Scînteia Tineretului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 6725-6748)

1971-01-16 / nr. 6736

L * Pornim de la o cifră prin ea însăşi semnificativă. In 1971, primul an al cincinalului, pro­ducţia globală ce urmează a fi obţinută de către întreprinderi­le industriale ale ţării va tre­bui să fie cu 26,6 miliarde lei superioară nivelului preliminat al realizărilor din 1970. De men­ţionat , caracteristică principa­lă a acestei dinamici — că spo­rurile de producţie vor trebui să aibă ca suport, în mai mare măsură decit pînă acum, ridica­rea calitativă a activităţii eco­nomice în toate domeniile, să provină îndeosebi pe seama creşterii productivităţii muncii. Deziderat a cărui transpunere în practică presupune în mod necesar o mai judicioasă folo­sire a suprafeţelor productive, a utilajelor şi instalaţiilor, dis­ciplină fermă la­­locurile­ de muncă, adoptarea de soluţii teh­nice menite să impulsioneze ritmul de fabricaţie, în sfirşit, dar nu în ultimul rînd, utiliza­rea la maximum a timpului de lucru. Ancheta noastră îşi pro­pune acum, la capătul primei decade a lunii ianuarie, o in­vestigaţie asupra preocupărilor existente într-una sau alta din unităţile economice pentru ca fiecare, minut, fiecare­­oră, fie­care zi să fie cît mai complet fructificate, creîndu-se astfel, printr-un debut viguros în noul an, premisele îndeplinirii inte­grale a sarcinilor de plan. E­­ste ora 16,30. Peste pe­ste mi­nute în compartimentele de producție ale Uzinei de anvelope „Danubiana“ urmea­ză să aibă loc, din mers, preda­rea ştafetei inter­schimburi. Ceasurile de pontaj instalate în secţii sunt intens solicitate. Per­forarea fişelor se face în haine de lucru. Apoi, fiecare dintre muncitori se îndreaptă pentru a-şi lua în primire maşina. Pe tîn­ărul Ilie Ion îl întîlnim Un­gă panoul de comandă, al came­rei de amestecuri, unul din punctele cheie ale fluxului teh­nologic, împreună cu colegul­­ său du­l scjV.rrityii trei "face o ultimă verificare a instalaţiei. Privindu-1 ne vine în minte o întîmplare petrecută recent. Mai exact în noaptea de 3 spre 4 la­ ROMULUS LAL GH. GHIDRIGAN SORIN PĂUNESCU (Continuare în pag. a IlI-a) TIMPUL DE MUNCĂ să fie folosit la maximum! • Organizarea superioară a muncii a redus simţitor timpul neproductiv • „Cota" absenţelor nemotivate şi întîrzierilor în accentuată scădere • Iniţiative tinereşti în sprijinul îndeplinirii şi depăşirii planului Secvenţă de lucru ■ la banda de montaj-instalaţii a Fabricii Elec­­troaparataj-Bucureşti. Foto : C. CIOBOATĂ Cum băieţii de pe strada noastră ? băieţii de pe strada NOASTRĂ. O realitate citadi­nă bine distinctă, un personaj colectiv al acelui microuni­­vers social care este strada noastră cea de toate zilele. Fie că este vorba de cartierul cu vechi tradiţii, dezvoltat pe orizontală şi cuprinzînd sub acelaşi nume zeci de străzi, stradele, intrări, căi, fundături şi alei, unde s-au născut şi s-au ridicat generaţii şi gene­raţii, sau de cel de dată re­centă şi relativ restrîns cres­cut pe verticalele unuia sau mai multor cvartale de blo­curi, prezenţa BĂIEŢILOR DE PE STRADA NOASTRĂ, a odraslelor pe care le vedem crescind sub ochii noştri — de la plimbatul în cărucior ,­ pînă la prima zi de şcoală, de la primii pantaloni lungi şi pînă la cea dinţii permisie de la cazarma unde-şi fac stagi­ul militar — constituie o rea­litate pregnantă. S-a scris des­pre „băieţii de pe strada noas­tră“ un luminos roman, s-a re­alizat şi un film mult gustat de spectatorii de toate vîrste­­le (ca să vorbim numai de lu­crări care se ocupă în princi­pal de această realitate) şi cert este că sentimentul pă­rintesc colectiv