Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)
1971-04-22 / nr. 6819
„SCINTEI A TINERETULUI" pag. 3 Conducerea construcţiei socialiste — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Plenara c.c. al P.C.R. din 10—11 februarie 1971 — nu se poate face fără însuşirea a tot ce a creat mai valoros cunoaşterea umană. Pentru aceasta sunt necesare cunoştinţe tehnice, ştiinţifice, este necesar să ne însuşim şi ştiinţa conducerii societăţii pentru că aceasta a devenit o ştiinţă, o specialitate, înţelegem că ştiinţa conducerii ar trebui să fie acel instrument capabil să pună la dispoziţie mijloace ştiinţifice de cunoaştere a tendinţelor de dezvoltare a realităţii sociale, de alegere a soluţiilor potrivite, soluţii care să depăşească nivelul atins de cunoaştere, deci să fie la înălţimea posibilităţilor pe care le implică acţiunea ; un instrument care să faciliteze, pe baza legilor dezvoltării, corelarea optimă a forţelor sociale cu relaţiile sociale, a cerinţelor actuale cu cerinţele perspectivei, a nivelului naţional cu nivelul internaţional. Dar cum ar putea fi oare definită concis această ştiinţă ? Ion Niculescu : Propriu-zis o definiţie a ştiinţei conducerii nu există, ceea ce aţi spus dv. nu poate fi decit o sinteză a unor cerinţe care vor conduce la o definiţie, însăşi alăturarea acestor două noţiuni — ştiinţă şi conducere — intr-un concept unitar, este de dată relativ recentă. Obiectul acestei ştiinţe a conducerii se referă desigur la conducerea economiei socialiste şi a celorlalte sfere ale activităţii sociale. De asemenea, se are în vedere faptul că societatea noastră reprezintă un sistem integrat, structurat pe nivele în care, de exemplu,, fiecare unitate economică reprezintă o parte integrantă a întregii economii naţionale unitare ; de aceea , ţinînd seama de faptul că un organism reprezintă mai mult decît suma părţilor sale, punctul de, plecare al ştiinţei conducerii nu poate fi decit economia naţională, societatea ca ansamblu şi, pe această poziţie, analiza părţilor sale componente pînă la ultima verigă şi nu invers. Aceasta înseamnă că ştiinţa conducerii tinde să devină o ştiinţă pluridisciplinară iraduzând, de exemplu, ştiinţa conducerii producţiei sociale, a economiei, ştiinţa conducerii industriei, ştiinţa conducerii unităţilor economice etc. B. Existenţa şi dezvoltarea acestei ştiinţe a conducerii va duce desigur la dispariţia unor forme de conducere care s-au dezvoltat de-a lungul timpului. Care ar fi deci aceste forme ? I. N.: întrebarea conţine o precizare absolut necesară într-o astfel de discuţie : ştiinţa conducerii duce la dispariţia unor şi nu a tuturor formelor de conducere apărute în cursul timpului, în anii construcţiei socialiste au fost promovate numeroase forme şi metode de conducere care dînd rezultate pozitive, merită a fi generalizate şi dezvoltate. Numai că dat fiind caracterul tot mai complex al economiei, evoluţia de azi a societăţii, problemele nu mai pot, fi rezolvate cu ceea ce am învăţat în decursul anilor sau cu ceea ce am moştenit de la precursori. Fiecare activitate, fiecare funcţie reclamă astăzi aşezarea pe baze ştiinţifice. Era o vreme cînd activitatea de conducere se baza aproape numai pe relaţia experienţă — intuiţie , succesul sau insuccesul, depindeau de măsura în care capacitatea spontană individuală sau colectivă, de a sintetiza învăţămintele trecutului, de a lua în considerare condiţiile favorabile sau nefavorabile, de a intui evoluţia evenimentelor, de a ordona şi dirija o acţiune. Aceasta înseamnă empirism. