Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)

1971-04-08 / nr. 6807

..SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 3 Atmosfera pe care am surprins-o în aceste zile în organizaţiile U.T.C., discu­ţiile purtate cu secretarii şi membri ai comitetelor U.T.C., cu numeroşi tineri, impun o constatare : preocuparea esen­ţială a momentului actual este aceea a transpunerii în viaţă a hotărîrilor Con­gresului, a desfăşurării întregii munci educative în spiritul novator al ideilor acestuia. Au loc dezbateri ample, sunt formulate sugestii utile, fiecare întîlnire a tinerilor reprezintă un prilej de afir­mare a iniţiativei, de promovare a unor propuneri care se înscriu firesc în peri­metrul măsurilor cuprinse în programele de activităţi adoptate de adunările şi con­ferinţele de dare de seamă şi alegeri. Sunt definite direcţiile viitoare de acţiu­ne, sunt puse la punct detaliile lor or­ganizatorice, se conturează de pe acum activităţi specifice, capabile să răs­pundă, aşa cum o cursa Congresul, pro­priilor lor exigenţe actuale şi de perspec­tivă. Consecinţă firească a consultării ma­selor de tineri, a dialogului deschis pur­tat cu aceştia, apariţia unor noi obiec­tive, a unor proiecte mai înalte se în­trupează în mod organic, în programele pe baza cărora fiecare organizaţie şi-a desfăşurat şi pînă în prezent activitatea. Raportate la aceleaşi intenţii şi împre­jurări concrete, apreciate însă de astă dată dintr-un unghi de vedere nou, ele trebuie să-şi asigure premiza înfăptuirii tocmai în perspectiva continuităţii a ceea ce au întreprins deja, a ceea ce au rea­lizat. Reporterilor li s-a înfăţişat, aşadar, ta­bloul unor preocupări multiple. Nu este însă mai puţin adevărat că, în alte lo­curi, aceste preocupări se prezintă frag­mentar şi neconcludent, că dau chiar im­presia unei campanii care uită deseori să facă apel la posibilităţile existente în sînul fiecărui colectiv, orientîndu-se cu precădere asupra obiectivului de ultimă oră şi aruncînd în anonimat angajamen­te la fel de importante rostite cu şase luni în urmă cu prilejul adunărilor şi conferinţelor de alegeri. Cîteva aseme­nea aspecte contradictorii, derutante, ni s-au înfăţişat şi în activitatea organiza­ţiilor U.T.C. de pe platforma industrială a municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej, în cele din cadrul Grupului industrial de petrochimie Borzeşti, ca şi la Termocen­trala cu acelaşi nume. Ne-am propus să stăruim astăzi asupra ler­­gător la realităţile organizaţiei sale, pentru a le face să tră­iască prin condiţiile şi posibili­tăţile ei proprii. Din păcate, însă, aceste bune intenţii nu-şi găsesc corespondentul şi în pro­iectele pe care comitetul şi le propune pentru perioada urmă­toare. Mai mult decit atît, nu au puncte de sprijin, nici în obiec­tivele pe care acelaşi comitet si le-a asumat in conferinţa de dare de seamă şi alegeri. Ra­portul dintre posibilităţile con­crete şi căile de realizare a lor se dovedea de la bun inceput o falsă problemă : programul a­­doptat îşi propunea să reali­zeze nu ceva anume, ci cita ceva din toate. Olimpiadele, intîlniri­­le cu diverşi factori, duminicile culturale, serile distractive, ac­ţiunile de îndrumare spre casa de cultură nu erau decit enume­rate, ca într-un inventar fugitiv al posibilităţilor, fără să se facă referiri mai exacte asupra vre­uneia. în felul acesta, condiţia de îndeplinire a lor rămânea doar