Scînteia, februarie 1966 (Anul 35, nr. 6878-6905)

1966-02-14 / nr. 6891

L VERTICALA CAVNIC Cavnicul, unul din cele mai vechi centce miniere din ţari, era cunoscut doar pentru renu­mitele lui „florii", aşa-zisele „dia­mante de Maramureş". Creşterea cerinţelor de minereu au impus şi aici înnoiri. Printre ele se nu­mără realizarea celei mai im­portante lucrări de investiţii din anii şesenarului în bazinul mi­nier Maramureş, puţul central, a cărui săpare şi betonare s-au terminat de curînd. început încă de acum doi ani, puţul central de la mina Cavnic a fost construit în scopul unei mai bune valorificări a rezervelor de minereu existente, precum şi pentru extinderea în adîncime a exploatării minereului. Cotele lui reprezintă gabarite din cele mai mari în construcţiile subterane : 420 m în adîncime şi 6 m în diametru, ele situîndu-l printre cele mai mari puţuri miniere din ţară. Pe cilindrul de beton al viitorului „ascensor" vor circula — etajate — două rînduri de colivii. Ele se vor ridica pînă la cota 900, deservind nu mai pu­ţin de cinci orizonturi. Verticala Cavnic — aşa cum au denumit minerii noul puţ — apare de-a dreptul impresionan­tă. Timp de doi ani, cît a durat săparea şi betonarea puţului, la Cavnic s-au petrecut nu o dată adevărate fapte de eroism. Au­torii lor şi-au înscris cu cinste numele in cartea de onoare a minei. Ion VLANGA Coresp. „Scînteii“ Anul XXXV Nr. 6891 Luni 14 februarie 1966 4 PAGINI - 30 BANI Imaginea optimistă a rodniciei muncii poporului român pentru înflorirea patriei socialiste Comunicatul Direcţiei Centrale de Statistică cu privire la dezvol­tarea economiei naţionale a Repu­blicii Socialiste România în 1965 şi în perioada 1960—1965, publicat ieri în presă, înfăţişează, în lim­bajul lapidar al cifrelor şi date­lor, imaginea tonică şi optimistă a economiei noastre socialiste în plin avînt, tabloul însufleţitor al marilor realizări care concretizează strădaniile şi munca entuziastă, creatoare, a poporului, desfăşurată sub conducerea partidului, pentru continua înflorire economică şi progresul multilateral al Româ­niei socialiste. Bilanţul rodnic cu care oamenii muncii din ţara noastră au înche­iat anul 1965 şi întreaga perioadă a desenatului constituie o con­firmare strălucită a justeţei po­liticii ştiinţifice, profund rea­liste, a partidului nostru, de con­struire a socialismului, de indus­trializare a ţării şi înflorire a a­­griculturii, de ridicare a nivelului de trai al poporului. Sarcinile fundamentale trasate de cel de-al Vlll-lea Congres al P.C.R. în dome­niul dezvoltării economiei nationale in perioada 1960—1960 au fost în­deplinite cu succes. In aceşti ani a continuat în ritm susţinut proce­sul de dezvoltare a industriei, a crescut gradul de valorifi­care a resurselor naturale, au fost puse în valoare tot mai mult rezervele de care dispune agricul­tura, s-a asigurat dezvoltarea pro­porţională, echilibrată, continuu ascendentă a întregii economii na­ţionale şi, pe această bază, s-a îm­bunătăţit viaţa oamenilor muncii. Cifrele şi datele Comunicatului scot în evidenţă una din trăsăturile esenţiale ale economiei noastre : dinamismul, ritmul înalt de dezvoltare. In 1965, producţia globală indus­trială a crescut cu 13,1 la sută faţă de 1964, sarcinile planului de stat fiind realizate în proporţie de 101,3 la sută. Pe ansamblul perioadei 1960—1965, producţia industrială a ţării a înregistrat un ritm mediu anual de creştere de 14,5 la sută, superior celui prevăzut iniţial. Tocmai pe baza unui