Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)
1971-04-20 / nr. 6817
Prind viaţă ideile Congresului Primii paşi spre o masivă participare a tinerilor şi mişcarea de invenţii şi inovaţii Intre alte observaţii de o valoare hicontestabilă — făcute de la înalta tribună a Congresului al IX-lea al U.T.C. — se numără şi aceea care remarca faptul că trăim, mai mult ca oricînd, intr-o epocă de un dinamism fără precedent a dezvoltării ştiinţei ş şi tehnicii, a afirmării plenare a capacităţii omului de a folosi ştiinţa ca un puternic instrument de accelerare a progresului material şi spiritual al societăţii. „IN ACESTE CONDIŢII , se sublinia în Raportul prezentat — ESTE DE DATORIA ORGANIZAŢIILOR NOASTRE DE A DECLANŞA O PUTERNICA MIŞCARE DE MASA IN RINDUL TINERETULUI PENTRU ŞTIINŢA ŞI TEHNICĂ" iar mai departe se spune : „ORGANIZAŢIILE U.T.C. TREBUIE SA INIŢIEZE ACŢIUNI PRACTICE PENTRU CULTIVAREA IN RINDUl TINERILOR TEHNICIENI, MUNCITORI, INGINERI A INTERESULUI ŞI PASIUNII PENTRU STUDIU, PENTRU PERFECŢIONAREA CUNOŞTINŢELOR, PENTRU PROMOVAREA NOULUI IN PRODUCŢIA". S-a scurs puţin timp de la lucrările Congresului, dar ideile, propunerile vizînd instituirea cadrului adecvat pentru afirmarea capacităţii creatoare a tinerilor au şi început să prindă viaţă. In acest context, se înscrie şi iniţiativa uteciştilor de la Uzinele „23 August" din Capitală, ce îşi propune o mai bogată contribuţie a tineretului la mişcarea de inovaţii, invenţii şi raţionalizări. Uzina la care ne referim,— obiectiv important în angrenajul economiei noastre industriale — are un palmares realizări în proporţie dintre cele mai bogate. La obţinerea acestora mişcarea de inovaţii, invenţii şi raţionalizări a avut totdeauna un deosebit cuvînt de spus. Numai în cincinalul recent încheiat, valoarea postcalculată a inovaţiilor aplicate s-a ridicat la 24 milioane lei , ceea ce confirmă existenţa unui vast cadru de afirmare a iniţiativei, talentului, capacităţii profesionale şi spiritului inventiv al lucrătorilor de aici. Din acest punct de vedere, în anul 1970, uzina s-a clasat pe locul al II-lea pe municipiu. Şi, totuşi, comitetul U.T.C., lansînd această iniţiativă a considerat util să înceapă dezbaterile — la recenta consfătuire pe uzină privind antrenarea tinerilor la mişcarea de inovaţii — tocmai de la înălţimea rezultatelor anului trecut. Pentru că, în realizarea lor, un fapt era semnificativ şi se impunea cu precădere atenţiei : din cei 418 inovatori, numai 12 proveneau din rîndul tinerilor. Numărul scăzut al tinerilor inovatori nu putea constitui un prilej de satisfacţie pentru ca organizaţia U.T.C. să se poată declara mulţumită de propria ei activitate. Pentru anul 1971, uzina s-a angajat să realizeze, prin aplicarea invenţiilor, inovaţiilor şi raţionalizărilor, economii postcalculate în valoare de peste 10 milioane lei. Pentru atingerea acestor obiective , sugera în consfătuire ing. Victor Diaco.Urmare din pag. 1/ nomenclator amplu de meserii ce s-au abordat în cele patru judeţe investigate. Şi, interesant de semnalat, este diversitatea de la un judeţ la altul şi chiar în interiorul aceluiaş judeţ. In judeţul Bacău, bunăoară, mai exact, oraşul Gh. Gheorghiu-Dej elevii au fost îndreptaţi spre chimie. Se anticipează că un număr considerabil din elevii celor două licee vor opta la absolvire pentru activitatea de operator chimist, întrucît intr-un asemenea domeniu se pregătesc în orele tehnico-productive. Aceasta este una din variantele industriale — ca s-o numim aşa. Desprindem insă diferenţieri şi in variantele pentru practica şcolilor din domeniul rural. S-a mers pe două laturi : în satele cu populaţie stabilă elevii fac practică pe lotul repartizat şcolii, execută aici, ciclic, toate lucrările nemecanizate. In zonele de munte, li se încredinţează elevilor anumite