linia minimei rezistenţe, terenul de acţiune putea cuprin­de şi mult şi puţin, cu alte cu­vinte nici una, nici alta. Explicaţia ne-a fost servită chiar de secretarul comitetului U.T.C. într-una din afirmaţiile sale : „Programele adoptate la alegeri nu au de multe ori decit o valoare de moment, nu sunt concepute intr-un unghi de per­spectivă şi de aceea işi pierd în scurtă vreme valabilitatea. Noi înşine, trebuie să recunoaştem, am apelat în foarte puţine îm­prejurări la ei“. Argumentul acesta poate fi invocat foarte bine şi in actul de îmbunătăţire a programului de activităţi consumat intr-o şe­dinţă de comitet la începutul lu­nii martie. S-au făcut şi atunci cîteva propuneri,­­s-a întocmit şi o listă cu vreo şase puncte, însă, de fapt, noile obiective nu le îmbogăţeau pe celelalte, ci le repetau încă o dată, cu alte fra­ze : „mobilizarea la cursurile de calificare şi perfecţionare pro­fesională“, „eforturi mai susţi­nute pentru...“ etc. Un singur punct intr-adevăr interesant, re­feritor la crearea unei grupe de cadre tehnice pentru propaganda ştiinţei şi tehnicii, nu le salvează deloc pe celelalte, ci dimpotri­vă le subliniază debilitatea. Conştient sau nu, punctul de ve­dere potrivit căruia programul are doar o valabilitate de mo­ment şi nu răspunde decit unor imperative de importantă tre­cătoare s-a strecurat şi aici, in procesul de lărgire a sa cu o­­biective înscrise pe o orbită de perspectivă. Posibilităţile orga­nizaţiei sunt astfel induse în e­­roare şi nereflectate în mod co­respunzător din cauza unei ati­tudini comode de a crede că le poate acoperi printr-un balans între mult şi puţin, prin proiecte care pot fi îndeplinite acum, mai tîrziu sau niciodată. REMUS DARIE PETRE CATRINŢAŞU Fotografii: P. TINJALA UN PAS ÎNAINTE... DAR DE CE ŞI DOI ÎNAPOI ? Tinerii de la Grupul industrial de petrochimie din Borzeşti, in uzinele căruia muncesc aproape 2 200 de utecişti, au avut la Con­gres trei reprezentanţi : pe Mi­­hai Io­a, secretarul comitetului, pe Elena Holerbac, laborantă la Uzina chimică, aleasă membră a C.C. al U.T.C., şi pe Mihai Mas­­deş de la „Rafinărie“, cum i se zice aici pe scurt uzinei de pe­trol. în perioada imediat urmă­toare reîntoarcerii lor, aceştia s-au intîlnit cu activul, cu o mare parte din tinerii cuprinşi îndoială că,­ pe parcurs, vor a­­pare şi altele. întrebarea pe care ne-o punem este în fond nu dacă ele vor fi luate la modul formal în considerare, ci dacă, adăugate celor dinţii, vor avea şansa să se împlinească şi, in fapt, pentru că, aşa cum am con­statat, la Grupul industrial nu se face întotdeauna simţită o rapor­tare obiectivă la posibilităţi, la condiţiile concrete de înfăptuire a proiectelor uneia sau alteia din organizaţii. Iată citeva argu­mente : Am consultat citeva din punc­tele programului de activităţi a­­doptat în Conferinţa de alegeri, vizind acţiuni de anvergură, re­prezentative pentru orientarea lui generală. De pildă, la capi­tru renunţarea la celelalte, dim­potrivă, trebuie să le continue, să le întregească pentru ca îm­preună să constituie un proces firesc, care elimină prin defini­ţie orice pauză. PE LOCURI, FIŢI GATA... STAU­ PUŢIN ! Ara avut prilejul să vedem şi pe viu momentul noului start constituit de dezbaterea în adu­nările generale ale organizaţii­lor U.T.C., a hotărîrilor Congre­sului, precum şi adaptarea aces­tora la cerinţele specifice ale o­au unii ucenici la locul de muncă . Petre Catrinţaşu a ce­rut să se iniţieze schimburi de experienţă cu organizaţiile U.T.C. din alte întreprinderi cu profil similar . Remus Darie a apreciat negativ activitatea cul­turală desfăşurată, cerînd ca or­ganizaţia U.T.C. să alcătuiască în scurt timp un program de ac­ţiuni concrete, menite să răs­pundă unei cerinţe comune tu­turor tinerilor. Bogate in idei, in sugestii, utile, cuvintele tine­rilor ofereau din plin organiza­ţiei argumentele atingerii sco­pului pe care şi-l propusese în adunarea generală. Şi de această dată însă, aşteptările ne-a­u fost contrazise. Era limpede pentru oricine că momentul imediat de In cele 62 de organizaţii, apro­­fundind împreună cu ei ideile fundamentale ale Congresului. Măsurile de îmbunătăţire a pro­gramului de activităţi aşa cum s-a concretizat in cele din urmă, sunt rezultatul climatului de gindire colectivă. Citeva din măsurile preconizate depăşesc deja treapta programării de principiu. Aşa este cazul clubu­lui de la Uzina chimică, pentru care a fost stabilit cu operativi­tate un spaţiu adecvat în curs de amenajare şi, mai cu seamă, al concursului recent iniţiat „Calitate ridicată — preţ de cost redus“, la care vor fi antrenaţi toţi tinerii din secţiile produc­tive.. Nu este mai puţin adevărat ca multe din propuneri, evident de o mare utilitate, n-au ajuns să fie incluse încă in actualele mă­suri de îmbunătăţire. Ne refe­rim la sugestia lui Valentin Chivu, de la Direcţia mecano­­energetic, ca printre criteriile de evidenţiere în întrecerea ce se desfăşoară intre organizaţii să fie incluse invenţiile şi ino­vaţiile, tocmai în ideea promo­vării unei modalităţi stimulati­ve pentru asimilarea şi valori­ficarea noutăţilor ştiinţei şi teh­nicii ; la propunerea inginerului Cornel Moţiu, de la Uzina de cauciuc, ca faţă de tinerii care au lucrat in cadrul Grupului şi se reîntorc aici, după efectuarea stagiului militar, să se manifeste mai multă atenţie pentru că în­treruperea le-a putut aduce la­cune în cunoaşterea tehnologii­lor moderne aplicate acum în producţie , la ideea inginerului Octavian Popoiu, de la Uzina de petrol, care atrăgea atenţia asu­pra consumurilor tehnologice ca parametru de apreciere a rezul­tatelor ce angajează organiza­ţiile U.T.C. aflate în concursul pentru titlul de fruntaşă. Fără rolul activităţilor cultural-edu­cative se insera întocmirea unor scenarii pe tema comportării ti­nerilor in societate, urmînd ca ele să fie incluse apoi in reper­toriul formaţiilor artistice. Cum se certifică in practica organiza­ţiei satisfacerea acestui obiec­tiv ? Pînă in prezent nu s-a în­treprins nimic. Un alt exemplu. Programul de activităţi prezen­tase la Conferinţă, ca o noutate, iniţierea de către organizaţia U.T.C. a unui cadru mai adecvat exigenţelor intrării in producţie a absolvenţilor şcolilor profesio­nale. Iar unul din elementele principale ale formării acestui cadru era şi acela al alcătuirii unor ghiduri, prezentînd diverse informaţii despre locurile de muncă unde tinerii urmează ,să fie încadraţi. Ca şi acum 6 luni, această frumoasă iniţiativă a ră­mas tot în faza bunelor inten­ţii. Şi seria argumentelor de a­­cest fel ar putea fi continuată. Să mai adăugăm cel puţin anga­jamentul pe care şi l-a asumat organizaţia U.T.C. ca în acest an 15 la sută din tineri să devină purtători ai insignei „Prieten al cărţii tehnice“. Se pare că, deşi pentru anul trecut secretarul co­mitetului