asemenea ritm s-a asigurat obţinerea, în a­­nul trecut, a unei producţii globa­le industriale de 2,25 ori mai mare decît în 1959, depăşindu-se preve­derile planului de 6 ani. Cît de mult a crescut forţa industrială a ţării reiese din faptul că volumul producţiei globale reali­zat Intr-un singur an — 1961 — e­­chivalează cu 80 la suti din pro­ducţia obfinuta in întreaga pe­rioadă a primului cincinal (1951— 1955). Piatra unghiulară a acestor rea­lizări o constituie aplicarea neabă­tută a politicii partidului de in­dustrializare socialistă a ţării. Cea mai rapidă creştere au înre­gistrat, în toţi anii desenatului, ra­murile producătoare de mijloace de producţie, hotărîtoare pentru progresul întregii economii şi în­zestrarea ei cu tehnică modernă : energia electrică şi termică, side­rurgia, construcţia de maşini, chi­mia. Odată cu aceasta s-au obţi­nut realizări importante în dez­voltarea industriei bunurilor de consum, a cărei producţie a cres­cut de două ori. S-a accentuat pro­cesul de diversificare a ramurilor şi subramurilor industriale, a fost larg promovat progresul tehnic, au crescut complexitatea şi varietatea produselor. Industria şi-a afirmat tot mai mult rolul de ramură con­ducătoare a economiei naţionale. Schimbări înnoitoare s-au pro­dus în geografia economică a ţării pe baza înfăptuirii vastului pro­gram de investiţii prevăzut de pla­nul sesenat. Comunicatul cuprinde o listă bogată de obiective in­dustriale al căror an de naştere este 1965 : mari întreprinderi ale chimiei şi petrochimiei, com­plexe de industrializare a lem­nului, fabrici de materiale de construcţii, noi unităţi ale in­dustriei uşoare şi alimentare. In total, în perioada 1960 — 1965 au fost construite şi au început să producă, îu toate ramurile industria­le, 502 întreprinderi şi secţii noi. Au fost dezvoltate şi modernizate numeroase întreprinderi existente, s-a îmbunătăţit în continuare re­partizarea teritorială a forţelor de producţie. Investiţiile efectuate în anii sesenatului — 211 miliarde lei — au sporit puterea economică a ţării, avuţia naţională în intere­sul ridicării nivelului de trai al poporului. Subliniind rezultatele obţinute în anii sesenatului în ridicarea e­­ficienţei economice a investiţiilor, concretizată în creşterea mult mai rapidă a producţiei industriale de­cît a fondurilor fixe, Comunicatul menţionează totodată că în 1985 planul de investiţii şi de punere în funcţiune nu a fost realizat in­tegral. A întîrziat intrarea în func­ţiune a unor unităţi industriale, spre exemplu în industria chimică, ceea ce a avut drept consecinţă nerealizarea planului îndeosebi la îngrăşăminte chimice, fibre şi fire artificiale, celuloză şi hîrtie. Aces­te constatări obligă ministerele, în­treprinderile la concluzii care tre­buie să ducă la măsuri menite să evite în viitor defecţiuni similare. Darea în exploatare a noi ca­pacităţi de producţie, cu un înalt grad de tehnicitate, introducerea şi extinderea în industrie a unor procedee tehnologice noi, a meca­nizării şi automatizării, ridicarea calificării cadrelor au dus la creş­terea productivităţii muncii şi re­ducerea preţului de cost. Compara­tiv cu anul 1959, productivitatea muncii a fost în 1965 cu 61 la sută mai mare, iar preţul de cost a fost redus cu 18 la sută. Sesenarul rămîne în istoria ţării ca perioada în care s-a încheiat procesul complex al cooperativi­zării agriculturii, care a marcat ge­neralizarea relaţiilor de producţie socialiste în întreaga economie, triumful deplin al socialismului