Scînteia, noiembrie 1965 (Anul 34, nr. 6788-6817)
1965-11-01 / nr. 6788
DIRECŢIA GENERALĂ ŞI PULSUL PRODUCŢIEI • Concluzii din analiza colegiului ministerului • Cunoaşterea zilnică a realizării planului • Centrul activităţii în fabrici şi secţii • In cîmpul vizual, accelerarea lucrărilor de investiţii Perioada care a rămas pînă la sfîrşitul anului este hotărîtoare pentru îndeplinirea de către fiecare întreprindere, la toţi indicatorii a planului pe 1965, pentru pregătirea în bune condiţii a producţiei anului viitor. Recent, la Ministerul Industriei Chimice a avut loc o şedinţă de colegiu lărgită. Pe baza analizei realizării planului de producţie, de investiţii - construcţii şi de export pe nouă luni, au fost stabilite o serie de măsuri organizatorice şi tehnice, menite să asigure înfăptuirea integrală a sarcinilor de plan pe anul în curs. In legătură cu măsurile adoptate, redactorul ziarului nostru NICOLAE CUCUI a adresat cîteva întrebări tovarăşului ing. ION HUDEA, director general al Direcţiei generale a industriei azotului din minister. — Cum apreciaţi activitatea desfăşurată de întreprinderile din industria azotului în cursul acestui an ? — Planul pe trei trimestre la producţia globală a fost îndeplinit în proporţie de 100,1 la sută. Unităţile noastre — fabricile de îngrăşăminte cu azot, de prelucrare a maselor plastice etc. — au livrat pînă acum importante cantităţi de produse necesare economiei naţionale. In majoritatea întreprinderilor, planul de export a fost îndeplinit în mai bune condiţii decît în anii trecuţi. Printre colectivele care au obţinut rezultate pozitive în realizarea sarcinilor de plan menţionez pe cele ale Combinatului chimic Făgăraş, Combinatului de îngrăşăminte cu azot din Piatra Neamţ, ale fabricilor de mase plastice de la Orăştie şi Buzău. In aceste unităţi, conducerile tehnico-administrative au acordat o mare atenţie desfăşurării ritmice a producţiei. Sarcinile de plan au fost repartizate judicios pe secţii şi instalaţii, ele fiind urmărite decadal şi lunar pe bază de grafice. La Combinatul chimic din Făgăraş, prin scurtarea duratei de reparaţii la o serie de utilaje şi instalaţii şi prin aplicarea altor măsuri, s-au obţinut peste prevederile planului pe trei trimestre 6 300 tone de îngrăşăminte, 620 tone de amoniac şi cantităţi însemnate de alte produse. Organizaţiile de partid din aceste întreprinderi au desfăşurat o activitate susţinută pentru mobilizarea muncitorilor şi tehnicienilor la îndeplinirea planului şi ridicarea nivelului calitativ al produselor. Desigur, rezultatele în îndeplinirea planului nu le privim numai prin prisma unor cifre medii sau a succeselor dobîndite de colectivele care au dat produse peste sarcinile stabilite. Ca şi pînă acum, problema care se pune este ca toate Întreprinderile să încheie acest an cu planul îndeplinit la toţi indicatorii. Spun aceasta avînd în vedere faptul că planul de producţie la îngrăşăminte pe nouă luni nu a fost îndeplinit ; la o serie de produse şi sortimente prevăzute în planurile Combinatului chimic din oraşul Victoria, Fabricii de mase plastice Iaşi şi ale altor unităţi, există rămîneri în urmă ; unele întreprinderi nu şi-au realizat sarcinile privind creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost. Fără îndoială, au existat unele greutăţi, dar multe dintre ele puteau fi evitate. Conducerile unor întreprinderi nu au dovedit suficientă perseverenţă în aplicarea principalelor măsuri tehnice şi organizatorice încă din primele luni ale anului, nu au acordat atenţia cuvenită bunei organizări a producţiei şi a muncii, folosirii instalaţiilor la întreaga capacitate, perfecţionării proceselor tehnologice. Deşi o parte din deficienţele la care mă refer au fost cunoscute direcţiei noastre generale, nu am intervenit prompt pentru a fi înlăturate. Activitatea unor întreprinderi a fost îndrumată „în general“, ceea ce nu a adus cu pregnanţă în cîmpul nostru vizual probleme a căror rezolvare necesita un substanţial sprijin din partea noastră: combaterea coroziunii apărute