U.T.C. pe G.I.P.R. a­­precia desfăşurarea acestui con­curs ca „o rană a activităţii noastre“ anul in curs nu oferă încă nici un indiciu că s-ar în­treprinde ceva pentru a îndrep­ta lucrurile. Această situaţie restringe evi­dent timpul de acţiune al fructi­ficării practice a măsurilor pre­conizate acum. Este in afară de orice îndoială că noile obiective asumate nu pot fi un motiv pen­fiecărui colectiv in parte. Ne re­ferim la posibilitatea pe care am avut-o de a asista la adunarea generală a organizaţiei U.T.C. din secţia atelierul mecanic din cadrul Uzinei chimice, iar în al doilea rind am putut reconsti­tui cu exactitate, la numai trei zile după ce avusese loc, adu­narea generală a organizaţiei U.T.C. din secţia chimică a Termocentralei. Dacă, pentru început, anun­ţarea ordinei de zi a primei a­­dunări lă­sa impresia că totul a fost pregătit dinainte pină în ultimele amănunte, că s-au de­pus toate eforturile pentru ca momentul să se ridice la înălţi­mea unor aşteptări fireşti, in­trarea propriu-zisă în miezul problemei avea să ne ofere o cu totul altă imagine. Primul că­ruia i s-a dat cuvintul a fost cel căruia i se încredinţase misiu­nea prezentării în adunare a in­formării cu privire la principa­lele aspecte ridicate de dezba­terile Congresului, cu referinţă la perspectiva activităţii orga­nizaţiei. Cel puţin aşa precizase secretarul organizaţiei, Gheor­ghe Matei, atunci cînd anunţase ordinea de zi. Dar, în pofida a­­celitui ferm angajament, a ur­mat altceva. Ascultind, ne-am dat seama cu surprindere că in­formarea nu manifesta nici pe departe vreo intenţie cit de cit palpabilă de a concretiza afir­maţia lui Gheorghe Matei. Dim­potrivă, nu reţinuse nimic. Nici o idee de fond, o cit de timi­dă abordare directă a unor as­pecte legate de viaţa reală a tinerilor. In schimb, erau­ pre­zentate din abundenţă amănun­tele de suprafaţă. In continuare s-a dat cuvin­tul tinerilor, lor însă solicitîn­­du-li-se în mod expres să se raporteze la probleme concrete, să facă propuneri. Şi tinerii au răspuns aşa cum se cuvine soli­citării. Din multele probleme la care s-au referit, ne permitem să consemnăm cîteva. Gheorghe Rei­an a atras a­­tenţia asupra faptului că mulţi tineri absentează neimotivat de la lucru. Spiridon Mihăilă a vorbit, printre altele despre pur­tarea necorespunzâtoare pe care o răspunde acestor preocupări era chiar programul de activi­tăţi îmbunătăţit ce urma să fie adoptat. Cu toate acestea, prin­tre „îmbunătăţirile“ anunţate in finalul adunării, nu-şi afla locul nici una dintre propunerile tine­rilor. Ele constau în „se va exe­cuta mai multe ore de muncă patriotică“, „se va urmări mai îndeaproape disciplina în pro­ducţie“, „se va analiza calitatea reparaţiilor făcute de uteciştii din atelier“. Contradicţia dintre problemele ridicate de tineri şi ceea ce în ultimă instanţă s-a adoptat drept „îmbunătăţiri“ ale progra­mului de activităţi este o dova­dă a lipsei de receptivitate din partea biroului care­ n-a ştiut să profite de fondul de idei expri­mat in opiniile tinerilor, că a rămas în continuare la distanţă de realitate. Cit priveşte adunarea generală a organizaţiei U.T.C. din secţia chimică a Termocentralei, lucru­rile sunt mai simple. Aici, totul s-a redus la prezentarea infor­mării, este adevărat, de bună ca­litate, atacînd probleme de in­teres major. După acest punct însă, n-au mai urmat nici discu­ţiile, nici propunerile, nici