Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)

1971-04-20 / nr. 6817

Prind viaţă ideile Congresului Primii paşi spre o masivă participare a tinerilor şi mişcarea de invenţii şi inovaţii Intre alte observaţii de o valoare hi­contestabilă — făcute de la înalta tribună a Congresului al IX-lea al U.T.C. — se numără şi aceea care remarca faptul că trăim, mai mult ca oricînd, intr-o epocă de un dinamism fără precedent a dez­voltării ştiinţei ş şi tehnicii, a afirmării plenare a capacităţii omu­lui de a folosi ştiinţa ca un puternic instrument de accelerare a progresului material şi spiritual al societăţii. „IN ACESTE CONDIŢII , se sublinia în Raportul prezentat — ESTE DE DATORIA ORGANIZAŢIILOR NOASTRE DE A DECLANŞA O PUTERNICA MIŞCARE DE MASA IN RINDUL TINERETULUI PENTRU ŞTIINŢA ŞI TEHNICĂ" iar mai departe se spune : „ORGANIZAŢIILE U.T.C. TREBUIE SA INIŢIEZE ACŢIUNI PRAC­TICE PENTRU CULTIVAREA IN RINDUl TINERILOR TEHNI­CIENI, MUNCITORI, INGINERI A INTERESULUI ŞI PASIUNII PENTRU STUDIU, PENTRU PERFECŢIONAREA CUNOŞTINŢE­LOR, PENTRU PROMOVAREA NOULUI IN PRODUCŢIA". S-a scurs puţin timp de la lucrările Congresului, dar ideile, propunerile vizînd instituirea cadrului adecvat pentru afirma­rea capacităţii creatoare a tinerilor au şi început să prindă viaţă. In acest context, se înscrie şi iniţiativa uteciştilor de la Uzinele „23 August" din Capitală, ce îşi propune o mai bogată contribuţie a tineretului la mişcarea de inovaţii, invenţii şi raţionalizări. Uzina la care ne referim,— obiectiv important în angrena­jul economiei noastre indus­triale — are un palmares reali­zări în proporţie dintre cele mai bogate. La obţinerea aces­tora mişcarea de inovaţii, in­venţii şi raţionalizări a avut totdeauna un deosebit cuvînt de spus. Numai în cincinalul recent încheiat, valoarea post­­calculată a inovaţiilor aplicate s-a ridicat la 24 milioane lei , ceea ce confirmă existenţa unui vast cadru de afirmare a iniţia­tivei, talentului, capacităţii pro­fesionale şi spiritului inventiv al lucrătorilor de aici. Din acest punct de vedere, în anul 1970, uzina s-a clasat pe locul al II-lea pe municipiu. Şi, totuşi, comitetul U.T.C., lansînd aceas­tă iniţiativă a considerat util să înceapă dezbaterile — la recen­ta consfătuire pe uzină privind antrenarea tinerilor la mişca­rea de inovaţii — tocmai de la înălţimea rezultatelor anului trecut. Pentru că, în realizarea lor, un fapt era semnificativ şi se impunea cu precădere aten­ţiei : din cei 418 inovatori, nu­mai 12 proveneau din rîndul ti­nerilor. Numărul scăzut al ti­nerilor inovatori nu putea con­stitui un prilej de satisfacţie pentru ca organizaţia U.T.C. să se poată declara mulţumită de propria ei activitate. Pentru anul 1971, uzina s-a angajat să realizeze, prin apli­carea invenţiilor, inovaţiilor şi raţionalizărilor, economii post­­calculate în valoare de peste 10 milioane lei. Pentru atingerea acestor obiective , sugera în consfătuire ing. Victor Diaco­.Urmare din pag. 1/ nomenclator amplu de meserii ce s-au abordat în cele patru judeţe investigate. Şi, interesant de semnalat, este diversitatea de la un judeţ la altul şi chiar în interiorul aceluiaş judeţ. In judeţul Bacău, bunăoară, mai exact, oraşul Gh. Gheor­­ghiu-Dej elevii au fost îndrep­taţi spre chimie. Se antici­pează că un număr consi­derabil din