Scînteia, februarie 1964 (Anul 33, nr. 6154-6182)
1964-02-14 / nr. 6167
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI VA Anul XXXIII Nr. 6167 Vineri 14 februarie 1964 4 PAGINI - 20 BANI în ziarul de ggi: • M. Angelescu, I. Chiujdea : Conducere şi îndrumare competentă In dezvoltarea economiei şi culturii — Conferinţa organizaţiei regionale de partid Banat (pag. 2-a). • A. Brumaru : Concert Theodor Rogalski (pag. 2-a). • Sport (pag. 3-a). • A. Bumbac: Conferinţa de la Dar es Salaam (pag. 4-a). Printre numeroasele blocuri construite pe şoseaua Mihai Bravu din Capitală se află şi cele din fotografia de mai sus, ridicate cu ajutorul colranelor glisante. Ele au fost construite intr-un timp mult mai scurt decit alte blocuri asemănătoare ridicate cu metode tradiţionale. Foto : Gh. Vintilă COVUCLINMETODĂ DE MARE PRODUCTIVITATE PRIN FOLOSIREA COFRAJELOR UNIVERSALE SE REALIZEAZĂ: • micșorarea consumului de materiale cu 40 la sută • reducerea costului cu circa 30 la sută și a timpului de proiectare a cofrajului cu 60 la sută . Eficacitatea prefabricării integrale a planşeelor la construcţiile cu cofraje glisante # Execuţia lucrărilor „in lanţ" Metoda de execuţie a construcţiilor înalte cu ajutorul cofrajelor glisante se aplică tot mai mult pe şantierele de construcţii. Experienţa dobîndită cu 3 ani în urmă de constructorii de la Mamaia a fost preluată şi perfecţionată de organizaţiile de construcţii din aproape toate regiunile ţării. Constructorii bucureşteni, care au de executat un volum însemnat de lucrări, in mare parte clădiri înalte, au îmbrăţişat cu deosebit interes această metodă de execuţie şi s-au preocupat permanent de perfecţionarea ei. S-a urmărit îndeosebi reducerea, consumului de materiale, sporirea vitezei de execuţie, creşterea productivităţii muncii şi reducerea costului lucrărilor. Simpozionul desfăşurat la Bucureşti spre sfîrşitul anului trecut, cu tema : „Construcţii de locuit, socialculturale şi industriale executate cu ajutorul cofrajelor glisante“, care a reunit numeroşi specialişti din proiectare şi construcţii, a constituit un valoros schimb de experienţă. Discuţiile purtate atît în cadrul simpozionului cit şi la diferite consfătuiri, dar mai ales practica şantierelor, au scos în evidenţă învăţăminte de care va trebui să ţină seama proiectanţii şi constructorii pentru a spori şi mai mult eficienţa tehnico-economică a metodei cofrajelor glisante. Pînă în prezent a existat o preocupare permanentă de asimilare a metodei cofrajelor glisante, s-au făcut numeroase încercări în scopul rezolvării în condiţii economice optime a problemelor pe care le ridică realizarea construcţiilor cu ajutorul cofrajelor glisante. Considerăm că experienţa acumulată pînă acum de constructorii noştri este suficientă pentru ca activitatea viitoare de cercetare, proiectare şi execuţie să se îmbunătăţească. In ce priveşte cofrajul glisant propriu-zis, este bine ca proiectanţii şi constructorii să meargă pe linia realizării unui cofraj universal, ale cărui elemente componente să fie piese de inventar, cu aplicare la orice construcţie şi care să poată fi utilizate pînă la epuizarea capacităţii lor de folosinţă. Soluţia propusă şi realizată experimental de întreprinderea de construcţii-montaj nr. 1-Bucureşti este deosebit de valoroasă, întrucît cu mijloace simple şi puţin costisitoare se poate realiza un cofraj universal, uşor reglabil, cu un număr foarte mic de piese diferite. Folosirea lui duce la reducerea costului cu circa 30 la sută, a consumurilor de materiale in special de lemn, cu 40 la sută, precum şi a timpului de proiectare a cofrajului cu 60 la sută. Direcţia generală de construcţiimontaj Bucureşti, ca şi celelalte organizaţii de construcţii din ţară vor trebui să analizeze neîntîrziat problema realizării cofrajelor glisante universale, în aşa fel incit în viitorul apropiat să nu se mai confecţioneze cofraje pentru fiecare tip de