Scînteia, mai 1962 (Anul 31, nr. 5515-5545)

1962-05-01 / nr. 5515

Nr. 5515 S­C­Î­N­T­E­I­A Pag. 3 LUCRĂRILE SESIUNII EXTRAORDINARE A MARII ADUNĂRI NAȚIONALE Cuvîntul tovarășului Leontin Sălajan (Urmare din pag. II-a) le vine la îndemînă — cum înfloresc sa­tele patriei noastre sub soarele dătător de viață al socialismului. Tovarăși. Raportul prezentat de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a arătat în mod concis şi cu claritate poziţia ţării noastre faţă de principalele probleme ale situaţiei inter­naţionale. Alături de celelalte ţări socia­liste, Republica Populară Romînă aduce o contribuţie activă la apărarea păcii şi securităţii popoarelor, în politica sa ex­ternă statul nostru militează cu perseve­renţă pentru dezarmarea generală şi totală, pentru rezolvarea paşnică a tuturor dife­rendelor internaţionale, pentru victoria principiilor coexistenţei paşnice şi dezvol­tarea colaborării între state. Nu putem însă privi nepăsători cum în Occident cercurile agresive imperialiste continuă cursa înarmărilor, sporesc aloca­ţiile pentru scopuri războinice, reiau ex­perienţele nucleare, uneltesc noi agresiuni. In asemenea condiţii nu-i suficient ca po­poarele ţărilor socialiste să dorească pa­cea. Se cere totodată ca braţul lor înar­mat, forţele lor armate să fie în stare să apere pacea. întrucît atît timp cît se men­ţine imperialismul continuă să existe şi primejdia unui război mondial, poporul nostru, ca şi popoarele celorlalte state so­cialiste, se îngrijeşte în modul cuvenit de ridicarea capacităţii de apărare a patriei. Nu este un secret faptul că forţa militară a lagărului socialist constituie un factor hotărîtor, care temperează zelul războinic al unor cercuri influente din Apus. Astăzi, imperialismul nu mai poate dicta după bunul său plac soarta popoarelor. Un nou război mondial poate fi preîntîm­­pinat pentru că raportul de forţe pe arena mondială s-a schimbat şi se schimbă con­tinuu în favoarea forţelor păcii şi socia­lismului. Tovarăşi, Armata noastră populară, făurită şi con­dusă de partid, îşi îndeplineşte cu cinste misiunea încredinţată de poporul munci­tor. Militarii de toate gradele se instruiesc zi de zi cu perseverenţă şi abnegaţie pen­tru a stăpîni la perfecţie meseria armelor, pentru a ridica necontenit capacitatea de luptă a unităţilor. Vă asigurăm, tovarăşi, că poporul nos­tru are toate temeiurile să-şi desfăşoare cu deplină încredere în viitor munca sa paşnică, creatoare. El se poate bizui cu nădejde pe armata sa care — prin grija partidului şi guvernului — este înzestrată cu tot ce este necesar pentru ca, în strînsă unire cu armatele celorlalte state partici­pante la Tratatul de la Varşovia, să apere cu vigilenţă cuceririle revoluţionare ale popoarelor lagărului socialist, cauza păcii şi socialismului. Recent, după cum aţi luat cunoştinţă din presă, pe teritoriul R. P. Ungare au avut loc aplicaţii cu trupe şi state ma­jore ale forţelor armate unite ale ţări­lor participante la Tratatul de la Var­şovia. Au participat trupe ale statelor majore sovietice, ungare şi române. Apli­caţiile au demonstrat înalta capacitate de luptă a tuturor trupelor participante şi a tehnicii militare. Vă pot declara că armata noastră s-a prezentat bine. A­­precierile Comandamentului forţelor uni­te ale ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia, la adresa capacităţii organi­zatorice a statelor noastre majore, a iscu­sinţei şi priceperii militarilor noştri în mînuirea tehnicii moderne şi modul de a acţiona conform cerinţelor cîmpului de luptă modern, au fost bune şi foarte bune. Aceste rezultate constituie pentru noi un imbold de a munci şi mai de­parte cu perseverenţă, cu simţ de răs­pundere, pentru a ridica necontenit ca­pacitatea de luptă a armatei noastre, pentru a fi gata în orice moment să în­deplinim cu cinste orice misiune pe care ne-ar încredinţa-o partidul şi guvernul. Armata noastră, trup din trupul şi sin­ge din sîngele