elevii celor două licee vor opta la absolvire pen­tru activitatea de operator chi­mist, întrucît intr-un asemenea domeniu se pregătesc în orele tehnico-productive. Aceasta este una din variantele industriale — ca s-o numim aşa. Desprindem insă diferenţieri şi in variantele pentru practica şcolilor din do­meniul rural. S-a mers pe două laturi : în satele cu populaţie stabilă elevii fac practică pe lo­tul repartizat şcolii, execută aici, ciclic, toate lucrările neme­canizate. In zonele de munte, li se încredinţează elevilor anumi­te lucrări specifice pe bază de contract. Numeroşi elevi lucrea­ză, de pildă, în domeniul fores­tier. Judeţul Teleorman şi-a orien­tat şcolile din mediul rural spre practică în I.A.S., C.A.P. şi S.M.A. Apare o particularitate : s-au creat, prin resurse locale, 62 de sere şcolare şi 71 solare ; cea mai mare parte dintre aces­tea au intrat în producţie în luna februarie. Serele şi solariile sunt folosite pentru obţinerea materialului săditor, pentru cultura legumelor şi florilor or­namentale. In vară, o parte din sere vor introduce, experimen­tal, cultura ciupercilor. S-au conturat bine atelierele de croi­torie şi broderie — pentru fete — care au confecţionat costumele naţionale necesare formaţiilor artistice şcolare. Liceul din Bolintinul de Vale — judeţul Ilfov — profită de exis­tenţa Grupului industrial — fo­­raj-extracţie*ţiţei cuprinzîndu-i nescu — acţiunea trebuie să pornească de la nevoile stringen­te ale fiecărui post de lucru, evitîndu-se alerta cu orice preţ după propuneri exagerate, sen­zaţionale. Fiecare idee, orb­it de modestă, dar utilă bunului mers al producţiei, trebuie reţi­nută, cercetată cu atenţie, valo­rificată. In cadrul serviciului autodotări — spune dînsul — lu­crează mulţi tineri proiectanţi’,­ care dincolo de natura strictă a sarcinii de producţie, pot să-şi aducă o contribuţie mai substanţială în ceea ce priveşte partea de noutate a proiectului respectiv. Pentru aceasta, însă — s-a susţinut în consfătuire — este nevoie de un sprijin mai substanţial din partea condu­cerii uzinei, de un cadru orga­nizatoric mai bine pus la punct. Ing. Vasile Trandafir propunea, pentru sectorul în care lucrea­ză, crearea unui mic colectiv de „gîndito­ri“. Nu vreau să se în­ţeleagă cumva că aceşti trei patru tineri mai înzestraţi tre­buie lăsaţi în afara sarcinilor de muncă — declara dînsul. Nu, ei trebuie numai ajutaţi mai mult, antrenaţi. Ing. Mihai Teo­­dorescu relata, la rîndul lui, că pentru tinerii din sectoarele calde, alături de care lucrează, se pune în primul rînd proble­ma stăpînirii temeinice a unor înalte noţiuni de desen tehnic. Nu rareori a avut prilejul să asculte din partea tinerilor idei bune pentru producţie, dar care se pierd datorită faptului că se concretizează greu în proiecte, schiţe şi alte anexe care trebuie să însoţească o inovaţie­­ şi pe care unii tineri pe elevi în activităţi pe cîteva profiluri : operator mişcare şi tratare ţiţei, operator, ţiţei, operatori tehnologi, operator extracţie ţiţei etc. Deci, dome­nii diverse, particulare pentru fete şi băieţi, asociate cu îndru­marea completă a întreprinde­rii şi cu interesele acesteia de a-i cîştiga pe elevi pentru pro­fesiile ei — totul imprimă prac­ticii o notă de atractivitate şi eficienţă. Nimic de zis, diversitatea a­­ceasta, care