lucrări specifice pe bază de contract. Numeroşi elevi lucrează, de pildă, în domeniul forestier. Judeţul Teleorman şi-a orientat şcolile din mediul rural spre practică în I.A.S., C.A.P. şi S.M.A. Apare o particularitate : s-au creat, prin resurse locale, 62 de sere şcolare şi 71 solare ; cea mai mare parte dintre acestea au intrat în producţie în luna februarie. Serele şi solariile sunt folosite pentru obţinerea materialului săditor, pentru cultura legumelor şi florilor ornamentale. In vară, o parte din sere vor introduce, experimental, cultura ciupercilor. S-au conturat bine atelierele de croitorie şi broderie — pentru fete — care au confecţionat costumele naţionale necesare formaţiilor artistice şcolare. Liceul din Bolintinul de Vale — judeţul Ilfov — profită de existenţa Grupului industrial — foraj-extracţie*ţiţei cuprinzîndu-i nescu — acţiunea trebuie să pornească de la nevoile stringente ale fiecărui post de lucru, evitîndu-se alerta cu orice preţ după propuneri exagerate, senzaţionale. Fiecare idee, orbit de modestă, dar utilă bunului mers al producţiei, trebuie reţinută, cercetată cu atenţie, valorificată. In cadrul serviciului autodotări — spune dînsul — lucrează mulţi tineri proiectanţi’, care dincolo de natura strictă a sarcinii de producţie, pot să-şi aducă o contribuţie mai substanţială în ceea ce priveşte partea de noutate a proiectului respectiv. Pentru aceasta, însă — s-a susţinut în consfătuire — este nevoie de un sprijin mai substanţial din partea conducerii uzinei, de un cadru organizatoric mai bine pus la punct. Ing. Vasile Trandafir propunea, pentru sectorul în care lucrează, crearea unui mic colectiv de „gînditori“. Nu vreau să se înţeleagă cumva că aceşti trei patru tineri mai înzestraţi trebuie lăsaţi în afara sarcinilor de muncă — declara dînsul. Nu, ei trebuie numai ajutaţi mai mult, antrenaţi. Ing. Mihai Teodorescu relata, la rîndul lui, că pentru tinerii din sectoarele calde, alături de care lucrează, se pune în primul rînd problema stăpînirii temeinice a unor înalte noţiuni de desen tehnic. Nu rareori a avut prilejul să asculte din partea tinerilor idei bune pentru producţie, dar care se pierd datorită faptului că se concretizează greu în proiecte, schiţe şi alte anexe care trebuie să însoţească o inovaţie şi pe care unii tineri pe elevi în activităţi pe cîteva profiluri : operator mişcare şi tratare ţiţei, operator, ţiţei, operatori tehnologi, operator extracţie ţiţei etc. Deci, domenii diverse, particulare pentru fete şi băieţi, asociate cu îndrumarea completă a întreprinderii şi cu interesele acesteia de a-i cîştiga pe elevi pentru profesiile ei — totul imprimă practicii o notă de atractivitate şi eficienţă. Nimic de zis, diversitatea aceasta, care e de ordinul a zeci şi zeci de meserii, are laturile ei bune. Totuşi, perioada de pînă acum, înregistrează o exagerare : din teama de a nu imita şcoala de alături, s-a ajuns la diversificare de dragul diversificării. O asemenea situaţie prezintă anumite pericole şi e bine ca şcoala să fie pusă în gardă. • Diversificarea exagerată a dus la solicitarea unor îndeletniciri, într-un fel depăşite de economia contemporană, cu puţine şanse de a fi abordate de tineri ca profesii viitoare. In intenţie a fost educarea „mîinii“, dar e prea puţin, fiindcă mîna de lucru nu trebuie formată azi numai în sens meşteşugăresc — artizanal ori gospodăresc, nu ştiu să le întocmească. Un punct de vedere asemănător l-a avut şi Gheorghe Răducanu, muncitor specialist în secţia locomotive Diesel hidraulice, subliniind, totodată, nevoia unei mai bogate bibliografii tehnice de specialitate. Ing. Ion Blaga susţinea că tineretul uzinei are resurse, este capabil, printr-o deplină mobilizare de forţe, să realizeze înacest an circa 100 de inovaţii. O intervenţie necesară a avut în consfătuire