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tocmai asemenea metode trebuie să le părăsim cu desăvîrşire. Este de fapt aceasta o preocupare pe care o ilustrează întreaga activitate a partidului după Congresul al IX-lea, toate măsurile de îmbunătăţire a organizării şi conducerii societăţii întrebare se înscrie însăşi existenţa instituţiei noastre, CEPECA.R. Care sunt cauzele care nu mai fac posibilă, în condiţiile contemporane, activitatea de conducere bazată pe procesul experienţa-intuiţie, cu dependenţa ei fatidică faţă de „intimplare". Care sînt noile condiţii şi cerinţe ale conducerii ? I. N. : în primul rînd trebuie menţionate o serie de aspecte de ordin cantitativ : dezvoltarea mijloacelor moderne de comunicaţie a redus considerabil — în mod relativ — spaţiul şi timpul, făcînd ca masa tot mai sporită de informaţie caracteristică progresului tehnico-ştiinţific contemporan, să circule cu o viteză tot mai mare , corespunzător proceselor tehnologice tot mai complexe care au pătruns masiv în economia noastră ca şi lărgirii şi adinciril diviziunii muncii pe plan naţional, şi internaţional cresc tot mai mult dimensiunile unităţilor productive. Ea aceasta se adaugă o serie de aspecte fundamentale de ordin calitativ : ritmul accelerat al înnoirilor ştiinţifice şi tehnice, al dezvoltării unei serii întregi de procese economice şi sociale noi în socialism, importanţa adeseori covîrşitoare a unor decizii care angajează mijloace materiale şi surse umane imense şi ale căror rezultate nu se vor vădi decit în viitor — toate acestea pentru a ne referi doar la cîteva dintre aspectele care fac ca în procesul de conducere experienţa şi intuiţia sau elanul să devină cu totul insuficiente. B. Desprindem, prin urmare că ştiinţa conducerii înseamnă a părăsi mijloacele empirice şi intuitive în favoarea mijloacelor de informare şi raţionament ştiinţific. Dar perfecţionarea mijloacelor de conducere a avut loc, cel puţin pe ţărim economic, în ţări puternic dezvoltate şi a cuprins sub denumirea de management mijloacele eficiente de utilizare cît mai raţională a capacităţilor de producţie, a obţinerii unei eficienţe cît mai ridicate în ultima instanţă. Fireşte, nu putem face abstracţie de experienţa existentă pe plan mondial. De altfel, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sublinia că trebuie să învăţăm să conducem însuşindu-ne tot ce a creat mai bun cunoaşterea umană. Dacă se pune problema de a ne însuşi managementul, aş vrea să întreb ce legături poate să existe între management şi ştiinţa politicii statului nostru, intrucît condiţiile noastre diferă de cele in care s-a născut acest termen. Jean Livescu : Este adevărat că managementul a fost elaborat într-o ţară cu puternice implicaţii tehnocrate servind o societate cu conflicte de clasă ireductibile. Ceea ce preluăm noi sunt ideile de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, pentru a contribui şi prin aceasta la progresul societăţii noastre socialiste. Fondul social e altul, alta este tipologia structurilor publice, altul e la noi şi sensul social al managementului şi în acest sens nu se poate vorbi de un transplant. Activitatea de management capătă în societatea noastră socialistă unele trăsături caracteristice : ea împletește în mod necesar profesionalul cu politicul, ceea ce par să uite câteodată, unii dintre autorii noştri de studii de management. Legătura aceasta cu politicul care ar putea părea abstractă se referă în fond la faptul că teoria şi practica cunoaşterii care implică, în procesul de progres, organizare şi conducere, este legată de o realitate socială care trebuie studiată în profunzime căci ea este singura care ne oferă posibilitatea de evaluare realistă a prezentului şi de predicţie a rezultatului proceselor sociale în curs de desfăşurare. Căci, aşa cum se sublinia la ultima plenară a C.C. al P.C.R., nesocotirea realităţilor, rămînerea în urmă pe tărîmul organizării şi conducerii duc, mai devreme sau mai tîrziu, la contradicţii, la apariţia unor fenomene negative care creează greutăţi mersului înainte al economiei, culturii, al întregii societăţi. R. Deoarece ştiinţa conducerii abia începe să se profileze, care sunt ştiinţele a căror participare depină acum la evidenţa vieţii sociale şi la orientarea ei vor contribui la construirea metodei ştiinţei conducerii şi care va fi ponderea lor ? I. N. : In primul rînd este vorba de materialismul dialectic şi istoric, de învăţătura marxist-leninistă care permite cunoaşterea legităţilor societăţii socialiste, orientarea in vederea viziunii în perspectivă, depistarea şi prevenirea unor contradicţii, şi, pe această bază, elaborarea de către Partidul Comunist Român — forţa conducătoare a societăţii noastre — a linieipolitice şi a obiectivelor