e de ordinul a zeci şi zeci de meserii, are latu­rile ei bune. Totuşi, perioada de pînă acum, înregistrează o exagerare : din teama de a nu imita şcoala de alături, s-a a­­juns la diversificare de dragul diversificării. O asemenea situ­aţie prezintă anumite pericole şi e bine ca şcoala să fie pusă în gardă. • Diversificarea exagerată a dus la solicitarea unor îndelet­niciri, într-un fel depăşite de economia contemporană, cu pu­ţine şanse de a fi abordate de tineri ca profesii viitoare. In intenţie a fost educarea „mîi­­nii“, dar e prea puţin, fiindcă mîna de lucru nu trebuie for­mată azi numai în sens meşte­şugăresc — artizanal ori gospo­dăresc, nu ştiu să le întocmească. Un punct de vedere asemănător l-a avut şi Gheorghe Răducanu, muncitor specialist în secţia lo­comotive Diesel hidraulice, sub­liniind, totodată, nevoia unei mai bogate bibliografii tehnice de specialitate. Ing. Ion Blaga sus­ţinea că tineretul uzinei are re­surse, este capabil, printr-o de­plină mobilizare de forţe, să realizeze în­­acest an circa 100 de inovaţii. O intervenţie necesară a avut în consfătuire tovarăşul ing. Alexandru Comşa, şeful cabi­netului tehnic al uzinei, care a expus pe larg o seamă de as­pecte legate de legislaţia ino­vaţiilor, promiţînd tot sprijinul în ceea ce priveşte documenta­ţia tinerilor. Opiniile, sugestiile tinerilor au fost atent reţinute de că­tre comitetul U.T.C. al uzinei şi înscrise la loc de frunte în programul preocupărilor sale zilnice. Consemnăm cîteva cu caracter definitiv : • Tipărirea şi difuzarea pla­nului tematic de inovaţii al uzi­nei în toate secţiile uzinei. • Organizarea periodică a unor sesiuni tehnico-ştiinţifice ale tinerilor. «Organizarea unei consfă­tuiri cu tinerii pe tema: „Car­tea tehnică — importantă călă­• Munca tehnico-productivă, fiind o disciplină de studiu, are nevoie de reglementări la nivel de programă. De altminteri, după cum ne mărturisea tova­răşa Maria Vicol, inspectorate­le s-au simţit obligate, în lipsa programei, să alcătuiască nişte îndrumare-ghid pe discipline de practică. Dar nu se poate lucra în continuare cu îndru­mare întocmite ad-hoc. In ace­laşi timp este foarte greu să faci o programă şi îndrumare metodice pentru atît de multe profesii chiar dacă se adoptă măsura ca acestea să fie întoc­mite pe plan local. • Tot ca o consecinţă a di­versificării exagerate este as­pectul improvizat pe alocuri pe care-l capătă îndrumarea prac­ticii elevilor. Şi improvizarea se va perpetua întrucât nu este po­sibil să pregăteşti cadre care să cupleze competenţa în speciali­tate cu pregătirea pedagogică pentru atît de multe meserii. Forurile de învăţămînt se vor afla la sfîrşit de an şcolar, in faţa unui material experi­mental extrem de bogat asupra căruia e nevoie însă să opereze selecţia. Aceasta le va permite nu o intervenţie cu măsuri ri­gide, ci reglementări de natură să ordoneze activitatea practică, uză pentru realizarea unei cali­tăţi superioare a produselor.“ • Crearea, în cadrul comi­tetului U.T.C., a unui colectiv de specialişti care să-i ajute pe tineri la întocmirea proiecte­lor de inovaţii. 