tovarăşul ing. Alexandru Comşa, şeful cabinetului tehnic al uzinei, care a expus pe larg o seamă de aspecte legate de legislaţia inovaţiilor, promiţînd tot sprijinul în ceea ce priveşte documentaţia tinerilor. Opiniile, sugestiile tinerilor au fost atent reţinute de către comitetul U.T.C. al uzinei şi înscrise la loc de frunte în programul preocupărilor sale zilnice. Consemnăm cîteva cu caracter definitiv : • Tipărirea şi difuzarea planului tematic de inovaţii al uzinei în toate secţiile uzinei. • Organizarea periodică a unor sesiuni tehnico-ştiinţifice ale tinerilor. «Organizarea unei consfătuiri cu tinerii pe tema: „Cartea tehnică — importantă călă• Munca tehnico-productivă, fiind o disciplină de studiu, are nevoie de reglementări la nivel de programă. De altminteri, după cum ne mărturisea tovarăşa Maria Vicol, inspectoratele s-au simţit obligate, în lipsa programei, să alcătuiască nişte îndrumare-ghid pe discipline de practică. Dar nu se poate lucra în continuare cu îndrumare întocmite ad-hoc. In acelaşi timp este foarte greu să faci o programă şi îndrumare metodice pentru atît de multe profesii chiar dacă se adoptă măsura ca acestea să fie întocmite pe plan local. • Tot ca o consecinţă a diversificării exagerate este aspectul improvizat pe alocuri pe care-l capătă îndrumarea practicii elevilor. Şi improvizarea se va perpetua întrucât nu este posibil să pregăteşti cadre care să cupleze competenţa în specialitate cu pregătirea pedagogică pentru atît de multe meserii. Forurile de învăţămînt se vor afla la sfîrşit de an şcolar, in faţa unui material experimental extrem de bogat asupra căruia e nevoie însă să opereze selecţia. Aceasta le va permite nu o intervenţie cu măsuri rigide, ci reglementări de natură să ordoneze activitatea practică, uză pentru realizarea unei calităţi superioare a produselor.“ • Crearea, în cadrul comitetului U.T.C., a unui colectiv de specialişti care să-i ajute pe tineri la întocmirea proiectelor de inovaţii. 9 Lansarea unui concurs de inovaţii, în cadrul căruia comitetul U.T.C. va oferi, anual, un premiu pentru , cea mai valoroasă inovaţie aplicată în producţie. Un asemenea context, de sporită preocupare, de înţelegere a semnificaţiei că sarcinile mari ale producţiei sunt sarcinile fiecăruia în parte — avem convingerea că este de natură să ofere toate premisele unei mai largi şi eficiente contribuţii a tinerilor la mişcarea de invenţii, inovaţii şi raţionalizări. I. CALMAŢUI P.S. In momentul cînd apar aceste rînduri, o informaţie de ultimă oră , din 131 propuneri de inovaţii depuse la cabinetul tehnic pînă la 20 aprilie a.c. — 18 aparţin tinerilor. Dintre acestea, 35 au fost deja aplicate, avind un efect economic postcalculat în valoare de 2,7 milioane lei. Semn de bun augur, care şi-a câştigat de la bun început prestigiu. Din patru judeţe se demonstrează : atelierul şcolar ocupă locul I în pregătirea practică a elevilor. S-a ajuns la această concluzie : atelierul şcolar poate deservi prioritar instruirea practică a elevilor. Un atelier şcolar 11 poate pune pe elev în situaţia de a lucra direct, începînd de la cele mai simple operaţii, aşa cum sînt etapele fireşti ale unei calificări. Atelierul mai prezintă avantajul că poate fi profilat potrivit opţiunilor şcolii. In plus, există posibilitatea păstrării constante a legăturii dintre învăţătură şi practică, precum şi asigurarea îndrumării elevilor pe grupe mici. Toate aceste considerente au determinat un curent favorabil creării atelierelor şcolare, care încep să se profileze tot mai mult pe cerinţele de azi în direcţia pregătirii tehnico-productive a elevilor , se pierde astfel din caracterul de „lucru manual“, potrivit la vremea cînd orele practice aveau acest specific. In toate judeţele se lucrează intens in sensul acesta. La ora actuală, in judeţul