Scînteia, mai 1962 (Anul 31, nr. 5515-5545)
1962-05-01 / nr. 5515
Nr. 5515 SCÎNTEIA Pag. 3 LUCRĂRILE SESIUNII EXTRAORDINARE A MARII ADUNĂRI NAȚIONALE Cuvîntul tovarășului Leontin Sălajan (Urmare din pag. II-a) le vine la îndemînă — cum înfloresc satele patriei noastre sub soarele dătător de viață al socialismului. Tovarăși. Raportul prezentat de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a arătat în mod concis şi cu claritate poziţia ţării noastre faţă de principalele probleme ale situaţiei internaţionale. Alături de celelalte ţări socialiste, Republica Populară Romînă aduce o contribuţie activă la apărarea păcii şi securităţii popoarelor, în politica sa externă statul nostru militează cu perseverenţă pentru dezarmarea generală şi totală, pentru rezolvarea paşnică a tuturor diferendelor internaţionale, pentru victoria principiilor coexistenţei paşnice şi dezvoltarea colaborării între state. Nu putem însă privi nepăsători cum în Occident cercurile agresive imperialiste continuă cursa înarmărilor, sporesc alocaţiile pentru scopuri războinice, reiau experienţele nucleare, uneltesc noi agresiuni. In asemenea condiţii nu-i suficient ca popoarele ţărilor socialiste să dorească pacea. Se cere totodată ca braţul lor înarmat, forţele lor armate să fie în stare să apere pacea. întrucît atît timp cît se menţine imperialismul continuă să existe şi primejdia unui război mondial, poporul nostru, ca şi popoarele celorlalte state socialiste, se îngrijeşte în modul cuvenit de ridicarea capacităţii de apărare a patriei. Nu este un secret faptul că forţa militară a lagărului socialist constituie un factor hotărîtor, care temperează zelul războinic al unor cercuri influente din Apus. Astăzi, imperialismul nu mai poate dicta după bunul său plac soarta popoarelor. Un nou război mondial poate fi preîntîmpinat pentru că raportul de forţe pe arena mondială s-a schimbat şi se schimbă continuu în favoarea forţelor păcii şi socialismului. Tovarăşi, Armata noastră populară, făurită şi condusă de partid, îşi îndeplineşte cu cinste misiunea încredinţată de poporul muncitor. Militarii de toate gradele se instruiesc zi de zi cu perseverenţă şi abnegaţie pentru a stăpîni la perfecţie meseria armelor, pentru a ridica necontenit capacitatea de luptă a unităţilor. Vă asigurăm, tovarăşi, că poporul nostru are toate temeiurile să-şi desfăşoare cu deplină încredere în viitor munca sa paşnică, creatoare. El se poate bizui cu nădejde pe armata sa care — prin grija partidului şi guvernului — este înzestrată cu tot ce este necesar pentru ca, în strînsă unire cu armatele celorlalte state participante la Tratatul de la Varşovia, să apere cu vigilenţă cuceririle revoluţionare ale popoarelor lagărului socialist, cauza păcii şi socialismului. Recent, după cum aţi luat cunoştinţă din presă, pe teritoriul R. P. Ungare au avut loc aplicaţii cu trupe şi state majore ale forţelor armate unite ale ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia. Au participat trupe ale statelor majore sovietice, ungare şi române. Aplicaţiile au demonstrat înalta capacitate de luptă a tuturor trupelor participante şi a tehnicii militare. Vă pot declara că armata noastră s-a prezentat bine. Aprecierile Comandamentului forţelor unite ale ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia, la adresa capacităţii organizatorice a statelor noastre majore, a iscusinţei şi priceperii militarilor noştri în mînuirea tehnicii moderne şi modul de a acţiona conform cerinţelor cîmpului de luptă modern, au fost bune şi foarte bune. Aceste rezultate constituie pentru noi un imbold de a munci şi mai departe cu perseverenţă, cu simţ de răspundere, pentru a ridica necontenit capacitatea de luptă a armatei noastre, pentru a fi gata în orice moment să îndeplinim cu cinste orice misiune pe care ne-ar încredinţa-o partidul şi guvernul. Armata noastră, trup din trupul şi singe din sîngele