la oraşe şi sate. Cifrele Comunicatu­lui oglindesc dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii, îmbunătăţirea activităţii gospodă­riilor agricole de stat, întărirea din punct de vedere economico­­organizatoric a cooperativelor a­­gricole de producţie. După cum arată Comunicatul, rezultatele ob­ţinute In 1965 in producţie agricoli sunt. In ansamblu, mai bune decit In 1964. Recolta de cereale a fost de 12,6 milioane tone — cea mai mare producţie obţinută pînă acum în agricultura ţării noastre. In perioa­da 1960—1965, producţia totali me­die anuali la principalele culturi o depişeşte considerabil pe cea obţi- Oţelul proaspăt elaborat se toarnă în lingod­ere. (Imagine cotidiană de la oţelăria Combinatului siderurgic Hunedoara) Foto : Gh. Vintilă (Continuare In pag. s IlI-a) CETĂŢEANUL FĂRĂ SIMŢUL CETĂŢENESC Pe aparatul telefo­nic scrie : „Introduceţi o monedă de 25 bani”... El vede, citeş­te — şi introduce o monedă veche, nepo­trivită. Şi aşteaptă să vină tonul — tonul nu vine, şi-atunci se miră : de ce n-o fi venind ? De la mirare, trece u­­şor la furie, îşi consu­mă furia izbind apara­tul cu pumnii. Apoi în­treabă în dreapta, în stînga : unde-o fi, domnule, un telefon public ? De data asta, introduce o monedă de 25 bani. Dar tonul întîrzie. Şi din nou iz­bituri. Şi iar : unde-o fi, domnule, un tele­fon ?... Cu al treilea are noroc ; vine tonul, vorbeşte, e mulţumit. Dar cînd să plece se uită în jur, iar dacă nu e nimeni — mai iz­beşte, o dată , poate, cine ştie, recuperează moneda. O convorbire, trei telefoane defecte. Altfel, teoretic, este de acord că avutul ob­ştesc, bunurile comu­ne trebuie păstrate. Poposind într-o du­minică la o braserie Nicolae TIC mult frecventată de turişti, am convenit că toate-s bune, în afară de nişte... mărunţişuri. Scrumiere n-aveţi ? O s-avem mîine, luni... Astfel, am aflat că în fiecare luni, pe la prînz, se făcea aprovi­zionarea cu scrumiere, tacîmuri. Cine nimerea la braserie lunea, mar­ţea, avea de toate. De miercuri încolo, scru­mierele se împuţinau. Duminica lipseau. Cî­­teodată se transformă în amintire, o plăcută amintire de la braseria X. A plecat omul cu maşina încărcată de prieteni spre munte, spre mare. Cei de pe bancheta din spate se plîng că n-au unde să pună scrumul. Nu cum­va să-l scuturaţi pe jos ! avertizează stă­­pînul maşinii. Aşteptaţi să ajungem la o bra­serie... Maşina e a lui, comoara lui, bra­seria — a statului ! Pentru un şofer în drum spre iarbă verde nici frapierele nu sînt de lepădat : dacă, doamne fereşte, rămî­­ne în pană de benzi­nă ? — ori se scurge apa din radiator ? ! Doar braseriile şi res­taurantele statului au atîtea scrumiere şi frapiere ! în casa lui e atent şi ordonat. Se aşază cu grijă pe scaun şi tot aşa pe canapea, nu cumva să se strice sca­unul ori să se rupă arcurile canapelei. Controlează mobila zilnic, o zgîrietură îi dă dureri de cap. Se uită urît la musafirii care se răsucesc prea mult pe scaun. Asta e mobila lui. Dar de atîta cumințenie cas­nică vrea să se răs­cumpere. Ia să vedem cum sînt banchetele astea de plastic din troleibuze ? Ce calita­­tare are plasticul ? Şi se convinge de calita­te tăind cu lama sau cu briceagul... El nu uită cîţi bani a dat pe (Continuare In pag. a IlI-a) trupele acasă!