Scînteia Tineretului, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 6673-6697)

1970-11-26 / nr. 6694

Şedinţa Comitetului Executiv al C. C. al P. C. R. şi a Consiliului de Miniştri în ziua de 25 noiembrie a.c. a avut loc şe­dinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. şi a Consiliului de Miniştri al Republicii So­cialiste România. Au participat, ca invitaţi, şefi de secţie la C.C. al P.C.R., şefi ai unor instituţii centrale, specialişti. în cadrul şedinţei au fost dezbătute şi a­­doptate propunerile de îmbunătăţire a pla­nului cincinal 1971—1975 şi a planului pe anul 1971, proiectul bugetului de stat pe anul 1971. în încheierea dezbaterilor la acest punct de pe ordinea de zi a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedinte al Consiliului de Stat. Cuvîntarea va fi dată publicităţii. De asemenea, Comitetul Executiv şi Con­siliul de Miniştri au examinat şi aprobat propunerile de măsuri privind organizarea, planificarea şi conducerea agriculturii, cuprin­se în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa de lucru care a avut loc, la C.C. al P.C.R., în ziua de 23 noiembrie a.c., cu primii secretari şi secretarii pentru probleme­le de agricultură ai comitetelor judeţene de partid, conducerea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii şi a Uniunii Naţionale a Co­operativelor Agricole de Producţie, directorii direcţiilor agricole judeţene, secretari ai unor comitete comunale de partid şi primari din comune, preşedinţi ai unor­ C.A.P., mecaniza­tori şi alţi specialişti şi cadre din agricultură. Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu va fi dată publicităţii. în cadrul şedinţei a fost prezentată o in­formare în legătură cu ajutorul acordat pen­tru înlăturarea pagubelor provocate de cala­mităţile din primăvara acestui an. in legă­tură cu aceasta a fost adoptat un comunicat. (Comunicatul se publică în ziarul de azi). Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. şi Con­siliul de Miniştri au analizat, de asemenea, o serie de probleme curente, adoptind măsuri corespunzătoare. Comunicat în perioada care a trecut de la Plenara Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român şi Sesiunea Marii Adu­nări Naţionale, din luna iulie a.c., care au analizat situaţia creată ca urmare a inundaţii­lor din primăvara acestui an, în întreaga ţară s-a desfăşurat o activitate intensă pentru în­lăturarea urmărilor deosebit de grele provocate de calami­tăţile naturale. Clasa munci­toare, ţărănimea, intelectuali­tatea, întregul popor au mun­cit cu abnegaţie pentru învin­gerea greutăţilor şi recupera­rea pierderilor suferite de eco­nomia naţională şi de popu­laţia din zonele sinistrate, pen­tru îndeplinirea planului de stat. La constituirea unei părţi din fondurile necesare pentru refacerea distrugerilor suferi­te, o contribuţie de mare preţ au adus oamenii muncii de toate categoriile, organizaţiile de masă, obşteşti, cooperatiste­­ şi profesionale care, pe lingă donaţii de alimente, îmbrăcă­minte, încălţăminte şi obiecte de uz casnic, au oferit o parte din veniturile lor băneşti pen­tru ajutorarea populaţiei şi zo­nelor sinistrate. Fondurile bă­neşti realizate pină în prezent din această contribuţie, îm­preună cu subscrierile făcute pentru luna noiembrie — care sunt în curs de încasare — în­sumează 2 026 milioane Iei. Comitetul Executiv al Comi­tetului Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Miniştri al Republicii So­cialiste România adresează calde mulţumiri tuturor cetă­ţenilor ţării care prin efortu­rile lor în muncă şi prin aju­toarele acordate şi-au adus a­portul la recuperarea pagube­lor cauzate de inundaţii. Totodată, România a primit un important ajutor din par­tea unor guverne, organizaţii şi asociaţii naţionale, a unui mare număr de cetăţeni din 68 de ţări, precum