poporului, este o armată cu adevărat populară. De la soldat pînă la general, ea este legată prin mii de fire de poporul muncitor, are aceleaşi interese şi năzuinţe. Scut al intereselor poporului şi al Republicii Populare Române, şcoală a poporului — iată misiunea încredinţată de partid armatei. îndeplinind această sarcină, armata contribuie activ la educarea tinerilor veniţi să-şi satisfacă stagiul militar, la formarea lor ca cetăţeni cu o înaltă conştiinţă politică. Comandanţii şi organele politice, organizaţiile de partid şi organizaţiile U.T.M. din armată desfăşoară zi de zi o muncă educativă perseverentă, spre a dezvolta în rindurile militarilor înalte trăsături morale şi de luptă, spre a le ridica continuu nivelul politic şi ideologic. în sistemul de învăţămînt politic din armată, care cuprinde pe toţi militarii, o parte însemnată a lecţiilor şi seminariilor este consacrată cunoaşterii problemelor de construcţie socialistă, încă în Raportul prezentat la Plenara C.C. al P. M. R. din 1949 de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej se sublinia că: „...în rîndurile ostaşilor Armatei Republicii Populare Române trebuie dusă o muncă de lămurire asupra drumului de ridicare a gospodăriei ţărăneşti şi de pregătire, dintre ostaşii de frunte, de buni agitatori şi propagandişti pentru popularizarea gospodăriei colective“. îndeplinind această sarcină, armata şi-a adus contribuţia la lămurirea fiilor de ţărani îmbrăcaţi în haine militare asupra superiorităţii gospodăriei colective. Şi în viitor, în armată, prin munca politică desfăşurată, vom face ca fiecare tînăr, după terminarea stagiului militar, să fie nu numai stăpîn pe meseria armelor, dar să se reîntoarcă la locul de muncă cu cunoştinţe politice, tehnice şi gospodăreşti îmbogăţite, plin de hotărîSînt fericită că particip ca invitată la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale cu prilejul încheierii colectivizării agriculturii în întreaga ţară. In comuna noastră, Plopeni, ca şi în întreaga regiune Dobrogea, ultimele familii de ţărani muncitori au intrat în gospodăria colectivă în toamna anului 1957. In cei 4 ani care au trecut de atunci multe s-au schimbat în viaţa colectiviştilor, în înfăţişarea satului nostru, a pămîntului. De aceea noi ne dăm foarte bine seama că prin încheierea colectivizării agriculturii în toată ţara poporul nostru, sub conducerea înţeleaptă a partidului, a obţinut o măreaţă victorie care deschide perspective largi de făurire a unei vieţi tot mai îmbelşugate şi fericite. înainte vreme pămîntul din raza satului nostru dădea producţii foarte mici. Muncind individual, ţăranii muncitori realizau pînă la 500 kg de grîu la hectar şi circa 700 kg de porumb boabe. în afară de aceasta din totalul suprafeţei agricole a satului circa 300 hectare erau complet neproductive : mărăcinişuri, răzoare, şanţuri şi terenuri pietroase pe dealuri, iar aproape 100 ha din terenurile productive erau ocupate cu vii hibride. înfăptuirea colectivizării ne-a dat posibilitatea să folosim mai bine pămîntul, redînd agriculturii terenurile neproductive. îndrumat de organizaţia de partid, consiliul de conducere al gospodăriei a trecut la amenajarea acestor terenuri prin lucrări de terasare, defrişarea mărăcinişurilor şi a viilor hibride, slab productive. Colectiviştii au reuşit să recupereze în acest fel pentru agricultură peste 200 hectare de teren. în primăvara acestui an s-au terasat 11 ha pentru plantări cu viţă nobilă şi 6 ha pentru pomi. Pînă în 1965 gospodăria noastră şi-a planificat să planteze pe terase peste 60 ha cu viţă nobilă şi peste 30 ha cu pomi fructiferi. Astfel dealurile pietroase şi sărace dimprejurul satului nostru se vor preface în podgorii şi livezi roditoare. In 1961 producţiile medii la hectar obţinute de gospodăria noastră, în comparaţie cu anul 1957, au crescut cu 386 kg la grîu, cu 2.189 kg la porumb, cu 891 kg la floarea-soarelui. De