Scînteia Tineretului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 6725-6748)
1971-01-16 / nr. 6736
L * Pornim de la o cifră prin ea însăşi semnificativă. In 1971, primul an al cincinalului, producţia globală ce urmează a fi obţinută de către întreprinderile industriale ale ţării va trebui să fie cu 26,6 miliarde lei superioară nivelului preliminat al realizărilor din 1970. De menţionat , caracteristică principală a acestei dinamici — că sporurile de producţie vor trebui să aibă ca suport, în mai mare măsură decit pînă acum, ridicarea calitativă a activităţii economice în toate domeniile, să provină îndeosebi pe seama creşterii productivităţii muncii. Deziderat a cărui transpunere în practică presupune în mod necesar o mai judicioasă folosire a suprafeţelor productive, a utilajelor şi instalaţiilor, disciplină fermă lalocurile de muncă, adoptarea de soluţii tehnice menite să impulsioneze ritmul de fabricaţie, în sfirşit, dar nu în ultimul rînd, utilizarea la maximum a timpului de lucru. Ancheta noastră îşi propune acum, la capătul primei decade a lunii ianuarie, o investigaţie asupra preocupărilor existente într-una sau alta din unităţile economice pentru ca fiecare, minut, fiecareoră, fiecare zi să fie cît mai complet fructificate, creîndu-se astfel, printr-un debut viguros în noul an, premisele îndeplinirii integrale a sarcinilor de plan. Este ora 16,30. Peste peste minute în compartimentele de producție ale Uzinei de anvelope „Danubiana“ urmează să aibă loc, din mers, predarea ştafetei interschimburi. Ceasurile de pontaj instalate în secţii sunt intens solicitate. Perforarea fişelor se face în haine de lucru. Apoi, fiecare dintre muncitori se îndreaptă pentru a-şi lua în primire maşina. Pe tînărul Ilie Ion îl întîlnim Ungă panoul de comandă, al camerei de amestecuri, unul din punctele cheie ale fluxului tehnologic, împreună cu colegul său dul scjV.rrityii trei "face o ultimă verificare a instalaţiei. Privindu-1 ne vine în minte o întîmplare petrecută recent. Mai exact în noaptea de 3 spre 4 la ROMULUS LAL GH. GHIDRIGAN SORIN PĂUNESCU (Continuare în pag. a IlI-a) TIMPUL DE MUNCĂ să fie folosit la maximum! • Organizarea superioară a muncii a redus simţitor timpul neproductiv • „Cota" absenţelor nemotivate şi întîrzierilor în accentuată scădere • Iniţiative tinereşti în sprijinul îndeplinirii şi depăşirii planului Secvenţă de lucru ■ la banda de montaj-instalaţii a Fabricii Electroaparataj-Bucureşti. Foto : C. CIOBOATĂ Cum băieţii de pe strada noastră ? băieţii de pe strada NOASTRĂ. O realitate citadină bine distinctă, un personaj colectiv al acelui microunivers social care este strada noastră cea de toate zilele. Fie că este vorba de cartierul cu vechi tradiţii, dezvoltat pe orizontală şi cuprinzînd sub acelaşi nume zeci de străzi, stradele, intrări, căi, fundături şi alei, unde s-au născut şi s-au ridicat generaţii şi generaţii, sau de cel de dată recentă şi relativ restrîns crescut pe verticalele unuia sau mai multor cvartale de blocuri, prezenţa BĂIEŢILOR DE PE STRADA NOASTRĂ, a odraslelor pe care le vedem crescind sub ochii noştri — de la plimbatul în cărucior , pînă la prima zi de şcoală, de la primii pantaloni lungi şi pînă la cea dinţii permisie de la cazarma unde-şi fac stagiul militar — constituie o realitate pregnantă. S-a scris despre „băieţii de pe strada noastră“ un luminos roman, s-a realizat şi un film mult gustat de spectatorii de toate vîrstele (ca să vorbim numai de lucrări care se ocupă în principal de această realitate) şi cert este că sentimentul părintesc colectiv