9 Lansarea unui concurs de inovaţii, în cadrul căruia comi­tetul U.T.C. va oferi, anual, un premiu pentru , cea mai valo­roasă inovaţie aplicată în pro­ducţie. Un asemenea context, de spo­rită preocupare, de înţelegere a semnificaţiei că sarcinile mari ale producţiei sunt sarcinile fie­căruia în parte — avem con­vingerea că este de natură să ofere toate premisele unei mai largi şi eficiente contribuţii a tinerilor la mişcarea de inven­ţii, inovaţii şi raţionalizări. I. CALMAŢUI P.S. In momentul cînd apar aceste rînduri, o informaţie de ultimă oră , din 131 propuneri de inovaţii depuse la cabinetul tehnic pînă la 20 aprilie a.c. — 18 aparţin tinerilor. Dintre a­­cestea, 35 au fost deja aplicate, avind un efect economic post­­calculat în valoare de 2,7 mili­oane lei. Semn de bun augur, care şi-a câştigat de la bun în­ceput prestigiu. Din patru judeţe se demon­strează : atelierul şcolar ocupă locul I în pregătirea practică a elevilor. S-a ajuns la această concluzie : atelierul şcolar poate deservi prioritar instruirea practică a elevilor. Un atelier şcolar 11 poate pune pe elev în situaţia de a lucra direct, înce­­pînd de la cele mai simple ope­raţii, aşa cum sînt etapele fi­reşti ale unei calificări. Atelie­rul mai prezintă avantajul că poate fi profilat potrivit opţiu­nilor şcolii. In plus, există po­sibilitatea păstrării constante a legăturii dintre învăţătură şi practică, precum şi asigurarea îndrumării elevilor pe grupe mici. Toate aceste considerente au determinat un curent favorabil creării atelierelor şcolare, care încep să se profileze tot mai mult pe cerinţele de azi în di­recţia pregătirii tehnico-produc­­tive a elevilor , se pierde astfel din caracterul de „lucru ma­nual“, potrivit la vremea cînd orele practice aveau acest spe­cific. In toate judeţele se lucrează intens in sensul acesta. La ora actuală, in judeţul Braşov exis­tă 109 ateliere , unele bine puse (Urmare din pag. 1) mîntarea porumbului creînd se­mănătorilor front de lucru pentru incă două zile; pe 42 de trac­toare munca a fost organizată în două schimburi. „In schimbul al doilea, ne spunea tovarăşul Ale­xandru MARINESCU directorul S.M.A., am folosit elevi din anul III ai Şcolii profesionale şi mem­brii cooperatori care urmează cursurile pentru tractorişti de scurtă durată. In raidul pe care l-am între­prins am întîlnit însă şi situaţii ce explică de ce la această dată pe raza judeţului Dolj, într-un sfert din numărul unităţilor agri­cole semănatul porumbului nici nu a început. In unele dintre a­­ceste unităţi, este drept, trece­rea la semănatul porumbului e îngreunată şi de umiditatea so­lului. Această cauză este însă de­terminantă doar pentru un nu­măr foarte mic de unităţi situate în zona nordică a judeţului, pen­tru cele mai multe „timpul ne­favorabil“ însemnînd o scuza acceptabilă de la distanţă. In timp ce pe raza staţiunii pentru mecanizarea agriculturii, Calopăr, aşa cum spuneam, toate mijloacele din dotare, specialiş­tii şi oamenii necesari punerii în acţiune acestor mijloace se aflau la punct, altele în perspectiva de a fi dezvoltate. Pe teritoriul judeţului Teleorman, de la in­troducerea noului obiect, s-au înfiinţat 16 ateliere în liceele din mediul urban şi 4 în cele din mediul rural , cu profil de mecanică, auto, electrotehnică, electronică, croitorie. Atelierele şcolare ale judeţului Ilfov se află angajate în acţiunea nota­bilă de autodotare. Acolo unde n-a fost încă po­sibilă dotarea unor ateliere pro­prii s-a adoptat soluţia folosirii atelierelor şcolilor