asemenea a crescut cu 1.285 litri producţia medie de lapte pe fiecare vacă furajată. Datorită creşterii din an în an a veniturilor, noi am avut posibilitatea să mărim în mod corespunzător averea obştească a gospodăriei colective şi îndeosebi fondul de bază. De la 1.165.000 lei cît era în 1957, fondul de bază al gospodăriei a ajuns la 3.740.000 lei în 1961, revenind cîte 105.000 lei la 100 de hectare. Faţă de alte gospodării această cifră este încă mică, dar finind seama că în 1957 noi aveam numai 32.000 lei fond de bază la 100 de hectea de a lupta cu tot elanul tinereţii, cu întreaga sa capacitate, pentru înfăptuirea politicii partidului, pentru întărirea şi înflorirea patriei noastre. Succesele pe care poporul nostru le obţine, sub conducerea partidului, sporesc avîntul militarilor, fac să crească şi mai mult încrederea în propriile lor forţe, încheierea colectivizării agriculturii şi făurirea economiei socialiste unitare, determinînd o dezvoltare şi mai impetuoasă a forţelor de producţie, a întregii economii naţionale, înseamnă totodată şi sporirea capacităţii de apărare a patriei. Tovarăşi, Culmea pe care am ajuns prin victoria definitivă a socialismului în oraşele şi satele patriei ne-a apropiat şi mai mult de desăvîrşirea construcţiei socialiste şi trecerea treptată la construirea comunismului. Sesiunea Marii Adunări Naţionale, care s-a transformat într-un adevărat Congres al lucrătorilor din agricultură, stabileşte noi şi însufleţitoare sarcini pe acest drum însorit. Ele vor fi cu siguranţă îndeplinite de eroica noastră clasă muncitoare, de harnica ţărănime colectivistă, de intelectualitatea devotată fără margini poporului. Chezăşie este politica înţeleaptă a partidului, conducerea sa leninistă, în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. (Cuvîntarea a fost subliniată prin puternice aplauze). tare, putem spune că gospodăria a mers pe un drum sănătos de continuă întărire economică şi organizatorică şi are toate posibilităţile să obţină rezultate şi mai bune. Realizările noastre de pînă acum sînt rodul ajutorului dat de partid şi de stat, al muncii colectiviştilor pentru sporirea producţiei agricole vegetale şi animale, al valorificării prin contractări cu statul a unor cantităţi tot mai mari de produse. Faţă de 1957, anul trecut noi am vîndut statului pe bază de contract 55 vagoane de grîu, adică de 5 ori mai mult, 67 vagoane de porumb (de 10 ori mai mult), peste 2.900 hl de lapte (de 35 ori mai mult), 7.000 kg de lînă (de 3 ori mai mult) şi peste 45 tone de carne. Creşterea producţiei marfă şi valorificarea acesteia prin contractări cu statul au permis gospodăriei şi colectiviştilor să-şi mărească an de an veniturile băneşti şi, ca urmare, să crească nivelul de trai al colectiviştilor. In anul 1962, pentru a întări şi dezvolta proprietatea gospodăriei colective şi pentru a mări valoarea zilei-muncă, ne-am propus să obţinem 2.000 kg de grîu la hectar, 1.800 kg de floarea-soarelui la ha, 3.500 kg de porumb boabe la ha, iar pe o suprafaţă de 400 ha să obţinem cel puţin 5.000 kg de porumb boabe la ha în teren neirigat. Dacă socotim numai producţia pe care o vom obţine de pe aceste 400 hectare cu porumb reiese că ea este egală cu producţia care se realiza altădată de pe 2.800 ha. Iată deci cît de bogat şi productiv a devenit pămîntul lucrat ştiinţific de către harnicii noştri colectivişti. Eu sînt de aproape 4 ani preşedintă a gospodăriei, după ce 3 ani am fost brigadieră de cîmp. Fiind una dintre primele femei din gospodărie promovate în munci de conducere, m-am izbit la început de multe greutăţi datorită faptului că oamenii nu prea aveau încredere în capacitatea femeilor. In trecut, după cum se ştie, femeile de la sate erau tare chinuite şi oropsite. Ele munceau la cîmp, cot la cot cu bărbaţii şi munceau şi acasă pînă la istovire. Nu aveau nici copilărie, nici tinereţe, cum n-am avut nici eu care