la unele instalaţii de la Combinatul chimic Craiova, perfecţionarea anumitor procese tehnologice în vederea îmbunătăţirii calităţii îngrăşămintelor la combinatul din Piatra Neamţ, corelarea riguroasă a producţiei de mase plastice cu cerinţele beneficiarilor. Vreau să subliniez că la recenta şedinţă de colegiu s-a stabilit un şir de măsuri care să asigure îndeplinirea planului pe acest an de către toate întreprinderile. — Care dintre ele le consideraţi mai importante ? — Direcţia generală a întocmit grafice cu termene precise pentru rezolvarea diferitelor probleme de care depinde desfăşurarea normală a activităţii întreprinderilor : aprovizionarea la timp cu materii prime şi chimicale, scurtarea duratei de revizii planificate, îmbunătăţirea funcţionării unor instalaţii etc. Incepînd cu luna octombrie, conducerea direcţiei generale urmăreşte zilnic îndeplinirea planului în principalele întreprinderi, îndeaproape analizăm şi mersul producţiei pe întregul sector, realizarea sortimentelor importante şi a planului de export. In acest fel se pot lua operativ măsuri pentru bunul mers al producţiei în întreprinderile respective. (Continuare în pag. a IlI-a) Instalaţii ale Combinatului de îngrăşăminte cu azot Piatra Neamţ VREMEA ÎN NOIEMBRIE Estimată a fi o lună rece și ploioasă, începînd din decada a doua, octombrie s-a manifestat, dimpotrivă, printr-un timp foarte uscat. Cum se explică aceasta ? Cum va evolua vremea în continuare ? Iată ce ne declară tov. Nicolae TOPOR, director adjunct al Direcției hidrometeorologice din Comitetul de Stat al Apelor . Doar de patru ori în ultimul secol s-a mai întîmplat ca luna octombrie să fie atît de secetoasă ca în acest an. In ce priveşte temperaturile medii zilnice, luna a fost mai rece decît era de aşteptat. Minimele au atins minus 10 grade în Ardeal şi minus 7 grade în partea de sud a ţării, în cîteva zile a nins chiar mai jos de altitudinea Predealului — la Braşov şi Cîmpulung Muscel. Faptul că am văzut atîta cer senin, în loc de nori şi ploaie, s-a datorat instalării unui bloc de aer uscat deasupra Europei centrale, cu circa 350 km mai spre răsărit decît s-a apreciat. Același centru de acțiune atmosferică ce a menținut la noi un timp secetos a fost distrus în ultimele zile ale lui octombrie de un aer oceanic, care s-a propagat către Europa centrală, unde a pus capăt unei secete ce dăinuie de aproape două luni. Noiembrie nu va fi nici o lună relativ caldă, cum a fost în anul 1923 sau 1926, nici exagerat de geroasă ca în 1862 sau 1956. Totuşi va fi o lună puţin mai rece decît în mod obişnuit şi cu o cantitate de precipitaţii depăşind media ultimilor ani. Frecvenţa mare a fronturilor de aer umed şi rece ce vor veni dinspre Coceanul Atlantic — şi care vor traversa Europa — va face ca această lună să fie foarte umedă în partea centrală a continentului, unde a persistat pînă acum un regim atmosferic uscat. La noi în ţară vremea va fi umedă chiar de la începutul lunii. Se aşteaptă ploi cu caracter mai general în zilele de 2, 3 şi 7 noiembrie. Ploi mai frecvente vor cădea în a doua decadă a lunii. Sfîrşitul lunii va fi foarte ceţos. O răcire mai apreciabilă este de aşteptat între 18—20 noiembrie, iar primele ninsori în Cîmpia Dunării, deci şi în Capitală, sunt probabile între 17 şi 24 noiembrie. Datorită acestei circulaţii de aer umed dinspre nord-vest, cele mai mari cantităţi de apă vor cădea în Transilvania şi în nordul Moldovei. în zona de munte, ploile se vor transforma chiar din primele zile ale lunii în lapoviţă şi ninsoare. Stratul de zăpadă ce se va depune în zona alpină a Carpaților va deveni favorabil sportului alb după 20 noiembrie. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! L ORGAN Al COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXV Nr. 6788 Luni 1 noiembrie 1965 4 PAGINI - 30 BANI Cum arată haina de fiecare zi a străzilor Marfă pentru I.C.M. O discuţie care nu a lămurit nimic „Pe ce stradă stai ?" „Mă plimbam pe stradă"... „Ne-am întilnit pe stradă*... Pare surprinzător, dar realitatea e de necontestat : o bună parte din viaţă ţi-o petreci în tumultul străzii. Cum arată aceste artere de circulaţie ale căror trotuare le călcăm de mii de ori pe zi ? Să le privim atent şi de aproape. Evident, strada este în primul rînd mijlocul de comunicaţie, de unde iei autobuzul ori taximetrul dar, în acelaşi timp, şi locul de unde publicitatea „iţi sare în ochi" , de pe stradă sau mai precis de pe trotuarul ei, privim vitrinele, citim afişele , coborîm în stradă pentru a pune corespondenţa „la cutie", uneori pentru o convorbire telefonică. Firma, telefonul, cutia poştală, chioşcurile etc. formează aşa-zisul mobilier urban. Este acest mobilier bine amplasat ? înfrumuseţează el oraşul? Străzi ospitaliere şi străzi reci Ne plimbăm, însoţiţi de un arhitect, pe străzile Bucureştiului... Calea Plevnei, Maior Coravu, Kiseleff, bulevardele Magheru, Bălcescu. Sînt doar cîteva dintre arterele de circulaţie asupra cărora oricît de iscoditoare ar cădea privirea nu sesizează decît arareori aspecte care contrastează cu imaginea ce o avem îndeobşte despre mobilierul şi aspectul stradal. Ce observăm de fapt ? Mai întîi de toate o bună amplasare a elementelor utilitare , o reclamă vie de zi şi de noapte, vitrine largi. Urme realizate cu destul bun gust, la tot pasul — tonele, chioşcuri cu dulciuri şi răcoritoare, telefoane publice... Intr-un cuvînt strada e confortabilă şi, ca atare, îşi oferă cu generozitate serviciile ei de gazdă temporară. Să vedem cum stau lucrurile pe alte străzi : Pantelimon, Giurgiului, Muncii, Moşilor, Colentina... Pe aici publicitatea se ridică la rangul articolelor de lux, tonetele, chioşcurile, la fel, în schimb abundă coşurile de hîrtii şi cutiile poştale. Că sunt multe — foarte bine. Amplasarea lor este însă cel puțin ciudată. Cînd au propriile lor picioare, cutiile poştale sînt plantate în mijlocul trotuarului, cînd nu le au, sînt ţintuite pe zidurile clădirilor, ori agăţate pe garduri. Coşurile de gunoi au un cîmp de acțiune mult mai larg. Sínt cocoţate pe stîlpi, pe pomi, pe indicatoarele I.T.B., pe semafoare... Puzderia de stîlpi de pe trotuare înfăţişează o gamă largă de culori pestriţe. Stîlpii de lemn sînt negri şi înclinaţi ca după un cutremur, cei din metal — argintii, iar cei din beton — văruiţi. Mai adăugăm că fiecare dintre stîlpi mai are şi cîte o dungă albă ori roşie (pesemne pentru înfrumuseţare). Arhitectul care ne-a însoţit, specialist în problemă, este de părere că „culoarea elementelor utilitare ale străzii trebuie să intre în intimitate cu mediul înconjurător , nu să ţipe, să bată la ochi". Afişierele şi afişele sunt şi ele elemente care contribuie la decorarea străzilor. Dar la acest capitol nu sunt prea multe de spus. De ce? Pentru câ în cea mai mare parte afişajul se face pe garduri. „Publicitate" se face şi pe suprafaţa ceasurilor publice. Cum ? De un deceniu încoace pe sute de plăci din geam mai scrie cam aşa : „Pentru reclamă telei, nu..." sau: „Nu atingeţi firele căzute". Dar In noile cartiere ? Aici nu e nimic de lăudat, nici de criticat : strada e rece, n-are nimic familiar. De ce ? Pentru că e văduvită de elementele ei utilitare. E oare în interesul „Poştei* ca cetăţenii mutaţi, să zicem în cartierul Berceni, să facă 4 km pînă în centru ca să pună o scrisoare la poştă ? Fireşte, nu e. Dar, ca şi în tergiversarea deschiderii unităţilor de deservire, instituţiile vizate sunt recidiviste şi în privinţa instalării utilajului necesar. Sfintele relicve ...Mobilier urban. Cu aceeaşi „vioiciune" — a melcului — cu care se mobilează unele străzi, se descotorosesc de ceea ce a devenit anacronic cele mobilate anterior. Să exemplificăm : Cu ani în urmă Sfatul popular al Capitalei a decis demolarea cabinelor refugii din staţiile de tramvaie. Cele mai multe dintre ele au fost într-adevăr demolate. Ce s-a întîmplat cu cele rămase ? Au devenit nişte paragini — cutii uriaşe aşezate fără rost în mijlocul străzii. In aceeaşi ordine de idei , pe numeroase străzi întîlnim ici colo nişte hardughii din metale ale I.D.E.R., se pare, care nu mai folosesc nimănui şi care ar putea fi date întreprinderii pentru colectarea metalelor. Pe alte străzi au rămas, cine ştie de cînd, nişte panouri vechi fără nici o valoare informativă... De ce nu se curăţă străzile de vechituri ? Sâ ne întoarcem însă la anul 1965 şi deci la mobilierul urban. Nu de mult I.T.B.-ul a reuşit să smulgă cetăţenilor exclamaţii de admiraţie pentru reuşita construcţiei „micro gării" din Piaţa Scînteii (e vorba de amenajările efectuate la capul liniei troleibuzului 86). Gheorghe GRAURE (Continuare în pag. a IlI-a) Dispută sub panou intre echipele studenţeşti din Bucureşti şi Timişoara Foto : M. Andreescu - „Recomandate“ adresate poștei — ORCHESTRA RADIOTELEVIZIUNII „Festival de muzică simfonică românească" — Note de lector INTERVIUL NOSTRU DUPĂ STAGIUL DE PRACTICĂ Perioada de practică in majoritatea instituţiilor de învăţămînt superior a fost încheiată cu mai multe săptămîni în urmă. Cu toate acestea, confruntarea studenţilor cu producţia continuă să reţină atenţia. învăţămintele desprinse din precedentul stagiu de practică sunt analizate acum pentru a fi folosite în organizarea viitoarei activităţi pe teren a studenţilor. Am solicitat pe rov. ing. GHEORGHE PAIZI, director general adjunct in Ministerul invăţămintului, sa prezinte cititorilor cîteva dintre principalele concluzii asupra organizării şi mai ales a desfăşurării recentei perioade de practică. O dată cu perioada practicii, care a început la 1 iulie, a intrat în vigoare un nou regulament. Ce rezultate se pot consemna acum, după aplicarea lui ? Precum se ştie, activitatea directă în producţie a studenţilor constituie o parte importantă a procesului de pregătire şi educare a tinerilor specialişti. Ea oferă posibilitatea unei legături directe, fireşti, aprofundate a noţiunilor teoretice predate la cursuri cu producţia, cu viaţa din întreprinderi şi instituţii, posibilitatea de a deprinde — încă de pe băncile facultăţii — principiile de bază ale organizării şi conducerii procesului de producţie în economia socialistă. Constatările făcute chiar în timp ce studenţii se aflau în întreprinderi au arătat că noul regulament de practică s-a dovedit a fi superior celui precedent, prin aceea că precizează mai clar obiectivele pentru fiecare an de studiu. Fixarea primei perioade de practică la sfîrșitul anului II — și nu în anul I ca in etapele precedente — a dat, în mare parte, rezultatele aşteptate. Colocviile de practică, prilej de verificare concretă a eficienţei lucrului în producţie, au dovedit că studenţii şi-au însuşit mai bine primele elemente concrete ale specialităţii lor, după ce in prealabil, timp de doi ani, au asimilat cunoştinţe teoretice de bază, s-au familiarizat cu aspectele fundamentale ale viitoarei lor profesiuni. In actuala sa alcătuire, datorită precizărilor de fond pe care le aduce, noul regulament facilitează îndeplinirea cu mai mult succes a principalelor obiective de practică puse studenţilor din anii III, IV şi V : cunoaşterea celor mai importante laturi ale organizării şi îndrumării procesului de producţie, aplicarea tehnologiei moderne, documentarea în vederea întocmirii proiectului de diplomă, participarea directă, acolo unde e posibil, la activitatea productivă ş.a. La acest rezultat a condus şi faptul că instituţiile de învăţămînt superior au elaborat pentru fiecare specialitate în parte programe noi de practică, adaptate la specificul condiţiilor de pe teren. încheierea pe o perioadă mai lungă a convenţiilor de practică între facultăţi şi întreprinderi s-a dovedit a fi, de asemenea, binevenită. Dar activitatea practică a studenţilor fiind — ca şi studiul teoretic — un proces continuu, măsurile de perfecţionare din punct de vedere al conţinutului cît şi din cel al organizării sunt permanent în actualitate şi, că o consecinţă, în momentul de faţă căutăm noi modalităţi de îmbunătăţire. Vă rugăm să vă referiţi la cîteva dintre laturile practicii studenţilor susceptibile de îmbunătăţiri. — Prima, în ordine cronologică, ar fi stabilirea locurilor