şi din par­tea unor organizaţii şi asocia­ţii internaţionale. Valoarea a­­jutoarelor materiale şi in bani oferite din străinătate însu­mează 1590 milioane Iei, din care, pină în prezent, s-au primit efectiv ajutoare in va­loare de aproape 600 milioane lei. Exprimăm recunoştinţa po­porului nostru, ţărilor socialis­te, celorlalte state, organizaţii­lor şi asociaţiilor internaţiona­le, persoanelor din alte ţări pentru ajutorul pe care ni l-au acordat în această perioadă. Eforturile făcute de stat şi de întregul nostru popor, aju­toarele acordate de populaţia ţării şi cele primite­ t în străi­nătate, au permis să fie refă­cute o parte din distrugerile provocate de calamităţi şi sa­tisfăcute nevoile cele mai acu­te ale populaţiei sinistrate. Pentru refacerea locuinţelor şi anexelor gospodăreşti distruse au fost acordate familiilor si­nistrate ajutoare băneşti în valoare de aproape 500 milioa­ne lei, iar 200 milioane lei au fost alocate pentru construirea a 5 000 de apartamente desti­nate populaţiei rămase fără a­­dăpost. Din ajutoarele prove­nite din ţară şi străinătate, populaţia sinistrată a primit gratuit alimente în valoare de peste 200 milioane lei, medi­camente în valoare de circa 32 milioane lei, articole de îm­brăcăminte, încălţăminte şi de uz casnic in valoare de circa 250 milioane lei şi alte bunuri. Pentru ajutorarea coopera­tivelor agricole de producţie, în vederea refacerii bunurilor distruse şi recuperării pagube­lor, s-au alocat fonduri în va­loare de peste 900 milioane lei. In scopul refacerii căilor de comunicaţii şi telecomunicaţii, a reţelelor de energie, a insti­tuţiilor de învăţămînt şi sănă­tate au fost angajate fonduri în valoare de peste 1,2 miliar­de Iei, din care o parte sunt a­­sigurate din bugetul statului, iar o parte sunt acoperite din fondurile băneşti şi ajutorarele materiale primite din ţară şi străinătate. Donaţiile primite, sau în curs de primire din străinătate sub formă de uti­laje, aparatură, materii prime şi materiale sunt folosite pen­tru refacerea întreprinderilor, a unor căi de comunicaţii, sis­teme de apărare împotriva inundaţiilor şi obiective de in­teres social distruse sau ava­riate de inundaţii. Ţinînd seama de modul cum se desfăşoară acţiunea de re­­cuperare a pagubelor înregis­trate în urma inundaţiilor, Co­mitetul Executiv al C.C. al­ P. C. R. şi Consiliul de Miniş­tri au stabilit să se sisteze în­casarea ajutoarelor subscrise de oamenii muncii din salarii­le lor. Desigur, refacerea completă a distrugerilor pricinuite de inundaţii care, aşa cum este cunoscut, totalizează peste 10 miliarde lei, impune continua­rea eforturilor pentru îndepli­nirea şi depăşirea planului de stat pe acest an şi pregătirea tuturor condiţiilor în vederea realizării obiectivelor stabilite prin planul pe anul 1971. IMAGI­NAŢIA CREATOARE In trecutul an şcolar, la una din întrunirile Consiliului pe ţară pentru munca în rîndul elevilor s-a discutat mult despre cercurile şi societăţile ştiinţifice şi literare ale elevilor. Ziarul a lansat cu un timp în urmă, un chestionar în rîndul a 250 de elevi din cinci licee — „Fraţii Buzeşti“ — Craiova, „Ştefan cel Mare“ — Suceava, ,,I.L. Caragiale“ — Ploieşti, „Vasile Alecsandri“ — Galaţi, „Gh. Lázar ‘ —­ Bucureşti, întrebările sondau interesul elevilor pentru această ac­tivitate, pus alături de realizările lor din cercuri, încercînd să de­termine ce ar putea spori gradul de eficienţă al cercurilor elevilor în formarea şi consolidarea ţinutei lor ştiinţifice. Astăzi, suntem­ în posesia unor concluzii care ne admit să deschidem o discuţie des­pre cercurile elevilor privite prin prisma anului 1970, şi perspecti­va anilor viitori. (Facem remarca că nu epuizăm aici concluziile despre activitatea cercurilor elevilor din liceele numite, ci folosim răspunsurile doar ca puncte de reper). Credem