profesionale şi ale liceelor de specialitate — Bacăul servindu-ne multe exem­ple în acest sens. Din experienţa de pînă acum în crearea şi dotarea atelierelor şcolare se desprind cîteva lu­cruri care, receptate, ar aşeza pe un curs mai rapid şi mai efi­cient întreaga acţiune : • Cele mai multe ateliere se creează cu concursul unităţilor productive ori al unor instituţii. In judeţele Braşov, Ilfov, ca şi în altele, organele de partid au sprijinit şcolile solicitînd pe a­­ceastă linie întreprinderile şi reglementînd pe plan local po­sibilitatea transferului de mate­riale. Dar acest lucru s­au apre­în cîmp, pe raza staţiunii pentru mecanizarea agriculturii vecine, din Segarcea, sâmbătă şi dumi­nică era o linişte deplină. Pe terenurile cooperativelor agricole din Padea, Drănic, Foişor, „U­­nirea“ şi „16 Februarie" din Se­garcea — fiecare unitate cu su­prafeţe de semănat între 300 şi 1 000 de hectare — nici un trac­tor, nici o maşină, nici un om. Nu se putea lucra ? „Este ume­zeală, ne-au spus salariaţii de ser­viciu de la „Unirea" şi „16 Fe­bruarie". Dacă am văzut că în prima parte a săptămînii a plo­uat, inginerii noştri au zis că, nici acum nu se poate lucra". Aşa să fie . Ieşind din nou pe cîmp ne-am convins încă o dată că lucrurile nu stau chiar aşa. Maşinile şi tractoarele care lu­crau la cooperativa agricolă din Calopăr ajungeau pînă la drumu­rile ce le despart, terenurile de cele ale cooperativelor „Unirea" şi „16 Februarie". Atunci ? — Dacă specialiştii, conduce­rile cooperativelor nu ies în cîmp să vadă unde se poate lucra şi să asigure oameni, noi ce putem face ? ne declara inginerul Ghe­­orghe Mărculescu de la S.M.A. Segarcea pe care l-am întîlnit la poarta unităţii, gata şi dumnea­lui de plecare. Şi dacă aşa procedează specia­liştii, toţi mecanizatorii celor 5 secţii, absolut toţi, au hotărît cu învoirea conducerii S.M.A.-ului ca două zile să îşi vadă şi ei de cu totul alte treburi. In două zile excelente de lucru. Şi cazul de la Segarcea nu este singular. Tot la poarta acestei staţiuni întîlnisem pe şeful sec­ţiei din Bîrza de pe raza S.M.A. Horezu Poenari, pe Virgil Ne­­delcu, venit împreună cu un alt mecanizator, cu Aurel Chiţu, cale de 20 de kilometri cu tractoarele „transformate în turisme" să-şi ridice nişte drepturi băneşti din anul trecut de pe cînd lucraseră aici. Iar la Simnic întîlnisem un alt caz, nu chiar ca acesta, dar asemănător. Doi mecanizatori stăteau cu tractoarele la margi­nea șoselei privind cum ingine­rul șef al cooperativei trecea pe lîngă ei cu mașina pregătită pen­tru excursie fără ca măcar să îi întrebe ce fac. Aceste ultime cazuri întîlnite sînt cu atît mai de neadmis cu cît actuala campanie ridică o seamă de dificultăţi determinate de faptul că zilele bune de lucru alternează cu cele umede. Fie­care zi, fiecare oră bună de lucru, fiind mai preţioasă ca oricînd, trebuie folosite din plin, d­ar inspectorii, trebuie legiferat şi reglementat la nivel central, incit transferul către şcoli de utilaje şi materiale de prelucrat să devină o practică în dotarea atelierelor. » Existenţa unor ateliere şco­lare productive ridică problema unor legături contractuale care să permită atît primirea unor comenzi, cit și posibilitatea va­lorificării și retribuirii lor. Dar aceasta trebuie reglementată, de asemenea, la nivel