Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)
1971-04-08 / nr. 6807
..SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 3 Atmosfera pe care am surprins-o în aceste zile în organizaţiile U.T.C., discuţiile purtate cu secretarii şi membri ai comitetelor U.T.C., cu numeroşi tineri, impun o constatare : preocuparea esenţială a momentului actual este aceea a transpunerii în viaţă a hotărîrilor Congresului, a desfăşurării întregii munci educative în spiritul novator al ideilor acestuia. Au loc dezbateri ample, sunt formulate sugestii utile, fiecare întîlnire a tinerilor reprezintă un prilej de afirmare a iniţiativei, de promovare a unor propuneri care se înscriu firesc în perimetrul măsurilor cuprinse în programele de activităţi adoptate de adunările şi conferinţele de dare de seamă şi alegeri. Sunt definite direcţiile viitoare de acţiune, sunt puse la punct detaliile lor organizatorice, se conturează de pe acum activităţi specifice, capabile să răspundă, aşa cum o cursa Congresul, propriilor lor exigenţe actuale şi de perspectivă. Consecinţă firească a consultării maselor de tineri, a dialogului deschis purtat cu aceştia, apariţia unor noi obiective, a unor proiecte mai înalte se întrupează în mod organic, în programele pe baza cărora fiecare organizaţie şi-a desfăşurat şi pînă în prezent activitatea. Raportate la aceleaşi intenţii şi împrejurări concrete, apreciate însă de astă dată dintr-un unghi de vedere nou, ele trebuie să-şi asigure premiza înfăptuirii tocmai în perspectiva continuităţii a ceea ce au întreprins deja, a ceea ce au realizat. Reporterilor li s-a înfăţişat, aşadar, tabloul unor preocupări multiple. Nu este însă mai puţin adevărat că, în alte locuri, aceste preocupări se prezintă fragmentar şi neconcludent, că dau chiar impresia unei campanii care uită deseori să facă apel la posibilităţile existente în sînul fiecărui colectiv, orientîndu-se cu precădere asupra obiectivului de ultimă oră şi aruncînd în anonimat angajamente la fel de importante rostite cu şase luni în urmă cu prilejul adunărilor şi conferinţelor de alegeri. Cîteva asemenea aspecte contradictorii, derutante, ni s-au înfăţişat şi în activitatea organizaţiilor U.T.C. de pe platforma industrială a municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej, în cele din cadrul Grupului industrial de petrochimie Borzeşti, ca şi la Termocentrala cu acelaşi nume. Ne-am propus să stăruim astăzi asupra lergător la realităţile organizaţiei sale, pentru a le face să trăiască prin condiţiile şi posibilităţile ei proprii. Din păcate, însă, aceste bune intenţii nu-şi găsesc corespondentul şi în proiectele pe care comitetul şi le propune pentru perioada următoare. Mai mult decit atît, nu au puncte de sprijin, nici în obiectivele pe care acelaşi comitet si le-a asumat in conferinţa de dare de seamă şi alegeri. Raportul dintre posibilităţile concrete şi căile de realizare a lor se dovedea de la bun inceput o falsă problemă : programul adoptat îşi propunea să realizeze nu ceva anume, ci cita ceva din toate. Olimpiadele, intîlnirile cu diverşi factori, duminicile culturale, serile distractive, acţiunile de îndrumare spre casa de cultură nu erau decit enumerate, ca într-un inventar fugitiv al posibilităţilor, fără să se facă referiri mai exacte asupra vreuneia. în felul acesta, condiţia de îndeplinire a lor rămânea doar linia minimei rezistenţe, terenul de acţiune putea cuprinde şi mult şi puţin, cu alte cuvinte nici una, nici alta. Explicaţia ne-a fost servită chiar de secretarul comitetului U.T.C. într-una din afirmaţiile sale : „Programele adoptate la alegeri nu au de multe ori decit o valoare de moment, nu sunt concepute intr-un unghi de perspectivă şi de aceea işi pierd în scurtă vreme valabilitatea. Noi înşine, trebuie să recunoaştem, am apelat în foarte puţine împrejurări la ei“. Argumentul acesta poate fi invocat foarte bine şi in actul de îmbunătăţire a programului de activităţi consumat intr-o şedinţă de comitet la începutul lunii martie. S-au făcut şi atunci cîteva propuneri,s-a întocmit şi o listă cu vreo şase puncte, însă, de fapt, noile obiective nu le îmbogăţeau pe celelalte, ci le repetau încă o dată, cu alte fraze : „mobilizarea la cursurile de calificare şi perfecţionare profesională“, „eforturi mai susţinute pentru...