pe care-l tră­iesc maturii unui cartier faţă de viitorii cetăţeni dăruiţi so­cietăţii de către acel loc dis­tinct nu se deosebeşte prea mult de sentimentul oameni­lor unei aşezări rurale faţă de devenirea tinerilor crescuţi a­­colo. Un asemenea sentiment se converteşte, practic, în res­ponsabilitatea socială pe care o au maturii faţă de copiii din cartierul lor, responsabi­litate avînd, în esenţa ei, ca­racterul unei îndatoriri civice. O îndatorire despre împlini­rea căreia, în contextul per­manentei perfecţionări a vie­ţii noastre sociale, aflăm zilnic veşti îmbucurătoare, adesea emoţionante: la o casă de cultură de cartier, gospodinele vîrstnice au organizat pentru tinerele fete cursuri de artă culinară ; multe comitete de părinţi de pe lingă şcoli au hotărît să se ocupe şi de acti­vitatea extraşcolară, organiza­tă în colectiv, a elevilor; în multe blocuri, părinţii şi bu­nicii se intrajutorează în su­pravegherea copiilor... Sunt, însă, şi cazuri în care sentimentul de care vorbeam mai sus încetează în mod sur­prinzător să funcţioneze. O i­­responsabilă indiferenţă a ce­tăţenilor faţă de copiii „stră­ini“ exprimată în formula „Nu e copilul meu — nu mă privește!" vine să întărească ADELIA IVANOV PETRE DRAGU (Continuare in pag. a Vil-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! M­oi I I in muncă, I ! in viaţa * I . I ,de , ■organizaţie ■ ■_ • COMENTARIUL ECO­NOMIC De ce toţi sala-"­ riaţii sint direcţi interesaţi în CONTRACTAREA« INTEGRALA A­ PRODUCŢIEI I • De la hotârîrilei adunării de ale-" geri la fapte. Propunerile noas-g tre — un bun al­­ întregii organiza-« DIALOGUL LABORATOR-PRODUCŢIE Cristalele — cea mai preţioasă cultură, circuitele inte­grate — domenii de vîrf în electronică, maşinile-unelte inteligente, automate şi programate, introducerea cal­culatoarelor electronice în proiectarea energetică — iată doar cîteva preocupări din acest început de nou cincinal trecute în revistă de ancheta noastră. ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6736 8 PAGINI —30 BANI SÎMBĂTĂ 16 IANUARIE 1971 D­in cadrul anchetei noastre internaţionale printre laureaţi ai Premiului Nobel: Există un secret al celebrităţii ? ne răspunde ilustrul biolog american MAX DELBRÜCK • Calendare şi almanahuri de GEORGE IVAŞCU • PRO ŞI CONTRA VINE! VINE! ...SESIUNEA! A început numărătoarea inversă pentru prima sesiune a­­acestui an universitar. Can­titatea de emoţii creşte după temperament, direct sau invers proporţional în apropierea startului competiţiei intelectuale în care se­riozitatea, ritmicitatea pregătirii, prezenţa activă la seminarii, eforturile încununate cu lucrări de laborator sau proiecte îşi vor că­păta echivalenţe în carnetele de note. Sen­timentele contradictorii în aşteptarea bote­zului focului pentru studenţii primului an se alătură pe culoarele facultăţilor, în sălile de curs, în biblioteci calmului celor care au tre­cut mai demult prin stagiul de bobocie. Răspunderea fie­cărei linii sau cifre din finalizarea unui proiect înclină greu balanța unei note de examen, l-am găsit la începutul raidului nostru pe studenţii din atelie­rul rectorului Insti­tutului de arhitec­tură din Bucureşti, prof. Ascanio Da­mian, în discuţii a­­prinse. O grupă a anului V lucrează, sub conducerea a­­sistentului Sandu A­­lexandru, la pregă­tirea predării unui proiect de urba­nism : sistematiza­rea Buftei. Con­stantin Goţu, Iu­­liana Petică, Car­men Rîpeanu, Vic­toria Benea şi Ion Şerbănescu se pre­gătesc intens pen­tru examenul de ur­banism. Emoţiile au rămas în urmă cu ani. Cîteva apre­cieri ne fac să bă­nuim un ‘ succes cert, chiar dacă preocuparea pe