pre­conizata îmbunătăţire a progra­mului de activităţi. Cauza este descoperită acum în pasivitatea uteciştilor. Dar, reclamata pasi­vitate are şi ea o explicaţie. A­­dunarea generală urma unei lungi perioade de stagnare, în care, asemenea momente dis­păruseră din viaţa organizaţiei. La aceasta comitetul nu se gîn­­di­se. MOMENTELE CARE DAU VALOARE PERSPECTIVEI Intenţiile, aşa cum ne sunt ex­puse de secretarul comitetului U.T.C. al Termocentralei Bor­zeşti, Dumitru Maricaş, dove­desc o anumită cunoaştere a problematicii actuale, a spiritu­lui nou, creator, care a emanat de la tribuna Congresului spre organizaţiile U.T.C. din întreaga ţară. Dovedesc chiar un real interes de a le raporta convin­ PROGRAMELE DE ACTIVITATE SUNT SUPUSE ACUM ÎMBUNĂTĂŢIRILOR C­e s-a realizat din ce au hotărit tinerii ? GHEORGHE REICAN SPIRIDON MIHĂILĂ Adunarea generală — momentul noului start Concluzia, dacă mai este nevoie de vreuna, ne duce cu necesitate la o singură idee. Hotărîrile Congresului trebuie să constituie pentru toate organizaţiile U.T.C. momentul unui nou început, care le marchează activitatea aşa cum au făcut-o în urmă cu şase luni adunările de alegeri, însă pe un alt plan calitativ superior. Raportarea lui la problematica de atunci a fiecărei organizaţii trebuie făcută în lumina înnoirilor pe care le-a adus, a modificărilor de profunzime pe care le preconizează, astfel încît răspunsurile date acum să se situeze în continuarea întrebărilor mai vechi dar să le imprime şi o mai mare bogăţie de soluţii, potrivit împreju­rărilor şi realităţilor interne ale fiecărui colectiv. In mod fi­resc, aceste răspunsuri nu se pot limita la formularea unor soluţii de strictă actualitate, chiar dacă ele oferă într-un mo­ment sau altul prilejuri de satisfacţii, ci trebuie să asigure problemelor celor mai actuale căile de acoperire în pers­pectiva evoluţiei lor. Condiţia dintotdeauna a păstrării în actualitate a fost gîndirea şi acţiunea deschisă spre viitor. Iar pentru a dobîndi această trăsătură este necesar ca po­sibilităţile din fiecare moment ale organizaţiei U.T.C., ca­pacitatea de acţiune a acestui organism în continuă dezvol­tare să-şi găsească reflectarea şi rezolvările în propriile proiecte, în realizările prin care îşi certifică existenţa ş­i I BRAŞOV. LA LUCRU,­­50 000 TINERI In cadrul multiplelor acţiuni dedicate aniversării semicente­narului P.C.R., iniţiate de Comi-I tetul judeţean Braşov al U.T.C., munca voluntar-patriotică cons­tituie un obiectiv de maximă im­portanţă. Pînă în prezent cei­­ peste 50 000 de tineri participanţi la acţiunile de muncă voluntar­­patriotică au colectat peste 6.650 t tone fier vechi, au curăţat 1 600 ha păşuni, au plantat 6 000 pomi fructiferi şi ornamentali, au cu­­răţat şi întreţinut 450 000 m.p.­­ zone verzi, au îngrijit sau ame- I najat 43 terenuri de sport. S-a lucrat, de asemenea, la întreţi-I nerea drumurilor turistice Bra­şov—Poiană,­­ Rîşnov—Cetate, Codlea—Ştrand, Codlea—Vârful I Măgura, s-au curăţat şi săpat 68 km şanţuri, s-au taluzat ma­luri de rîuri, pe o distanţă de 4 km. Valoarea lucrărilor nefinan-I ţate realizate totalizează in pre­zent circa 8 500 000 lei. Rezultate deosebite au obţinut tinerii din organizaţiile U.T.C. de la Uzina de autocamioane, Şcoala profesională Hidromeca­nica, Grupul şcolar al Uzinei de autocamioane, Liceul din Săce­­le, Şcoala profesională „Electro­precizia“-Săcele, Combinatul chimic