dezvoltării noastre social economice. Trebuie ţinut seama, că teoria marxist-leninistă oferă orientarea principial ideologică necesară activităţii sociale, dar nu şi soluţii concrete variatelor şi numeroaselor aspecte practice ale construcţiei socialiste, ceea ce face necesar ca ştiinţa de a conduce — pentru a putea da răspunsuri practice problemelor concrete — să se poată bizui pe metoda, tehnicile şi instrumentele pe care le-a creat dezvoltarea, pe căi proprii, a altor ştiinţe şi care au fost şi sunt in continuare adaptate cerinţelor procesului conducerii moderne. Astfel, alături de determinismul clasic a apărut cunoaşterea proceselor şi legilor stohastice (întimplătoare), care le guvernează, cu instrumentul corespunzător — statistica, matematică , au fost adoptate la cerinţele conducerii alte şi alte discipline : calculul probabilităţilor, teoria sistemelor, teoria informaţiei, cibernetica, econometria; la aceasta se adaugă noi cuceriri, metode şi tehnici în domeniul unor ştiinţe clasice cum sunt: psihologia, analiza, statistica, contabilitatea sau mai noi ca : organizarea şi studiul condiţiilor şi metodelor muncii cuprinsă în ergonomie, marketing (studiul pieţei de desfacere), prognoza pe termen lung şi foarte lung a futurologiei şi inventioi etc. Toate acestea prin conţinutul a numeroase capitole importante sau unele în întregul lor, fac parte din arsenalul ştiinţei de a conduce puţin a fi denumite generic ştiinţe ale conducerii. Este important de notat că datorită măsurilor luate de partid şi de stat, aceste ştiinţe au căpătat o pondere din ce in ce mai mare în cadrul mijloacelor de informaţie a conducerii asupra realităţii sociale. Deci, am putea deja vorbi de o ştiinţă integrată a conducerii in măsura în care acceptăm ideea că aceasta este o ştiinţă în plin proces de formare care tinde să integreze intr-un tot unitar şi cu specific propriu, tot ceea ce — aşa cum a arătat tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ne pune la dispoziţie dezvoltarea ştiinţelor moderne şi a invăţăturii marxist-leniniste, devenind aşadar o ştiinţă de sinteză. R. Legătura dintre statistică şi ştiinţa conducerii este evidentă. In ce măsură pot fi cuprinse fenomenele în evidenţa statistică a realităţii sociale, în ce mod oglindesc aceste fenomene relaţiile sociale 7 N. Costake : Cît priveşte evidenţa relaţiilor sociale, complexitatea foarte mare a lor (economice, politice, colective, individuale), ca şi gradul încă redus al formalizării matematice au drept consecinţă că în prezent suntem încă departe de a furniza soluţii pentru conducerea acestor relaţii sociale. Desigur, se dezvoltă tot mai mult procedeele de analiză, previziune şi conducere care vor duce însă la soluţionarea unor aspecte parţiale. Astfel, teoria organizării (de exemplu reducerea numărului de nivele ierarhice, stabilirea certă a numărului de subordonaţi direcţi) este un exemplu luat la întîmplare din procedeele de analiză şi conducere care se dezvoltă in permanenţă, în ţara noastră. R. Legat de această ultimă parte a răspunsului dv„ vreau să amintesc că recenta Plenară a adoptat noi măsuri în continuarea unor preocupări anterioare ale partidului vizînd simplificarea aparatului administrativ, desfiinţarea verigilor intermediare între organele centrale şi organele locale, lucru de o mare, importanţă , în controlul eficient al activităţii sociale. Pentru a putea vorbi de eficienţă în dirijarea vieţii sociale, este necesar ca organele de conducere să cunoască in profunzime viaţa socială, lucru care se poate înfăptui numai prin apropierea organelor centrale de organele locale care sunt în contact direct cu realitatea socială ; aceste cerinţe au devenit prin măsurile luate de plenară, o realitate. Garanţia unităţii organice între conducerea centrală şi conducerea de nivel subordonat nu poate să fie obţinută decit prin însuşirea aceloraşi metode de ştiinţă a conducerii sociale, de înlăturare a deosebirilor de luare a hotărârilor şi formulare a soluţiilor. In ce mod statistica alături de alte mijloace sau metode matematice, cibernetice ajută la corelarea conducerii de ansamblu cu conducerea pe plan