Scînteia, ianuarie 1966 (Anul 35, nr. 6849-6877)
1966-01-03 / nr. 6849
PAGINA 2 SCINTEIA ULTIMA SI PRIMA * NOAPTE A ORAŞULUI * (Urmare din pag. I) ora asta mai fac tîrguieli doar „întîrziaţii” — aceia care de obicei iau trenul din mers. Trei tineri cu sacoşele pline fac pe loc o „şedinţă fulger", hotărăsc ce să mai ia, şterg de pe lista întocmită de fete articolele cumpărate („Sîntem grăbiţi. Mergem mai devreme, să facem sandvişurile”) ; un om în vîrstă cumpără şase umeraşe („Avem oaspeţi") ; altul, cu şapcă de piele, cară o canistră grea („Straşnic carburantul de Focşani") ; murăturile sînt la fel de apreciate ca portocalele („Fiecare lucru la timpul său”) , doi tineri cu cizme de cauciuc îşi cumpără două cravate identice, pe elastic, albastre, cu nodul gata făcut („Nu prea ştim noi să facem noduri la cravată, dar ştim să turnăm beton"), la tejgheaua cooperativei „Metalo-casnica", unde se vînd forme de cozonaci, nici un client („La ora asta cozonacii sunt de mult rumenifi").Dar, în treacăt fie zis, la ieșire, pe rampa depozitului I.C.R.A. zac 312 lăzi, adică 3 120 kilograme de drojdie de bere sosite cu o zi înainte — cîfi cozonaci pufoși, cu stafide, cu rahat, cu nuci, ratafi poate, din cauză că „puterea cozonacilor" aşteaptă docilă în lădire o mai bună organizare a distribuirii). Către ora 17 începe ploaia. Şi iată — ornament nefiresc pentru ultima zi a anului — umbrelele din Bucureşti. Asfaltul devine lucios, ca şi cum s-ar pregăti să oglindească luminile oraşului, dar pulsul străzii nu se domoleşte. Frenezia continuă. Macaraua pneumatică a I.R.E.R.-ului înlocuieşte, pe bulevard, becurile arse, fără ca nimeni să mai cheltuiască un singur minut cu privitul. Torturi de comandă cu grafica lor ieşită din comun — „La mulţi ani" scris cu frişcă, zahăr ars, marţipan, sirop, bomboane aurii şi argintii , flori reale şi flori de hîrtie gofrată, liliac alb, garoafe, brăduri de plastic. Plouă. Plouă într-una, fără ca entuziasmul general să scadă. Intr-un tîrziu, dintr-odată, ca la un semn aproape pe neobservate, bulevardele, străzile, magazinele se golesc. S-au aprins vitrinele, reclamele şi firmele de neon. Toate ferestrele sîm luminate. Continuă pregătirile în interior. Fluxul străzii pare să se fi mutat pe peroanele Gării de Nord. Spicherița anunță sosirea acceleratului 804, venit din direcţia Constanţa. La trei minute distanţă — acceleratul de Vatra Dornei. Pe ploaie, cu cîteva ore înainte de venirea noului an, marea şi muntele îşi dau întîlnire pe peron la Bucureşti. Ce înseamnă asta ? Cărucioare care transportă, în locul banalelor valize, ultimele damigene şi copii, foarte mulţi copii, veniţi cu părinţii, cu bunicii, să mai crească cu un an în Capitală. Semne de salut, îmbrăţişări. — Nu ne-am văzut de-un an. Dacă mai întîrziam cîteva ore, nu ne-am fi văzut de doi ani. Aglomeraţia peroanelor ocoleşte ghişeul „Bagaje de mînă”. Călătorii nu le mai depun, au mare trebuință de ele în astă noapte. Unii vin — alții pleacă, repetînd parcă întocmai ceea ce urmează să se petreacă în curînd ; pleacă anul vechi — vine anul nou. Un călător care pornește la drum la ora 20,51 cu acceleratul 301, încearcă să afle dacă va fi posibil, pentru cei din tren, să ciocnească un pahar de vin la miezul nopţii. Dar află cu tristeţe că vagonul-restaurant se închide ca de obicei, la ora 23 , nu există nici un ordin special. Omul se întreabă, pe bună dreptate, dacă n-ar fi fost cazul ca şi C.F.R.