Braşov există 109 ateliere , unele bine puse (Urmare din pag. 1) mîntarea porumbului creînd semănătorilor front de lucru pentru incă două zile; pe 42 de tractoare munca a fost organizată în două schimburi. „In schimbul al doilea, ne spunea tovarăşul Alexandru MARINESCU directorul S.M.A., am folosit elevi din anul III ai Şcolii profesionale şi membrii cooperatori care urmează cursurile pentru tractorişti de scurtă durată. In raidul pe care l-am întreprins am întîlnit însă şi situaţii ce explică de ce la această dată pe raza judeţului Dolj, într-un sfert din numărul unităţilor agricole semănatul porumbului nici nu a început. In unele dintre aceste unităţi, este drept, trecerea la semănatul porumbului e îngreunată şi de umiditatea solului. Această cauză este însă determinantă doar pentru un număr foarte mic de unităţi situate în zona nordică a judeţului, pentru cele mai multe „timpul nefavorabil“ însemnînd o scuza acceptabilă de la distanţă. In timp ce pe raza staţiunii pentru mecanizarea agriculturii, Calopăr, aşa cum spuneam, toate mijloacele din dotare, specialiştii şi oamenii necesari punerii în acţiune acestor mijloace se aflau la punct, altele în perspectiva de a fi dezvoltate. Pe teritoriul judeţului Teleorman, de la introducerea noului obiect, s-au înfiinţat 16 ateliere în liceele din mediul urban şi 4 în cele din mediul rural , cu profil de mecanică, auto, electrotehnică, electronică, croitorie. Atelierele şcolare ale judeţului Ilfov se află angajate în acţiunea notabilă de autodotare. Acolo unde n-a fost încă posibilă dotarea unor ateliere proprii s-a adoptat soluţia folosirii atelierelor şcolilor profesionale şi ale liceelor de specialitate — Bacăul servindu-ne multe exemple în acest sens. Din experienţa de pînă acum în crearea şi dotarea atelierelor şcolare se desprind cîteva lucruri care, receptate, ar aşeza pe un curs mai rapid şi mai eficient întreaga acţiune : • Cele mai multe ateliere se creează cu concursul unităţilor productive ori al unor instituţii. In judeţele Braşov, Ilfov, ca şi în altele, organele de partid au sprijinit şcolile solicitînd pe această linie întreprinderile şi reglementînd pe plan local posibilitatea transferului de materiale. Dar acest lucru sau apreîn cîmp, pe raza staţiunii pentru mecanizarea agriculturii vecine, din Segarcea, sâmbătă şi duminică era o linişte deplină. Pe terenurile cooperativelor agricole din Padea, Drănic, Foişor, „Unirea“ şi „16 Februarie" din Segarcea — fiecare unitate cu suprafeţe de semănat între 300 şi 1 000 de hectare — nici un tractor, nici o maşină, nici un om. Nu se putea lucra ? „Este umezeală, ne-au spus salariaţii de serviciu de la „Unirea" şi „16 Februarie". Dacă am văzut că în prima parte a săptămînii a plouat, inginerii noştri au zis că, nici acum nu se poate lucra". Aşa să fie . Ieşind din nou pe cîmp ne-am convins încă o dată că lucrurile nu stau chiar aşa. Maşinile şi tractoarele care lucrau la cooperativa agricolă din Calopăr ajungeau pînă la drumurile ce le despart, terenurile de cele ale cooperativelor „Unirea" şi „16 Februarie". Atunci ? — Dacă specialiştii, conducerile cooperativelor nu ies în cîmp să vadă unde se poate lucra şi să asigure oameni, noi ce putem face ? ne declara inginerul Gheorghe Mărculescu de la S.M.A. Segarcea pe care l-am întîlnit la poarta unităţii, gata şi dumnealui de plecare. Şi dacă aşa procedează specialiştii, toţi mecanizatorii celor 5 secţii, absolut toţi, au hotărît cu învoirea conducerii S.M.A.