construcţie în parte. Prefabricarea integrală a planşeelor la construcţiile executate cu ajutorul cofrajelor glisante s-a dovedit o cale importantă de scurtare a timpului de execuţie şi de creştere a productivităţii muncii. Constructorii din Oneşti, P. Neamţ, Cluj, Bucureşti, Bacău şi Hunedoara au folosit planşee prefabricate la multe mii de apartamente, realizînd însemnate economii, de materiale şi scurtînd durata de execuţie. Este bine ca locul unde se toarnă planşeele prefabricate (în bloc, lingă bloc sau în ateliere de prefabricate), precum şi mijloacele cu care se vor ridica, să fie stabilite de la proiectare, în funcţie de condiţiile concrete ale amplasamentului fiecărei lucrări şi ale dotaţiei şantierului respectiv. Pentru stabilirea locului de prefabricare a planşeelor sunt necesare studii tehnico-economice aprofundate. Simplificarea execuţiei cere totodată din partea proiectanţilor eforturi sporite în domeniul prefabricării carcaselor de armătură pentru pereţi şi planşee, a balcoanelor, montării în timpul glisării a tuburilor pentru instalaţia electrică etc. Constructorii, la rîndul lor, sunt datori să realizeze o izolaţie termică a pereţilor exteriori conform prevederilor din proiecte. Folosirea cofrajelor glisante asigură continuitatea lucrărilor şi in timpul iernii. Constructorii de la Oneşti au executat în condiţii bune construcţii glisate, la temperaturi scăzute (pînă la —20° C). Experienţa lor, ca şi a altor colective de şantiere, merită să fie preluată, larg extinsă şi îmbunătăţită, mai ales pe linia realizării elementelor care asigură protecţia şi încălzirea spaţiilor de lucru din piese de inventar şi care să poată fi folosite oricînd şi la orice bloc glisat. Extinderea metodelor industriale, avansate, de execuţie a lucrărilor — panourile mari prefabricate, cofrajele glisante — presupune perfecţionarea continuă a organizării muncii, a întregului proces de execuţie. Una din formele avansate de organizare a muncii, care a dat rezultate bune la realizarea construcţiilor cu ajutorul cofrajelor glisante, este organizarea execuţiei lucrărilor în „lanţ“ sau în flux continuu. Pentru aceasta, în cadrul fiecărei întreprinderi care foloseşte cofrajele glisante e nevoie să ia fiinţă loturi sau chiar şantiere specializate în execuţia construcţiilor după această metodă, iar în cadrul lor să se lucreze numai cu brigăzi specializate de muncitori. Folosirea a două seturi de cofraje pe fiecare șantier — lucru posibil și economic—se poate realiza în cazul cînd se introduc cofrajele glisante universale. Aceasta permite să se formeze brigăzi specializate de muncitori pentru montarea și demontarea cofrajului glisant, executarea prin glisare a pereţilor, prefabricarea şi montarea planşeelor, finisaje, instalaţii etc., brigăzi care să execute permanent aceleaşi lucrări. în fiecare regiune unde se folosesc cofrajele glisante, proiectanţii şi constructorii au adus metodei îmbunătăţiri şi perfecţionări tehnice, care merită să fie studiate, preluate şi extinse pe toate şantierele. Ar fi indicat ca proiectanţii şi constructorii să analizeze şi să aplice în mai mare măsură experienţa pozitivă, iar încercările proprii să se refere în special la probleme necercetate sau care n-au fost încă rezolvate satisfăcător pe alte şantiere. E nevoie ca încercările să înceapă numai după ce în prealabil s-au întreprins studii tehnico-economice adîncite. Concluziile experienţelor efectuate la Oneşti de către I.N.C.E.R.C. privind modul de comportare sub sarcină a planşeelor prefabricate pot fi preluate şi aplicate cu bune rezultate de către Institutul „Proiect“Bucureşti . in acest fel se pot obţine însemnate economii de oţel beton şi de manoperă faţă de cit se realizează în prezent. După părerea noastră, ar fi bine ca în viitor cercetările să se îndrepte mai mult şi spre găsirea unor soluţii corespunzătoare de finisaj, de izolare termică a pereţilor exteriori, spre determinarea celor mai bune reţete de betoane pentru construcţii în cofraj glisant, pentru realizarea unor construcţii de bună calitate. Ing. ION NEACŞU laureat al Premiului de Stat, şef de sector tehnic C.S.C.A.S. „FABRICA DE " Prin produsele pe care le realizează, întreprinderea „Frigocom“ contribuie la modernizarea reţelei comerciale. Anul trecut aici s-au realizat pentru prima oară baruri de răcit sticle, maşini de fabricat îngheţată, răcitoare de apă pentru cofetării, camere frigorifere demontabile, cu o capacitate de 7,10 şi 14 metri cubi etc. Producţia lor va continua şi în 1964. De curînd, întreprinderea a livrat mai multe linii bar moderne pentru hotelurile „Ambasador“ şi „Lido“ din Capitală, „Continental“ din Mamaia, la Clubul nautic din Constanţa, la Eforie, o linie de bar şi o linie pentru produse de cofetărie şi toate utilajele frigorifice la modernul complex de alimentaţie publică „Cerbul carpatin“ din Braşov şi altele. In acest an, „fabrica de frig“ va executa o serie de utilaje noi : maşina de fabricat şi porţionat îngheţată, aparatul pentru răcirea şi distribuirea sucurilor de fructe, maşină pentru măcinat cafea, un nou tip de vitrină cofetărie, dulapuri frigorifere cu o capacitate de 600, 900 şi 1 200 litri, echipate cu agregate frigorifere de 500 kilocalorii şi altele. în afara teatrului Teatrele din Bucureşti prezintă numeroase spectacole în întreprinderile şi instituţiile din Capitală, în satele şi comunele regiunii Bucureşti, precum şi în numeroase localităţi din ţară. De la începutul actualei stagiuni şi pînă in prezent teatrul „C. I. Nottara“ a prezentat în afara sediului peste 40 de spectacole, care au fost vizionate de mai bine de 16 000 spectatori. In acelaşi timp, numeroşi actori şi regizori ai teatrelor din Capitală sprijină formaţiile de artişti amatori. Peste 60 de artişti din colectivul teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ sunt instructori ai formaţiilor de teatru şi brigăzilor artistice de la mai bine de 40 de întreprinderi şi instituţii bucureştene. Artişti ai teatrelor bucureştene îşi dau concursul, de asemenea, la manifestări culturale organizate în întreprinderi şi instituţii, la cămine culturale. Numai în ultimul timp, mai mulţi actori de la Teatrul Muncitoresc C.F.R.-Ciuleşti au contribuit la reuşita a 40 de seri de poezie organizate la cluburile Uzinelor „Criviţa Roşie“, P.T.T.R., la Căminul cultural din comuna Mogoşoaia etc. (Agerpres) Pentru studenţi Pentru executarea construcţiilor şcolare, anul acesta se alocă cu 666 milioane lei mai mult decit anul trecut, o parte din această sumă este destinată învăţămîntului superior. In acest an, Institutul de construcţii, Institutul de petrol, gaze şi geologie, Facultatea de stomatologie, din Bucureşti, Institutul agronomic „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi îşi vor mări capacitatea. In Capitală, în preajma grupurilor sociale studenţeşti aflate în cartierul Regie şi pe B-dul Mărăşti, va începe construcţia unor cămine moderne cu patru etaje, totalizând 2 400 de locuri. Alte cămine se vor ridica la Cluj, Petroşeni şi Galaţi. (Agerpres) Primirea de către preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Romine a ambasadorului R. P. Bulgaria Joi 13 februarie 1964, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, Ion Gheorghe Maurer, a primit în audienţă de prezentare pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R.P. Bulgaria, Gheorghi Bogdanov. La audienţă a asistat ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu. E noapte de mult şi oraşul s-a cufundat în tăcerea străzilor. Doar ferestrele unor instituţii stau de veghe zugrăvind pe trotuare o acuarelă gălbuie. Acum, în puterea nopţii, gara are o viaţă a ei. Munca este mult mai intensă. Incepînd de la două noaptea pleacă din gara Buzău 9 trenuri locale de călători, intr-un interval de numai patru ore. Unul spre Constanţa, altul pe Valea Buzăului spre bazinul forestier de la Nehoiu, al treilea spre Ploieşti, adunînd în drum 2 000 de muncitori pentru schimbul de dimineaţă în industria oraşului. Călătorii aşteaptă într-o gară, la căldură. Şi puţini ştiu cîţi lucrează pentru ei, ce muncă ostenitoare fac ceferiştii din acel nod de cale ferată, ca şi de pe întregul traseu. Optzeci de oameni pleacă „în turnus" Pe linii lăturalnice, în triaj sau pe teritoriul gării ceferiştii pregătesc vagoanele de drum. Locomotivele vin la garnitură cu o oră înainte de plecare. Fochiştii ridică presiunea. Alimentează cuptoarele, aruncînd cărbuni cu lopata. Şi dacă afară apa, abia scursă de pe vagoanele spălate, îngheaţă pe loc, în locomotivă este o zăpuşeală care-l face pe om să asude. Prin kilometri de conducte şi instalaţii trece aburul de-a lungul vagoanelor, încălzindu-le. Cînd te urci în compartiment, îţi lepezi paltonul, te instalezi comod. Iar de pe fochist curge apa... Partida de manevră a lui Nicolae Dobre compune trenuri, descompune altele, trimite vagoane la descărcare. Se aud fluierături scurte şi, prin ceaţa care a cuprins totul, un felinar se balansează undeva pe linie, semnalînd mecanicului de pe locomotivă. Munca intr-un nod de cale ferată are regulile ei stricte, doar de ceferişti înţelese. In fiecare noapte optzeci de oameni pleacă „în turnus". Şefi de manevră, manevranţi, conductori de bilete şi de bagaje... îşi iau mica lor valiză şi felinarul, semnează de prezenţă şi se duc... Manevrantul de secţie este honarul de altădată. Stă în ultimul vagon, la spate, şi descifrează semnalele locomotivei, strîngînd frîna sau slăbind-o. Aşa făcea şi atunci, în noaptea aceea de iarnă... Dar între staţiile Bobocul şi Joiţa, Petre Gherghina, tot privind de-a lungul trenului, sub biciuiala vintului, văzu că dintr-un vagon ieşea fum. Era unu noaptea. Gherghina a tras semnalul şi trenul s-a oprit. Dinspre locomotivă venea mecanicul, din cealaltă parte manevrantul. Cînd au ajuns la locul cu pricina, și-au dat seama că vagonul care luase foc era plin cu butelii de aragaz. S-au dat instinctiv înapoi. Era cea dintîi reacție. Dar pe urmă ? Da, ce se întîmplă „pe urmă", cînd spaima face loc raţionamentului, gîndirii lucide ? Manevrantul Gherghina s-a tîrît pe pămînt spre tren. A deslegat vagonul. Mecanicul a făcut o manevră de desprindere. A fost anunţată gara care se vedea în apropiere şi s-au luat măsuri grabnice pentru eliberarea liniei de vagonul izolat. O oră după aceea totul reintrase în normal şi trenul de marfă îşi continua drumul, cu Petre Gherghina pe scările ultimului vagon... Cîţi kilometri parcurge un acar Undeva la o margine, departe de gară — o cabină singuratică. înăuntrul ei lucrează revizorul de ace Mihai Nicolae. Un bărbat la 32 de ani, absorbit de preocupări. In aparatul de dispecer de pe masă se aude vocea impiegatului de mişcare din gară : — Patru, primeşte dispoziţia.: ţine linia 5 ocupată. Este garat un tren, 1022. Mihai răspunde : — Patru, am înţeles. Ţin linia 5 ocupată. Uneori, cînd se întîmplă ca un tren să întîrzie, călătorul dă semne de nelinişte, măsoară peronul în lung şi-n lat. Ceea ce nu ştie el este faptul că personalul gării se zbuciumă mai mult decit călătorul. Acarii sînt şi ei interesaţi, chiar foarte interesaţi. Veţi vedea de ce. Cu cîtva timp înainte de sosirea unui tren, doi acari, unul dintr-o margine a teritoriului gării şi altul din cealaltă, de la cabinele cele mai îndepărtate, pornesc pe linie, prin ceaţă sau viscol,să verifice dacăe liberă de orice. Ajung în faţa gării, se aşteaptă, intră în biroul de mişcare şi semnează de verificare a liniei. Aşa fac de fiecare dată. Şi sînt zeci de trenuri pe zi. Cîţi kilometri parcurge un acar ? Probabil că seara nu-şi mai simte picioarele. Dar ei s-au obişnuit. Ziua şi noaptea, pe vreme bună sau rea, ei se duc pe linie să verifice semnalele. Şi cînd un tren are o întîrziere, ei fac totul de la capăt, pentru siguranţa circulaţiei. In toamnă, gara va fi modernizată, cu telecomandă. Aşa cum sînt multe noduri de cale ferată din ţară. Dar pînă atunci acarul îşi face conştiincios vechea lui meserie. Ce nu ştie călătorul Dincolo de Cilibia, lingă staţia Vadul Oii, în larga cîmpie a Buzăului, o macara s-a oprit pe linie. E momentul cel mai important din planul de lucrări. Cîtva timp constructorii ceferişti au pregătit înlocuirea unui mic pod de cale ferată. Au săpat sub linie, montînd şina pe un schelet metalic provizoriu, pentru a nu opri circulaţia trenurilor. Alături de terasament au turnat din beton un pod nou. Apoi, intr-o pauză intervenită în circulaţia trenurilor, l-au tras sub linie cu macarale, cu scripeţi. Nu-i lucru uşor să urneşti din loc 118 tone. Acum trebuiau însă să dea dovadă de maximum de operativitate. Un tren avea să sosească dinspre Buzău peste o oră. Lingă terasament, în plină cîmpie, departe de sat, se văd cîteva vagoane pe roţi şi o baracă. Toată gospodăria acestui colectiv de constructori de poduri. Dormitoare şi bucătărie. Mănîncă hrană rece, dorm în vagoanele cu pereţi subţiri... şi ne aflăm în plină lună de iarnă. Nu-i nevoie să faci un efort de imaginaţie pentru a înţelege cit de aspră este munca acestor constructori. Dar maistrul Constantin Pricop, muncitorii Gheorghe Drăguşin, Anghel Dobre. Vlad Cornel, ei şi încă vreo cîţiva din colectivul care lucrează lingă Vadul Oii, sunt căliţi de-acum la munca grea pe liniile de cale ferată. Se duc departe de casă, la sute de kilometri, construiesc poduri de beton şi pleacă în altă parte, cu casa în spate, ca melcul. ...Peste o oră trece primul tren. Pînă atunci scheletul metalic provizoriu trebuie ridicat de pe terasament și liniile montate peste podul nou. La o lucrare oarecare, cine știe, s-ar mai putea întîrzia. Aici nu. O clipă ai impresia că tot acest volum de lucrări nu va fi terminat nici pînă la venirea serii. Se pare că încordarea oamenilor este zadarnică. Iar cînd auzi și trenul fluierînd în gara vecină, la Cilibia, crezi că totul este pierdut. Insă maistrul de lucrări îi tot dă zor, îmbărbătînd oamenii. Ce mai încolo și încoace — la trecerea trenului lucrul era terminat. Constructorii îmbrăcaţi în şube groase, pătrunşi de ger, au salutat cu mina, stînd între terasamentul căii ferate şi cele cîteva vagoane-dormitor parcă uitate undeva, în larga cîmpie din marginea Bărăganului... Multe nu ştie, la drum, călătorul. Stă în vagon, e cald, citeşte un ziar. Dar pe linie ? Oare ce se petrece pe linie ? ST. ZIDARIŢA , CEI DE LA CALEA FERATA Peste o oră va trece primul tren. Constructorii se grăbesc sa termine pină atunci 3000 DE FLORI SUB ZĂPADĂ — Vreji să vedeţi 3 000 de flori sub zăpadă ? Vreji să-i cunoaşteţi pe cei mai entuziaşti meteorologi ? Vreţi să vedeţi cum se naşte un muzeu ? Bineînţeles că voiam şi am pornit la drum. Belşug de zăpadă. Jumătate de metru de nea a căzut peste straturile din grădină. Panseluje, lalele, ba chiar şi arbuştii mai mărunţi hibernează sub plapuma pufoasă şi albă. Şi totuşi am văzut cele 3 000 de flori din Virişmort, un sat puţin cunoscut, din Maramureş. Adresa exactă : Virişmort — şcoala de 8 ani. Ciclamenele şi-au desfăcut florile rozalbe alături de ţepii unui cactus, lămîiul şi smochinul evocă arome şi temperaturi sudice, alături de asparagusul stufos, 3 000 de ghivece stau înghesuite pe mai multe poliţe suprapuse — adevărat Turn Babel al botanicii — într-o seră nu mai mare decît o cameră obişnuită de locuit. Urcăm cîteva trepte şi, de data aceasta sub cupola de ger a cerului, ne înfundăm pînă la genunchi în zăpadă şi vizităm, cit ne lasă frigul, grădina. Aici, alte surprize. Alături de fagul atît de obişnuit pe munţii Gutinului, se profilează tulpina delicată a magnoliei, originară din Orientul Îndepărtat ; alături de alunul de pe Valea Marei întîlnim un brad canadian, un stejar din ţările scandinave etc. Ca într-o veritabilă grădină botanică, plăcuţe