local, ca posibilitate de coordonare a nivelelor în funcţie de obiectivele dezvoltării economice şi sociale a ţării , Buzoianu Petrache . Dat fiind că pentru fundamentarea deciziilor luate pe plan naţional ca şi pe plan local este necesară cunoaşterea raporturilor cantitative şi calitative ale fenomenelor (studiate de statistică atit la nivel macroeconomic cît şi microeconomic), gradul de precizie şi interdependenţă dintre factorii cauzali etc., statisticii îi revine rolul nu numai de a înregistra fenomenele ci şi de a grupa datele, de a le prelucra astfel incit concluziile oferite să răspundă cerinţelor politicii de dezvoltare economică şi socială curentă şi de perspectivă. Un sistem informaţional modern, bine pus la punct, este o necesitate vitală pentru cunoaşterea şi dirijarea realităţii sociale de la orice nivel, numai pe o asemenea bază se poate înfăptui conducerea proceselor tehnico-economice, elaborarea deciziilor de politică economică, controlul asupra îndeplinirii planului. R. S-a amintit despre legătura ştiinţei conducerii cu alte discipline cum ar fi psihologia, politica, ergonomia etc. Ce interes ar putea prezenta aceste legături . B. P.: Cred că Înţelegerea complexă a problemelor economice, a activităţii de conducere şi organizare ştiinţifică a societăţii reclamă, optică sociologică şi psihologică largă, situarea factorului uman în centrul atenţiei, in calitatea sa de agent economic dar şi ca personalitate multilateral înzestrată cu cunoştinţe, imaginaţie, înclinaţii. Partidul ţine seama de acest deziderat şi de fapt aceasta înseamnă a situa omul în contextul general al ridicării nivelului de trai, al perfecţionării sociale, in legătură nemijlocită cu perspectiva făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Relevarea insă a influenţei factorilor politici, familiali, psihologici, biologici etc., nu este posibilă pe calea urmăririi şi caracterizării fenomenelor economice şi sociale cu ajutorul sistemului de indicatori cuprinşi de purtătorii de informaţie cunoscuţi. Pentru aceasta sunt necesare cercetări şi investigaţii special organizate, cu participarea largă a cadrelor de specialitate respective , este necesară umplerea unor goluri in pregătirea economiştilor şi statisticienilor care in cadrul acţiunii de reciclare şi de perfecţionare a pregătirii profesionale preconizată vor trebui să-şi asimileze conceptele, noţiunile şi tehnicile de cercetare, investigare şi analiză adecvate. Un alt aspect care se ridică in legătură cu această problemă este nivelul peste care se cere relevarea influenţei acestor factori. Dacă la nivel microeconomic, problemele îşi pot găsi o soluţionare satisfăcătoare, la nivel macroeconomic dificultăţile se multiplică extrem de mult. Desigur, măsurile luate de către conducerea statului nostru pentru îmbunătăţirea colaborării între specialiştii din toate domeniile in activitatea de cercetare socio-economică, în angajarea cercetătorului direct în realitate, vor duce repede la rezultate pozitive şi în această direcţie. B. Se vorbeşte tot mai mult despre introducerea mijloacelor noi de organizare şi conducere, despre transformarea organului de conducere, despre optimizarea soluţiilor etc. Ce rol are factorul politic şi ideologic în această muncă de restructurare ? N. C.: După părerea mea factorul politic joacă un rol deosebit chiar din faza de complementare în care este firesc să apară foarte multe reacţii ale colectivului confruntat cu tehnica nouă. Petre Mustaţă: Asta cu atît mai mult cu cît instalarea calculatoarelor de exemplu face necesară examinarea în detaliu a relaţiilor de autoritate, a sarcinilor. Trebuie remodelate relaţiile sociale, pe un criteriu mai raţional, se face chiar o rearanjare a lor în funcţie de noul sistem de evidenţă, trebuie să se aibă în vedere consecinţele pe care pot să le aibă aceste lucrări de modernizare pentru organizarea socială a unităţii, căci prin instalarea calculatorului se transformă baza tehnică a muncii şi o dată cu ea relaţiile sociale. Apare de aici necesitatea ca în viitorul apropiat tot mai mulţi oameni ai muncii să posede cunoştinţe superioare. Gradul de şcolarizare este, după