că e cu totul avenită întrebarea: ce rezultate dau aceste cercuri ? Nu sunt prea mici pretenţiile faţa de ele ? N­e aflăm la mai bine de un deceniu de cînd forma a­­ceasta de activitate s-a im­plantat în viaţa şcolii şi încă nu am avut, de pildă, ocazia să con­semnăm evenimentul deschiderii unei expoziţii pe ţară, ori la ni­vel judeţean cu lucrări ale elevi­lor liceeni realizate în cercurile lor de diferite profiluri (excepţie făcînd expoziţia de artă plastică, ca rod al activităţii cercurilor de arte plastice din şcoli şi sesiuni de reperele devenite tradiţie în liceele amintte mai sus). Aproa­pe că nu ne vine să credem. Doar sunt aceiaşi elevi care în timpul pionieriei au fost capabili să trimită­­ spre „Mini-tehnicus“ Lucrări de o ingeniozitate lăudată cu drept cuvînt! Ce se întâmplă atunci ? Trecerea lor la liceu micşorează posibilităţile de crea­ţie, le temperează fantezia, îm­puţinează timpul pentru o ase­menea activitate ? Toate da­tele noastre ne duc spre alte concluzii : școala de nivel liceal a diminuat o pasiune reală, re­­ducînd preocuparea pentru cercu­rile elevilor mai cu seamă la lărgirea caracterului lor de masa, îneît la orizont se află primejdia, demult , semnala­tă, ca cercurile să fie consi­derate ore suplimentare pentru diferite discipline. Din cei 250 de LUCRETIA LUSTIG­ A(Continuare în pag. a V-a) • EUGEN SIMION despre : — Rigorile nerespectate ale debutului • Pro și contra. — Curajul atitudinii și cli­matul literar de PETRU POPESCU. • Cronica literară. — S. DAMIAN . Un castel. Intrarea Proiectul programului­ naţional de sistematizare a fost discu­­tat într-o plenară a Uniunii arhitecţilor. In dimineaţa următoa­re el era supus unei alte dezbateri, de data aceasta la Aca­demia de ştiinţe social-politice. Prezentarea publică a unui do­cument de o asemenea importanţă, chiar dacă ea a avut loc, deocamdată, numai pentru un cerc restrîns de specialişti tre­zeşte totuşi un interes larg. Şi în acelaşi timp mărturiseşte fap­tul că proiectul-program a intrat în faza finală de redactare. In dorinţa de a obţine o serie de amănunte ne-am adresat fov. arh. Tr. CHIŢULESCU, directorul Direcţiei de proiectare şi sistematizare a localităţilor în C.S.E.A.L. — Ne aflăm acu­m, intr-adevăr în faţa unei redactări complete, dar supusă încă prefacerilor. După dezbaterile pe care le-aţi amintit, cum e şi firesc vom in­troduce unele îmbunătăţiri, în proiect, ne-a spus tov. arh. Tr. Chiţulescu. — Despre ce este vorba în a­­cest program la care lucraţi ? — Pe scurt, el poate fi carac­terizat drept cadrul în care se va elabora studiul de sistematizare a teritoriului naţional şi, bineînţe­les, se va desfăşura sistematiza­rea însăşi, acţiune ce va benefi­cia astfel de un instrument ştiin­ţific pentru determinarea pripei- s­palelor elemente ce caracterizea­ză potenţialul teritoriului nostru în dinamica evoluţiei sale. Prin program asigurăm procesului de dezvoltare o concepţie şi o me­todologie unitară. In condiţiile creşterii complexităţii conducerii şi planificării economiei naţiona­le, stabilirea unei strînse concor­danţe între potenţialul oferit de teritoriu şi prevederile privind dezvoltarea economiei constituie o cerinţă obiectivă. Programul de sistematizare urmează să fie con­ceput, în faza finală, sub forma unui corp de date, analize critice, studii­ şi sinteze. El va contribui atît la informarea forurilor com­petente — pentru luarea unor­­ opţiuni sau decizii — cit şi la cu­noaşterea liniilor şi tendinţelor de perspectivă în acest domeniu. Probabil că nu toţi cititorii dv. arh. TR. CHIŢULESCU, director în Comitetul de stat pentru economia şi administraţia locală sunt la curent cu înfiinţarea în vara acestui an a Comisiei cen­trale de sistematizare a localităţi­lor rurale şi urbane, ca şi a re­laţiilor ei teritoriale, comisii lo­cale