“ IN NUMEROASE ORAŞE ALE S.U.A. AU LOC MARŞURI ŞI DE­MONSTRAŢII DE PROTEST ÎM­POTRIVA AGRESIUNII AMERI­CANE IN VIETNAM. VIATA INTERNAŢIO­NALA VIATA INTERNATIONALA • „Aduceţi • OPERAŢIUNEA HONOLULU REPUBLICA DOMINICANĂ: • A DISPĂRUT... CĂUTÎND Grevă generală pe termen nedefinit (Comentariu pe marginea consfătuirii care a avut loc la Începutul săptămlnii trecute între oficialităţi americane şi căpeteniile regimului mario­netă sud-vietnamez). La Santo Domingo au conti­nuat schimburi de locuri. BOMBELE PIERDUTE Misterul unui avion american aflat în misiune deasupra Spa­niei. Spiritul colectiv in ştiinţa modernă Prof. univ. Vasile GHEŢIE Membru corespondent al Academiei Este un adevăr axiomatic că uni­versităţile, institutele de cercetare, ca şi celelalte unităţi ştiinţifice din ţară trebuie să-şi întemeieze acti­vitatea pe principiul sănătos şi rodnic al muncii colective, însăşi istoria dezvoltării ştiinţei, mai ales In condiţiile contemporaneităţii, do­vedeşte, ca o realitate de necon­testat, că descoperirile ştiinţifice se afirmă tot mai frecvent ca rod al eforturilor reunite ale unor co­lective din ce In ce mai largi de cercetători. In timp ce în trecut predominau aspectele muncii ştiin­ţifice individuale, aportul distinct al unor prodigioase personalităţi — de pildă un Copernic, Kepler, Newton, Darwin etc. — cu cit ne apropiem de zilele noastre se re­marcă o preponderenţă a realiză­rilor ştiinţifice colective, în care aportul personalităţilor remarcabile este inseparabil de strădaniile sus­ţinute ale unuia sau chiar mai mul­tor colective de specialişti, cîte o dată chiar din ştiinţe diferite. Caracterul colectiv al muncii în ştiinţa contemporană este o nece­sitate dictată de însuşi procesul de dezvoltare a ştiinţei. In acest sens, termenului de muncă colectivă i se poate atribui un înţeles larg, mai cuprinzător, înţelesul unei colabo­rări între ramuri şi cercetători de diferite specialităţi. Bagajul de cu­noştinţe a crescut şi creşte atît de rapid şi de vast în toate ramurile, disciplinele ştiinţifice se diversifi­că atît de prolific, concomitent cu procesul de interferenţă a ramuri­lor care se întrepătrund şi fertili­zează reciproc, încît specializarea şi, o dată cu ea, ca un corolar, munca colectivă, colaborarea din­tre cercetătorii de profil asemănă­tor şi cu cei din alte domenii, a­­par ca o condiţie esenţială a pro­gresului ştiinţific. Fără o asemenea colaborare, fără eforturi colective ar fi consi­derabil îngreunată abordarea şi soluţionarea unor probleme ale aşa-numitelor ştiinţe de graniţă sau de contact, ca biochimia, chi­­mia­ fizică, geochimia etc Fireşte, fiecare din aceste ştiinţe, cu res­pectivele forţe ştiinţifice şi unităţi de cercetare, urmăreşte problemele specifice dintr-un punct de vedere propriu, dar o colaborare insufi­cientă slăbeşte forţele comune şi creează pericolul paralelismelor, cu­­irosirea de timp, eforturi şi ma­teriale. O mai strînsă coordonare a cercetărilor şi, pe această bază, o colaborare sistematic instituită, va permite ca investigaţiile unită­ţilor de cercetare cu profil asemă­nător să nu se suprapună, ci să se continue şi să se completeze fruc­tuos. Legăturile de colaborare s-au dezvoltat în ultimii ani în diferite domenii între centrele şi unităţile noastre ştiinţifice şi de cercetare, dar este necesar ca acestea să se desfăşoare într-un mod mai orga­nizat şi nu forme mai complexe. Me­rită relevată, bunăoară, impor­tanţa unei asemenea forme cum sunt planurile comune de cerce­tare ; ele ar crea un cadru or­ganizat unei colaborări care nu de puţine ori cunoaşte doar aspecte sporadice, întîmplă­­toare, ar stabili unele obiective co­mune şi ar permite înmânuncherea forţelor umane şi materiale ale mai multor colective