central. • Sînt numeroase propuneri potrivit cărora crearea unor complexe de ateliere pe centre școlare, ori a unor ateliere care să deservească mai multe uni­tăţi, ar fi mai uşor de realizat , acţiunea nefiind dispersată pe zeci de unităţi şcolare, ci pe localităţi. Ele ar fi mai complet dotate, ar rezolva proble­me de încadrare cu personal didactic calificat, ar fi mai ren­tabile din punct de vedere eco­nomic. In această formulă, se poate ajunge la micro-întreprin­­deri şcolare cu scopuri produc­tive şi educative. în cazul acesta, există o ob­servaţie : crearea atelierului şcolar nu trebuie lăsată doar în seama unor iniţiative locale, ci se impune studierea unor solu­ţii de proiectare a unor ateliere multifuncţionale, ştergîndu-se treptat amprenta de improviza­ţie inerentă începutului. • Statul investeşte in cincinal sume importante pentru dotarea atelierelor. Inspectorii generali sunt de părere că investiţiile prevăzute acestui scop să nu fie fărîmiţate pe fiecare an ori împinse spre sfârşitul cincina­lului, ci comasate şi folosite chiar din prima etapă incit şi promoţiile actuale de elevi să beneficieze de instruire practi­că in ateliere bine puse la punct. Fiecare zi e bună de lucru AŞEZAREA ÎN SISTEM A PREGĂTIRII TEHNICO-PRODUCTIVE Aici, la uzina „Balanţa“-Sibiu, cea mai apreciată unitate de măsură este exactitatea. ||n obra moderul interior al Centrului de paraul de la Uzinele „Tractorul“ din Brașov. Experienţa de lucru a unei or­ganizaţii U.T.C., o problematică semnificativă pentru preocupările şi realizările tinerilor într-un a­­numit cadru de muncă şi de via­ţă se pot uneori contura încă de la primul contact cu realităţile a­­celui univers uman, pătrunzînd acolo pe una dintre căile cele mai directe, prin confruntarea programului de activităţi din pe­rioada curentă cu ceea ce s-a în­făptuit. Am asistat la Almăj, în jude­ţul Dolj, la o asemenea confrun­tare cu Ion Petrică secretarul or­ganizaţiei comunale U.T.C., no­­tîndu-mi cu fidelitate răspunsu­rile sale, după fiecare obiectiv al programului de activităţi pentru primele trei luni ale acestui an citit cu voce tare, cu semn de întrebare la sfîrşit, cu un mare semn de întrebare în ansamblu. Erau referiri la activităţi pentru 80 elevi, 10 cadre didactice, 114 ţărani cooperatori... „Vom invita specialişti care să le vorbească tinerilor despre ci­frele planului de producţie al C.A.P. şi rolul tineretului la rea­lizarea sarcinilor profesionale, despre sistemul şi formele de re­tribuire a muncii". „ N-au avut încă loc, la nici­­una dintre organizaţii... permită buna desfăşurare a unor întreceri sportive, a competiţiilor de masă“. „ Nu s-a făcut nimic în acest sens... „Acţiunile turistice vor fi ori­entate în direcţia cunoaşterii de către tineri a obiectivelor eco­nomice şi social-culturale din ju­deţ, organizîndu-se excursii şi drumeţii“. „ Cerc turistic nu avem. Nu s-au făcut nici excursii. Au mai fost şi alte intenţii u­­tile, ţeluri generoase, bine preci­zate în raport de cerinţele orga­nizaţiei, de dorinţele tinerilor, dar dincolo de a căror formulare pe hîrtie, la sfîrşitul unui trimes­tru era prea puţin, sau nimic, ca realitate înfăptuită. N-au avut loc primiri de noi membri ai U.T.C., a rămas în proiect realizarea u­­nei piste de instrucţie în cadrul pregătirii tineretului din comună