poporului, este o armată cu adevărat populară. De la soldat pînă la general, ea este legată prin mii de fire de poporul muncitor, are aceleaşi in­terese şi năzuinţe. Scut al intereselor poporului şi al Re­publicii Populare Române, şcoală a po­porului — iată misiunea încredinţată de partid armatei. îndeplinind această sar­cină, armata contribuie activ la educa­rea tinerilor veniţi să-şi satisfacă stagiul militar, la formarea lor ca cetăţeni cu o înaltă conştiinţă politică. Comandanţii şi organele politice, organizaţiile de partid şi organizaţiile U.T.M. din armată des­făşoară zi de zi o muncă educativă per­severentă, spre a dezvolta în rindurile militarilor înalte trăsături morale şi de luptă, spre a le ridica continuu nivelul politic şi ideologic. în sistemul de învăţămînt politic din armată, care cuprinde pe toţi militarii, o parte însemnată a lecţiilor şi seminarii­­lor este consacrată cunoaşterii proble­melor de construcţie socialistă, încă în Raportul prezentat la Plenara C.C. al P. M. R. din 1949 de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej se sublinia că: „...în rîn­­durile ostaşilor Armatei Republicii Popu­lare Române trebuie dusă o muncă de lă­murire asupra drumului de ridicare a gos­podăriei ţărăneşti şi de pregătire, dintre ostaşii de frunte, de buni agitatori şi pro­pagandişti pentru popularizarea gospo­dăriei colective“. îndeplinind această sarcină, armata şi-a adus contribuţia la lămurirea fiilor de ţărani îmbrăcaţi în haine militare asu­pra superiorităţii gospodăriei colective. Şi în viitor, în armată, prin munca po­litică desfăşurată, vom face ca fiecare tînăr, după terminarea stagiului militar, să fie nu numai stăpîn pe meseria arme­lor, dar să se reîntoarcă la locul de muncă cu cunoştinţe politice, tehnice şi gospodăreşti îmbogăţite, plin de hotărî­Sînt fericită că particip ca invitată la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale cu prilejul încheierii colectivi­zării agriculturii în întreaga ţară. In comuna noastră, Plopeni, ca şi în în­treaga regiune Dobrogea, ultimele familii de ţărani muncitori au intrat în gospo­dăria colectivă în toamna anului 1957. In cei 4 ani care au trecut de atunci multe s-au schimbat în viaţa colectiviştilor, în înfăţişarea satului nostru, a pămîntului. De aceea noi ne dăm foarte bine seama că prin încheierea colectivizării agricul­turii în toată ţara poporul nostru, sub conducerea înţeleaptă a partidului, a ob­ţinut o măreaţă victorie care deschide perspective largi de făurire a unei vieţi tot mai îmbelşugate şi fericite. înainte vreme pămîntul din raza sa­tului nostru dădea producţii foarte mici. Muncind individual, ţăranii muncitori rea­lizau pînă la 500 kg de grîu la hectar şi circa 700 kg de porumb boabe. în afară de aceasta din totalul suprafeţei agricole a satului circa 300 hectare erau complet neproductive : mărăcinişuri, răzoare, şan­ţuri şi terenuri pietroase pe dealuri, iar aproape 100 ha din terenurile productive erau ocupate cu vii hibride. înfăptuirea colectivizării ne-a dat posi­bilitatea să folosim mai bine pămîntul, redînd agriculturii terenurile neproduc­tive. îndrumat de organizaţia de partid, consiliul de conducere al gospodăriei a tre­cut la amenajarea acestor terenuri prin lucrări de terasare, defrişarea mărăcini­­şurilor şi a viilor hibride, slab productive. Colectiviştii au reuşit să recupereze în acest fel pentru agricultură peste 200 hec­tare de teren. în primăvara acestui an s-au terasat 11 ha pentru plantări cu viţă nobilă şi 6 ha pentru pomi. Pînă în 1965 gospodăria noastră şi-a planificat să plan­teze pe terase peste 60 ha cu viţă nobilă şi peste 30 ha cu pomi fructiferi. Astfel dealurile pietroase şi sărace dimprejurul satului nostru se vor preface în podgorii şi livezi roditoare. In 1961 producţiile medii la hectar ob­ţinute de gospodăria noastră, în compa­raţie cu anul 1957, au crescut cu 386 kg la grîu, cu 2.189 kg la porumb, cu 891 kg la floarea-soarelui. De