de sistematizare ce merg pină la nivel comunal. Proiectul de program la care ne referim ANDREI BANC (Continuare în pag. a V-a) GIURGENI-VADUL OII AL PATRULEA ARC DE TRIUMF PESTE DUNARE După noua miteri­­unarea se supune unui al patrulea arc de triumf — acum din beton şi oţel — care va „intra“, să cre­dem, precum minunea lui A­­pollodor, în timp şi legendă. Şi poate nu arhiuzitatul „triv al rememorărilor impune aminti­rea celui care a înfruntat, pri­mul, acum două mii de ani, co­losul lichid, unindu-i malurile într-o zvicnire, arcuită din piat­­ră şi geniu, cu­ sentimentul că aici, pe întinderea celor peste 1000 km de Dunăre românească, gestul supunerii a „urcat“ în noi, răcin­d, nouăsprezece secole pentru a izbucni, mai întîi în grandiosul pod de la Cernavodă, mai apoi în cel de la Giurgiu şi — la scara veacurilor — peste o clipă, la Giurgeni—Vadul Oii. Incit, gindindu-ne şi la ce cate­gorie de oameni şi ocupaţie desemna toponimicul „Vadul Oii“ pină acum ciţiva ani, cu faţa spre această lamă metalică traversînd Dunărea intr-un a­­proape nefiresc dans de turnuri din oţel şi beton, vom înţelege mai bine ce înseamnă reuşita a­­cestei întreprinderi temerare, vom izbuti să configurăm, fără aproximaţiile entuziasmului, iz­­binda care ne fascinează ochii. In acest moment solemn cînd convoiul de maşini ce străbate podul — într-o ultimă, dar te­ribilă călătorie — parcurge cen­timetru cu centimetru încorda­rea noastră, aş zice nefirească, acum, aşadar, cînd nesfîrşitul convoi de maşini încărcate cu piatră au „semnat“ cu roţile lor calculele şi curajul şi dirze- NICOLAE ADAM (Continuare în pag. a l1-a) în telegramele a­­dresate Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Român­­tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, comi­tetele judeţene Arad şi Vrancea ale P.C.R. raportează îndepli­nirea, de către co­lectivele de oameni ai muncii din între­prinderi, a prevede­rilor planului cinci­nal 1966—1970 la producția globală in­dustrială și, respec­tiv, la producția glo­bală și marfă. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6694­6 PAGINI — 30 BANI JOI 26 NOIEMBRIE 1970 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Ce cred fetele despre prietenie ? CONDIŢIE INIŢIALĂ: SINCERITATE—CINSTE! Ce calităţi i se cer unui prie­ten bun (unei prietene bune) 7 Majoritatea covârşitoare a fete­lor de 18 ani (64 la sută — 144 subiecţi faţă de 213) consideră drept condiţie primordială a stabilirii unei relaţii de prie­tenie (fie cu un băiat, fie cu o fată) sinceritatea-cinstea. Şi la vîrstele mai mici (14—17­­ ani) sinceritatea-cinstea este, în mod constant, socotită ca o trăsătură indispensabilă a prieteniei : • la 14 ani — 3 din 4 (75 la sută) • la 15 ani — 8 din 14 (57 la sută • la 16 ani — 22 din 35 (63 la sută) • la 17 ani — 34 din 57 (60 la sută) Aşadar, condiţia aceasta ex­presă nu reprezintă o concluzie de viaţă, o cerinţă impusă de experienţa — fie şi redusă — a­­cumulată pină la majorat ? Sau, dimpotrivă, frecvenţa cu care ea apare în chestionare dove­deşte că fetele pretind şi cau­tă, într-o prietenie (de orice sex) acelaşi şi acelaşi lucru de care, se pare, au a se plînge pe plan familial (şi nu numai fa­milial) : stabilirea unei comuni­cări deschise, eliberată de pre­judecăţi şi pseudo-ierarhii de valori, de vîrstă ? Desigur, dincolo de dinamica semnificativă a cifrelor sunt răs­punsurile, infinit mai nuanțate decit procentele calculate de nod . MIHAI SZOIAN (Continuare în pag. a ll-a) CUM ÎŞI ONOREAZĂ TINERII INGINERI DIPLOMA — Ce ai pe masa de lucru, tovarăşe inginer ? — Bonuri 186 materiale Anual mii de ingineri, spe­cialişti în cele mai diverse domenii ale tehnicii, termină facultăţile pentru a se înca­dra în frontul de lucru al economiei naţionale. Ro­mânia dispune astăzi de peste 100 000 de ingineri care reprezintă