unde studenţii vor merge la practică. Incepînd din vara precedentă, s-a luat hotărîrea încheierii convenţiilor de practică între instituţiile de învăţămînt superior şi întreprinderi, pe timp de 3 ani, nu numai pe o durată de un an, aşa cum se obişnuia în trecut. Consecinţa : stabilirea de legături mai strînse între cele două părţi, deopotrivă interesate în buna pregătire a viitorilor specialişti, înlăturarea unor aspecte formale care se repetau în organizarea şi desfăşurarea activităţii studenţilor în producţie. Ministerul nostru intenţionează să extindă în viitor durata acestor convenţii la 5 ani. Această măsură este înlesnită şi de faptul că, de pe acum, Consiliul Superior al Agriculturii, Ministerul Petrolului, Ministerul Industriei Chimice şi alte ministere au recomandat unităţile lor economice bine dezvoltate şi organizate ca locuri de practică pe o perioadă îndelungată. Această iniţiativă ar putea fi urmată şi de alte ministere, avînd grijă, bineînţeles, să fie mereu incluse în lista locurilor de practică întreprinderile intrate între timp în funcţiune. (Continuare în pag. a II-a) Unul din viaductele în construcţie pe noul traseu al liniei de cale ferată de la Porţile de Fier Foto : Gh. Vinţili Pag. Ill-a SPORT • UN NOU RECORD MONDIAL DE JUNIORI LA ARUNCAREA CIOCANULUI : GH. COSTACHE — 75,52 m. • A FOST RELUAT CAMPIONATUL CATEGORIEI A DE FOTBAL • GIURGIUCA ÎNVINGĂTOR LA CAMPIONATELE INTERNATIONALE ALE UNGARIEI • ALTE ȘTIRI DIN TARA SI DE PESTE HOTARE întreprinderi ale industriei alimentare în construcţie La Caracal au început lucrările de organizare a unui nou şantier. Constructorii vor ridica aici două întreprinderi ale industriei alimentare : o fabrică de conserve de legume şi una de brinzeturi. Noile unităţi industriale sunt prevăzute cu hale spaţioase şi luminoase, cu instalaţii moderne care vor asigura mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie, precum şi obţinerea unor produse de calitate superioară. Fabrica de prelucrare a legumelor — cea mai mare unitate de acest fel din tar® — va avea o capacitate anuală de 22 700 tone de conserve şi 5 000 tone de pastă de tomate, iar cea de prelucrare a laptelui — de 2 000 tone de brinzeturi, asigurînd totodată prelucrarea zilnică a 10 000 litri de lapte în diverse produse proaspete. Noile unităţi industriale fac parte din cele 85 de fabrici din industria alimentară prevăzute a se construi în cincinal. iHIDE Hi STERIL PROFILATE Pi IN Ci» PLUMBURIU REPORTA) din Borinage şi Ruhr de Horia UMAN Un borin rătăceşte pe străzile Monsului. A venit de undeva, din Hainaut, in căutare de lucru. Poate de la Saint- Ghislain sau Frameries sau Boussu, unde minele au murit. Cine ştie ? Rătăceşte de ore întregi şi nu zăreşte decît siluetele negre ale turnurilor părăsite, turnurile minelor profilate pe cerul cenuşiu şi dens. Larma puţurilor s-a stins, pe cablurile spînzurate deasupra uliţelor pustii nu mai lunecă vagonetele încărcate cu cărbuni. Doar pe rue Charbonnage se iscă o trîmbă de fum, dinspre termocentrală, acolo unde exploatarea la suprafaţă mai împrumută cartierului o anumită febrilitate. Un pîlc de mineri se îndreaptă către gospodăriile lor, mici căsuţe scorojite cu cîte o curte nu mai mare ca o scoarţă, curţile „de doi bani" ale celor din Borinage. In dreapta, în stînga, în jur, haldele de steril se nălucesc pe fondul cerului belgian plumburiu, înalte şi ascuţite ca nişte vulcani din stampele japoneze. Conurile haldelor de steril sínt mai înalte decit colina pe care se-nalţa biserica sfintei Wandru. Dar mai înalte sunt dealurile de cărbune. Anul trecut, stocurile nevîndute s-au adunat în jurul minelor belgiene de trei ori mai mari ca în 1963. Peste un milion şi jumătate de tone. Oamenii privesc peisajul — şi mulţi, foarte mulţi din cei cu care am vorbit, povestesc despre legătura dintre creşterea stocurilor de cărbune şi cele două „comunităţi": Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C. E. C. O.), Comunitatea Economică Europeană (C.E.E. = Piaţa comună). (Continuare în pag. a IV-a)