de la 11 ani am luat sapa în mînă. Astăzi însă este cu totul altfel, în noua rînduială a vieţii din gospodăria colectivă femeia are condiţii pentru a se ridica şi a se bucura cu adevărat de toate drepturile cetăţeneşti create de regimul nostru, pentru a-şi aduce contribuţia la bunul mers al gospodăriei şi la activitatea obştească. Brigada legumicolă este condusă de o femeie, iar în celelalte brigăzi mai multe femei sunt şefe de echipă şi conduc cu pricepere munca de care răspund. Cuvinte bune am de spus despre toate colectivistele noastre care, participînd cu dragoste la muncă, dau dovadă de disciplină, iniţiativă şi grijă gospodărească faţă de avutul obştesc, în timpul campaniilor agricole noi organizăm creşe şi grădiniţe unde copiii colectiviştilor sunt bine îngrijiţi şi educaţi, astfel că părinţii pot munci fără grijă pe Stimafi tovarăşi şi tovarăşe. Această modernă şi monumentală construcţie de oţel şi sticlă găzduieşte sesiunea forului suprem al puterii de stat, chemat să-şi desfăşoare lucrările în legătură cu evenimentul de importanţă istorică pentru ţara noastră — încheierea colectivizării agriculturii în Republica Populară Romînă, în cuvîntările rostite de la această tribună ca şi în ecourile pe care le are sesiunea în întreaga ţară se reflectă sentimentele de satisfacţie şi îndreptăţită mîndrie ale poporului nostru faţă de această măreaţă victorie, hotărîrea sa fermă de a munci cu şi mai mult avînt pentru înflorirea Republicii Populare Române, încrederea sa în politica Partidului Muncitoresc Român, a Comitetului său Central în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ecoul acestor lucrări depăşeşte graniţele ţării noastre, ele fiind urmărite şi în străinătate cu atenţie şi interes. Prietenii îşi exprimă cu acest prilej bucuria şi preţuirea plină de dragoste frăţească şi stimă pentru realizările poporului nostru în construcţia socialistă. Şi, trebuie arătat că chiar şi dintre aceia cărora socialismul şi comunismul nu le sunt pe plac, mulţi se văd nevoiţi să recunoască, în faţa faptelor incontestabile, succesele ţării noastre, eficienţa politicii partidului şi guvernului de rapidă dezvoltare economică şi culturală a Republicii Populare Române. Este interesant de remarcat că în ultimul timp unii observatori din Occident — chiar şi din cei care nu se distingeau în general printr-o informare obiectivă despre ţara noastră — vorbesc despre un proces de „descoperire a noii Românii". Iată, de pildă, ce scria nu de mult ziarul american „New York Herald Tribune“: „Comunismul... imprimă României schimbări care, după toate probabilităţile, vor determina Occidentul să revizuiască aprecierea asupra acestei ţări. Concepţia tradiţională despre Romînia ca fiind mai curînd un stat balcanic neeficient va trebui să fie revizuită ca urmare a mişcării pe care comuniştii au imprimat-o aici. Iar în continuare ziarul american se întreba, citez din nou, cum este posibil că: ....,o naţiune balcanică, altădată înapoiată, cu o capacitate tehnică şi industrială ca a Romîniei vechi, a fost determinată să desfăşoare această uriaşă ţîşnire de energie şi să obţină rezultate atît de evidente ?" „New York Herald Tribune“ nu dă răspunsul la această întrebare, dar întregul nostru popor îl cunoaşte bine : descătuşarea energiilor creatoare ale oamenilor muncii se datoreşte orînduirii socialiste, politicii marxist-leniniste a partidului. Buletinul economic editat de către Secretariatul Comisiei Economice a O.N.U. pentru Europa publică în numărul său din noiembrie 1961 un studiu despre dezvoltarea economică a țării noastre în care se arată, citez : „în cursul ultimului deceniu, economia Romîniei s-a dovedit a fi una din cele mai dinamice din Europa". Oamenii muncii de la oraşe şi sate pot avea satisfacţia că prin rezultatele eforturilor lor contribuie la creşterea continuă a prestigiului României socialiste care se impune pe arena internaţională