mine, o caracteristică socială. Un aranjament tehnic al muncii cîştigat prin tradiţie se schimbă total o dată cu introducerea tehnicii cibernetice. Acestea pot produce adeseori, presiuni umane care coboară moralul oamenilor, care participă la procesul de cibernetizare. Aici intervine însă in cazul societăţii noastre ştiinţa politică, aici intervine partidul cu ideologia sa marxist-leninistă, care prezintă fenomenul ca o necesitate, făcînd ca schimbările să devină o necesitate înţeleasă, ca introducerea tehnicii moderne, a celor mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice să devină nu numai o cauză generală, ci şi o cauză a fiecărui membru al societăţii. R. Aşa cum arată şi măsurile adoptate la Plenara din februarie a C.C. al P.C.R., partidul nostru manifestă în ceea ce priveşte perfecţionarea formelor de conducere, o preocupare permanentă pentru adîncirea şi lărgirea democraţiei, pentru participarea tot mai activă a maselor la conducerea societăţii. Prezenţa mijloacelor moderne de raţionalizare excesivă nu implică oare riscul de a prejudicia acest caracter democratic al conducerii, nu vor duce la ruperea masei de producători de sistemul de conducere, făcând ca masele să nu mai poată participa activ la viaţa economică şi socială ? P. M.: Măsurile luate pentru armonizarea factorului subiectiv, al conducerii cu necesitatea obiectivă impusă de dezvoltarea socială, printre care generalizarea modului de conducere, exclud , in cazul nostru un asemenea pericol, posibilitatea adică a ruperii masei de producători de sistemul de conducere. Un argument convingător ar fi în primul rînd vastul program de perfecționare profesională în care partidul a cuprins practic toată societatea. Apoi, s-ar putea aminti faptul, de pildă, că măsurile de cibernetizare, de modernizare, în general, sunt însoţite de necesitatea imperioasă a educării celor chemaţi să le utilizeze. Instalarea calculatorului de exemplu intr-o unitate economică, trebuie anunţată la tot personalul deoarece în măsura în care personalul de la toate nivelele înţelege posibilităţile şi deci scopul acestuia, în aceeaşi măsură este asigurat succesul în exploatare. De aceea indicaţiile conducerii de partid privind consultarea cu masele se referă la toate compartimentele vieţii sociale, la punerea în discuţie cu masele a tuturor mijloacelor care determină schimbări in existenţa socială. In al doilea rînd, lucrările la calculator cer dezvoltarea unui spirit de echipă, nu e posibil lucrul la calculator decit în colaborare strinsă a întregului colectiv. Rolul primordial în rezolvarea tuturor problemelor care apar înainte şi după instalarea unui calculator revine conducerii colective. Spunînd „calculator“ am înţeles de fapt toate mijloacele şi metodele moderne de conducere. Nicolae Niculae: De altfel, dacă mă refer la activitatea de comerţ, ştiinţa conducerii reprezintă o necesitate primordială, nu numai pentru cel ce ocupă o funcţie de conducere. Decizia — element fundamental al conducerii — se ia la toate nivelele, de aceea este necesar ca toţi cei ce lucrează in această activitate să aibă o temeinică pregătire în domeniul său. La toate cele arătate ar trebui adăugate cîteva aspecte nu mai puţin importante. Oricît de bine precizate ar fi din punct de vedere teoretic principial, conceptele, metodele şi tehnicile ştiinţei de a conduce, pentru asigurarea folosirii lor eficiente sunt necesare cel puţin două condiţii fundamentale : competenţa, cunoaşterea, însuşirea acestor metode şi tehnici printr-o activitate temeinică de studiu şi calităţile personale ale cadrelor de conducere definite prin profilul acestora. Aceasta pentru că în orice domeniu de activitate cunoaşterea strategiei şi tacticii nu interzice şi nu înlocuieşte măiestria personală, capacitatea, priceperea şi abilitatea cadrelor de conducere. B. Dacă pentru comerţ şi industrie lucrurile pot apărea absolut limpezi, ce importanţă poate prezenta predarea ştiinţei conducerii în facultăţile umanistice ? Există posibilitatea aplicării acestei ştiinţe pe toate ramurile activităţii umane ? De exemplu, cum se poate aplica ea la domeniile umanistice ? J. L.: înţeleg