pe care-l trăiesc maturii unui cartier faţă de viitorii cetăţeni dăruiţi societăţii de către acel loc distinct nu se deosebeşte prea mult de sentimentul oamenilor unei aşezări rurale faţă de devenirea tinerilor crescuţi acolo. Un asemenea sentiment se converteşte, practic, în responsabilitatea socială pe care o au maturii faţă de copiii din cartierul lor, responsabilitate avînd, în esenţa ei, caracterul unei îndatoriri civice. O îndatorire despre împlinirea căreia, în contextul permanentei perfecţionări a vieţii noastre sociale, aflăm zilnic veşti îmbucurătoare, adesea emoţionante: la o casă de cultură de cartier, gospodinele vîrstnice au organizat pentru tinerele fete cursuri de artă culinară ; multe comitete de părinţi de pe lingă şcoli au hotărît să se ocupe şi de activitatea extraşcolară, organizată în colectiv, a elevilor; în multe blocuri, părinţii şi bunicii se intrajutorează în supravegherea copiilor... Sunt, însă, şi cazuri în care sentimentul de care vorbeam mai sus încetează în mod surprinzător să funcţioneze. O iresponsabilă indiferenţă a cetăţenilor faţă de copiii „străini“ exprimată în formula „Nu e copilul meu — nu mă privește!" vine să întărească ADELIA IVANOV PETRE DRAGU (Continuare in pag. a Vil-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Moi I I in muncă, I ! in viaţa * I . I ,de , ■organizaţie ■ ■_ • COMENTARIUL ECONOMIC De ce toţi sala-" riaţii sint direcţi interesaţi în CONTRACTAREA« INTEGRALA A PRODUCŢIEI I • De la hotârîrilei adunării de ale-" geri la fapte. Propunerile noas-g tre — un bun al întregii organiza-« DIALOGUL LABORATOR-PRODUCŢIE Cristalele — cea mai preţioasă cultură, circuitele integrate — domenii de vîrf în electronică, maşinile-unelte inteligente, automate şi programate, introducerea calculatoarelor electronice în proiectarea energetică — iată doar cîteva preocupări din acest început de nou cincinal trecute în revistă de ancheta noastră. ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6736 8 PAGINI —30 BANI SÎMBĂTĂ 16 IANUARIE 1971 Din cadrul anchetei noastre internaţionale printre laureaţi ai Premiului Nobel: Există un secret al celebrităţii ? ne răspunde ilustrul biolog american MAX DELBRÜCK • Calendare şi almanahuri de GEORGE IVAŞCU • PRO ŞI CONTRA VINE! VINE! ...SESIUNEA! A început numărătoarea inversă pentru prima sesiune aacestui an universitar. Cantitatea de emoţii creşte după temperament, direct sau invers proporţional în apropierea startului competiţiei intelectuale în care seriozitatea, ritmicitatea pregătirii, prezenţa activă la seminarii, eforturile încununate cu lucrări de laborator sau proiecte îşi vor căpăta echivalenţe în carnetele de note. Sentimentele contradictorii în aşteptarea botezului focului pentru studenţii primului an se alătură pe culoarele facultăţilor, în sălile de curs, în biblioteci calmului celor care au trecut mai demult prin stagiul de bobocie. Răspunderea fiecărei linii sau cifre din finalizarea unui proiect înclină greu balanța unei note de examen, l-am găsit la începutul raidului nostru pe studenţii din atelierul rectorului Institutului de arhitectură din Bucureşti, prof. Ascanio Damian, în discuţii aprinse. O grupă a anului V lucrează, sub conducerea asistentului Sandu Alexandru, la pregătirea predării unui proiect de urbanism : sistematizarea Buftei. Constantin Goţu, Iuliana Petică, Carmen Rîpeanu, Victoria Benea şi Ion Şerbănescu se pregătesc intens pentru examenul de urbanism. Emoţiile au rămas în urmă cu ani. Cîteva aprecieri ne fac să bănuim un ‘ succes cert, chiar dacă preocuparea pe care o citim