sistematizare urmează să fie conceput, în faza finală, sub forma unui corp de date, analize critice, studii şi sinteze. El va contribui atît la informarea forurilor competente — pentru luarea unor opţiuni sau decizii — cit şi la cunoaşterea liniilor şi tendinţelor de perspectivă în acest domeniu. Probabil că nu toţi cititorii dv. arh. TR. CHIŢULESCU, director în Comitetul de stat pentru economia şi administraţia locală sunt la curent cu înfiinţarea în vara acestui an a Comisiei centrale de sistematizare a localităţilor rurale şi urbane, ca şi a relaţiilor ei teritoriale, comisii locale de sistematizare ce merg pină la nivel comunal. Proiectul de program la care ne referim ANDREI BANC (Continuare în pag. a V-a) GIURGENI-VADUL OII AL PATRULEA ARC DE TRIUMF PESTE DUNARE După noua miteriunarea se supune unui al patrulea arc de triumf — acum din beton şi oţel — care va „intra“, să credem, precum minunea lui Apollodor, în timp şi legendă. Şi poate nu arhiuzitatul „triv al rememorărilor impune amintirea celui care a înfruntat, primul, acum două mii de ani, colosul lichid, unindu-i malurile într-o zvicnire, arcuită din piatră şi geniu, cu sentimentul că aici, pe întinderea celor peste 1000 km de Dunăre românească, gestul supunerii a „urcat“ în noi, răcind, nouăsprezece secole pentru a izbucni, mai întîi în grandiosul pod de la Cernavodă, mai apoi în cel de la Giurgiu şi — la scara veacurilor — peste o clipă, la Giurgeni—Vadul Oii. Incit, gindindu-ne şi la ce categorie de oameni şi ocupaţie desemna toponimicul „Vadul Oii“ pină acum ciţiva ani, cu faţa spre această lamă metalică traversînd Dunărea intr-un aproape nefiresc dans de turnuri din oţel şi beton, vom înţelege mai bine ce înseamnă reuşita acestei întreprinderi temerare, vom izbuti să configurăm, fără aproximaţiile entuziasmului, izbinda care ne fascinează ochii. In acest moment solemn cînd convoiul de maşini ce străbate podul — într-o ultimă, dar teribilă călătorie — parcurge centimetru cu centimetru încordarea noastră, aş zice nefirească, acum, aşadar, cînd nesfîrşitul convoi de maşini încărcate cu piatră au „semnat“ cu roţile lor calculele şi curajul şi dirze- NICOLAE ADAM (Continuare în pag. a l1-a) în telegramele adresate Comitetului Central al Partidului Comunist Romântovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, comitetele judeţene Arad şi Vrancea ale P.C.R. raportează îndeplinirea, de către colectivele de oameni ai muncii din întreprinderi, a prevederilor planului cincinal 1966—1970 la producția globală industrială și, respectiv, la producția globală și marfă. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 66946 PAGINI — 30 BANI JOI 26 NOIEMBRIE 1970 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Ce cred fetele despre prietenie ? CONDIŢIE INIŢIALĂ: SINCERITATE—CINSTE! Ce calităţi i se cer unui prieten bun (unei prietene bune) 7 Majoritatea covârşitoare a fetelor de 18 ani (64 la sută — 144 subiecţi faţă de 213) consideră drept condiţie primordială a stabilirii unei relaţii de prietenie (fie cu un băiat, fie cu o fată) sinceritatea-cinstea. Şi la vîrstele mai mici (14—17 ani) sinceritatea-cinstea este, în mod constant, socotită ca o trăsătură indispensabilă a prieteniei : • la 14 ani — 3 din 4 (75 la sută) • la 15 ani — 8 din 14 (57 la sută • la 16 ani — 22 din 35 (63 la sută) • la 17 ani — 34 din 57 (60 la sută) Aşadar, condiţia aceasta expresă nu reprezintă o concluzie de viaţă, o cerinţă impusă de experienţa — fie şi redusă — acumulată pină la majorat ? Sau, dimpotrivă, frecvenţa cu care ea apare în chestionare dovedeşte că fetele pretind şi caută, într-o prietenie (de orice sex) acelaşi şi acelaşi lucru de care, se pare, au a se plînge pe plan familial (şi nu numai familial) : stabilirea unei comunicări deschise, eliberată de prejudecăţi şi pseudo-ierarhii de valori, de vîrstă ? Desigur, dincolo de dinamica semnificativă a cifrelor sunt răspunsurile, infinit mai nuanțate decit procentele calculate de nod . MIHAI SZOIAN (Continuare în pag. a ll-a) CUM ÎŞI ONOREAZĂ TINERII INGINERI