din formularea întrebării că, aşa cum e bine, nu vă referiţi la sectorul de ştiinţele naturii, unde afinitatea pentru problemele economice e mai mare. Dar şi în ce priveşte ştiinţele social-umanistice întrebarea se justifică numai aparent. Pentru că în primul rînd, numeroase căi duc pe absolvenţii facultăţilor umanistice spre activităţi cu caracter economic sau la organizarea economiei ; să ne gîndim la sociologi, jurişti, psihologi, geografi, uneori chiar, la unele tipuri de filologi. In al doilea rînd, modalităţile ştiinţei conducerii îşi extind sfera de aplicabilitate şi spre activităţile cu caracter instituţional specifice scopurilor formaţiei umaniste : şcoală sau cercetare, bibliotecă, sau muzeu, procuratură sau justiţie, organizaţie centrală sau locală, ori unde ar lucra absolvenţii noştri, munca le cere preocupări de conducere, nu numai in ceea ce priveşte contactul cu membrii echipei şi cu populaţia, dar şi din punct de vedere al organizării, al optimizării eficienţei, economicităţii şi randamentului. Şi in aceste domenii îşi găsesc aplicare tehnicile de controlul gestiunii, de planificare, de cercetare operaţională, de conducere prin obiective şi multe alte aspecte cunoscute din sectorul economic. B. Avlnd în vedere politica de democratizare continuă, de participare a maselor largi la procesul de conducere, relulnd o Întrebare de la început, sînteţi de părere că ar trebui să învăţăm cu toţii această ştiinţă, Indiferent de ramurile sau nivelele in care lucrăm . J. L. : Importantă mi se pare stabilirea unor priorităţi de urgenţă In ceea ce priveşte pregătirea personalului aflat In activitatea socială , aceasta In legătură cu recenta lege privind perfecţionarea profesională, care, pe bună dreptate, ia in considerare şi aspectele de coordonare socială. Să nu uităm însă că orice muncă socială, indiferent de domeniu, înseamnă un contact între oameni, stabilirea deci de relaţii sociale, concretizate diferit după cazul particular realizat. Teoretic, aceasta presupune existenţa unor metode de bază unice sau similara In toate ştiinţele care cercetează fenomenele sociale, economice sau de alt gen. Situaţia actuală e însă alta, nu numai In sociologie, mai alea prin predominarea metodelor istorice, care au caracter calitativ. Aceasta explică eforturile ce se fac pentru cuantificarea in cercetarea ştiinţelor sociale. Trebuie ţinut seama în al doilea rînd că nu poate fi concepută conducerea socială decit exercitată în consultarea permanentă cu colectivul la care se referă şi că, în acest sens, politica de democratizare continuă a organizării şi conducerii, pe care o promovează partidul nostru, este o reflectare permanentă a cerinţelor obiective ale maselor muncitoare, ale comunismului, ale viitorului. Discuţie consemnată de PETRE JALEŞ O realitate puternic ilustrată de activitatea partidului CONDUCEREA SOCIETĂŢII A DEVENIT O ŞTIINŢĂ JOI 22 APRILIE 1971 REDACTORI AI EDITURII POLITICE VĂ PREZINTĂ LUCRĂRI CONSACRATE SEMICENTENARULUI „Structura socială a României socialiste“ Volumul „Structura socială a României Socialiste” însumează un număr de 20 de studii (unele inedite, altele apărute în paginile revistei „Lupta de clasă“) semnate de un larg colectiv de autori (peste 40) şi a căror coordonare aparţine lui Ion Mitran. Fie că tratează teoretice aspecte ale categoriei şi fenomenului de structură socială, fie că uzează de instrumentul investigaţiei sociologice concrete, scopul studiilor cuprinse in această culegere este acela de a încerca o analiză şi a aduce puncte de vedere marxiste în abordarea transformărilor petrecute in ţara noastră în domeniul structurii sociale, de a depista sarcinile prezente ale construcţiei socialiste în cunoaşterea structurii de clasă actuale, de a tatona unele orientări de perspectivă în studiul şi implicit influenţarea conştientă a evoluţiei structurii de clasă a societăţii. Generalizarea relaţiilor de producţie socialiste in întreaga economie, nivelul atins de dezvoltarea bazei tehnicemateriale a socialismului, noile caracteristici ale modului de existenţă al poporului, rezultatele obţinute în procesul de formare a conştiinţei socialiste