care o citim pe figura studentei din prima noastră imagine fo­tografică ar părea să ne contrazică. Ghicim în spatele atenţiei cu care ur­măreşte indicaţiile tovarăşului asistent aspiraţia spre reali­zarea ideală, nu nu­mai a proiectului, ci şi a întregii se­siuni. Ne continuăm drumul spre Insti­tutul Politehnic. Aici, studentul An­drei Brull (foto 2), este într-o autentică avanpremieră de se-CĂLIN STANCULESCU Foto : O. PLECAN (Continuare în pag. a Vil-a) Ii . v CLIMAT ŞI PROFESIONALIT­ATE Încă de la începutul anului, primul an al noului cincinal, întreaga activitate a societăţii noastre se află sub semnul unor sporite exigen­ţe. Ne-am­ gindit că în acest sens o discuţie des­pre problemele la zi ale cinematografiei noas­tre ar putea avea un punct de plecare în­trebarea: — Al XXI-lea an este, calendaristic, o vîrstă a maturităţii. Va fi cel de al XXI-lea an al cinematografiei noastre a­nul maturităţii artistice ? Vor marca dis­tinct filmele anului 1971 saltul calitativ aşteptat ? — Aş­ fi bucuros sâ pot răspunde dacă nu categoric afirmativ, măcar categoric. Ceea ce caracterizează însă in mod firesc prognoza în a­cest domeniu, în ansamblul său şi la fiecare film în parte, mi se pare a fi cu totul altceva decit absolutul. Iar dacă este să numim totuşi şi ceva absolut, aceasta nu poate fi decit spe­ranţa. Restul este, fie emfază, fie... angoasă. Anul al XXI-lea nu poate fi — cu variabile pe care contăm — decit cel care l-am pregătit 20 de ani. A vorbi despre salt in afara acestei bio­grafii nu mai este dialectică, ci magie. în fond, ştim cu toţii proporţia de capodoperă şi eşecuri din cinematografia noastră şi­ ar fi iluzoriu să credem că lucrurile se pot redresa total prin­tr-o operaţiune similară cu cea de închidere a unui robinet. în mod de netăgăduit, prin reuşitele sale de pînă acum cinematografia româ­nească şi-a demonstrat potenţialul şi aş putea numi cincisprezece filme româneşti care, con­centrate în palmaresul de un an sau doi al ori­cărei cinematografii din lume, ar constitui acel titlu de glorie pe care dumneavoastră şi oricine l-ar caracteriza fără ezitare drept „salt“. Sau, pentru că şi salturile sunt per­fect „particularizate“, s-ar pu­tea vorbi de salt referindu-ne nu neapărat la escaladarea u­­nor piscuri ci la evitarea că­derilor. Este aceasta un ideal minor ? Poate, dar indispensa­bil. Oricum, fizionomia unei cinematografii nu poate fi dată de un zîmbet pe an. Merită să te bați pentru cincisprezece capodopere pe an, dar dacă e să ne des­prindem din dulci visări tre­buie spus că prima cotă ce urmează a fi definitiv cucerită este însăşi normalitatea, pre- Aitîmpinarea naşterii de avor­toni. Va fi acesta cazul anu­lui ’71 ? Iată un pronostic pe care, într-adevăr, fără teama de a fi confruntat cu vreo dezminţire cit de cît flagrantă, l-aş cuteza. Printr-un fericit concurs de împrejurări pe e­­cranul anului ’71 se vor întîl­­ni şi cîteva din filmele anului trecut. Şi nu cred că un specta­tor nealterat de prejudecăţi sau de o prea acră umoare să nu recepteze cu satisfacţie fil­me ca .„Mihai Viteazul“, „Se­rata“, „Printre colinele verzi“, „Puterea“ şi „Adevărul“, „Fa­cerea lumii“, „Asediul“, „In­trusul“, „Sfîrşitul iernii“, „Cit timp trăim“, „Drum în pe­numbră“, plus un număr de alţi copii sănătoşi şi inteli­genţi, poate nu puşi pe isprăvi de basm dar capabili să circu­le pe picioare proprii şi să placă. Evident, un asemenea flux de opere tipic cinemato­grafice, adică de largă audien­ţă. Jiu îşi are rădăcina în efor­turile ultimului trimestru şi dacă anul ’71 se află sub o zodie fastă nu trebuie neglijat faptul că filmele anului 1972 încep tot