asemenea a cres­cut cu 1.285 litri producţia medie de lapte pe fiecare vacă furajată. Datorită creşterii din an în an a veni­turilor, noi am avut posibilitatea să mă­rim în mod corespunzător averea ob­ştească a gospodăriei colective şi îndeosebi fondul de bază. De la 1.165.000 lei cît era în 1957, fondul de bază al gospodăriei a ajuns la 3.740.000 lei în 1961, revenind cîte 105.000 lei la 100 de hectare. Faţă de alte gospodării această cifră este încă mică, dar finind seama că în 1957 noi aveam nu­mai 32.000 lei fond de bază la 100 de hec­tea de a lupta cu tot elanul tinereţii, cu întreaga sa capacitate, pentru înfăp­tuirea politicii partidului, pentru întări­rea şi înflorirea patriei noastre. Succesele pe care poporul nostru le obţine, sub conducerea partidului, spo­resc avîntul militarilor, fac să crească şi mai mult încrederea în propriile lor forţe, încheierea colectivizării agriculturii şi făurirea economiei socialiste unitare, determinînd o dezvoltare şi mai impe­tuoasă a forţelor de producţie, a întregii economii naţionale, înseamnă totodată şi sporirea capacităţii de apărare a patriei. Tovarăşi, Culmea pe care am ajuns prin vic­toria definitivă a socialismului în ora­şele şi satele patriei ne-a apropiat şi mai mult de desăvîrşirea construcţiei so­cialiste şi trecerea treptată la construi­rea comunismului. Sesiunea Marii Adu­nări Naţionale, care s-a transformat în­tr-un adevărat Congres al lucrătorilor din agricultură, stabileşte noi şi însufleţitoa­­re sarcini pe acest drum însorit. Ele vor fi cu siguranţă îndeplinite de eroica noastră clasă muncitoare, de harnica ţă­rănime colectivistă, de intelectualitatea devotată fără margini poporului. Cheză­şie este politica înţeleaptă a partidului, conducerea sa leninistă, în frunte cu to­varăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. (Cu­­vîntarea a fost subliniată prin puternice aplauze). tare, putem spune că gospodăria a mers pe un drum sănătos de continuă întărire economică şi organizatorică şi are toate posibilităţile să obţină rezultate şi mai bune. Realizările noastre de pînă acum sînt rodul ajutorului dat de partid şi de stat, al muncii colectiviştilor pentru sporirea producţiei agricole vegetale şi animale, al valorificării prin contractări cu statul a unor cantităţi tot mai mari de produse. Faţă de 1957, anul trecut noi am vîndut statului pe bază de contract 55 vagoane de grîu, adică de 5 ori mai mult, 67 va­goane de porumb (de 10 ori mai mult), peste 2.900 hl de lapte (de 35 ori mai mult), 7.000 kg de lînă (de 3 ori mai mult) şi peste 45 tone de carne. Creşterea producţiei marfă şi valorifi­carea acesteia prin contractări cu statul au permis gospodăriei şi colectiviştilor să-şi mărească an de an veniturile băneşti şi, ca urmare, să crească nivelul de trai al colectiviştilor. In anul 1962, pentru a întări şi dezvolta proprietatea gospodăriei colective şi pen­tru a mări valoarea zilei-muncă, ne-am propus să obţinem 2.000 kg de grîu la hectar, 1.800 kg de floarea-soarelui la ha, 3.500 kg de porumb boabe la ha, iar pe o suprafaţă de 400 ha să obţinem cel puţin 5.000 kg de porumb boabe la ha în teren neirigat. Dacă socotim numai producţia pe care o vom obţine de pe aceste 400 hec­tare cu porumb reiese că ea este egală cu producţia care se realiza altădată de pe 2.800 ha. Iată deci cît de bogat şi pro­ductiv a devenit pămîntul lucrat ştiinţific de către harnicii noştri colectivişti. Eu sînt de aproape 4 ani preşedintă a gospodăriei, după ce 3 ani am fost bri­gadieră de cîmp. Fiind una dintre pri­mele femei din gospodărie promovate în munci de conducere, m-am izbit la în­ceput de multe greutăţi datorită faptului că oamenii nu prea aveau încredere în capacitatea femeilor. In trecut, după cum se ştie, femeile de la sate erau tare chi­nuite şi oropsite. Ele munceau la cîmp, cot la cot cu bărbaţii şi munceau şi acasă pînă la istovire. Nu aveau nici copilărie, nici tinereţe, cum n-am avut nici eu