ca un stat viguros, cu o economie echilibrată şi în continuă ascensiune, partener serios pentru relaţii economice bazate pe principiile egalităţii şi avantajului reciproc. Tractoarele noastre, ca şi numeroase alte maşini şi instalaţii industriale cu menţiunea „Fabricat în Romînia" sunt cumpărate astăzi de ţări din Europa, Asia, America Latină, Africa. Ele, ca şi produsele agroalimentare, demonstrează peste graniţă minunatele realizări ale poporului nostru, nivelul nostru de dezvoltare. Mulţi dintre cei care au luat cuvîntul aici au comparat viaţa tot mai fericită şi prosperă de acum, cu trecutul întunecat. Totodată trebuie subliniat că politica regimului burghezo-moşieresc, de asuprire a maselor muncitoare şi de înfeudare a ţării intereselor străine, era însoţită de o politică externă care făcea ca Romînia ogoarele gospodăriei. Colectivistele participă într-o măsură tot mai mare la viaţa cultural-artistică a satului şi la activitatea obştească. Tovarăşi, Daţi-mi voie ca în numele colectiviştilor din Plopeni să mulţumesc din adînsă aibă doar rolul unui pion în combinaţiile politice ale puterilor imperialiste. Ţara noastră, poporul nostru au plătit cu grele jertfe şi suferinţe această politică externă antinaţională. Numai cucerirea puterii de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare, sub conducerea partidului nostru marxist-leninist, a putut asigura înfăptuirea unei politici externe care apără neclintit interesele naţionale, suveranitatea şi independenţa patriei noastre. Această politică, pe care o promovăm umăr la umăr cu celelalte ţări-surori ale lagărului socialist, răspunde intereselor fundamentale ale poporului român, ca şi ale tuturor popoarelor dornice de pace şi progres, contribuind la creşterea continuă a prestigiului internaţional al Republicii Populare Române. Tovarăşi, Raportul prezentat la sesiunea Marii Adunări Naţionale de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej precizează în mod fundamentat poziţia Republicii Populare Române faţă de principalele probleme ale vieţii internaţionale, analizează sarcinile de bază în domeniul politicii externe a statului nostru. Deplina aprobare a Raportului de către deputaţii Marii Adunări Naţionale, ca şi de către miile de invitaţi care participă la sesiune arată încă o dată că întregul nostru popor sprijină cu hotărîre această politică. Problema cea mai arzătoare a zilelor noastre este preîntîmpinarea unui nou război mondial, în zilele noastre, în care geniul uman a descătuşat energia atomului şi a deschis calea cuceririi Cosmosului, pacea, năzuinţa din totdeauna a popoarelor, s-a transformat într-o necesitate vitală pentru întreaga omenire. In condiţiile existenţei armelor moderne de distrugere în masă, cînd un război racheto-nuclear ar însemna o catastrofă cu consecinţe incalculabile, se impun, aşa cum spunea tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej — „înţelepciune şi chibzuinţă în politică, cea mai mare grijă pentru întărirea păcii şi eliminarea pericolelor care planează asupra popoarelor — şi de la înţelegerea acestei necesităţi trebuie să pornească orice guvern, orice om de stat cu sentimentul răspunderii faţă de propriul popor şi faţă de toate popoarele“. Vă sunt, desigur, cunoscute eforturile consecvente ale guvernului Republicii Populare Române pentru înfăptuirea dezarmării generale şi totale, pentru încetarea cursei înarmărilor care face să planeze continuu grave primejdii asupra omenirii şi alimentează psihoza de război, neîncrederea între state. Experienţa istoriei dovedeşte că acumularea de arme duce, dacă nu se iau măsuri din timp, la conflicte militare sau, cum spune un dicton — gura tunurilor nu tace la nesfîrşit. Cu atît mai mult nu poate fi admisă continuarea cursei înarmărilor acum, cînd vechile tunuri au ajuns ca o praştie în comparaţie cu mijloacele tehnicii militare moderne. în cadrul Comitetului celor 