pentru apărarea patriei, obiecti­vele acţiunilor de muncă volun­­tar-patriotică sunt la cota ini­ţială... Ascultam, ca o concluzie foar­te firească, remarca ce însoţea fi­nalul lecturii acelui program,­­ca-,­re devenise dintr-o dată o coală de hîrtie oarecare, luînd drumul banal spre dosarul alcătuit func­­ţionăreşte. însoţind o brigadă a C.C. al U.T.C., redactorul nostru ION TRONAC a transmis din Almăj: „Puneţi formalismul la dosar!" „Prin discuţii de la om la om vor fi recomandaţi consiliilor de conducere ale cooperativelor agricole, tineri pentru sectoarele de lucru care îi solicită, în special pentru zootehnie“. „ La C.A.P. Almăj lucrează 3 , mai este unul şi la C.A.P. Co­­ţofeni... Se evită această muncă, în general este greu să fie perma­nentizaţi pe aceste posturi chiar şi cei mai în vîrstă, nu numai ti­nerii... „Vom alcătui echipe de tineri care în perioada de iarnă să par­ticipe la transportul îngrăşămin­telor naturale pe terenurile slab productive“. „ Au fost 8 tineri, aici, la C.A.P. Almăj. „Vom organiza expuneri cu te­ma „Dezvoltarea agriculturii ca ramură de bază a economiei na­ţionale“, în toate organizaţiile din C.A.P.“­­— La Şeroaia s-a ţinut, au fost prezenţi 18 tineri. „Vom stimula tinerii să devină cititori ai bibliotecii comunale, fiecare citind cel puţin 2—3 cărţi lunar, cadrele didactice şi mem­brii comitetului comunal vor re­comanda anumite cărţi“.­­ Citesc elevii. De ceilalţi nu ştim nimic. „Va fi urmărită eficienţa acti­vităţii cercurilor de pregătire po­­litico-ideologică“.­­ S-a deschis cel pentru stu­diul Statutului U.T.C. la şcoală. Pentru tinerii din C.A.P. am ales o tematică referitoare la proble­me ale dezvoltării agriculturii, dar nu şi-a început activitatea. „Vom acorda toată atenţia a­­menajării bazelor sportive exis­tente pe raza comunei, care să — Ce să fac, tovarăşi, să spun că s-a făcut şi pe urmă, cînd ve­deţi realitatea, să roşesc de ru­şine ?! a încercat să se scuze se­cretarul U.T.C. La altă posibili­tate nu se gîndise însă : aceea de a spune că s-a făcut după ce s a făcut cu adevărat. Aidoma programului de acti­vităţi, un calendar sportiv al a­­sociaţiei „Avîntul“, cu termene, pentru întîlniri, întreceri, meciuri, acţiuni în cadrul „crosului tine­retului“, spartachiadei de iarnă era simplă hîrtie. Ca şi acesta, a luat drumul aceluiaşi dosar banal „graficul adunărilor generale“, cu data, tema, organizaţia U.T.C. între rigorile unui tabel atent ca­ligrafiat (în trei luni au fost adu­nări generale numai la organiza­ţia U.T.C. a elevilor), dintre care teme deosebit de utile precum „Disciplina muncii în C.A.P.“, „însemnătatea dezvoltării inten­sive a agriculturii“, „Rolul me­canizării complexe şi chimizării în sporirea producţiei agricole“ şi altele nu străbătuseră ca ac­ţiuni reale, ca dezbateri ale ute­ciştilor, rămînînd nişte fraze o­­bişnuite. S-a întîmplat la fel cu „planificarea“ şedinţelor comi­tetului comunal, cu „graficul“ şedinţelor birourilor organizaţii­lor U.T.C., care aveau o existen­ţă birocratică, de scripte, dar care nu avuseseră loc niciodată. „Formalism !“ i s-a spus din nou, înapoindu-se secretarului toate aceste hîrtii de prisos. — La dosar ! Va trebui să pu­neți formalismul la dosar, tova­rășe secretar. Era, desigur, numai primul lu­cru cu care trebuia început la Almăj...

Next