-ului ca două zile să îşi vadă şi ei de cu totul alte treburi. In două zile excelente de lucru. Şi cazul de la Segarcea nu este singular. Tot la poarta acestei staţiuni întîlnisem pe şeful secţiei din Bîrza de pe raza S.M.A. Horezu Poenari, pe Virgil Nedelcu, venit împreună cu un alt mecanizator, cu Aurel Chiţu, cale de 20 de kilometri cu tractoarele „transformate în turisme" să-şi ridice nişte drepturi băneşti din anul trecut de pe cînd lucraseră aici. Iar la Simnic întîlnisem un alt caz, nu chiar ca acesta, dar asemănător. Doi mecanizatori stăteau cu tractoarele la marginea șoselei privind cum inginerul șef al cooperativei trecea pe lîngă ei cu mașina pregătită pentru excursie fără ca măcar să îi întrebe ce fac. Aceste ultime cazuri întîlnite sînt cu atît mai de neadmis cu cît actuala campanie ridică o seamă de dificultăţi determinate de faptul că zilele bune de lucru alternează cu cele umede. Fiecare zi, fiecare oră bună de lucru, fiind mai preţioasă ca oricînd, trebuie folosite din plin, dar inspectorii, trebuie legiferat şi reglementat la nivel central, incit transferul către şcoli de utilaje şi materiale de prelucrat să devină o practică în dotarea atelierelor. » Existenţa unor ateliere şcolare productive ridică problema unor legături contractuale care să permită atît primirea unor comenzi, cit și posibilitatea valorificării și retribuirii lor. Dar aceasta trebuie reglementată, de asemenea, la nivel central. • Sînt numeroase propuneri potrivit cărora crearea unor complexe de ateliere pe centre școlare, ori a unor ateliere care să deservească mai multe unităţi, ar fi mai uşor de realizat , acţiunea nefiind dispersată pe zeci de unităţi şcolare, ci pe localităţi. Ele ar fi mai complet dotate, ar rezolva probleme de încadrare cu personal didactic calificat, ar fi mai rentabile din punct de vedere economic. In această formulă, se poate ajunge la micro-întreprinderi şcolare cu scopuri productive şi educative. în cazul acesta, există o observaţie : crearea atelierului şcolar nu trebuie lăsată doar în seama unor iniţiative locale, ci se impune studierea unor soluţii de proiectare a unor ateliere multifuncţionale, ştergîndu-se treptat amprenta de improvizaţie inerentă începutului. • Statul investeşte in cincinal sume importante pentru dotarea atelierelor. Inspectorii generali sunt de părere că investiţiile prevăzute acestui scop să nu fie fărîmiţate pe fiecare an ori împinse spre sfârşitul cincinalului, ci comasate şi folosite chiar din prima etapă incit şi promoţiile actuale de elevi să beneficieze de instruire practică in ateliere bine puse la punct. Fiecare zi e bună de lucru AŞEZAREA ÎN SISTEM A PREGĂTIRII TEHNICO-PRODUCTIVE Aici, la uzina „Balanţa“-Sibiu, cea mai apreciată unitate de măsură este exactitatea. ||n obra moderul interior al Centrului de paraul de la Uzinele „Tractorul“ din Brașov. Experienţa de lucru a unei organizaţii U.T.C., o problematică semnificativă pentru preocupările şi realizările tinerilor într-un anumit cadru de muncă şi de viaţă se pot uneori contura încă de la primul contact cu realităţile acelui univers uman, pătrunzînd acolo pe una dintre căile cele mai directe, prin confruntarea programului de activităţi din perioada curentă cu ceea ce s-a înfăptuit. Am asistat la Almăj, în judeţul Dolj, la o asemenea confruntare cu Ion Petrică secretarul organizaţiei comunale U.T.C., notîndu-mi cu fidelitate răspunsurile sale, după fiecare obiectiv al programului de activităţi pentru primele trei luni ale acestui an citit cu voce tare, cu semn de întrebare la sfîrşit, cu un mare semn de întrebare în ansamblu. Erau referiri la activităţi pentru 80 elevi, 10 cadre didactice, 114 ţărani cooperatori... „Vom invita specialişti care să le vorbească tinerilor despre cifrele planului de producţie al C.A.P. şi rolul tineretului la realizarea sarcinilor profesionale, despre sistemul şi formele de retribuire a muncii". „ N-au avut încă loc, la niciuna dintre organizaţii... permită buna desfăşurare a unor întreceri sportive, a competiţiilor de masă“. „ Nu s-a făcut nimic în acest sens... „Acţiunile turistice vor fi orientate în direcţia cunoaşterii