-ul să aibă un gest de atenţie la adresa călătorilor, punîndu-le vagoanelerestaurante la dispoziţie — în noaptea de revelion — măcar pînă la ora unu. Ora 21,01. Peste drum de gară, la magazinul „Foto-muzică-sport”, deşi ora închiderii e depăşită cu un minut, doi tineri roagă să li se mai vîndă un microsfon, oricare, numai să nu se ducă cu mîna goală unde sînt Invitafi. Rugămintea le este satisfăcută. Alături, la tutungerie, se cumpără „en-gros" : țigări, ultimele răvaşe, almanahuri, felicitări. — Aş trimite cîteva „felicitări", ne spune unul din cumpărători, şi celor care s-au ocupat anul ăsta de imprimarea lor. Nu-s desenator, sînt tipograf de meserie, dar la atîta mă pricep au fost lipsite de varietate şi inspiraţie. De ce nu s-ar face în fiecare an un concurs printre artiştii plastici, pentru ca felicitări admirabile, ca acelea vîndute prin Fondul plastic, să fie de acum înainte multiplicate şi cu mijloace industriale. E chiar atît de greu ? Către ora 22, în ciuda ploii încăpăţînate, oraşul se reanimă aproape tot atît de brusc, precum se potolise. Oamenii au însă altă fiinţă, graba a rămas undeva în urmă, căci fiecare ştie unde merge şi cît are de mers. Au apărut pe străzi magnetofoanele în impermeabile, picupurile portative, tranzistoarele, în faţa Fabricii de confecţii „Bucureşti" — o paradă a modei extrem de originală , sînt muncitoarele şi muncitorii fabricii, inginerii, tehnicienii care merg să petreacă revelionul împreună, mulți dintre ei fiind îmbrăcaţi în „propriile produse". O figură cunoscută , solista de muzică ușoară Anca Agemolu. — Cînt pentru ei în noaptea aceasta și mă bucur din suflet. Am ales mai multe cîntece de dragoste, deoarece știu că aici muncesc foarte multe fete tinere, de vîrsta mea. Intr-alt capăt al oraşului, la restaurantul „Feroviarul” sosesc primii clienţi , stau pe-aproape, mulţi dintre ei muncesc chiar peste drum, la „Griviţa Roşie". Acum se sting vitrinele, se aprind televizoarele, brazii. Rapidul M 52, din direcţia Suceava, trage la peron fix la ora 23:13. Călătorii, mecanicul, conductorii vor petrece revelionul în familie. La ora 24 oraşul întreg strînge pentru o clipă pleoapele, timp concentrat în care se rememorează tot ceea ce a realizat anul care a trecut, timp suficient pentru ca să se proiecteze în viitor certitudini, gînduri, aspiraţii. Clipire simbolică, în stare să despartă un an de altul, şi înregistrată matematic aici, pe cadrane. Ne aflăm la pupitrul dispeceratului I.R.E.R. pe Capitală, alături de inginerul Dumitru Docea. întrebăm în glumă dacă ceva aproximativ similar — o scădere bruscă de consum electric — nu s-a întîmplat şi în jurul orei 22, cînd s-au stins căştile coaforilor. Primele ore ale noului an se scurg cu o viteză ameţitoare. In zori, cînd ploaia stă în sfîrşit, avem parte pe stradă de tradiţionala urare : „Ca un măr, ca un păr, la anul şi la mulți ani !" MIHAI STOIAN 2. Luminile caselor Ultimele ore ale lui 1965 sînt ore de ploaie năvalnică, copleşitoare, o inversiune a anotimpurilor aduce primăvara-n mijloc de iarnă. Străzile sînt pustii ; cîţiva întîrziaţi pe sub streşini, rar, maşini. Rafale de apă spală asfaltul. Dar casele au luminile aprinse, lumini calde, îmbietoare, în noaptea aceasta viaţa oraşului s-a mutat în ferestre. Am pornit să-i caut pe oameni. La ora 11 şi 30 de minute Sala Palatului cucerise strada cu incendii de lumină albă şi roşie, cu marile ei vitrine de sticlă arzînd ca nişte faruri de noapte. Am