care de la 11 ani am luat sapa în mînă. Astăzi însă este cu totul altfel, în noua rînduială a vieţii din gospodăria co­lectivă femeia are condiţii pentru a se ri­dica şi a se bucura cu adevărat de toate drepturile cetăţeneşti create de regimul nostru, pentru a-şi aduce contribuţia la bunul mers al gospodăriei şi la activitatea obştească. Brigada legumicolă este con­dusă de o femeie, iar în celelalte brigăzi mai multe femei sunt şefe de echipă şi conduc cu pricepere munca de care răs­pund. Cuvinte bune am de spus despre toate colectivistele noastre care, partici­­pînd cu dragoste la muncă, dau dovadă de disciplină, iniţiativă şi grijă gospodă­rească faţă de avutul obştesc, în timpul campaniilor agricole noi or­ganizăm creşe şi grădiniţe unde copiii co­lectiviştilor sunt bine îngrijiţi şi educaţi, astfel că părinţii pot munci fără grijă pe Stimafi tovarăşi şi tovarăşe. Această modernă şi monumentală con­strucţie de oţel şi sticlă găzduieşte se­siunea forului suprem al puterii de stat, chemat să-şi desfăşoare lucrările în le­gătură cu evenimentul de importanţă is­torică pentru ţara noastră — încheierea colectivizării agriculturii în Republica Populară Romînă, în cuvîntările rostite de la această tri­bună ca şi în ecourile pe care le are se­siunea în întreaga ţară se reflectă senti­mentele de satisfacţie şi îndreptăţită mîn­­drie ale poporului nostru faţă de această măreaţă victorie, hotărîrea sa fermă de a munci cu şi mai mult avînt pentru în­florirea Republicii Populare Române, în­crederea sa în politica Partidului Munci­toresc Român, a Comitetului său Cen­tral în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ecoul acestor lucrări depăşeşte graniţele ţării noastre, ele fiind urmărite şi în străinătate cu atenţie şi interes. Prietenii îşi exprimă cu acest prilej bucuria şi preţuirea plină de dragoste frăţească şi stimă pentru realizările poporului nostru în construcţia socialistă. Şi, trebuie arătat că chiar şi dintre aceia cărora socialismul şi comunismul nu le sunt pe plac, mulţi se văd nevoiţi să recunoască, în faţa fap­telor incontestabile, succesele ţării noastre, eficienţa politicii partidului şi guvernului de rapidă dezvoltare economică şi cultu­rală a Republicii Populare Române. Este interesant de remarcat că în ulti­mul timp unii observatori din Occident — chiar şi din cei care nu se distingeau în general printr-o informare obiectivă des­pre ţara noastră — vorbesc despre un proces de „descoperire a noii Românii". Iată, de pildă, ce scria nu de mult zia­rul american „New York Herald Tribune“: „Comunismul... imprimă României schim­bări care, după toate probabilităţile, vor de­termina Occidentul să revizuiască aprecie­rea asupra acestei ţări. Concepţia tradiţio­nală despre Romînia ca fiind mai curînd un stat balcanic neeficient va trebui să fie revizuită ca urmare a mişcării pe care comuniştii au imprimat-o aici­. Iar în continuare ziarul american se întreba, citez din nou, cum este posibil că: ....,o naţiune balcanică, altădată înapoiată, cu o capacitate tehnică şi industrială ca a Romîniei vechi, a fost determinată să desfăşoare această uriaşă ţîşnire de ener­gie şi să obţină rezultate atît de evi­dente ?" „New York Herald Tribune“ nu dă răspunsul la această întrebare, dar între­gul nostru popor îl cunoaşte bine : descă­tuşarea energiilor creatoare ale oamenilor muncii se datoreşte orînduirii socialiste, politicii marxist-leniniste a partidului. Buletinul economic editat de către Se­cretariatul Comisiei Economice a O.N.U. pentru Europa publică în numărul său din noiembrie 1961 un studiu despre dez­voltarea economică a țării noastre în care se arată, citez : „în cursul ultimului dece­niu, economia Romîniei s-a dovedit a fi una din cele mai dinamice din Europa". Oamenii muncii de la oraşe şi sate pot avea satisfacţia că prin rezultatele efor­turilor lor contribuie la creşterea continuă a prestigiului României socialiste care se impune pe arena