Făgăraş, Uzina II etc. Mii şi mii de tineri din judeţ au executat duminică lucrări de înfrumuseţare a oraşelor, sate­lor şi întreprinderilor, plantînd 2 000 bucăţi pomi ornamentali şi fructiferi, au curăţat 220 008 m.p. zone verzi, încărcat şi tran­sportat 200 m.c. pămînt vegetal, au curăţat 620 ha păşune, parti­­cipînd totodată la întreţinerea a 8 parcuri, la curăţirea şanţuri­lor şi a rigolelor pe o distanţă de 22 km. în cinstea semicentenarului partidului, organizaţia judeţeană Braşov va realiza 50 la sută din angajamentele de muncă volun­tar-patriotică pe 1971. DUMITRU GRIGORESCU ARAD : ANGAJAMENTELE VOR FI DEPĂŞITE ! Aproape 2 500 de tineri din municipiul Arad au împînzit zi­lele acestea străzile oraşului, parcurile şi locurile de agre­ment. Obiectivele vizate de ei in mod deosebit sint acelea prin a căror dare în folosinţă vor schimba fizionomia oraşului, sporind spaţiile de odihnă şi cultură. Astfel, în Piaţa Gării, care împreună cu noile cons­trucţii urmează a fi dată în fo­losinţă în cinstea aniversării partidului, zilnic, tinerii oraşu­lui îşi aduc partea lor de con­tribuţie. Aceiaşi neobosiţi tineri au muncit şi vor continua să muncească intens la lărgirea şi amenajarea spaţiilor noului ştrand, evidenţiindu-se pe acest şantier pînă In prezent, elevii de la Grupul şcolar al Uzinei de vagoane, Liceul nr. 3, Liceul a­­gricol, Liceul economic, Hărni­cia şi entuziasmul dovedit ates­tă hotărîrea pe care tinerii A­­radului au luat-o în cinstea aniversării semicentenarului par­tidului de a depăşi angajamente­le luate în cadrul muncii volun­­tar-patriotice. La capitolul „fier vechi" această depăşire se apro­pie deja de sută la sută. De altfel şi tinerii din oraşul Sebiş, judeţul Arad, şi-au înde­plinit deja sarcinile luate pen­tru anul acesta, atît la lucrările finanţate cit şi la cele nefinan­­ţate. ■jir ION DANCEA CORESPONDENŢII NOŞTRI RELATEAZĂ Pii DE PRIMĂVARĂ JOI 8 APRILIE 1971 Formele tinereşti * ciştigă teren Ancheta pe care am efectuat-o în unele organizaţii U.T.C. din judeţele Arad, Bihor şi Timiş, şi-a propus reliefarea unora dintre formele de activitate ale căror trăsături să contureze tocmai ceea ce numim cu un termen cu valenţe multiple : spe­cific tineresc. Exemplele pe care le vom utiliza, selecţionate dintr-un număr mare de cazuri întîlnite, vor reuşi, credem, să dea răspunsul aşteptat urmărind cu precădere acele ele­mente care pot constitui o experienţă demnă de valorificat Mai întîi, DEMONSTRAŢIA UNUI CERC DE RADIOAMATORI . NU NUMĂRUL CONTEAZĂ, CI CALITATEA PARTICIPĂRII In 1968 la Liceul industrial de construcţii civile din Timişoara lua fiinţă, beneficiind de îndru­marea prof. Nechita Panteli­­mon, directorul liceului, cercul de radioamatori. Pornind la drum, cercul şi-a propus atin­gerea a două obiective: familia­rizarea tinerilor cu problemele de electrotehnică şi electronică, probleme care le sunt necesare şi în viitoarea lor meserie şi e­­ducarea spiritului de disciplină prin obişnuinţa respectării re­gulilor şi normativelor impuse de radioamatorism. „Sigur, ne spunea prof. Nechita Panteli­­m­on, tînărul nu poate fi obligat de la început să se integreze to­tal în acest comportament, dar lucrul de fiecare zi îl obişnuieş­te cu o anumită etică şi con­ştiinciozitate. Adaug că obiecti­vele pe care ni le-am propus nu s-au realizat şi nici nu tre­buie realizate prin acţiuni cola­terale, ci prin însăşi activitatea