au condus spre schimbări importante în structura de clasă a societăţii, în natura tuturor categoriilor sociale, ca şi in relaţiile dintre ele. Necesitatea oglindirii adecvate a realităţii in dinamica ei pretinde studiului structurii sociale o clarificare a concepţiilor, îmbogăţirea lor pe baza noilor realităţi , deprinderea raţii a factorilor care acţionează în direcţia omogenizării structurii de clasă, cît şi a celor care disting încă diferite categorii de oameni, explicînd existenţa unor clase şi pături sociale ; cunoaşterea sensului democraţiei socialiste prin raportarea ei la procesul de omogenizare a structurii sociale. Studiile incorporate în culegerea „Structura socială a României Socialiste" caută să dimensioneze real sfera noţiunii de structură socială, de aceea ele abordează nu numai probleme ale structurii de clasă, dar şi pe acelea legate de structura pe naţionalităţi, pe profesiuni, pe virste, pe sexe ş.a. DORINA TURCU PAGINI DE ISTORIE SOCIALĂ Volumul însumează, selectiv, studii, articole şi note scrise şi publicate de către autor, în diferite ziare şi reviste, în anii premergători celui de-al doilea război mondial precum şi în primii ani de după eliberare. Cele scrise în perioada antebelică redau aspecte ale vieţii sociale, politice şi economice din etapa în care partidul comunist, imbinind munca ilegală cu cea legală, desfăşura o prestigioasă activitate politică şi ideologică în vederea înfăptuirii unei largi coaliţii a tuturor forţelor democratice, antifasciste şi patriotice împotriva pericolului de fascizare a ţării, pentru apărarea fiinţei naţionale a României, ameninţată de agresivitatea Germaniei hitleriste. Articolele redau, în viziunea de atunci a timpului, poziţia militantului comunist, participant activ la puternicele încleştări şi bătălii sociale proprii etapei amintite. Se remarcă, de asemenea, articolele abordînd probleme de ordin sociologic ca acelea privind şcoala monografică a lui Dimitrie Gusti, concepţia sociologică a lui Petre Andrei, articole care conţin judecăţi de valoare privind aspecte sociologice româneşti. Prin atitudinea sa faţă de stările politice, prin intervenţiile în diferite domenii ale frontului ideologic, public de Ştefan Voiculistul militant căuta să răspundă unor cerinţe imediate ale luptei partidului comunist, să răspundă unor necesităţi tactice create la un moment dat în dispozitivul forţelor social-politice. Articolele scrise în perioada antebelică şi publicate în ziare şi reviste ilegale, semilegale şi legale ca „Scînteia“. ..Lupta de clasă“, „Cuvîntul liber", „Era nouă“, „Independenţa economică“, „Viaţa românească“, „Reporter“. ..Societatea de mîine“ etc. reflectă atmosfera complexă a frămîntărilor socialpolitice, eforturile partidului comunist in direcţia organizării clasei muncitoare, a maselor ţărăneşti, împotriva exploatării capitaliste, pentru apărarea drepturilor lor democratice. Autorul ia atitudine faţă de o serie de grupări şi partide politice, faţă de regrupările şi deplasările de forţe, ca de pildă împotriva încheierii „pactului de neagresiune“, cu consecinţe grave pentru evoluţia politică ulterioară a ţării, încheiat pe neaşteptate in noiembrie 1937 între conducerea Partidului naţional-ţărănesc, de sub preşedinţia lui Iuliu Maniu şi Garda de fier, agentură a Germaniei hitleriste. Pe plan extern atenţia autorului este reţinută de pericolul ce-l reprezenta pentru pacea întregii lumi Germania hitlerista şi Italia fascistă. Articolele scrise în primii ani de după 23 August 1944 evocă marile evenimente revoluţionare, bătăliile de clasă in cursul cărora masele populare, sub conducerea Partidului Comunist Român, smulgînd poziţie după poziţie din mîinile reacţiunii, a instaurat regimul democratpopular care a făcut posibilă trecerea ţării noastre la construirea societăţii noi, socialiste. GHEORGHE VASILE Voluntari români in Spania (1936-1939) Volumul, aflat sub tipar la Editura politică, este alcătuit din amintiri ale unor foşti voluntari români, care, alături de reprezentanţi ai aitor popoare, au luat parte cu arma în mină în cadrul Brigăzilor internaţionale la lupta eroică a poporului spaniol dusă