internaţională ca un stat viguros, cu o economie echilibrată şi în continuă ascensiune, partener serios pentru relaţii economice bazate pe prin­cipiile egalităţii şi avantajului reciproc. Tractoarele noastre, ca şi numeroase alte maşini şi instalaţii industriale cu menţiunea „Fabricat în Romînia" sunt cumpărate astăzi de ţări din Europa, Asia, America Latină, Africa. Ele, ca şi produsele agroalimentare, demonstrează peste graniţă minunatele realizări ale po­porului nostru, nivelul nostru de dezvol­tare. Mulţi dintre cei care au luat cuvîntul aici au comparat viaţa tot mai fericită şi prosperă de acum, cu trecutul întunecat. Totodată trebuie subliniat că politica re­gimului burghezo-moşieresc, de asuprire a maselor muncitoare şi de înfeudare a ţării intereselor străine, era însoţită de o politică externă care făcea ca Romînia ogoarele gospodăriei. Colectivistele parti­cipă într-o măsură tot mai mare la viaţa cultural-artistică a satului şi la activita­tea obştească. Tovarăşi, Daţi-mi voie ca în numele colectivişti­lor din Plopeni să mulţumesc din adîn­să aibă doar rolul unui pion în combina­ţiile politice ale puterilor imperialiste. Ţara noastră, poporul nostru au plătit cu grele jertfe şi suferinţe această poli­tică externă antinaţională. Numai cucerirea puterii de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea mun­citoare, sub conducerea partidului nostru marxist-leninist, a­ putut asigura înfăp­tuirea unei politici externe care apără ne­clintit interesele naţionale, suveranitatea şi independenţa patriei noastre. Această politică, pe care o promovăm umăr la umăr cu celelalte ţări-surori ale lagărului socialist, răspunde intereselor fundamentale ale poporului român, ca şi ale tuturor popoarelor dornice de pace şi progres, contribuind la creşterea continuă a prestigiului internaţional al Republicii Populare Române. Tovarăşi, Raportul prezentat la sesiunea Marii Adunări Naţionale de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej precizează în mod funda­mentat poziţia Republicii Populare Ro­mâne faţă de principalele probleme ale vieţii internaţionale, analizează sarcinile de bază în domeniul politicii externe a statului nostru. Deplina aprobare a Ra­portului de către deputaţii Marii Adunări Naţionale, ca şi de către miile de invitaţi care participă la sesiune arată încă o dată că întregul nostru popor sprijină cu hotă­­rîre această politică. Problema cea mai arzătoare a zilelor noastre este preîntîmpinarea unui nou război mondial, în zilele noastre, în care geniul uman a descătuşat energia ato­mului şi a deschis calea cuceririi Cos­mosului, pacea, năzuinţa din totdeauna a popoarelor, s-a transformat într-o nece­sitate vitală pentru întreaga omenire. In condiţiile existenţei armelor moderne de distrugere în masă, cînd un război ra­­cheto-nuclear ar însemna o catastrofă cu consecinţe incalculabile, se impun, aşa cum spunea tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej — „înţelepciune şi chibzuinţă în po­litică, cea mai mare grijă pentru întărirea păcii şi eliminarea pericolelor care pla­nează asupra popoarelor — şi de la înţele­gerea acestei necesităţi trebuie să por­nească orice guvern, orice om de stat cu sentimentul răspunderii faţă de propriul popor şi faţă de toate popoarele“. Vă sunt, desigur, cunoscute eforturile consecvente ale guvernului Republicii Populare Române pentru înfăptuirea dezarmării generale şi totale, pentru în­cetarea cursei înarmărilor care face să planeze continuu grave primejdii asu­pra omenirii şi alimentează psihoza de război, neîncrederea între state. Expe­rienţa istoriei dovedeşte că acumularea de arme duce, dacă nu se iau măsuri din timp, la conflicte militare sau, cum spu­ne un dicton — gura tunurilor nu tace la nesfîrşit. Cu atît mai mult nu poate fi admisă continuarea cursei înarmărilor acum, cînd vechile tunuri au ajuns ca o praştie în comparaţie cu mijloacele teh­nicii militare moderne. în cadrul Comitetului