“ etc. Un singur punct intr-adevăr interesant, referitor la crearea unei grupe de cadre tehnice pentru propaganda ştiinţei şi tehnicii, nu le salvează deloc pe celelalte, ci dimpotrivă le subliniază debilitatea. Conştient sau nu, punctul de vedere potrivit căruia programul are doar o valabilitate de moment şi nu răspunde decit unor imperative de importantă trecătoare s-a strecurat şi aici, in procesul de lărgire a sa cu obiective înscrise pe o orbită de perspectivă. Posibilităţile organizaţiei sunt astfel induse în eroare şi nereflectate în mod corespunzător din cauza unei atitudini comode de a crede că le poate acoperi printr-un balans între mult şi puţin, prin proiecte care pot fi îndeplinite acum, mai tîrziu sau niciodată. REMUS DARIE PETRE CATRINŢAŞU Fotografii: P. TINJALA UN PAS ÎNAINTE... DAR DE CE ŞI DOI ÎNAPOI ? Tinerii de la Grupul industrial de petrochimie din Borzeşti, in uzinele căruia muncesc aproape 2 200 de utecişti, au avut la Congres trei reprezentanţi : pe Mihai Ioa, secretarul comitetului, pe Elena Holerbac, laborantă la Uzina chimică, aleasă membră a C.C. al U.T.C., şi pe Mihai Masdeş de la „Rafinărie“, cum i se zice aici pe scurt uzinei de petrol. în perioada imediat următoare reîntoarcerii lor, aceştia s-au intîlnit cu activul, cu o mare parte din tinerii cuprinşi îndoială că, pe parcurs, vor apare şi altele. întrebarea pe care ne-o punem este în fond nu dacă ele vor fi luate la modul formal în considerare, ci dacă, adăugate celor dinţii, vor avea şansa să se împlinească şi, in fapt, pentru că, aşa cum am constatat, la Grupul industrial nu se face întotdeauna simţită o raportare obiectivă la posibilităţi, la condiţiile concrete de înfăptuire a proiectelor uneia sau alteia din organizaţii. Iată citeva argumente : Am consultat citeva din punctele programului de activităţi adoptat în Conferinţa de alegeri, vizind acţiuni de anvergură, reprezentative pentru orientarea lui generală. De pildă, la capitru renunţarea la celelalte, dimpotrivă, trebuie să le continue, să le întregească pentru ca împreună să constituie un proces firesc, care elimină prin definiţie orice pauză. PE LOCURI, FIŢI GATA... STAU PUŢIN ! Ara avut prilejul să vedem şi pe viu momentul noului start constituit de dezbaterea în adunările generale ale organizaţiilor U.T.C., a hotărîrilor Congresului, precum şi adaptarea acestora la cerinţele specifice ale oau unii ucenici la locul de muncă . Petre Catrinţaşu a cerut să se iniţieze schimburi de experienţă cu organizaţiile U.T.C. din alte întreprinderi cu profil similar . Remus Darie a apreciat negativ activitatea culturală desfăşurată, cerînd ca organizaţia U.T.C. să alcătuiască în scurt timp un program de acţiuni concrete, menite să răspundă unei cerinţe comune tuturor tinerilor. Bogate in idei, in sugestii, utile, cuvintele tinerilor ofereau din plin organizaţiei argumentele atingerii scopului pe care şi-l propusese în adunarea generală. Şi de această dată însă, aşteptările ne-au fost contrazise. Era limpede pentru oricine că momentul imediat de In cele 62 de organizaţii, aprofundind împreună cu ei ideile fundamentale ale Congresului. Măsurile de îmbunătăţire a programului de activităţi aşa cum s-a concretizat in cele din urmă, sunt rezultatul climatului de gindire colectivă. Citeva din măsurile preconizate depăşesc deja treapta programării de principiu. Aşa este