cercului". Una dintre problemele pe ca­re membrii cercului au avut-o de rezolvat şi pentru care au căutat şi găsit soluţii dintre ce­le mai diverse, subsumate ace­luiaşi scop, a fost aceea a ba­zei materiale. In cele din urmă, au reuşit, în primul rind prin autodotare, apelînd deci la mij­loace proprii, apoi prin contri­buţia părinţilor şi a Consiliului judeţean pentru cultură fizică şi sport, să-şi procure şi con­struiască aparatura trebuincioa­să iniţierii în tainele radio­amatorismului şi antrenamentu­lui zilnic necesar. Au fost în biografia amintitu­lui cerc, situat­­iniţial în atenţia tuturor, momente care au făcut ca această atenţie să slăbească. Intre altele, pornind la drum cu 80 de membri, cercul a ajuns să numere, la cîtva timp, doar 20 de pasionaţi. Numai că apre­cierile nu tocmai favorabile, de­terminate de această evoluţie, n-au descurajat. Cei 20 de ti­neri care activează în continuare se pot numi cu adevărat radio­amatori pentru că pasiunii i-au adăugat voinţa, dăruirea. S-a produs în acest fel o selecţie, după părerea noastră firească, selecţie în urma căreia a ieşit învingătoare calitatea. Subliniem acest aspect pentru că in nume­roase cazuri se urmăreşte exce­siv numărul, ajungîndu-se din această cauză la iniţierea unor acţiuni formale, de slabă cali­tate. Convingerea noastră este întărită, de altfel, şi de opinia tov. Marian Cornel, secretar al Comitetului municipal Arad al U.T.G., care remarca : „Există la unele organizaţii practica de a realiza manifestări de amploa­re, cu o participare numeroasă, urmărindu-se nu atît calitatea acţiunilor şi eficacitatea lor, cit mai ales numărul mare de par­ticipanţi. Rezultatul — monoto­nie şi dezinteres, senzaţia obli­gativităţii participării fizice. O acţiune ratată în fond". Ceea ce au înţeles că nu trebuie să fa­că uteciştii liceului de construc­ţii. UN CRITERIU DE LA CARE TREBUIE SA PORNIM : PREOCUPĂRILE, NEVOILE ŞI INTERESELE TINERILOR Acţiunea pe care o vom rela­ta mai jos nu are nimic senza­ţional, nimic deosebit. Cercuri agrotehnice, căci despre un ase­menea cerc este vorba, funcţio­nează în multe alte organizaţii U.T.C. Ceea ce am dori să reţi­nem în cazul cercului agroteh­nic de la C.A.P. Valea lui Mi­hai, judeţul Bihor, este faptul că a fost organizat în urma dorin­ţei tinerilor de a-şi îmbogăţi cunoştinţele, de a se specializa într-un sector anume, pornindu­­se de la­ realitatea concretă a a­­cestei organizaţii, de la nevoile imediate şi de perspectivă ale C.A.P. „Pentru că în cooperati­va noastră agricolă de producţie —■ motiva Kovács Ludovic, se­cretarul organizaţiei U.T.C. — legumicultura este unul din sec­toarele importante şi aici lu­­crează­ foarte mulţi tineri care vor să se specializeze în acest sector, am răspuns dorinţei a­­cestora şi, împreună cu factorii de conducere din C.A.P., am în­fiinţat un cerc agrotehnic. Ac­ţiunea a fost binevenită şi re­zultatele ei concretizate în par­ticipare şi producţie“. „De fapt, acesta nu este singu­rul cerc, să-i zicem profesional, completează Oroszi Francisc, se­cretarul comitetului comunal U.T.C. Valea lui Mihai. Am pro­fitat de existenţa unor condiţii optime la I.A.S. din localitate şi, împreună, am organizat, pentru specialişti şi cadrele tehnice, un Agroclub“. Un exemplu concret de adaptare a formelor de acti­vitate la nevoile şi dorinţa ti­nerilor prin crearea unor cercuri diversificate pe categorii de pre­ocupări, profesii