de către tineri a obiectivelor economice şi social-culturale din judeţ, organizîndu-se excursii şi drumeţii“. „ Cerc turistic nu avem. Nu s-au făcut nici excursii. Au mai fost şi alte intenţii utile, ţeluri generoase, bine precizate în raport de cerinţele organizaţiei, de dorinţele tinerilor, dar dincolo de a căror formulare pe hîrtie, la sfîrşitul unui trimestru era prea puţin, sau nimic, ca realitate înfăptuită. N-au avut loc primiri de noi membri ai U.T.C., a rămas în proiect realizarea unei piste de instrucţie în cadrul pregătirii tineretului din comună pentru apărarea patriei, obiectivele acţiunilor de muncă voluntar-patriotică sunt la cota iniţială... Ascultam, ca o concluzie foarte firească, remarca ce însoţea finalul lecturii acelui program,ca-,re devenise dintr-o dată o coală de hîrtie oarecare, luînd drumul banal spre dosarul alcătuit funcţionăreşte. însoţind o brigadă a C.C. al U.T.C., redactorul nostru ION TRONAC a transmis din Almăj: „Puneţi formalismul la dosar!" „Prin discuţii de la om la om vor fi recomandaţi consiliilor de conducere ale cooperativelor agricole, tineri pentru sectoarele de lucru care îi solicită, în special pentru zootehnie“. „ La C.A.P. Almăj lucrează 3 , mai este unul şi la C.A.P. Coţofeni... Se evită această muncă, în general este greu să fie permanentizaţi pe aceste posturi chiar şi cei mai în vîrstă, nu numai tinerii... „Vom alcătui echipe de tineri care în perioada de iarnă să participe la transportul îngrăşămintelor naturale pe terenurile slab productive“. „ Au fost 8 tineri, aici, la C.A.P. Almăj. „Vom organiza expuneri cu tema „Dezvoltarea agriculturii ca ramură de bază a economiei naţionale“, în toate organizaţiile din C.A.P.“— La Şeroaia s-a ţinut, au fost prezenţi 18 tineri. „Vom stimula tinerii să devină cititori ai bibliotecii comunale, fiecare citind cel puţin 2—3 cărţi lunar, cadrele didactice şi membrii comitetului comunal vor recomanda anumite cărţi“. Citesc elevii. De ceilalţi nu ştim nimic. „Va fi urmărită eficienţa activităţii cercurilor de pregătire politico-ideologică“. S-a deschis cel pentru studiul Statutului U.T.C. la şcoală. Pentru tinerii din C.A.P. am ales o tematică referitoare la probleme ale dezvoltării agriculturii, dar nu şi-a început activitatea. „Vom acorda toată atenţia amenajării bazelor sportive existente pe raza comunei, care să — Ce să fac, tovarăşi, să spun că s-a făcut şi pe urmă, cînd vedeţi realitatea, să roşesc de ruşine ?! a încercat să se scuze secretarul U.T.C. La altă posibilitate nu se gîndise însă : aceea de a spune că s-a făcut după ce s a făcut cu adevărat. Aidoma programului de activităţi, un calendar sportiv al asociaţiei „Avîntul“, cu termene, pentru întîlniri, întreceri, meciuri, acţiuni în cadrul „crosului tineretului“, spartachiadei de iarnă era simplă hîrtie. Ca şi acesta, a luat drumul aceluiaşi dosar banal „graficul adunărilor generale“, cu data, tema, organizaţia U.T.C. între rigorile unui tabel atent caligrafiat (în trei luni au fost adunări generale numai la organizaţia U.T.C. a elevilor), dintre care teme deosebit de utile precum „Disciplina muncii în C.A.P.“, „însemnătatea dezvoltării intensive a agriculturii“, „Rolul mecanizării complexe şi chimizării în sporirea producţiei agricole“ şi altele nu străbătuseră ca acţiuni reale, ca dezbateri ale uteciştilor, rămînînd nişte fraze obişnuite. S-a întîmplat la fel cu „planificarea“ şedinţelor comitetului comunal, cu „graficul“ şedinţelor birourilor organizaţiilor U.T.C., care aveau o existenţă birocratică, de scripte, dar care nu avuseseră loc niciodată. „Formalism !“ i s-a spus din nou, înapoindu-se secretarului toate aceste hîrtii de prisos. — La dosar ! Va trebui să puneți formalismul la dosar, tovarășe secretar. Era, desigur, numai primul lucru cu care trebuia început la Almăj...