cazul clubului de la Uzina chimică, pentru care a fost stabilit cu operativitate un spaţiu adecvat în curs de amenajare şi, mai cu seamă, al concursului recent iniţiat „Calitate ridicată — preţ de cost redus“, la care vor fi antrenaţi toţi tinerii din secţiile productive.. Nu este mai puţin adevărat ca multe din propuneri, evident de o mare utilitate, n-au ajuns să fie incluse încă in actualele măsuri de îmbunătăţire. Ne referim la sugestia lui Valentin Chivu, de la Direcţia mecanoenergetic, ca printre criteriile de evidenţiere în întrecerea ce se desfăşoară intre organizaţii să fie incluse invenţiile şi inovaţiile, tocmai în ideea promovării unei modalităţi stimulative pentru asimilarea şi valorificarea noutăţilor ştiinţei şi tehnicii ; la propunerea inginerului Cornel Moţiu, de la Uzina de cauciuc, ca faţă de tinerii care au lucrat in cadrul Grupului şi se reîntorc aici, după efectuarea stagiului militar, să se manifeste mai multă atenţie pentru că întreruperea le-a putut aduce lacune în cunoaşterea tehnologiilor moderne aplicate acum în producţie , la ideea inginerului Octavian Popoiu, de la Uzina de petrol, care atrăgea atenţia asupra consumurilor tehnologice ca parametru de apreciere a rezultatelor ce angajează organizaţiile U.T.C. aflate în concursul pentru titlul de fruntaşă. Fără rolul activităţilor cultural-educative se insera întocmirea unor scenarii pe tema comportării tinerilor in societate, urmînd ca ele să fie incluse apoi in repertoriul formaţiilor artistice. Cum se certifică in practica organizaţiei satisfacerea acestui obiectiv ? Pînă in prezent nu s-a întreprins nimic. Un alt exemplu. Programul de activităţi prezentase la Conferinţă, ca o noutate, iniţierea de către organizaţia U.T.C. a unui cadru mai adecvat exigenţelor intrării in producţie a absolvenţilor şcolilor profesionale. Iar unul din elementele principale ale formării acestui cadru era şi acela al alcătuirii unor ghiduri, prezentînd diverse informaţii despre locurile de muncă unde tinerii urmează ,să fie încadraţi. Ca şi acum 6 luni, această frumoasă iniţiativă a rămas tot în faza bunelor intenţii. Şi seria argumentelor de acest fel ar putea fi continuată. Să mai adăugăm cel puţin angajamentul pe care şi l-a asumat organizaţia U.T.C. ca în acest an 15 la sută din tineri să devină purtători ai insignei „Prieten al cărţii tehnice“. Se pare că, deşi pentru anul trecut secretarul comitetului U.T.C. pe G.I.P.R. aprecia desfăşurarea acestui concurs ca „o rană a activităţii noastre“ anul in curs nu oferă încă nici un indiciu că s-ar întreprinde ceva pentru a îndrepta lucrurile. Această situaţie restringe evident timpul de acţiune al fructificării practice a măsurilor preconizate acum. Este in afară de orice îndoială că noile obiective asumate nu pot fi un motiv penfiecărui colectiv in parte. Ne referim la posibilitatea pe care am avut-o de a asista la adunarea generală a organizaţiei U.T.C. din secţia atelierul mecanic din cadrul Uzinei chimice, iar în al doilea rind am putut reconstitui cu exactitate, la numai trei zile după ce avusese loc, adunarea generală a organizaţiei U.T.C. din secţia chimică a Termocentralei. Dacă, pentru început, anunţarea ordinei de zi a primei adunări lăsa impresia că totul a fost pregătit dinainte pină în ultimele amănunte, că s-au depus toate eforturile pentru ca momentul să se ridice la înălţimea unor aşteptări fireşti, intrarea propriu-zisă în miezul problemei avea să ne ofere o cu totul altă imagine. Primul căruia i s-a dat cuvintul a fost cel căruia i se încredinţase misiunea prezentării în adunare a informării cu privire la principalele aspecte ridicate de dezbaterile Congresului, cu referinţă la perspectiva activităţii organizaţiei. Cel puţin aşa precizase secretarul organizaţiei, Gheorghe Matei, atunci cînd anunţase ordinea de zi. Dar, în pofida