în ’71 — şi anume din luna mai, adică peste pa­tru luni, cînd se dă „motor“ pentru filmele anului viitor. Evident, motoarele — sub as­pectul muncii scenaristice — sunt de mult aprinse. N-aş pu­tea afirma că avem certitudi­nea împlinirii tuturor speran­ţelor. Există presiunea produc­ţiei, a unor autori, a sarcinii de sporire a numărului de fi­i­­me, a opiniei publice ş.a.m.d­. Din acest punct de vedere, anul care pentru noi bate la uşă şi căruia ii răspundem cit şi mai multe speranţe, dar nul fără nelinişti, este 1972. Tar dacă şi ăsta va fi un an bun* T. S. (Continuare în pag. a IV-a) TITLUL DE MUNCITOR In viziunea cincinalului Pe agenda de lucru a Minis­terului învăţămîntului se află la ordinea zilei problema reconsi­derării învăţămîntului profesio­nal în lumina noilor realităţi din ţara noastră. Se ştie că şcoala ge­nerală dă anul acesta prima pro­moţie de absolvenţi a 10 clase, deci, implicit, candidaţi mai ma­turi, mai bine pregătiţi sub ra­port cultural şi ca deprinderi practice pentru învăţămîntul pro­fesional ; economia ţării, în avîn­­tul pe care îl imprimă noul cin­cinal, reclamă învăţămîntului mai multă elasticitate, capacitatea de a se plia după nevoile sale de cadre, fie că acestea urmează să se acopere imediat, în primii ani, fie într-o perspectivă mai largă. Proiectele pe care ministerul le-a supus dezbaterii deschid pentru tînărul absolvent al școlii de 10 ani, fată sau băiat, perspec­tive dintre cele mai interesante. In funcţie de înclinaţii, de capa­citate, de profilul economic al ţi­nutului natal, el va avea de ales între sute şi sute de meserii, iar o dată alegerea făcută va putea opta pentru una din formele şco­lare existente. Dacă se îndreaptă imediat spre producţie se va pu­tea pregăti într-una din cele 1000 de meserii şi fracţiuni de meserii ce se pot însuşi prin cursurile de calificare. Dacă ţin­teşte spre şcoala profesională, are două căi de ales : ucenicia la locul de muncă, în acelaşi no­menclator de meserii, şi şcoala propriu-zisă. 190 de meserii com­plexe, necesitând atît pregătire teoretică cît şi practică îşi aş­teaptă candidaţii; 110 dintre ele vor putea fi însuşite în 2 ani de studii pe cînd alte 80 vor conti­nua să aibe nevoie de o pregă­tire de 3 ani. In noua viziune a şcolii profesionale, tehnologia în­suşirii meseriei este vizibil îmbu­nătăţită pe seama măririi numă­rului de ore afectate practicii. Astfel, cel mai mare număr de ore din planul de învăţămînt — 2 400 ore la meserii care se în­suşesc în 3 ani — din totalul de 4920 şi respectiv 1320 la mese­rii cu o durată de învăţămînt de 2 ani — din totalul de 2556 ore sunt rezervate practicii în profe­sie. In sfîrşit, o altă şcoală care dă o profesie — fără a limita ac­cesul către învăţămîntul superior — este liceul de specialitate. Deşi cu o existenţă de dată re­centă, liceul de specialitate se bu­cură de o largă popularitate, ex­plicabilă prin dubla sa funcţiune, nu îngustează orizontul cultural al elevilor, respectând în linii mari programa Uceului teoretic, şi dă absolvenţilor săi o califica­re. Se preconizează mărirea nu­­­mărului liceelor de specialitate, lărgirea nomenclatorului de pro­fesii ce pot fi însuşite în această formă de învăţămînt. Dar şi pînă atunci elevii acestui tip de şcoa­lă pot dobîndi calificarea în peste 80 de meserii din domeniul indu­strial, agricol, silvic, sanitar şi economic. O dată stabilit acest cadru ge­neral, va fi mai uşor să se gă­sească soluţii practice încît prin-MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a Vll-a) • Curierul nostru de sîmbătâ DE LA OM LA OM de ION BĂIEȘU • UM© IR • FOILETON: Cadîna de la bufet

Next