pătruns înăuntru şi n-aş mai fi plecat. N-aş mai fi plecat pentru că era cald şi multă lumină, pentru că erau mese întinse ca în nunfile din poveşti, mese cu tineri voioşi. In sălile de marmură cu candelabre de cristal, înflorite cu stuc auriu şi cu roze, poposiseră tineri din toate coifurile ţării, de toate profesiile şi de vîrste amestecate. Cuceriseră sălile de dans, culoarele de odihnă, treptele înşurubate sub cupolă, băncile de alabastru şi scaunele tapisate cu aur. Intr-un loc se cînta muzică populară, în altul melodii de dans, erau standuri cu vînzare de măşti, jocuri de popice şi roboţi... cu autoservire. Erau rîsete şi izbucniri de cuvinte, clinchete de pahare, ropote de aplauze şi glasuri mici de viori, talazuri de paşi şi foşnete moi de mătăsuri. Mirosea puternic a brad. Crescuseră pilcuri de brazi pe dalele albe de marmură, brazi uriaşi copleşiţi de lumini şi de globuri, şi brazi naturali, neîmpodobiţi, flori mari ridicate-n ferestre Am surprins doi tineri îmbrăţişaţi, şi totuşi nu i-am surprins, se sărutau firesc, printre oameni. — Sîntem căsătoriţi de trei luni, a confirmat Cristian Gheorghe bănuielile mele, şi ăsta nu este decît unul din evenimentele importante ale anului care s-a scurs. Eu sînt student la Institutul politehnic Gh. Gheorghiu- Dej, iar sofia mea e şi ea studentă. Acesta a fost * şi ultimul nostru an universitar. Ne-aşteaptă examenul de diplomă. Apoi plecarea pe şantier. — împreună ? A fost o privire-replică edificatoare. — Cum vă simţiţi aici ? — Ca acasă. Aci ne-am cunoscut, în locul acesta unde ne-aţi întîlnit. S-au sărutat din nou şi-au plecat. Sînt drepturi mai vechi ce se cer respectate. ★ Aproape de miezul nopfi chestră de costumafi înci bată sălile Palatului. Lumeată în sala unde era asternan. Tinerii se ridicară de dansul încetă, o clipă îna pustiită de oameni. Cîtva timp niște. Apoi un orologiu bătu nopfii, bătrînul an 1965 veni an în brațe , în limba perfic vălăceilor de cuvinte, un doli I , căciuliță de catifea rosti la mi Se cîntă perinița, tinerii se fe alte îmbrăţişări pe coridoare, cu tradifie, altele nu. Una din frumusefile carnavalulu , ingineră : Tina Gheorghiu. — Succesul profesional al an, trecut ? — 8 000 metri cubi apă distribui cu folos peste plan. — Visuri ? — Călătorii de studii. Cea mai bună dansatoare a serii era zefar : Emma Niculescu. — Cartea preferată ? — „Din marile legende ale lumii". Am cules-o singură în întregime. — Care eveniment al anului trecut v-a reținut atenția ? — Elaborarea noii Constituții : învățămîntul gratuit, urechi şi totuşi nou pentru f .promofie. Ştiu ce-nseamnă. An minat o Şcoală tehnică de pe Cel mai tînăr participant el : - Hanului : Trofin Mircea, 14 ai la Liceul „Ion Luca Caragial Bucureşti. Note numai de nou zece. — Dorințe . — Note foarte bune la maică, în continuare. — Vrei să te faci inginer? — Jurist. Dar matematica e SARA. Ora 1 și 45 de minute. O ma imensă întîmpină în pragul ușii oaspeți dragi : are loc momentul cel emoționant al serii, conducerea partid a sosit în mijlocul tine Pentru hora care se încinge, sala vine neîncăpătoare, şi privirile, şi marginile bucuriei , secretarul general al Comitetului Central al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a prins în ritmul vioi al paşilor. Limbile de bici ale pluguşorului tradiţional, buhaiul şi clopotele răsună sub bolfile arcuite peste zicerile de bine şi de îndemn ale urătorilor, laudă solilor tinereţii sosiţi din toate coifurile ţării, reprezentanţi ai succeselor în muncă, făuritori de visuri îndrăzneţe. ★ Şi Casa de cultură a raionului „Griviţa Roşie" era o oază de lumină. Urările cuprinse în mesajul de Anul Nou transmise prin posturile de radio şi televiziune, amplificate de megafoane uriaşe, mai stăruiau încă. Fascicolele cre neon explodau în noapte cu bice albastre şi roşii, înăuntru, la mese — vinul tremura în paharele înălţate cu sclipiri de chihlimbar. L-am gustat și era bun, vin de Pietroasele, vin alb cu amețeala pămîntului. Am stat la un capăt de masă, între doi bărbați singuri. Cînta Roxana Matei. Doream să intru în vorbă cu ei, dar nu știam cum, erau tineri, dar tinerețea lor era gravă, era un fel de hotărîre în gesturi, o siguranță, am mai întîlnit-o o dată, departe în munți, am simțit-o lîngă tăietorii de păduri și la mineri. M-apropii timid de oamenii aceștia cu munca trecută în brațe, comandanții de unelte. Dar unul m-a îndemnat : — Noroc ! — Noroc, am răspuns. Pentru victoria la anul a echipei „Rapid". — Şi pentru victoria la rugbi a privifei Roşii", a adăugat celălalt.am prezentat. Erau Niculae Stoian, itator de vagoane, şi Ion Tompestazangiu, secretarul organizaţiei de U.T.C. de la s»rtia montajulinimic, organiz mai rezultate obj- •■•» cin , Congresului al IX-a , roit ulterior) și fruntaşă . — Mai aveți ce să ■ o i ’ - r întrebat. Mă nasc în fiecare , t leafă din nou, cum n ' Azi vrtu să urmez școala i ■ „v; ' n g'f.d pentru cîfiva ani. . ec la vînătoare de iri, o dori de-o zi. Am un băi mai vreau o e fă, să fie pereche, biț I jentru toată viata. m st are să vrei ? — Mie-mi place să intervin discuție Niculae Stoian. Am 1 iliotecă personală de două sute de volume. îmi place foarte mult Călinescu. Și Arghezi. — Anul trecut a fost „bun" ? — Esenţial. Am devenit membru al organizaţiei de partid din uzină. — Şi anului viitor ce i-aţi cere ? — După zborurile cosmice e greu să-şi mai închipui ceva, deşi există asemenea zboruri şi în meserie. Perfecţionarea e o problemă permanentă. Şi-apoi, evenimentele politice din anul trecut, Congresul partidului, sesiunea Marii Adunări Naţionale, problemele legate de dezvoltarea ştiinţei. Anul ’66 se naşte în pragul unor înfăptuiri uriaşe. îmi place să fiu contemporanul lor, e bine aşa, să muncim pentru marile „întîmplări" ale ţării. Alte ploi de serpentine şi confefii tremurau deasupra sălii casei de cultură a tineretului, ornamentată cu ghirlande colorate şi panglici de celofan. Semnele sărbătorii poposeau peste semnele muncii, năzuinţe peste realizări, speranţe peste amintiri ; la cumpăna a doi ani, oamenii ciocneau paharele... SÎNZIANA POP cui cît vrabia. Cu bobul cît mazărea...“. La căminul cultural — clădire nouă — lumea începe să se adune cînd nici nu se întunecă bine. Ţăranii au hotărît să-şi petreacă revelionul împreună. Muncesc împreună, să nu petreacă împreună? Deși tînără cooperativa are un venit de peste două milioane, iar fiecăruia i s-au cuvenit, în anul care se termină peste cîteva ceasuri, produse şi bani în valoare de 34 de lei la zi-muncă. Cu fiecare an cooperativa capătă noi puteri, iar aceste puteri aduc în viaţa lor noi bogăţii şi frumuseţi. Cooperatorii din Bîldana îşi împreună bucuriile la fiecare an nou. ...Cei mai nerăbdători sunt tinerii. Au venit primii la cămin, lăsînd pe seama părinţilor sarcina aducerii mîncărurilor şi băuturilor. Iată-i strînşi într-un colţ, discutînd cu înfocare. Pe scenă, taraful lui Popălac, adus din Ciocăneşti, face ultmele repetiţii : „Murgul trage la răniţe şi neicuţa la mîndruţe...“. Pe şirurile de mese, cît ţine lunjimea sălii, încep să apară bunătăţile : cîrnaţi şi tobă făcute în casă pentru care o ciurdă de porci şi-a dat obştescul sfîrşit, fripturi, cozonaci rumeni şi dolofani — toate acompaniate de damigene pîntecoase. Oamenii se aşează la mese, începe ospăţul. Popăinac dă semnalul. O melodie săltăreaţă îşi împleteşte acordurile cu clinchetul paharelor. Vreo 30 de legumicultori, avînd în mijlocul lor pe brigadierul Niculae Ştefan, par cei mai veseli. Aflu că s-a hotărît să se irige 30 de hectare cu grădină. Şi cine nu ştie că apa n-o fi bună cînd e turnată în vin, dar cînd udă straturile de legume... Trec orele ca minutul. Ceasornicul consumă ultimele clipe din 1965. Oamenii se ridică de la mese și se duc în sala bibliotecii, unde se află televizorul. Ascultă mesajul de Anul Nou, iar la urările rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu închină şi ei cu bucurie paharul. Noaptea s-a prefăcut în zi. Cînd nu te apasă grija zilei de mîine, cînd viitorul ţi-l modelezi după propria-ţi dorinţă, cu propriile tale mîini, inima ţi-e uşoară, iar petrecerea veselă şi frumoasă, înainte de a pleca din Bîldana cu toată ora înaintată, ne-am propus să facem o vizită, neanunţată, la o casă cu lumini în geamuri. Ne-am oprit la întîmplare. Intrăm în curte şi batem la uşă. Nici vorbă de „cine sînteţi ?" sau „ce doriţi ?“. Sîntem poftiţi în casă, îmbiaţi să ne aşezăm la masă. Se fac recomandările. — Pe mine mă cheamă Constantin I. Micu, zis Birlic, ne spune gazda. — De ce Birlic ? — Aşa mi-au scos-o oamenii, cică sînt comic. Ii veniseră neamuri de prin Bucureşti cu care sărbătorea revelionul în familie. Pe rafturi tronau bunătăţi care îşi aşteptau rîndul să fie consumate. O mînă de ajutor am dat şi noi ; numai în ce priveşte sticlele n-am avut curaj să răspundem, întrutotul, ospitalităţii gazdelor. — Ce v-a adus anul care a trecut ? — Mobilă de 5 000, televizor aveam. Ne-am luat mobila cu banii cîştigaţi pentru zilele-muncă făcute de mine, soţia şi fiica. Dacă aş fi mînă strînsă mi-aş fi făcut şi mai multe, dar îmi place să trăiesc bine, să avem pe masă tot ce ne pofteşte inima. Mi-am tăiat un porc de vreo 200 de kg. Mai am doi. Pe unul îl contractez iar pe celălalt îl tai spre primăvară. înainte, cînd eram ţăran sărac, mi se umflase burta de atîta ciorbă de urzici. — în anul care vine ce vă doriţi ? — Să-mi iau motocicletă. Are un vecin de-al meu şi mereu mă bîrîie cu ea la cap ; mi-a deschis pofta. Le-am urat la mulţi ani şi i-am lăsat să-şi continue petrecerea. GHEORGHE VLAD Predarea „ştafetei" Cu „Pluguşorul" la Uzinele „23 August* , lunca în c. ..tu comună. Revelion la Bîldana Foto : R. Costin Bucurestiul In noaptea Revelionului Foto : Edmund Höffer Radiogramă din Pacific Constanţa, poarta ţării spre mări şi oceane, era scăldată în lumini. Sirenele navelor marcau cu un concert solemn hotarul timpului. La căpitănia portului s-a primit o radiogramă . „Transmite echipajul navei Dobrogea. Navigăm în Oceanul Pacific, în drum spre Japonia. La bord domneşte o atmosferă de veselie. Toţi marinarii din cortul liber întîmpină noul an în jurul bradului instalat în careul echipajului. Astă seară, cînd ciocnim paharele, gîndurile noastre se îndreaptă cu dragoste către voi. Vă transmitem cu acest prilej, vouă, celor dragi de acasă, sănătate şi tradiţionala urare „La mulţi ani". Liviu NEGUŢ comandantul navei „Dobrogea“ 3. Ferestrele satului Toarnă cu găleata. Ei şi ? O data pe an e... Anul Nou. La Bîldana (raionul Răcari) tinerii, ce e drept făcuţi ciuciulete, n-au amînat pluguşorul. Au intrat în curţi pocnind din bici iar gospodarii ieşiţi în prag au ascultat cu încîntare tradiţionalele cuvinte : „Aho, aho, copii şi fraţi...“. „Să crească grîu bogat, Cu paiul cît trestia, Cu spi Carnavalul pionierilor şi şcolarilor din Capitală Foto : M. Andreescu • Teatrul de Comedie : TROILUS ŞI CRESIDA — 20. 0 Teatrul „C. I. Nottara" (sala Magheru) : SONET PENTRU O PĂPUŞĂ - 20. • Teatrul Mic: DOI PE UN BALANSOAR — 19.30. 0 Studioul Institutului de artă teatrală şi cinematografică „I. L. Caragiale" : PRIVEŞTE ÎNAPOI CU MINIE — 20. 0 19,00 — Jurnalul televiziunii (I) • 19,15 — Emisiune pentru copil: Clic I — „Fetiţa cu chibrituri", filmul „ Wilhelm Tell — Sclavii • 20,00 — Telecronica economică • 20,15 — Colecţii şi colecţionari • 21,00 — Trei tablouri pe săptămînă • 21,10 — Filmul artistic „Căpitan Laurent“ • 22,35 — Jurnalul televiziunii (II), Sport, Buletinul meteorologic. • OLD SHATTERHAND — film pentru ecran panoramic : Patria. • TATĂL SOLDATULUI : Republica (completare Cumpărătura), Capitol (completare Petrică şi încă cineva), Excelsior (completare Gravuri revoluţionare). 0 INIMĂ RECE : Cinemateca — 10» 121 14. 0 CATIFEAUA NEAGRĂ : Luceafărul (completare Vezi rindunelele se duc), Festival (completare Cei mai puternici din Europa). ■ TRAGETI IN STANISLAS I : Bucureşti, Melodia, Modern. • CAMERA ALBĂ: Victoria (completare Sesiunea Marii Adunări Naţionale — decembrie 1965), Feroviar (completare De la pescari adunate). • COPII ÎNDRĂZNEŢI : Central (completare Creionul pierdut). • AMINTIRI DIN COPILĂRIE : Lumina (completare Plante acvatice), Munca (completare Pionieria nr. 6/1965), Pacea (completare Păpuşarii) • FATA LUI BUBE : Union,Mioriţa (la ambele completarea Sesiunea Marii Adunări Naţionale — decembrie 1965), înfrăţirea între popoare. • PROGRAM PENTRU COPII : Doina — 10. • IN COMPANIA LUI MAX LINDER: Doina (completare Meciul de fotbal România — Portugalia), Dacia (completare Zgribalici). • PRIMA ZI - SUITA BĂNĂŢEANĂ — ŞTIAŢI CĂ ?... — MAEŞTRII ARTEI CIRCULUI — PRIZONIERUL PLANETEI ALBASTRE - PICIOARE UŞOARE — ARIPI ZBURĂTOARE — MECIUL DE FOTBAL ROMANIA — PORTUGALIA — NIMIC DESPRE ARHIMEDE : Timpuri Noi. • ULTIMA CAVALCADĂ SPRE SANTA CRUZ — cinemascop : Giuleşti, Rahova. • ÎNDRĂZNEŢUL PARDAILLAN — cinemascop : Buzeşti (completare Nimic despre Arhimede), Ferentari (completare Cocoşelui de hîrtie). • JUDEX : Crîngaşi (completare întîlnire cu frumosul), Unirea (completare Meciul de fotbal România — Portugalia). • MUNCILE LUI HERCULE : Griviţa, Arta, Floreasca. • EXPRESUL PARIS-MÜNCHEN : Bucegi (completare Tot mai sus). Drumul Sării (completare Plante acvatice). • COLINA : Tomis, Flamura. • CREDEŢI-MĂ, OAMENII : Flacăra Moşilor. • HATARI — ambele serii : Vitan (completare Totul pentru viaţă). • BOCCELUŢA : Popular (completare Mărturiile trecutului). • FURTUNĂ DEASUPRA ASIEI : Cosmos (completare Surorile Press). • A FOST ODATĂ UN MOŞ ŞI O BABĂ : Viitorul. 9 FEMEIA NECUNOSCUTĂ : Colentina. 9 DINCOLO DE BARIERĂ : Volga (completare Sesiunea Marii Adunări Naţionale — decembrie 1965). 9 DE-AŞ FI... HARAP ALB : Progresul (completare VR cere decolarea). 9 OAMENI ȘI DRAPELE - cinemascop (ambele serii) : Lira. 9 SAMBA : Cotroceni (completarea cui e vina ?)