acelitui ferm angajament, a urmat altceva. Ascultind, ne-am dat seama cu surprindere că informarea nu manifesta nici pe departe vreo intenţie cit de cit palpabilă de a concretiza afirmaţia lui Gheorghe Matei. Dimpotrivă, nu reţinuse nimic. Nici o idee de fond, o cit de timidă abordare directă a unor aspecte legate de viaţa reală a tinerilor. In schimb, erau prezentate din abundenţă amănuntele de suprafaţă. In continuare s-a dat cuvintul tinerilor, lor însă solicitîndu-li-se în mod expres să se raporteze la probleme concrete, să facă propuneri. Şi tinerii au răspuns aşa cum se cuvine solicitării. Din multele probleme la care s-au referit, ne permitem să consemnăm cîteva. Gheorghe Reian a atras atenţia asupra faptului că mulţi tineri absentează neimotivat de la lucru. Spiridon Mihăilă a vorbit, printre altele despre purtarea necorespunzâtoare pe care o răspunde acestor preocupări era chiar programul de activităţi îmbunătăţit ce urma să fie adoptat. Cu toate acestea, printre „îmbunătăţirile“ anunţate in finalul adunării, nu-şi afla locul nici una dintre propunerile tinerilor. Ele constau în „se va executa mai multe ore de muncă patriotică“, „se va urmări mai îndeaproape disciplina în producţie“, „se va analiza calitatea reparaţiilor făcute de uteciştii din atelier“. Contradicţia dintre problemele ridicate de tineri şi ceea ce în ultimă instanţă s-a adoptat drept „îmbunătăţiri“ ale programului de activităţi este o dovadă a lipsei de receptivitate din partea biroului care n-a ştiut să profite de fondul de idei exprimat in opiniile tinerilor, că a rămas în continuare la distanţă de realitate. Cit priveşte adunarea generală a organizaţiei U.T.C. din secţia chimică a Termocentralei, lucrurile sunt mai simple. Aici, totul s-a redus la prezentarea informării, este adevărat, de bună calitate, atacînd probleme de interes major. După acest punct însă, n-au mai urmat nici discuţiile, nici propunerile, nici preconizata îmbunătăţire a programului de activităţi. Cauza este descoperită acum în pasivitatea uteciştilor. Dar, reclamata pasivitate are şi ea o explicaţie. Adunarea generală urma unei lungi perioade de stagnare, în care, asemenea momente dispăruseră din viaţa organizaţiei. La aceasta comitetul nu se gîndise. MOMENTELE CARE DAU VALOARE PERSPECTIVEI Intenţiile, aşa cum ne sunt expuse de secretarul comitetului U.T.C. al Termocentralei Borzeşti, Dumitru Maricaş, dovedesc o anumită cunoaştere a problematicii actuale, a spiritului nou, creator, care a emanat de la tribuna Congresului spre organizaţiile U.T.C. din întreaga ţară. Dovedesc chiar un real interes de a le raporta convin PROGRAMELE DE ACTIVITATE SUNT SUPUSE ACUM ÎMBUNĂTĂŢIRILOR Ce s-a realizat din ce au hotărit tinerii ? GHEORGHE REICAN SPIRIDON MIHĂILĂ Adunarea generală — momentul noului start Concluzia, dacă mai este nevoie de vreuna, ne duce cu necesitate la o singură idee. Hotărîrile Congresului trebuie să constituie pentru toate organizaţiile U.T.C. momentul unui nou început, care le marchează activitatea aşa cum au făcut-o în urmă cu şase luni adunările de alegeri, însă pe un alt plan calitativ superior. Raportarea lui la problematica de atunci a fiecărei organizaţii trebuie făcută în lumina înnoirilor pe care le-a adus, a modificărilor de profunzime pe care le preconizează, astfel încît răspunsurile date acum să se situeze în continuarea întrebărilor mai vechi dar să le imprime şi o mai mare bogăţie de soluţii, potrivit împrejurărilor şi realităţilor interne ale fiecărui colectiv. In mod firesc, aceste răspunsuri nu se pot limita la formularea unor soluţii de strictă actualitate, chiar dacă ele oferă într-un moment sau altul prilejuri de satisfacţii, ci trebuie să asigure problemelor celor mai actuale căile de acoperire în perspectiva evoluţiei lor. Condiţia dintotdeauna a păstrării în actualitate a