împotriva fascismului şi reacţiunii in anii 1936— 1939. Un număr de documente ale P.C.R. şi de altă provenienţă vine să completeze şi să reliefeze evenimentele şi faptele evocate. Cartea reconstituie acţiunea de solidarizare a poporului nostru cu lupta republicanilor spanioli. Aflăm din carte despre crearea la Bucureşti, încă din primele zile ale războiului, din iniţiativa P.C.R., a unui comitet avînd ca sarcină de a coordona activitatea pentru ajutorarea poporului spaniol pe întreaga ţară. O parte, dintre amintiri şi documente descriu activitatea Partidului Comunist Român pentru organizarea trimiterii de voluntari in Spania. Pagini emoţionante sunt scrise de cei care au luat parte încadraţi în rîndurile armatei republicane, în luptele de la Irun, Madrid, Jarama, Guadalajara, Andaluzia, Sierra Guadarrama, Brunete, Femei, Quinto, Belchite, Aragon, Levante, Ebro, Catalonia. Unora dintre eroii căzuţi in aceste lupte le sunt dedicate medalioane. Atît prin ineditul unor fapte şi evenimente, cît şi prin stilul atrăgător, aceste amintiri vor reţine atenţia unui public şi în primul rînd a tineretului, în rîndurile căruia această pagină de bărbăţie şi abnegaţie pe care o constituie mişcarea de solidaritate internaţională a poporului român, condus de partidul său comunist, cu Spania republicană trezeşte sentimente de mîndrie patriotică. Volumul care apare sub îngrijirea unui colectiv format din Gheorghe Adrian, Mihai Burcă, Constantin Cîmpeanu, Mihail Florescu, Stan Minea, Iosif Nedelcu, Valter Roman, este bogat ilustrat cu hărţi şi fotografii ale bătăliilor mai importante. MIHAELA DAN Mișcarea muncitorească din România între anii 1916 -1921. Crearea Partidului Comunist Român — sub egida Institutului de studii istorice și social-politice de pe lîngă C. C. al P.C.R. Autori : C. Cuşnir-Mihailovici, dr. FI. Dragne, dr. Gh. Unc întemeiată pe o bogată documentare în sfera căreia intră materiale din arhive, biblioteci, cărţi, studii şi articole apărute în publicaţii de specialitate, lucrarea aduce în circuitul istoriografiei noastre şi unele date noi, îndeosebi in partea privitoare la activitatea grupurilor comuniste, la evoluţia lor pe ideea transformării partidului socialist în partid comunist. Un merit deosebit al lucrării este faptul că redă procesul complex al confruntărilor ideologice dintre curentele din mişcarea muncitorească, cu rolul precumpănitor al stîngii revoluţionare, majoritare, care în lupta cu oportunismul liderilor social-democraţi de dreapta, în înfruntarea cu inconsecvenţele şi ezitările centriştilor, a reuşit să imprime cursul dezvoltării Partidului socialist spre transformarea sa în Partid comunist şi afilierea la Internaţionala a XIl-a. Prezintă un deosebit interes paragraful care înfăţişează bogata activitate a organizaţiilor locale şi regionale ale partidului, organizaţiilor sindicale şi de tineret de pe întreg cuprinsul ţării, in întîmpinarea Congresului. Alegerea delegaţilor pentru congres, dezbaterea dărilor de seamă conţinînd analiza muncii organizaţiilor respective, desfăşurate concomitent cu larga campanie propagandistică, îndeosebi în paginile ziarului „Socialismul“, au prilejuit o frămîntare revoluţionară profundă care prevestea victoria înregistrată de Congres. Un paragraf aparte este consacrat in lucrare Congresului din mai 1921, care a pecetluit crearea partidului de tip nou, marxist-leninist al clasei muncitoare din România, vlăstar al unui proces istoric dialectic, cu o veche filiaţiune internă. Sunt prezentate documentele supuse spre dezbatere delegaţilor, precum şi cele care n-au mai putut fi discutate datorită arestării majorităţii congresiştilor în ziua a 5-a de la deschiderea forumului celui mai înalt al partidului. Tot nici sunt redate intervenţiile delegaţilor la Congres, moţiunile adoptate. Este proiectată o lumină puternică asupra , semnificaţiei creării partidului comunist nu prin scindarea vechiului partid, nu din afara partidului socialist, ci chiar din interiorul lui şi asupra rolului P.C.R. In lupta clasei muncitoare şi a maselor largi populare pentru democraţie, pace, independenţă naţională, pentru socialism. BEATRICE HACHER