pe figura studentei din prima noastră imagine fotografică ar părea să ne contrazică. Ghicim în spatele atenţiei cu care urmăreşte indicaţiile tovarăşului asistent aspiraţia spre realizarea ideală, nu numai a proiectului, ci şi a întregii sesiuni. Ne continuăm drumul spre Institutul Politehnic. Aici, studentul Andrei Brull (foto 2), este într-o autentică avanpremieră de se-CĂLIN STANCULESCU Foto : O. PLECAN (Continuare în pag. a Vil-a) Ii . v CLIMAT ŞI PROFESIONALITATE Încă de la începutul anului, primul an al noului cincinal, întreaga activitate a societăţii noastre se află sub semnul unor sporite exigenţe. Ne-am gindit că în acest sens o discuţie despre problemele la zi ale cinematografiei noastre ar putea avea un punct de plecare întrebarea: — Al XXI-lea an este, calendaristic, o vîrstă a maturităţii. Va fi cel de al XXI-lea an al cinematografiei noastre anul maturităţii artistice ? Vor marca distinct filmele anului 1971 saltul calitativ aşteptat ? — Aş fi bucuros sâ pot răspunde dacă nu categoric afirmativ, măcar categoric. Ceea ce caracterizează însă in mod firesc prognoza în acest domeniu, în ansamblul său şi la fiecare film în parte, mi se pare a fi cu totul altceva decit absolutul. Iar dacă este să numim totuşi şi ceva absolut, aceasta nu poate fi decit speranţa. Restul este, fie emfază, fie... angoasă. Anul al XXI-lea nu poate fi — cu variabile pe care contăm — decit cel care l-am pregătit 20 de ani. A vorbi despre salt in afara acestei biografii nu mai este dialectică, ci magie. în fond, ştim cu toţii proporţia de capodoperă şi eşecuri din cinematografia noastră şi ar fi iluzoriu să credem că lucrurile se pot redresa total printr-o operaţiune similară cu cea de închidere a unui robinet. în mod de netăgăduit, prin reuşitele sale de pînă acum cinematografia românească şi-a demonstrat potenţialul şi aş putea numi cincisprezece filme româneşti care, concentrate în palmaresul de un an sau doi al oricărei cinematografii din lume, ar constitui acel titlu de glorie pe care dumneavoastră şi oricine l-ar caracteriza fără ezitare drept „salt“. Sau, pentru că şi salturile sunt perfect „particularizate“, s-ar putea vorbi de salt referindu-ne nu neapărat la escaladarea unor piscuri ci la evitarea căderilor. Este aceasta un ideal minor ? Poate, dar indispensabil. Oricum, fizionomia unei cinematografii nu poate fi dată de un zîmbet pe an. Merită să te bați pentru cincisprezece capodopere pe an, dar dacă e să ne desprindem din dulci visări trebuie spus că prima cotă ce urmează a fi definitiv cucerită este însăşi normalitatea, pre- Aitîmpinarea naşterii de avortoni. Va fi acesta cazul anului ’71 ? Iată un pronostic pe care, într-adevăr, fără teama de a fi confruntat cu vreo dezminţire cit de cît flagrantă, l-aş cuteza. Printr-un fericit concurs de împrejurări pe ecranul anului ’71 se vor întîlni şi cîteva din filmele anului trecut. Şi nu cred că un spectator nealterat de prejudecăţi sau de o prea acră umoare să nu recepteze cu satisfacţie filme ca .„Mihai Viteazul“, „Serata“, „Printre colinele verzi“, „Puterea“ şi „Adevărul“, „Facerea lumii“, „Asediul“, „Intrusul“, „Sfîrşitul iernii“, „Cit timp trăim“, „Drum în penumbră“, plus un număr de alţi copii sănătoşi şi inteligenţi, poate nu puşi pe isprăvi de basm dar capabili să circule pe picioare proprii şi să placă. Evident, un asemenea flux de opere tipic cinematografice, adică de largă audienţă. Jiu îşi are rădăcina în eforturile ultimului trimestru şi dacă anul ’71 se află sub o zodie fastă nu trebuie neglijat faptul că filmele anului 1972 încep tot