fost gîndirea şi acţiunea deschisă spre viitor. Iar pentru a dobîndi această trăsătură este necesar ca posibilităţile din fiecare moment ale organizaţiei U.T.C., capacitatea de acţiune a acestui organism în continuă dezvoltare să-şi găsească reflectarea şi rezolvările în propriile proiecte, în realizările prin care îşi certifică existenţa şi I BRAŞOV. LA LUCRU,50 000 TINERI In cadrul multiplelor acţiuni dedicate aniversării semicentenarului P.C.R., iniţiate de Comi-I tetul judeţean Braşov al U.T.C., munca voluntar-patriotică constituie un obiectiv de maximă importanţă. Pînă în prezent cei peste 50 000 de tineri participanţi la acţiunile de muncă voluntarpatriotică au colectat peste 6.650 t tone fier vechi, au curăţat 1 600 ha păşuni, au plantat 6 000 pomi fructiferi şi ornamentali, au curăţat şi întreţinut 450 000 m.p. zone verzi, au îngrijit sau ame- I najat 43 terenuri de sport. S-a lucrat, de asemenea, la întreţi-I nerea drumurilor turistice Braşov—Poiană, Rîşnov—Cetate, Codlea—Ştrand, Codlea—Vârful I Măgura, s-au curăţat şi săpat 68 km şanţuri, s-au taluzat maluri de rîuri, pe o distanţă de 4 km. Valoarea lucrărilor nefinan-I ţate realizate totalizează in prezent circa 8 500 000 lei. Rezultate deosebite au obţinut tinerii din organizaţiile U.T.C. de la Uzina de autocamioane, Şcoala profesională Hidromecanica, Grupul şcolar al Uzinei de autocamioane, Liceul din Săcele, Şcoala profesională „Electroprecizia“-Săcele, Combinatul chimic Făgăraş, Uzina II etc. Mii şi mii de tineri din judeţ au executat duminică lucrări de înfrumuseţare a oraşelor, satelor şi întreprinderilor, plantînd 2 000 bucăţi pomi ornamentali şi fructiferi, au curăţat 220 008 m.p. zone verzi, încărcat şi transportat 200 m.c. pămînt vegetal, au curăţat 620 ha păşune, participînd totodată la întreţinerea a 8 parcuri, la curăţirea şanţurilor şi a rigolelor pe o distanţă de 22 km. în cinstea semicentenarului partidului, organizaţia judeţeană Braşov va realiza 50 la sută din angajamentele de muncă voluntar-patriotică pe 1971. DUMITRU GRIGORESCU ARAD : ANGAJAMENTELE VOR FI DEPĂŞITE ! Aproape 2 500 de tineri din municipiul Arad au împînzit zilele acestea străzile oraşului, parcurile şi locurile de agrement. Obiectivele vizate de ei in mod deosebit sint acelea prin a căror dare în folosinţă vor schimba fizionomia oraşului, sporind spaţiile de odihnă şi cultură. Astfel, în Piaţa Gării, care împreună cu noile construcţii urmează a fi dată în folosinţă în cinstea aniversării partidului, zilnic, tinerii oraşului îşi aduc partea lor de contribuţie. Aceiaşi neobosiţi tineri au muncit şi vor continua să muncească intens la lărgirea şi amenajarea spaţiilor noului ştrand, evidenţiindu-se pe acest şantier pînă In prezent, elevii de la Grupul şcolar al Uzinei de vagoane, Liceul nr. 3, Liceul agricol, Liceul economic, Hărnicia şi entuziasmul dovedit atestă hotărîrea pe care tinerii Aradului au luat-o în cinstea aniversării semicentenarului partidului de a depăşi angajamentele luate în cadrul muncii voluntar-patriotice. La capitolul „fier vechi" această depăşire se apropie deja de sută la sută. De altfel şi tinerii din oraşul Sebiş, judeţul Arad, şi-au îndeplinit deja sarcinile luate pentru anul acesta, atît la lucrările finanţate cit şi la cele nefinanţate. ■jir ION DANCEA CORESPONDENŢII NOŞTRI RELATEAZĂ Pii DE PRIMĂVARĂ JOI 8 APRILIE 1971 Formele tinereşti * ciştigă teren Ancheta pe care am efectuat-o în unele organizaţii U.T.C. din judeţele Arad, Bihor şi Timiş, şi-a propus reliefarea unora dintre formele de activitate ale căror trăsături să contureze tocmai ceea ce numim cu un termen cu valenţe multiple : specific tineresc. Exemplele pe care le vom utiliza, selecţionate dintr-un număr mare de cazuri întîlnite, vor reuşi, credem, să dea răspunsul aşteptat urmărind cu precădere acele elemente care pot