18 state de la Geneva, delegaţia ţării noastre a depus o activitate intensă pentru a contribui la realizarea unui acord în problema dezarmării. Oricine a urmărit lucrările comitetului nu poate să nu reţină complexitatea activităţii desfăşurate de delegaţiile ţărilor socialiste — spirit de iniţiativă, elasticitate şi dorinţă de a căuta căi de apropiere a poziţiilor, fermitate în respingerea încercărilor de a abate conferinţa de la ţelurile ei, propuneri judicioase, raţionale, într-un cuvînt o poziţie constructivă care se bucură de un larg sprijin internaţional. Delegaţia ţării noastre s-a pronunţat în sprijinul proiectului de tratat prezentat de Uniunea Sovietică, care oferă o bază concretă şi o perspectivă limpede de rezolvare rapidă a problemei dezarmării sub un strict control internaţional, într-un spirit care ţine seama de interesele tuturor părţilor şi, înainte de toate, de nevoia grabnică a înlăturării gravei primejdii care planează asupra păcii lumii. România, ca şi celelalte ţări socialiste, s-a arătat dispusă să cul inimii partidului nostru iubit, tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru viaţa luminoasă pe care o trăim şi pentru minunatele perspective pe care le-a deschis în faţa noastră. Ne angajăm să muncim cu şi mai mult spor şi să contribuim din toate puterile la înflorirea scumpei noastre patrii, examineze cu atenţie orice altă propunere constructivă, prezentată din dorinţa realizării imediate a unui acord de dezarmare. Atît lucrările conferinţei, cît şi evenimentele din afara cadrului conferinţei arată însă că puterile occidentale continuă să se situeze pe vechile lor poziţii — pe de o parte, declaraţii de intenţii privind dezarmarea, pe de altă parte, aceeţiuni pentru intensificarea cursei înarmărilor. în această privinţă, un act profund contrar intereselor păcii şi destinderii internaţionale, cerinţelor opiniei publice mondiale îl constituie reluarea experienţelor nucleare în atmosferă de către S.U.A. înfăptuind o astfel de măsură, menită să dea un nou imbold cursei înarmărilor, să sporească încordarea internaţională. S.U.A. şi Anglia şi-au asumat o grea răspundere faţă de propriile lor popoare, cît şi faţă de popoarele întregii lumi. Reluarea experienţelor nucleare nu va aduce S.U.A. avantaje de nici un fel — nici militare, nici politice. Este grăitor în această privinţă protestul stîrnit de reluarea experienţelor atomice în toate ţările lumii. Personalităţi ale vieţii politice internaţionale, savanţi de renume ca John Bernal, preşedintele executiv al Consiliului Mondial al Păcii, Federaţia oamenilor de ştiinţă americani cuprinzînd peste 2.200 savanţi şi ingineri ş. a. au subliniat caracterul nefast al hotărîrii S.U.A. Experienţa arată că cine promovează o linie politică agresivă nu poate conta pe asentimentul opiniei publice, recoltînd în mod inevitabil dezaprobare şi condamnare din partea popoarelor. Hotărîtă să depună şi pe viitor toate eforturile pentru înfăptuirea dezarmării generale şi totale, ca obiectiv de importanţă fundamentală pentru apărarea păcii, ţara noastră se pronunţă şi în sprijinul măsurilor cu caracter parţial, care ar contribui la însemnarea relaţiilor internaţionale , asumarea obligaţiei de a nu se transmite altor ţări arme nucleare, sau cel puţin încheierea unor tratate de neagresiune între pactul N.A.T.O. şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia, retragerea de către toate statele a trupelor aflate pe teritorii străine, interzicerea propagandei de război. Această problemă — interzicerea propagandei de război — a fost discutată la Geneva, în Comitetul plenar creat la propunerea R.P. Romíne pentru examinarea măsurilor menite să contribuie la micşorarea încordării. Delegaţia S.U.A., susţinută de celelalte puteri occidentale, a blocat însă tratativele în această problemă pe motivul că nu-şi pot asuma obligaţia de a legifera o asemenea interdicţie, întrucît