în ’71 — şi anume din luna mai, adică peste patru luni, cînd se dă „motor“ pentru filmele anului viitor. Evident, motoarele — sub aspectul muncii scenaristice — sunt de mult aprinse. N-aş putea afirma că avem certitudinea împlinirii tuturor speranţelor. Există presiunea producţiei, a unor autori, a sarcinii de sporire a numărului de fiime, a opiniei publice ş.a.m.d. Din acest punct de vedere, anul care pentru noi bate la uşă şi căruia ii răspundem cit şi mai multe speranţe, dar nul fără nelinişti, este 1972. Tar dacă şi ăsta va fi un an bun* T. S. (Continuare în pag. a IV-a) TITLUL DE MUNCITOR In viziunea cincinalului Pe agenda de lucru a Ministerului învăţămîntului se află la ordinea zilei problema reconsiderării învăţămîntului profesional în lumina noilor realităţi din ţara noastră. Se ştie că şcoala generală dă anul acesta prima promoţie de absolvenţi a 10 clase, deci, implicit, candidaţi mai maturi, mai bine pregătiţi sub raport cultural şi ca deprinderi practice pentru învăţămîntul profesional ; economia ţării, în avîntul pe care îl imprimă noul cincinal, reclamă învăţămîntului mai multă elasticitate, capacitatea de a se plia după nevoile sale de cadre, fie că acestea urmează să se acopere imediat, în primii ani, fie într-o perspectivă mai largă. Proiectele pe care ministerul le-a supus dezbaterii deschid pentru tînărul absolvent al școlii de 10 ani, fată sau băiat, perspective dintre cele mai interesante. In funcţie de înclinaţii, de capacitate, de profilul economic al ţinutului natal, el va avea de ales între sute şi sute de meserii, iar o dată alegerea făcută va putea opta pentru una din formele şcolare existente. Dacă se îndreaptă imediat spre producţie se va putea pregăti într-una din cele 1000 de meserii şi fracţiuni de meserii ce se pot însuşi prin cursurile de calificare. Dacă ţinteşte spre şcoala profesională, are două căi de ales : ucenicia la locul de muncă, în acelaşi nomenclator de meserii, şi şcoala propriu-zisă. 190 de meserii complexe, necesitând atît pregătire teoretică cît şi practică îşi aşteaptă candidaţii; 110 dintre ele vor putea fi însuşite în 2 ani de studii pe cînd alte 80 vor continua să aibe nevoie de o pregătire de 3 ani. In noua viziune a şcolii profesionale, tehnologia însuşirii meseriei este vizibil îmbunătăţită pe seama măririi numărului de ore afectate practicii. Astfel, cel mai mare număr de ore din planul de învăţămînt — 2 400 ore la meserii care se însuşesc în 3 ani — din totalul de 4920 şi respectiv 1320 la meserii cu o durată de învăţămînt de 2 ani — din totalul de 2556 ore sunt rezervate practicii în profesie. In sfîrşit, o altă şcoală care dă o profesie — fără a limita accesul către învăţămîntul superior — este liceul de specialitate. Deşi cu o existenţă de dată recentă, liceul de specialitate se bucură de o largă popularitate, explicabilă prin dubla sa funcţiune, nu îngustează orizontul cultural al elevilor, respectând în linii mari programa Uceului teoretic, şi dă absolvenţilor săi o calificare. Se preconizează mărirea numărului liceelor de specialitate, lărgirea nomenclatorului de profesii ce pot fi însuşite în această formă de învăţămînt. Dar şi pînă atunci elevii acestui tip de şcoală pot dobîndi calificarea în peste 80 de meserii din domeniul industrial, agricol, silvic, sanitar şi economic. O dată stabilit acest cadru general, va fi mai uşor să se găsească soluţii practice încît prin-MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a Vll-a) • Curierul nostru de sîmbătâ DE LA OM LA OM de ION BĂIEȘU • UM© IR • FOILETON: Cadîna de la bufet