tot atî­­tea cadre de la care so­cietatea aşteaptă o contri­buţie importantă la rezolva­rea marilor probleme pe care le presupune progresul economic şi social al­ ţării. Nu ne propunem ca în ca­drul anchetei începută astăzi să epuizăm toate problemele pe care le ridică munca in­ginerilor, ar fi şi foarte com­plicat. Dorim numai să ur­mărim dacă la locurile unde-şi desfăşoară activita­tea, acolo unde au fost tri­mişi să efectueze o muncă calificată coeficientul de efi­cienţă al muncii lor se ridică la nivelul aşteptat, în vara acestui an Uzina de aluminiu din Slatina a primit 15 ingineri stagiari : electronişti metalurgişti, chimişti, mecanici etc. După două luni de activi­tate, unii sunt entuziasmaţi, alţii mai puţin, unii dezolaţi. De doi ani buclele de reglare a tem­peraturii de­ la cuptoarele de coacere ale fabricii de anozi nu funcţionează. Aflînd de această situaţie Gheorghe Cean, la o lună după ce îşi susţinea proiec­tul de stat în faţa comisiei cere să i se încredinţeze studierea problemei. Conducînd o echipă de tehnicieni de la Combinatul chimic din Rîmnicu Vîlcea, mai exact spus lucrînd cot la cot cu aceştia, intr-un timp scurt in­ginerul stagiar — cel privit pre­tutindeni ca lipsit de îndemî­­nare practică — redă fluxului tehnologic ’ o instalaţie pe cit­­de complicată pe atît de impor­tantă. Ce făcea în acest timp ingine­rul Mihai Verban ? întocmea la serviciul A.T.M. fişe tehnice cu comenzi de materiale ! Şi aceas­ta în condiţiile în care cunoştin­ţele sale profesionale se bucură d­e aprecierea celor ce-l cunosc. Numai că ceea ce ar putea face fără nici un efort un tehnician, execută un posesor al diplomei de inginer. Dar, să ne abţinem deocamdată de la orice comen­tariu, continuind cu redarea constatărilor, —îmi plac sarcini precise, activităţi concrete, legate de cu­noştinţele profesionale. Numai că pină acum nu am avut pri­lejul de a le primi. Cuvintele aparţin lui Con­stantin Anton, care în cele cinci ore cu­ trecuse de la începerea programului din ziua discuţiei noastre, în afara minutelor ne­cesare încercării a două motoare electrice reparate, practic nu a făcut nimic. Ore irosite, ore după care Eugen Dumitrescu de la I.O.R. — Bucureşti aleargă pur şi simplu intrucit observă că zi de zi are de îndeplinit a­­tîtea şi atîtea sarcini. Şi nu i se cere numai să le îndeplinească ci să şi dovedească prin execu­tarea lor, că şi-a îmbogăţit ba­gajul profesional. Lucru pe care l-am intîlnit şi la Combinatul de celuloză şi hîrtie din Călăraşi unde stagiarul este pur şi simplu obligat să studieze un anumit interval din zi în bibliotecă. De fapt pentru un asemenea proce­deu pleda în discuţia noastră şi inginera Pia Bălu de la amintita uzină slătineană, arătînd că nu­mai aşa activitatea devine ştiin­ţifică, eficientă. Accentuăm a­­cest aspect cu atît mai mult cu cit el a revenit de nenumărate ori în discuţiile purtate cu in­gineri ce au depăşit de mult sta­­giatura, dar care acum, îşi dau foarte bine seama de cum ar fi trebuit să fie. Nu avem nimic împotriva opticii ca in­ginerul stagiar să facă lucruri din cele mai diverse pentru a cunoaşte problemele complexe ale organizării producţiei. Nu poate fi însă acceptată ideea ca aceste preocupări să se perma­nentizeze, să devină unicul drum bătut de stagiar. Să nu uităm că pretutindeni în ţările cu tradiţie industrială aprecierea inventivităţii tine­rilor specialişti se află la loc de cinste. Este virsta dorin­ţei de afirmare, de obţinere a satisfacţiei ce urmează unor realizări, virsta unor promi­siuni spectaculoase. Atunci de ce să-i­­privim pe inginer, nui stagiari cu neîncredere, cu­ rezerve, de ce să nu le acor­dăm tot sprijinul de a se forma ca oameni multilateral pregă­tiţi ? Că acolo unde există pre­ocupări ca întreprinderea să-şi­ ioAN voidtr (Continuare în pag. a lll-a)

Next