celor 18 state de la Geneva, delegaţia ţării noastre a de­pus o activitate intensă pentru a con­tribui la realizarea unui acord în pro­blema dezarmării. Oricine a urmărit lu­crările comitetului nu poate să nu reţină complexitatea activităţii desfăşurate de delegaţiile ţărilor socialiste — spirit de iniţiativă, elasticitate şi dorinţă de a căuta căi de apropiere a poziţiilor, fer­mitate în respingerea încercărilor de a abate conferinţa de la ţelurile ei, propu­neri judicioase, raţionale, într-un cuvînt o poziţie constructivă care se bucură de un larg sprijin internaţional. Delegaţia ţării noastre s-a pronunţat în sprijinul proiectului de tratat prezentat de Uniunea Sovietică, care oferă o bază concretă şi o perspectivă limpede de rezolvare rapidă a problemei dezarmării sub un strict con­trol internaţional, într-un spirit care ţine seama de interesele tuturor părţilor şi, înainte de toate, de nevoia grabnică a înlăturării gravei primejdii care planează asupra păcii lumii. România, ca şi cele­lalte ţări socialiste, s-a arătat dispusă să cul inimii partidului nostru iubit, tovară­şului Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru viaţa luminoasă pe care o trăim şi pen­tru minunatele perspective pe care le-a deschis în faţa noastră. Ne angajăm să muncim cu şi mai mult spor şi să con­tribuim din toate puterile la înflorirea scumpei noastre patrii, examineze cu atenţie orice­ altă propu­nere constructivă, prezentată din dorinţa realizării imediate a unui acord de dezar­mare. Atît lucrările conferinţei, cît şi eveni­mentele din afara cadrului conferinţei arată însă că puterile occidentale conti­nuă să se situeze pe vechile lor poziţii — pe de o parte, declaraţii de intenţii pri­vind dezarmarea, pe de altă parte, acee­ţiuni pentru intensificarea cursei înarmă­rilor. în această privinţă, un act profund con­trar intereselor păcii şi destinderii inter­naţionale, cerinţelor opiniei publice mon­diale îl constituie reluarea experienţelor nucleare în atmosferă de către S.U.A. înfăptuind o astfel de măsură, menită să dea un nou imbold cursei înarmărilor, să sporească încordarea internaţională. S.U.A. şi Anglia şi-au asumat o grea răspundere faţă de propriile lor popoare, cît şi faţă de popoarele întregii lumi. Reluarea experienţelor nucleare nu va aduce S.U.A. avantaje de nici un fel — nici militare, nici politice. Este grăitor în această privinţă protestul stîrnit de reluarea ex­perienţelor atomice în toate ţările lumii. Personalităţi ale vieţii politice internaţio­nale, savanţi de renume ca John Bernal, preşedintele executiv al Consiliului Mon­dial al Păcii, Federaţia oamenilor de şti­inţă americani cuprinzînd peste 2.200 sa­vanţi şi ingineri ş. a. au subliniat carac­terul nefast al hotărîrii S.U.A. Experienţa arată că cine promovează o linie politică agresivă nu poate conta pe asentimentul opiniei publice, recoltînd în mod inevi­tabil dezaprobare şi condamnare din partea popoarelor. Hotărîtă să depună şi pe viitor toate eforturile pentru înfăptuirea dezarmării generale şi totale, ca obiectiv de impor­tanţă fundamentală pentru apărarea păcii, ţara noastră se pronunţă şi în sprijinul măsurilor cu caracter parţial, care ar con­tribui la însem­narea relaţiilor internaţio­nale , asumarea obligaţiei de a nu se trans­mite altor ţări arme nucleare, sau cel pu­ţin încheierea unor tratate de neagresiune între pactul N.A.T.O. şi Organizaţia Tra­tatului de la Varşovia, retragerea de că­tre toate statele a trupelor aflate pe teri­torii străine, interzicerea propagandei de război. Această problemă — interzicerea propagandei de război — a fost discutată la Geneva, în Comitetul plenar creat la propunerea R.P. Romíne pentru examina­rea măsurilor menite să contribuie la mic­şorarea încordării. Delegaţia S.U.A., susţi­nută de celelalte puteri occidentale, a blo­cat însă tratativele în această problemă pe motivul că nu-şi pot asuma obligaţia de a legifera o asemenea interdicţie, întrucît