şi grad de pre­gătire, legate direct de activita­tea de producţie. EFICIENŢA — FACTOR CE NU POATE FI NEGLIJAT Finalizarea, într-un fel sau altul, a activităţilor diverselor cercuri este una din condiţiile ce contribuie la viabilitatea lor, la sporirea interesului şi menţi­nerea acestuia în ritmul susţi­nut necesar. Este o cerinţă va­labilă pentru toate cercurile teh­­nico-aplicative. Şi nu numai pentru acestea. Să ne oprim, de pildă, la cercul de sociologie al Liceului din Cermei, judeţul A­­rad, condus de prof. Tiberiu Lă­­zureanu. Cum s-ar putea asigu­ra utilitatea, cum ar putea fi valorificate activităţile într-un astfel de cerc cu profil evident teoretic ? Iată că cercul tineri­lor sociologi din Cermei răspun­de afirmativ. Printr-un program aparent pretenţios formulat, el îşi­ propune să iniţieze pe mem­brii săi în problemele de meto­dologie a întreprinderii anche­telor sociologice, să investighe­ze preocupările, preferinţele şi vocaţiile uteciştilor şi pionieri­lor, să popularizeze unele cerce­tări actuale în probleme de so­ciologie literară, educaţională şi de orientare şcolară şi profesio­nală. Un program pe cit de in­teresant pe atît de util prin ca­racterul concret şi cu aplicabili­tate la nevoile procesului de în­­văţămînt. Pentru că rezultatul anchetelor sociologice pe temele enunţate vor fi utilizate în pri­mul rind de conducerea şcolii şi organizaţia U.T.C. în găsirea so­luţiilor celor mai, adecvate pen­­tru­ continua îmbunătăţire a ac­tivităţii pe diferite planuri. .Şi dacă finalitatea este posibi­lă chiar în cadrul unor cercuri cu conţinut oarecum teoretic, cu atît mai mult aceasta nu trebuie să lipsească în activitatea cercu­rilor tehnico-aplicative. Modali­tăţile cele mai felurite de a concretiza participarea tinerilor la diversele forme de activitate sunt inepuizabile şi depinde nu­mai de tineri să le găsească pe cele mai adecvate. Notăm cîteva exemple pentru a demonstra ga­ma largă de posibilităţi existen­te. Cercul cine­ foto al Liceului industrial de construcţii civile din Timişoara a realizat două scurt-metraje — Structuri multi­­etajate şi Oraşul de pe Bega , folosite in procesul de învă­­ţămint. Cercul de artizanat al Liceului nr. 6 din Timişoara a realizat costumele necesare for­maţiei de dansuri populare a şcolii,­ iar cercul de mîini înde­­mînatice de la Liceul din Mar­­ghita-Bihor organizează o ex­poziţie cu vînzare de broderie, cusături, lucru la gherghef, tra­foraj şi lucrări în lemn, obiec­te de uz casnic. Cu fondurile realizate işi vor procura unelte­le şi materialul necesar utilării şi funcţionării în continuare a cercului. Membrii cercului de lăcătuşerie artistică de la Liceul agricol din Oradea şi cei ai cer­cului de cusături naţionale de la Şcoala generală din comuna Să­­cădat, judeţul Bihor, şi-au îm­podobit localurile şcolii cu pro­dusele lor, dîndu-le astfel o no­tă de originalitate şi frumos. Ancheta noastră se sfîrşeşte aici. Propunîndu-ne să subliniem experienţele privind găsirea u­­nor forme tinereşti diverse, a­­daptate condiţiilor şi interesului uteciştilor, rămînem cu regretul că economia de spaţiu nu ne dă posibilitatea să amintim încă a­­tîtea alte lucruri interesante pe care le-am intîlnit în organiza­ţiile U.T.C. din cele trei judeţe. AL. DOBRE Prinde contur ţesătura ieşită din îndeminaticele mîini­ ale elevelor din cercul de cusă­­turi-artizanat al Liceului nr. 6 — Timişoara

Next