constitui o experienţă demnă de valorificat Mai întîi, DEMONSTRAŢIA UNUI CERC DE RADIOAMATORI . NU NUMĂRUL CONTEAZĂ, CI CALITATEA PARTICIPĂRII In 1968 la Liceul industrial de construcţii civile din Timişoara lua fiinţă, beneficiind de îndrumarea prof. Nechita Pantelimon, directorul liceului, cercul de radioamatori. Pornind la drum, cercul şi-a propus atingerea a două obiective: familiarizarea tinerilor cu problemele de electrotehnică şi electronică, probleme care le sunt necesare şi în viitoarea lor meserie şi educarea spiritului de disciplină prin obişnuinţa respectării regulilor şi normativelor impuse de radioamatorism. „Sigur, ne spunea prof. Nechita Pantelimon, tînărul nu poate fi obligat de la început să se integreze total în acest comportament, dar lucrul de fiecare zi îl obişnuieşte cu o anumită etică şi conştiinciozitate. Adaug că obiectivele pe care ni le-am propus nu s-au realizat şi nici nu trebuie realizate prin acţiuni colaterale, ci prin însăşi activitatea cercului". Una dintre problemele pe care membrii cercului au avut-o de rezolvat şi pentru care au căutat şi găsit soluţii dintre cele mai diverse, subsumate aceluiaşi scop, a fost aceea a bazei materiale. In cele din urmă, au reuşit, în primul rind prin autodotare, apelînd deci la mijloace proprii, apoi prin contribuţia părinţilor şi a Consiliului judeţean pentru cultură fizică şi sport, să-şi procure şi construiască aparatura trebuincioasă iniţierii în tainele radioamatorismului şi antrenamentului zilnic necesar. Au fost în biografia amintitului cerc, situatiniţial în atenţia tuturor, momente care au făcut ca această atenţie să slăbească. Intre altele, pornind la drum cu 80 de membri, cercul a ajuns să numere, la cîtva timp, doar 20 de pasionaţi. Numai că aprecierile nu tocmai favorabile, determinate de această evoluţie, n-au descurajat. Cei 20 de tineri care activează în continuare se pot numi cu adevărat radioamatori pentru că pasiunii i-au adăugat voinţa, dăruirea. S-a produs în acest fel o selecţie, după părerea noastră firească, selecţie în urma căreia a ieşit învingătoare calitatea. Subliniem acest aspect pentru că in numeroase cazuri se urmăreşte excesiv numărul, ajungîndu-se din această cauză la iniţierea unor acţiuni formale, de slabă calitate. Convingerea noastră este întărită, de altfel, şi de opinia tov. Marian Cornel, secretar al Comitetului municipal Arad al U.T.G., care remarca : „Există la unele organizaţii practica de a realiza manifestări de amploare, cu o participare numeroasă, urmărindu-se nu atît calitatea acţiunilor şi eficacitatea lor, cit mai ales numărul mare de participanţi. Rezultatul — monotonie şi dezinteres, senzaţia obligativităţii participării fizice. O acţiune ratată în fond". Ceea ce au înţeles că nu trebuie să facă uteciştii liceului de construcţii. UN CRITERIU DE LA CARE TREBUIE SA PORNIM : PREOCUPĂRILE, NEVOILE ŞI INTERESELE TINERILOR Acţiunea pe care o vom relata mai jos nu are nimic senzaţional, nimic deosebit. Cercuri agrotehnice, căci despre un asemenea cerc este vorba, funcţionează în multe alte organizaţii U.T.C. Ceea ce am dori să reţinem în cazul cercului agrotehnic de la C.A.P. Valea lui Mihai, judeţul Bihor, este faptul că a fost organizat în urma dorinţei tinerilor de a-şi îmbogăţi cunoştinţele, de a se specializa într-un sector anume, porninduse de la realitatea concretă a acestei organizaţii, de la nevoile imediate şi de perspectivă ale C.A.P. „Pentru că în cooperativa noastră agricolă de producţie —■ motiva Kovács Ludovic, secretarul organizaţiei U.T.C. — legumicultura este unul din sectoarele importante şi aici lucrează foarte mulţi tineri care vor să se specializeze în acest sector, am răspuns dorinţei acestora şi, împreună cu factorii de conducere din C.A.P., am înfiinţat un cerc agrotehnic. Acţiunea a fost binevenită şi rezultatele ei