Constituţia S.U.A. ar asigura libertatea cuvîntului. în Raportul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej sînt subliniate bazele nestrămutate ale poziţiei R. P. Române faţă de rezolvarea problemei germane, ca problemă de cea mai mare însemnătate pentru întărirea păcii şi îmbunătăţirea climatului politic internaţional în Europa, trebuie încheiat tratatul de pace german, pornindu-se de la faptul istoric al existenţei celor două state germane, de la necesitatea respectării stricte a suveranităţii R. D. Germane şi a lichidării regimului de ocupaţie din Berlinul occidental. Urmărind cu cea mai mare atenţie evoluţia actualelor tratative sovieto-americane în problema germană, guvernul român îşi exprimă speranţa că poziţia constructivă a Uniunii Sovietice va găsi înţelegerea cuvenită, că în cele din urmă în tratative se vor afirma tendinţele realiste, aşa încît să se poată ajunge la rezultate efective în rezolvarea acestei probleme. După cum este cunoscut, ţările socialiste nu se fixează de termene limită pentru reglementarea problemei germane, dar ar fi greşit să se considere că aceasta ar putea fi tergiversată la infinit. Guvernul român porneşte de la convingerea că la destinderea internaţională şi promovarea principiilor coexistenţei paşnice sunt datoare să-şi aducă contribuţia toate statele, atît cele mari cît şi cele mici—e cale eficace în această privinţă fiind realizarea unor acorduri regionale, inclusiv crearea unor zone denuclearizate. Asemenea zone ale înţelegerii, zone de pace, fără arme rachetă şi fără baze militare străine ar spori încrederea între state şi ar stăvili extinderea cursei înarmărilor, exercitînd o înrîurire pozitivă asupra climatului internaţional. Călăuzit de această convingere, guvernul român a formulat propunerile privind transformarea Balcanilor şi a Adriaticii într-o zonă a relaţiilor de bună vecinătate şi a făcut, la cea de-a 15-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U., propunerea cu privire la „Acţiuni pe plan regional în vederea îmbunătăţirii relaţiilor de bună vecinătate dintre state europene aparţinînd unor sisteme social-politice diferite". Subliniind numeroasele posibilităţi existente în acest sens, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a arătat că guvernele statelor aparţinînd anumitor zone geografice ar putea iniţia tratative pentru rezolvarea problemelor litigioase existente între ele, ar putea încheia tratate de înţelegere şi colaborare multilaterală sau alte instrumente de înţelegere regională, cum ar fi de pildă, cele legate de lichidarea bazelor militare străine, a rampelor de lansare a rachetelor, a bazelor de staţionare a avioanelor încărcate cu arme nucleare ş.a. Este absolut evident că în asemenea măsuri ar fi interesate popoarele tuturor statelor balcanice şi, s-ar putea spune, cu nimic mai puţin decît celelalte — popoarele Greciei şi Turciei. S-a arătat aci ce poveri sînt nevoite să suporte aceste ţări datorită orientării determinate de principalele puteri N.A.T.O. Nimic bun nu le prevesteşte nici sesiunea Consiliului miniştrilor de externe ai ţărilor N.A.T.O. care urmează să se deschidă peste citeva zile la Atena. Agenţia americană Associated Press, comentînd problemele care vor face obiectul discuţiilor la această sesiune, scria că „S.U.A. vor încerca să vindă mai multe arme membrilor organizaţiei nord-atlantice, acesta fiind un mijloc de reducere a scurgerii de dolari“. Poporul român cunoaşte ce înseamnă asta (Continuare în pag. IV-a) Cuvîntul tovarăşei Maria Nistor (preşedinta G. A. C. din comuna Plopeni — regiunea Dobrogea) Cuvîntul tovarăşului Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe In unanimitate, intr-o atmosfera de puternică Însufleţire, cei peste 11.000 de participanti la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Nationale aprobă Raportul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej.