Scînteia, februarie 1964 (Anul 33, nr. 6154-6182)

1964-02-14 / nr. 6167

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI VA­­ Anul XXXIII Nr. 6167 Vineri 14 februarie 1964 4 PAGINI - 20 BANI în ziarul de ggi: • M. Angelescu, I. Chiujdea : Conducere şi îndrumare com­petentă In dezvoltarea econo­miei şi culturii — Conferinţa or­ganizaţiei regionale de partid Banat (pag. 2-a). • A. Brumaru : Concert Theo­dor Rogalski (pag. 2-a). • Sport (pag. 3-a). • A. Bumbac: Conferinţa de la Dar es Salaam (pag. 4-a). Printre numeroasele blocuri construite pe şoseaua Mihai Bravu din Capitală se află şi cele din fotografia de mai sus, ridicate cu ajutorul colra­­nelor glisante. Ele au fost construite intr-un timp mult mai scurt decit alte blocuri asemănătoare ridicate cu metode tradiţionale. Foto : Gh. Vintilă COVU­CLIN­METODĂ DE MARE PRODUCTIVITATE PRIN FOLOSIREA COFRAJELOR UNIVERSALE SE REALIZEAZĂ: • micșorarea consumului de materiale cu 40 la sută • reducerea costului cu circa 30 la sută și a timpului de proiectare a cofrajului cu 60 la sută . Eficacitatea prefabricării integrale a planşeelor la construcţiile cu cofraje glisante # Execuţia lucrărilor „in lanţ" Metoda de execuţie a construcţi­ilor înalte cu ajutorul cofrajelor gli­sante se aplică tot mai mult pe şan­tierele de construcţii. Experienţa dobîndită cu 3 ani în urmă de con­structorii de la Mamaia a fost pre­luată şi perfecţionată de organiza­ţiile de construcţii din aproape toate regiunile ţării. Constructorii bucureşteni, care au de executat un volum însemnat de lucrări, in mare parte clădiri înalte, au îmbrăţişat cu deosebit interes această metodă de execuţie şi s-au preocupat per­manent de perfecţionarea ei. S-a urmărit îndeosebi reducerea, consu­mului de materiale, sporirea­ vitezei de execuţie, creşterea productivităţii muncii şi reducerea costului lucră­rilor. Simpozionul desfăşurat la Bucu­reşti spre sfîrşitul anului trecut, cu tema : „Construcţii de locuit, social­­culturale şi industriale executate cu ajutorul cofrajelor glisante“, care a reunit numeroşi specialişti din pro­iectare şi construcţii, a constituit un valoros schimb de experienţă. Dis­cuţiile purtate atît în cadrul simpo­zionului cit şi la diferite consfătuiri, dar mai ales practica şantierelor, au scos în evidenţă învăţăminte de care va trebui să ţină seama proiectanţii şi constructorii pentru a spori şi mai mult eficienţa tehnico-economică a metodei cofrajelor glisante. Pînă în prezent a­ existat o preocupare per­manentă de asimilare a metodei co­frajelor glisante, s-au făcut­ nume­roase încercări în scopul rezolvării în condiţii economice optime a pro­blemelor pe care le ridică realiza­rea construcţiilor cu ajutorul cofra­jelor glisante. Considerăm că experienţa acumu­lată pînă acum de constructorii noştri este suficientă pentru ca ac­tivitatea viitoare de cercetare, proiectare şi execuţie să se îm­bunătăţească. In ce priveşte co­­frajul glisant propriu-zis, este bine ca proiectanţii şi constructorii să meargă pe linia realizării unui co­­fraj universal, ale cărui elemente componente să fie piese de inventar, cu aplicare la orice construcţie şi care să poată fi utilizate pînă la e­­puizarea capacităţii lor de folosinţă. Soluţia propusă şi realizată experi­mental de întreprinderea de con­­strucţii-montaj nr. 1-Bucureşti este deosebit de valoroasă, întrucît cu mijloace simple şi puţin costisitoare se poate realiza un cofraj universal, uşor reglabil, cu un număr foarte mic de piese diferite. Folosirea lui duce la reducerea costului cu circa 30 la sută, a consumurilor de mate­riale in special de lemn, cu 40 la sută, precum şi a timpului de pro­iectare a cofrajului cu 60 la sută. Direcţia generală de construcţii­­montaj Bucureşti, ca şi celelalte or­ganizaţii de construcţii din ţară vor trebui să analizeze neîntîrziat pro­blema realizării cofrajelor glisante universale, în aşa fel incit în viitorul apropiat să nu se mai confecţione­ze cofraje pentru fiecare tip de construcţie în parte. Prefabricarea integrală a planşe­elor la construcţiile executate cu a­­jutorul cofrajelor glisante s-a dove­dit o cale importantă de scurtare a timpului de execuţie şi de creştere a productivităţii muncii. Construc­torii din Oneşti, P. Neamţ, Cluj, Bucureşti, Bacău şi Hunedoara au folosit planşee prefabricate la multe mii de apartamente, realizînd în­semnate economii, de materiale şi scurtînd durata de execuţie. Este bine ca locul unde se toarnă planşeele prefabricate (în bloc, lingă bloc sau în ateliere de prefabricate), precum şi mijloacele cu care se vor ridica, să­ fie stabilite de la proiec­tare, în funcţie de condiţiile con­crete ale amplasamentului fiecărei lucrări şi ale dotaţiei şantierului respectiv. Pentru stabilirea locului de prefabricare a planşeelor sunt necesare studii tehnico-economice aprofundate. Simplificarea execuţiei cere totodată din partea proiectan­ţilor eforturi sporite în domeniul prefabricării carcaselor de armătură pentru pereţi şi planşee, a balcoa­nelor, montării în timpul glisării a tuburilor pentru instalaţia electrică etc. Constructorii, la rîndul lor, sunt datori să realizeze o izolaţie termică a pereţilor exteriori conform preve­derilor din proiecte. Folosirea cofrajelor glisante asi­gură continuitatea lucrărilor şi in timpul iernii. Constructorii de la O­­neşti au executat în condiţii bune construcţii glisate, la temperaturi scăzute (pînă la —20° C). Experienţa lor, ca şi a altor colective de şantie­re, merită să fie preluată, larg ex­tinsă şi îmbunătăţită, mai ales pe linia realizării elementelor care asi­gură protecţia şi încălzirea spaţiilor de lucru din piese de inventar şi care să poată fi folosite oricînd şi la orice bloc glisat. Extinderea metodelor industriale, avansate, de execuţie a lucrărilor — panourile mari prefabricate, cofraje­­le glisante — presupune perfecţiona­rea continuă a organizării muncii, a întregului proces de execuţie. Una din formele avansate de organizare a muncii, care a dat rezultate bune la realizarea construcţiilor cu ajutorul cofrajelor glisante, este organizarea execuţiei lucrărilor în „lanţ“ sau în flux continuu. Pentru aceasta, în ca­drul fiecărei întreprinderi care fo­loseşte cofrajele glisante e nevoie să ia fiinţă loturi sau chiar şantiere specializate în execuţia construcţi­ilor după această metodă, iar în cadrul lor să se lucreze numai cu brigăzi specializate de munci­tori. Folosirea a două seturi de co­­fraje pe fiecare șantier — lucru po­sibil și economic—se poate realiza în cazul cînd se introduc cofrajele gli­sante universale. Aceasta permite să se formeze brigăzi specializate de muncitori pentru montarea și de­montarea cofrajului glisant, execu­tarea prin glisare a pereţilor, pre­fabricarea şi montarea planşeelor, finisaje, instalaţii etc., brigăzi care să execute permanent aceleaşi lu­crări. în fiecare regiune unde se folo­sesc cofrajele glisante, proiectanţii şi constructorii au adus metodei îm­bunătăţiri şi perfecţionări tehnice, care merită să fie studiate, preluate şi extinse pe toate şantierele. Ar fi indicat ca proiectanţii şi constructo­rii să analizeze şi să aplice în mai mare măsură experienţa pozitivă, iar încercările proprii să se refere în special la probleme necercetate sau care n-au fost încă rezolvate satisfăcător pe alte şantiere. E ne­voie ca încercările să înceapă numai după ce în prealabil s-au întreprins studii tehnico-economice adîncite. Concluziile experienţelor efectuate la Oneşti de către I.N.C.E.R.C. pri­vind modul de comportare sub sar­cină a planşeelor prefabricate pot fi preluate şi aplicate cu bune rezulta­te de către Institutul „Proiect“­­Bucureşti . in acest fel se pot obţine însemnate economii de oţel beton şi de manoperă faţă de cit se reali­zează în prezent. După părerea noastră, ar fi bine ca în viitor cercetările să se îndrep­te mai mult şi spre găsirea unor so­luţii corespunzătoare de finisaj, de izolare termică a pereţilor exteriori, spre determinarea celor mai bune reţete de betoane pentru construcţii în cofraj glisant, pentru realizarea unor construcţii de bună calitate. Ing. ION NEACŞU laureat al Premiului de Stat, şef de sector tehnic C.S.C.A.S. „FABRICA DE " Prin produsele pe care le reali­zează, întreprinderea „Frigocom“ contribuie la modernizarea reţelei comerciale. Anul trecut aici s-au realizat pentru prima oară baruri de răcit sticle, maşini de fabricat îngheţată, răcitoare de apă pentru cofetării, camere frigorifere de­­montabile, cu o capacitate de 7,10 şi 14 metri cubi etc. Producţia lor va continua şi în 1964. De curînd, în­treprinderea a livrat mai multe li­nii bar moderne pentru hotelurile „Ambasador“ şi „Lido“ din Capitală, „Continental“ din Mamaia, la Clu­bul nautic din Constanţa, la Eforie, o linie de bar şi o linie pentru pro­duse de cofetărie şi toate utilajele frigorifice la modernul complex de alimentaţie publică „Cerbul carpa­tin“ din Braşov şi altele. In acest an, „fabrica de frig“ va executa o serie de utilaje noi : maşina de fabricat şi porţionat îngheţată, aparatul pentru răcirea şi distribuirea sucurilor de fructe, maşină pentru măcinat ca­fea, un nou tip de vitrină cofetărie, dulapuri frigorifere cu o­ capacitate de 600, 900 şi 1 200 litri, echipate cu agregate frigorifere de 500 kilocalo­­rii şi altele. în afara teatrului Teatrele din Bucureşti prezintă numeroase spectacole în întreprinde­rile şi instituţiile din Capitală, în sa­tele şi comunele regiunii Bucureşti, precum şi în numeroase localităţi din ţară. De la începutul actualei sta­giuni şi pînă in prezent teatrul „C. I. Nottara“ a prezentat în afara se­diului peste 40 de spectacole, care au fost vizionate de mai bine de 16 000 spectatori. In acelaşi timp, numeroşi actori şi regizori ai teatrelor din Ca­pitală sprijină formaţiile de artişti ama­tori. Peste 60 de artişti din colectivul teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ sunt instructori ai formaţiilor de teatru şi brigăzilor artistice de la mai bine de 40 de întreprinderi şi instituţii bucu­­reştene. Artişti ai teatrelor bucureştene îşi dau concursul, de asemenea, la ma­nifestări culturale organizate în între­prinderi şi instituţii, la cămine cultu­rale. Num­ai în ultimul timp, mai mulţi actori de la Teatrul Muncitoresc C.F.R.-Ciuleşti au contribuit la reuşita a 40 de seri de poezie organizate la cluburile Uzinelor „Criviţa Roşie“, P.T.T.R., la Căminul cultural din comu­na Mogoşoaia etc. (Agerpres) Pentru studenţi Pentru executarea construcţiilor şcolare, anul acesta se alocă cu 666 milioane lei mai mult decit anul trecut, o parte din această sumă este destinată învăţămîntului supe­rior. In acest an, Institutul de cons­trucţii, Institutul de petrol, gaze şi geologie, Facultatea de stomato­logie, din Bucureşti, Institutul agro­nomic „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi îşi vor mări capacitatea. In Ca­pitală, în preajma grupurilor sociale studenţeşti aflate în cartierul Regie şi pe B-dul Mărăşti, va începe con­strucţia unor cămine moderne cu patru etaje, totalizând 2 400 de locuri. Alte cămine se vor ridica la Cluj, Petroşeni şi Galaţi. (Agerpres) Primirea de către preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Romine a ambasadorului R. P. Bulgaria Joi 13 februarie 1964, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, Ion Gheorghe Maurer, a primit în audienţă de pre­zentare pe ambasadorul extraordi­nar şi plenipotenţiar al R.P. Bulga­ria, Gheorghi Bogdanov. La audienţă a asistat ministrul afacerilor externe, Corneliu Mă­­nescu. E noapte de mult şi oraşul s-a cufundat în tăcerea străzilor. Doar ferestrele unor instituţii stau de veghe zugrăvind pe trotuare o acuarelă gălbuie. Acum, în puterea nopţii, gara are o viaţă a ei. Munca este mult mai intensă. Incepînd de la două noaptea pleacă din gara Buzău 9 trenuri locale de călători, intr-un interval de numai patru ore. Unul spre Con­stanţa, altul pe Valea Buzăului spre bazinul forestier de la Nehoiu, al treilea spre Ploieşti, ad­unînd în drum 2 000 de muncitori pentru schim­bul de dimineaţă în industria oraşului. Călătorii aşteaptă într-o gară, la căldură. Şi puţini ştiu cîţi lucrează pentru ei, ce muncă ostenitoare fac ceferiştii din acel nod de cale ferată, ca şi de pe întregul traseu. Optzeci de oameni pleacă „în turnus" Pe linii lăturalnice, în triaj sau pe teritoriul gării ceferiştii pregătesc vagoanele de drum. Locomotivele vin la garnitură cu o oră înainte de plecare. Fochiştii ridică presiunea. Alimentează cup­toarele, aruncînd cărbuni cu lopata. Şi dacă afară apa, abia scursă de pe vagoanele spălate, îngheaţă pe loc, în locomotivă este o zăpuşeală care-l face pe om să asude. Prin kilometri de conducte şi instalaţii trece aburul de-a lungul vagoanelor, încălzindu-le. Cînd te urci în com­partiment, îţi lepezi paltonul, te in­stalezi comod. Iar de pe fochist curge apa... Partida de manevră a lui Nicolae Dobre compune trenuri, descompune altele, trimite vagoane la descărca­re. Se aud fluierături scurte şi, prin ceaţa care a cuprins totul, un felinar se balansează undeva pe linie, sem­­nalînd mecanicului de pe locomo­tivă. Munca intr-un nod de cale fe­rată are regulile ei stricte, doar de ceferişti înţelese. In fiecare noapte optzeci de oa­meni pleacă „în turnus". Şefi de ma­nevră, manevranţi, conductori de bilete şi de bagaje... îşi iau mica lor valiză şi felinarul, semnează de pre­zenţă şi se duc... Manevrantul de secţie este hona­rul de altădată. Stă în ultimul va­gon, la spate, şi descifrează semna­lele locomotivei, strîngînd frîna sau slăbind-o. Aşa făcea şi atunci, în noaptea aceea de iarnă... Dar între staţiile Bobocul şi Joiţa, Petre Gher­ghina, tot privind de-a lungul trenu­lui, sub biciuiala vintului, văzu că dintr-un vagon ieşea fum. Era unu noaptea. Gherghina a tras semnalul şi trenul s-a oprit. Dinspre locomoti­vă venea mecanicul, din cealaltă parte manevrantul. Cînd au ajuns la locul cu pricina, și-au dat seama că vagonul care luase foc era plin cu butelii de aragaz. S-au dat ins­tinctiv înapoi. Era cea dintîi reacție. Dar pe urmă ? Da, ce se întîmplă „pe urmă", cînd spaima face loc raţiona­mentului, gîndirii lucide ? Manevrantul Gherghina s-a tîrît pe pămînt spre tren. A deslegat va­gonul. Mecanicul a făcut o manevră de desprindere. A fost anunţată gara care se vedea în apropiere şi s-au luat măsuri grabnice pentru e­­liberarea liniei de vagonul izolat. O oră după aceea totul reintrase în normal şi trenul de marfă îşi con­tinua drumul, cu Petre Gherghina pe scările ultimului vagon... Cîţi kilometri parcurge un acar Undeva la o margine, departe de gară — o cabină singuratică. înă­untrul ei lucrează revizorul de ace Mihai Nicolae. Un bărbat la 32 de ani, absorbit de preocupări. In apa­ratul de dispecer de pe masă se aude vocea impiegatului de mişcare din gară : — Patru, primeşte dispoziţia.: ţine linia 5 ocupată. Este garat un tren, 1022. Mihai răspunde : — Patru, am înţeles. Ţin linia 5 ocupată. Uneori, cînd se întîmplă ca un tren să întîrzie, călătorul dă semne de nelinişte, măsoară peronul în lung şi-n lat. Ceea ce nu ştie el este faptul că personalul gării se zbuciumă mai mult decit călătorul. Acarii sînt şi ei interesaţi, chiar foarte interesaţi. Veţi vedea de ce. Cu cîtva timp înainte de sosirea u­­nui tren, doi acari, unul dintr-o mar­gine a teritoriului gării şi altul din cealaltă, de la cabinele cele mai îndepărtate, pornesc pe linie, prin ceaţă sau viscol,­­să verifice dacă­­e liberă de orice. Ajung în faţa gă­rii, se aşteaptă, intră în biroul de mişcare şi semnează de verificare a liniei. Aşa fac de fiecare dată. Şi sînt zeci de trenuri pe zi. Cîţi kilo­metri parcurge un acar ? Probabil că seara nu-şi mai simte picioarele. Dar ei s-au obişnuit. Ziua şi noap­tea, pe vreme bună sau rea, ei se duc pe linie să verifice semnalele. Şi cînd un tren are o întîrziere, ei fac totul de la capăt, pentru sigu­ranţa circulaţiei. In toamnă, gara va fi moderniza­tă, cu telecomandă. Aşa cum sînt multe noduri de cale ferată din ţară. Dar pînă atunci acarul îşi face con­ştiincios vechea lui meserie. Ce nu ştie călătorul Dincolo de Cilibia, lingă staţia Vadul Oii, în larga cîmpie a Buzău­lui, o macara s-a oprit pe linie. E momentul cel mai important din pla­nul de lucrări. Cîtva timp construc­torii ceferişti au pregătit înlocuirea unui mic pod de cale ferată. Au săpat sub linie, montînd şina pe un schelet metalic provizoriu, pentru a nu opri circulaţia trenurilor. Alături de terasament au turnat din beton un pod nou. Apoi, intr-o pauză inter­venită în circulaţia trenurilor, l-au tras sub linie cu macarale, cu scri­peţi. Nu-i lucru uşor să urneşti din loc 118 tone. Acum trebuiau însă să dea dovadă de maximum de opera­tivitate. Un tren avea să sosească dinspre Buzău peste o oră. Lingă terasament, în plină cîmpie, departe de sat, se văd cîteva va­goane pe roţi şi o baracă. Toată gospodăria acestui colectiv de con­structori de poduri. Dormitoare şi bucătărie. Mănîncă hrană rece, dorm în vagoanele cu pereţi subţiri... şi ne aflăm în plină lună de iarnă. Nu-i nevoie să faci un efort de imaginaţie pentru a înţelege cit de aspră este munca acestor constructori. Dar maistrul Constantin Pricop, muncitorii Gheorghe Drăguşin, Anghel Dobre. Vlad Cornel, ei şi încă vreo cîţiva din colectivul care lucrează lingă Vadul Oii, sunt căliţi de-acum la munca grea pe liniile de cale ferată. Se duc departe de casă, la sute de kilometri, construiesc poduri de be­ton şi pleacă în altă parte, cu casa în spate, ca melcul. ...Peste o oră trece primul tren. Pînă atunci scheletul metalic provi­zoriu trebuie ridicat de pe terasa­ment și liniile montate peste podul nou. La o lucrare oarecare, cine știe, s-ar mai putea întîrzia. Aici nu. O clipă ai impresia că tot acest volum de lucrări nu va fi terminat nici pînă la venirea serii.­ Se pare că în­cordarea oamenilor este zadarnică. Iar cînd auzi și trenul fluierînd în gara vecină, la Cilibia, crezi că to­tul este pierdut. Insă maistrul de lu­crări îi tot dă zor, îmbărbătînd oa­menii. Ce mai încolo și încoace — la trecerea trenului lucrul era­ terminat. Constructorii îmbrăcaţi în şube groase, pătrunşi de ger, au salutat cu mina, stînd între terasamentul căii ferate şi cele cîteva vagoane-dormi­­tor parcă uitate undeva, în larga cîmpie din marginea Bărăganului... Multe nu ştie, la drum, călătorul. Stă în vagon, e cald, citeşte un ziar. Dar pe linie ? Oare ce se pe­trece pe linie ? ST. ZIDARIŢA , CEI DE LA CALEA FERATA Peste o oră va trece primul tren. Constructorii se grăbesc sa termine pină atunci 3000 DE FLORI SUB ZĂPADĂ — Vreji să vedeţi 3 000­ de flori sub zăpadă ? Vreji să-i cunoaşteţi pe cei mai entuziaşti meteorologi ? Vreţi să ve­deţi cum se naşte un muzeu ? Bineînţeles că voiam şi am pornit la drum. Belşug de zăpadă. Jumătate de metru de nea a căzut peste straturile din gră­dină. Panseluje, lalele, ba chiar şi ar­buştii mai mărunţi hibernează sub pla­puma pufoasă şi albă. Şi totuşi am vă­zut cele 3 000 de flori din Virişmort, un sat puţin cunoscut, din Maramureş. Adre­sa exactă : Virişmort — şcoala de 8 ani. Ciclamenele şi-au desfăcut florile roz­­albe alături de ţepii unui cactus, lămîiul şi smochinul evocă arome şi tempera­turi sudice, alături de asparagusul stufos, 3 000 de ghivece stau înghesuite pe mai multe poliţe suprapuse — adevărat Turn Babel al botanicii — într-o seră nu mai mare decît o cameră obişnuită de locuit. Urcăm cîteva trepte şi, de data aceas­ta sub cupola de ger a cerului, ne în­fundăm pînă la genunchi în zăpadă şi vizităm, cit ne lasă frigul, grădina. Aici, alte surprize. Alături de fagul atît de obişnuit pe munţii Gutinului, se profilea­ză tulpina delicată a magnoliei, originară din Orientul Îndepărtat ; alături de alunul de pe Valea Marei întîlnim un brad ca­nadian, un stejar din ţările scandinave etc. Ca într-o veritabilă grădină botani­că, plăcuţe de tablă indică denumirile ştiinţifice ale plantelor. N-am îngheţat de tot , să ne oprim deci şi la staţia meteorologică. Cocoşul de tablă al giruetei ne priveşte semeţ de la înălţime în vreme ce consultăm „instrumentarul" stafiei : termometru, ba­rometru, hidrometru, două pluviometre. Răsfoim apoi registrele de observaţii, descifrăm semnăturile observatorilor : Cucu Ileana, Simionca Natalia, Pisoc An­­ghela. Uneori, seara, un felinar saltă gră­bit prin curtea școlii. „Meteorologul" de serviciu vine să noteze starea timpului la ora 20. — Ce-a fost aici ? — întreb. Un mic conac boieresc — mi se răspunde — înconjurat de o grădină în care fostul stăpîn a adus cîteva plante rare. In vre­me ce în sat exista o şcoală de 4 ani cu o singură sală de clasă. Ne scuturăm bine de zăpadă şi intrăm în hol. O atmosferă plăcută ne învăluie. Reproduceri ale unor picturi celebre, far­furii de ceramică lucrate de elevi, co­voare, totul aranjat cu gust ca-n interio­rul cald al unei locuinţe. Două vitrine îţi atrag de la început atenţia. „Artiştii plastici" ai şcolii expun aici cîteva sute de obiecte în lemn, plastilină, pînză, carton, de la broderiile populare pînă la măştile carnavalului pionieresc. Aceleaşi „mîini indemînatice" le reîn­­tîlneşti şi in laboratorul de agricultură şi ştiinţele naturii. Legume conservate de copii, plante, seminţe şi roci adunate tot de ei, stau alături de îngrăşăminte chimi­ce şi amendamente, alături de piesele tractorului şi de schema de funcţionare a motorului în patru timpi. Cîţiva paşi doar şi facem un salt înapoi peste decenii şi secole. Copiii vin să descopere aici, în muzeul şcolii, trecutul şi prezentul sa­tului lor, împreună cu profesorii au co­trobăit prin poduri şi şuri, au adunat şi selecţionat obiecte, ca într-o lecţie prac­tică de istorie. Un plug primitiv, o piuă de ulei, un îmblăciu cu care se „treiera" griul, ceramică veche, ştergare şi po­doabe ale portului popular, alături de fo­tografii şi machete ale satului de azi, cu construcţii şi imagini noi. ...Cînd am părăsit această şcoală-ex­­poziţie suna clopoţelul de recreaţie. Me­teorologii,­­ agricultorii, muzeografii, hor­ticultorii din Virismort îşi lăsaseră pa­siunile pentru o aprigă bătaie cu zăpadă. Priviri-i ! PAUL DIACONESCU Prelucrarea pinioanelor de la masa rotativă a instalaţiilor de toraj ne­cesită o mare precizie. In fotografie, strungarii fruntaşi Ion Manoilă şi Radu Mitulescu, de la secţia uzinaj a Uzinelor constructoare de utilaj petrolier „1 Mai" Ploieşti, contro­lează cu ajutorul unui dispozitiv ca­litatea danturii pinioanelor SCRISORI CĂTRE „SCÂNTEIA" Care este deosebirea ? Magazinul de confecţii pentru femei „Bucureşti“ din bd. Ma­­gheru se înscrie în mod remarca­bil printre unităţile comerciale moderne din Capitală. Arhitecto­nica interioară, mijloacele de ex­punere a mărfurilor — care arată limpede că aici au fost investite fonduri importante — răspund cerinţelor unei deserviri de înalt nivel. Ar fi fost totuşi firesc, după părerea mea, ca intr-un asemenea magazin, aşezat pe una din ar­terele principale ale oraşului, să poţi cumpăra şi mărfuri deosebi­te, produse de calitate superioară, lucrate in serii mici şi chiar în exclusivitate. N-aş vrea să se în­ţeleagă că am ceva de reproşat tuturor mărfurilor de aici. Dim­potrivă, costumele, rochiile şi hainele din jerse, ca şi alte obiec­te de îmbrăcăminte, articole de lenjerie, puse nu de mult în vin­­zare, sunt reuşite, plac. Dar le gă­seşti şi în toate celelalte magazi­ne de specialitate. Care este a­­tunci deosebirea ? Am întrebat, de curiozitate, cine se ocupă de aprovizionarea acestei unităţi. In fond, însă, răspunsul nu prezintă interes pentru cumpărător. Ceea ce interesează publicul este să-şi poată procura din acest ma­gazin modelele cele mai noi, în sortimente variate, lucruri de o calitate deosebită şi de­ o croială ireproşabilă. In acest fel, cred că magazinul ar răspunde mai bine cerinţelor. MARIA IORDACHESCU proiectant

Next