concretizate în participare şi producţie“. „De fapt, acesta nu este singurul cerc, să-i zicem profesional, completează Oroszi Francisc, secretarul comitetului comunal U.T.C. Valea lui Mihai. Am profitat de existenţa unor condiţii optime la I.A.S. din localitate şi, împreună, am organizat, pentru specialişti şi cadrele tehnice, un Agroclub“. Un exemplu concret de adaptare a formelor de activitate la nevoile şi dorinţa tinerilor prin crearea unor cercuri diversificate pe categorii de preocupări, profesii şi grad de pregătire, legate direct de activitatea de producţie. EFICIENŢA — FACTOR CE NU POATE FI NEGLIJAT Finalizarea, într-un fel sau altul, a activităţilor diverselor cercuri este una din condiţiile ce contribuie la viabilitatea lor, la sporirea interesului şi menţinerea acestuia în ritmul susţinut necesar. Este o cerinţă valabilă pentru toate cercurile tehnico-aplicative. Şi nu numai pentru acestea. Să ne oprim, de pildă, la cercul de sociologie al Liceului din Cermei, judeţul Arad, condus de prof. Tiberiu Lăzureanu. Cum s-ar putea asigura utilitatea, cum ar putea fi valorificate activităţile într-un astfel de cerc cu profil evident teoretic ? Iată că cercul tinerilor sociologi din Cermei răspunde afirmativ. Printr-un program aparent pretenţios formulat, el îşi propune să iniţieze pe membrii săi în problemele de metodologie a întreprinderii anchetelor sociologice, să investigheze preocupările, preferinţele şi vocaţiile uteciştilor şi pionierilor, să popularizeze unele cercetări actuale în probleme de sociologie literară, educaţională şi de orientare şcolară şi profesională. Un program pe cit de interesant pe atît de util prin caracterul concret şi cu aplicabilitate la nevoile procesului de învăţămînt. Pentru că rezultatul anchetelor sociologice pe temele enunţate vor fi utilizate în primul rind de conducerea şcolii şi organizaţia U.T.C. în găsirea soluţiilor celor mai, adecvate pentru continua îmbunătăţire a activităţii pe diferite planuri. .Şi dacă finalitatea este posibilă chiar în cadrul unor cercuri cu conţinut oarecum teoretic, cu atît mai mult aceasta nu trebuie să lipsească în activitatea cercurilor tehnico-aplicative. Modalităţile cele mai felurite de a concretiza participarea tinerilor la diversele forme de activitate sunt inepuizabile şi depinde numai de tineri să le găsească pe cele mai adecvate. Notăm cîteva exemple pentru a demonstra gama largă de posibilităţi existente. Cercul cine foto al Liceului industrial de construcţii civile din Timişoara a realizat două scurt-metraje — Structuri multietajate şi Oraşul de pe Bega , folosite in procesul de învăţămint. Cercul de artizanat al Liceului nr. 6 din Timişoara a realizat costumele necesare formaţiei de dansuri populare a şcolii, iar cercul de mîini îndemînatice de la Liceul din Marghita-Bihor organizează o expoziţie cu vînzare de broderie, cusături, lucru la gherghef, traforaj şi lucrări în lemn, obiecte de uz casnic. Cu fondurile realizate işi vor procura uneltele şi materialul necesar utilării şi funcţionării în continuare a cercului. Membrii cercului de lăcătuşerie artistică de la Liceul agricol din Oradea şi cei ai cercului de cusături naţionale de la Şcoala generală din comuna Săcădat, judeţul Bihor, şi-au împodobit localurile şcolii cu produsele lor, dîndu-le astfel o notă de originalitate şi frumos. Ancheta noastră se sfîrşeşte aici. Propunîndu-ne să subliniem experienţele privind găsirea unor forme tinereşti diverse, adaptate condiţiilor şi interesului uteciştilor, rămînem cu regretul că economia de spaţiu nu ne dă posibilitatea să amintim încă atîtea alte lucruri interesante pe care le-am intîlnit în organizaţiile U.T.C. din cele trei judeţe. AL. DOBRE Prinde contur ţesătura ieşită din îndeminaticele mîini ale elevelor din cercul de cusături-artizanat al Liceului nr. 6 — Timişoara