Constituţia S.U.A. ar asigura libertatea cuvîntului. în Raportul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej sînt subliniate bazele nestrămutate ale poziţiei R. P. Române faţă de rezolvarea problemei germane, ca problemă de cea mai mare însemnătate pentru întărirea păcii şi îmbunătăţirea cli­matului politic internaţional în Europa, trebuie încheiat tratatul de pace german, pornindu-se de la faptul istoric al existen­ţei celor două state germane, de la necesi­tatea respectării stricte a suveranităţii R. D. Germane şi a lichidării regimului de ocupaţie din Berlinul occidental. Urmărind cu cea mai mare atenţie e­­voluţia actualelor tratative sovieto-ameri­­cane în problema germană, guvernul ro­mân îşi exprimă speranţa că poziţia con­structivă a Uniunii Sovietice va găsi înţe­legerea cuvenită, că în cele din urmă în tratative se vor afirma tendinţele realiste, aşa încît să se poată ajunge la rezultate efective în rezolvarea acestei probleme. După cum este cunoscut, ţările socialiste nu se fixează de termene limită pentru reglementarea problemei germane, dar ar fi greşit să se considere că aceasta ar pu­tea fi tergiversată la infinit. Guvernul român porneşte de la convin­gerea că la destinderea internaţională şi promovarea principiilor coexistenţei paş­nice sunt datoare să-şi aducă contribuţia toate statele, atît cele mari cît şi cele mici—­e cale eficace în această privinţă fiind realizarea unor acorduri regionale, inclu­siv crearea unor zone denuclearizate. A­­semenea zone ale înţelegerii, zone de pace, fără arme rachetă şi fără baze mili­tare străine ar spori încrederea între state şi ar stăvili extinderea cursei înarmărilor, exercitînd o înrîurire pozitivă asupra cli­matului internaţional. Călăuzit de această convingere, guvernul român a formulat propunerile privind transformarea Balcanilor şi a Adriaticii într-o zonă a relaţiilor de bună vecină­tate şi a făcut, la cea de-a 15-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U., propunerea cu privire la „Acţiuni pe plan regional în ve­derea îmbunătăţirii relaţiilor de bună ve­cinătate dintre state europene aparţinînd unor sisteme social-politice diferite". Sub­liniind numeroasele posibilităţi exis­tente în acest sens, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a arătat că guvernele sta­telor aparţinînd anumitor zone geografice ar putea iniţia tratative pentru rezolvarea problemelor litigioase existente între ele, ar putea încheia tratate de înţelegere şi colaborare multilaterală sau alte instru­mente de înţelegere regională, cum ar fi de pildă, cele legate de lichidarea bazelor militare străine, a rampelor de lansare a rachetelor, a bazelor de staţionare a avi­oanelor încărcate cu arme nucleare ş.a. Este absolut evident că în asemenea mă­suri ar fi interesate popoarele tuturor sta­telor balcanice şi, s-ar putea spune, cu ni­mic mai puţin decît celelalte — popoarele Greciei şi Turciei. S-a arătat aci ce poveri sînt nevoite să suporte aceste ţări datorită orientării determinate de principalele puteri N.A.T.O. Nimic bun nu le preves­teşte nici sesiunea Consiliului miniştrilor de externe ai ţărilor N.A.T.O. care ur­mează să se deschidă peste citeva zile la Atena. Agenţia americană Associated Press, comentînd problemele care vor face obiectul discuţiilor la această sesiu­ne, scria că „S.U.A. vor încerca să vin­­dă mai multe arme membrilor organiza­ţiei nord-atlantice, acesta fiind un mij­loc de reducere a scurgerii de dolari“. Poporul român cunoaşte ce înseamnă asta (Continuare în pag. IV-a) Cuvîntul tovarăşei Maria Nistor (preşedinta G. A. C. din comuna Plopeni — regiunea Dobrogea) Cuvîntul tovarăşului Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe In unanimitate, intr-o atmosfera de puternică Însufleţire, cei peste 11.000 de participanti la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Nationale aprobă Raportul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Next