DIPLOMA — Ce ai pe masa de lucru, tovarăşe inginer ? — Bonuri 186 materiale Anual mii de ingineri, specialişti în cele mai diverse domenii ale tehnicii, termină facultăţile pentru a se încadra în frontul de lucru al economiei naţionale. România dispune astăzi de peste 100 000 de ingineri care reprezintă tot atîtea cadre de la care societatea aşteaptă o contribuţie importantă la rezolvarea marilor probleme pe care le presupune progresul economic şi social al ţării. Nu ne propunem ca în cadrul anchetei începută astăzi să epuizăm toate problemele pe care le ridică munca inginerilor, ar fi şi foarte complicat. Dorim numai să urmărim dacă la locurile unde-şi desfăşoară activitatea, acolo unde au fost trimişi să efectueze o muncă calificată coeficientul de eficienţă al muncii lor se ridică la nivelul aşteptat, în vara acestui an Uzina de aluminiu din Slatina a primit 15 ingineri stagiari : electronişti metalurgişti, chimişti, mecanici etc. După două luni de activitate, unii sunt entuziasmaţi, alţii mai puţin, unii dezolaţi. De doi ani buclele de reglare a temperaturii de la cuptoarele de coacere ale fabricii de anozi nu funcţionează. Aflînd de această situaţie Gheorghe Cean, la o lună după ce îşi susţinea proiectul de stat în faţa comisiei cere să i se încredinţeze studierea problemei. Conducînd o echipă de tehnicieni de la Combinatul chimic din Rîmnicu Vîlcea, mai exact spus lucrînd cot la cot cu aceştia, intr-un timp scurt inginerul stagiar — cel privit pretutindeni ca lipsit de îndemînare practică — redă fluxului tehnologic ’ o instalaţie pe citde complicată pe atît de importantă. Ce făcea în acest timp inginerul Mihai Verban ? întocmea la serviciul A.T.M. fişe tehnice cu comenzi de materiale ! Şi aceasta în condiţiile în care cunoştinţele sale profesionale se bucură de aprecierea celor ce-l cunosc. Numai că ceea ce ar putea face fără nici un efort un tehnician, execută un posesor al diplomei de inginer. Dar, să ne abţinem deocamdată de la orice comentariu, continuind cu redarea constatărilor, —îmi plac sarcini precise, activităţi concrete, legate de cunoştinţele profesionale. Numai că pină acum nu am avut prilejul de a le primi. Cuvintele aparţin lui Constantin Anton, care în cele cinci ore cu trecuse de la începerea programului din ziua discuţiei noastre, în afara minutelor necesare încercării a două motoare electrice reparate, practic nu a făcut nimic. Ore irosite, ore după care Eugen Dumitrescu de la I.O.R. — Bucureşti aleargă pur şi simplu intrucit observă că zi de zi are de îndeplinit atîtea şi atîtea sarcini. Şi nu i se cere numai să le îndeplinească ci să şi dovedească prin executarea lor, că şi-a îmbogăţit bagajul profesional. Lucru pe care l-am intîlnit şi la Combinatul de celuloză şi hîrtie din Călăraşi unde stagiarul este pur şi simplu obligat să studieze un anumit interval din zi în bibliotecă. De fapt pentru un asemenea procedeu pleda în discuţia noastră şi inginera Pia Bălu de la amintita uzină slătineană, arătînd că numai aşa activitatea devine ştiinţifică, eficientă. Accentuăm acest aspect cu atît mai mult cu cit el a revenit de nenumărate ori în discuţiile purtate cu ingineri ce au depăşit de mult stagiatura, dar care acum, îşi dau foarte bine seama de cum ar fi trebuit să fie. Nu avem nimic împotriva opticii ca inginerul stagiar să facă lucruri din cele mai diverse pentru a cunoaşte problemele complexe ale organizării producţiei. Nu poate fi însă acceptată ideea ca aceste preocupări să se permanentizeze, să devină unicul drum bătut de stagiar. Să nu uităm că pretutindeni în ţările cu tradiţie industrială aprecierea inventivităţii tinerilor specialişti se află la loc de cinste. Este virsta dorinţei de afirmare, de obţinere a satisfacţiei ce urmează unor realizări, virsta unor promisiuni spectaculoase. Atunci de ce să-iprivim pe inginer, nui stagiari cu neîncredere, cu rezerve, de ce să nu le acordăm tot sprijinul de a se forma ca oameni multilateral pregătiţi ? Că acolo unde există preocupări ca întreprinderea să-şi ioAN voidtr (Continuare în pag. a lll-a)