de tablă indică denumirile ştiinţifice ale plantelor. N-am îngheţat de tot , să ne oprim deci şi la staţia meteorologică. Cocoşul de tablă al giruetei ne priveşte semeţ de la înălţime în vreme ce consultăm „instrumentarul" stafiei : termometru, barometru, hidrometru, două pluviometre. Răsfoim apoi registrele de observaţii, descifrăm semnăturile observatorilor : Cucu Ileana, Simionca Natalia, Pisoc Anghela. Uneori, seara, un felinar saltă grăbit prin curtea școlii. „Meteorologul" de serviciu vine să noteze starea timpului la ora 20. — Ce-a fost aici ? — întreb. Un mic conac boieresc — mi se răspunde — înconjurat de o grădină în care fostul stăpîn a adus cîteva plante rare. In vreme ce în sat exista o şcoală de 4 ani cu o singură sală de clasă. Ne scuturăm bine de zăpadă şi intrăm în hol. O atmosferă plăcută ne învăluie. Reproduceri ale unor picturi celebre, farfurii de ceramică lucrate de elevi, covoare, totul aranjat cu gust ca-n interiorul cald al unei locuinţe. Două vitrine îţi atrag de la început atenţia. „Artiştii plastici" ai şcolii expun aici cîteva sute de obiecte în lemn, plastilină, pînză, carton, de la broderiile populare pînă la măştile carnavalului pionieresc. Aceleaşi „mîini indemînatice" le reîntîlneşti şi in laboratorul de agricultură şi ştiinţele naturii. Legume conservate de copii, plante, seminţe şi roci adunate tot de ei, stau alături de îngrăşăminte chimice şi amendamente, alături de piesele tractorului şi de schema de funcţionare a motorului în patru timpi. Cîţiva paşi doar şi facem un salt înapoi peste decenii şi secole. Copiii vin să descopere aici, în muzeul şcolii, trecutul şi prezentul satului lor, împreună cu profesorii au cotrobăit prin poduri şi şuri, au adunat şi selecţionat obiecte, ca într-o lecţie practică de istorie. Un plug primitiv, o piuă de ulei, un îmblăciu cu care se „treiera" griul, ceramică veche, ştergare şi podoabe ale portului popular, alături de fotografii şi machete ale satului de azi, cu construcţii şi imagini noi. ...Cînd am părăsit această şcoală-expoziţie suna clopoţelul de recreaţie. Meteorologii, agricultorii, muzeografii, horticultorii din Virismort îşi lăsaseră pasiunile pentru o aprigă bătaie cu zăpadă. Priviri-i ! PAUL DIACONESCU Prelucrarea pinioanelor de la masa rotativă a instalaţiilor de toraj necesită o mare precizie. In fotografie, strungarii fruntaşi Ion Manoilă şi Radu Mitulescu, de la secţia uzinaj a Uzinelor constructoare de utilaj petrolier „1 Mai" Ploieşti, controlează cu ajutorul unui dispozitiv calitatea danturii pinioanelor SCRISORI CĂTRE „SCÂNTEIA" Care este deosebirea ? Magazinul de confecţii pentru femei „Bucureşti“ din bd. Magheru se înscrie în mod remarcabil printre unităţile comerciale moderne din Capitală. Arhitectonica interioară, mijloacele de expunere a mărfurilor — care arată limpede că aici au fost investite fonduri importante — răspund cerinţelor unei deserviri de înalt nivel. Ar fi fost totuşi firesc, după părerea mea, ca intr-un asemenea magazin, aşezat pe una din arterele principale ale oraşului, să poţi cumpăra şi mărfuri deosebite, produse de calitate superioară, lucrate in serii mici şi chiar în exclusivitate. N-aş vrea să se înţeleagă că am ceva de reproşat tuturor mărfurilor de aici. Dimpotrivă, costumele, rochiile şi hainele din jerse, ca şi alte obiecte de îmbrăcăminte, articole de lenjerie, puse nu de mult în vinzare, sunt reuşite, plac. Dar le găseşti şi în toate celelalte magazine de specialitate. Care este atunci deosebirea ? Am întrebat, de curiozitate, cine se ocupă de aprovizionarea acestei unităţi. In fond, însă, răspunsul nu prezintă interes pentru cumpărător. Ceea ce interesează publicul este să-şi poată procura din acest magazin modelele cele mai noi, în sortimente variate, lucruri de o calitate deosebită şi de o croială ireproşabilă. In acest fel, cred că magazinul ar răspunde mai bine cerinţelor. MARIA IORDACHESCU proiectant