ştiinţifice. De pildă, prin elaborarea unui plan comun de cercetare pentru facultăţile de medicină umană, veterinară, Insti­tutul de inframicrobiologie, Institu­tul de cercetări veterinare şi pro­duse biologice „Pasteur” şi institu­tul „Dr. I. Cantacuzino” s-ar putea (Continuare in pag. a II-a) ■mm $ ■ VIAŢA DE PA*T!D mmusi pro-FUHZIMES-DUBÄ IMESS'ÎU! ESEN­ŢIALE *||. MUNCII POLITICE BI4MSÄ ipa«?. « ff-a) m Pe urmele anchetelor „Scînteii“ (pag. a ll-a) ■ Dominica sportivă în interviuri (pag. a lll-ttj FAPTUL DIVERS COTIDIAN (pag. a ll-a) în pregătire O nouă reglementare a circulaţiei Interviu cu colonel Haralambie VLASCEANU Director în Direcţia generală a Miliţiei — Avînd in vedere continua in­tensificare a circulaţiei pe drumu­rile publice, ce măsuri preconizaţi pentru dirijarea cît mai bună, pen­tru evitarea accidentelor ? — Intensificarea circulaţiei pune probleme din ce în ce mai mari pentru circulaţia rutieră. S-au luat măsuri de instalare a unor mijloa­ce moderne de semnalizare rutieră — indicatoare reflectorizante, se­mafoare electrice, mai multe mar­caje orizontale ; acordăm o mai mare atenţie popularizării regulilor de circulaţie, îmbunătăţirii proce­sului de învăţămînt şi de selecţie a viitorilor conducători de autove­hicule. Constatîndu-se, în urma unui studiu, că în preajma barierelor C.F.R. se produc mai frecvent ac­cidente, în regiunile Oltenia, Ba­cău, Brașov s-au construit pasaje denivelate. Altele urmează să se (Continuare In pag. a IlI-a) NOTE DE DRUM DIN R. P. D. COREEANĂ ORAŞUL ALB In oraşul acesta alb, parcă de mar­mură, durat pe ţăr­mul Mării de Răsărit, între versantele îm­pădurite ale munţilor Bam­en, în oraşul a­­cesta întemeiat cu veacuri în urmă, nu au o vîrstă mai mare de 12 ani nici blocu­rile, nici­ bulevardele, nici bibliotecile, nici măcar arborii. Acum 13—15 ani, nimic nu mai rămăsese în pi­cioare. Zeci de mii de bombe și obuze,­­ a­­runcate de agresorii americani din văzduh ori de pe mare, în cursul a 2 300 de bom­bardamente, transfor­maseră Hamhînul în­tr-o mare de ruine. Nimic nu mai ră­măsese în picioare. In afară de oameni. Cei tineri se-nrolase­­ră în armată, pornind să apere patria, par­te din ei pe crestele munţilor Kimkang, vestiţii „Munţi de diamant", la cotele legendare 1211 şi 351. Cei rămaşi au recu­perat de sub tirul pi­raţilor unele utilaje şi maşini, transpor­­tîndu-le în subterane şi reprofilîndu-le pe nevoile apărării pa­triei. Şi tot aici, in subterane, un grup de­­cercetători coreeni, în frunte cu reputatul savant Li Sin Ki, pu­nea la punct, cu 14 ani în urmă, proiec­tul îndrăzneţ al pro­ducerii de ţesături din piatră de calcar. Proiectul acesta era un capitol din planul elaborat de partid privind transformarea resurselor minerale de care dispune Co­reea în produse și bunuri pentru oameni. Hambînui și împreju­rimile sale, bogate în rezerve de calcar, an­tracit, lemn, stuf, zinc, plumb ofereau chi­miei o puternică sur­să de materii prime. Şi oamenii l-au desti­nat chimiei, chiar a­­tunci cînd din oraş nimic nu mai rămă­sese în picioare. In afară de ei... „Viteza vinalonului" în oraşul chimiei coreene, muntele şi marea îşi dispută în­­tîietatea nu numai în peisaj. Munţii Banren ocrotesc cu umerii lor uriaşi cartierele de locuit şi dăruiesc o­­raşului milenarele lor economii subterane (Marea oferă oraşului o poartă economică spre lume, iar litora­lul ei, pe o lungime de cîţiva kilometri, a­­dăposteşte cartierul industrial, cartierul chimic — uzina de vi­­nalon, uzina de în­grăşăminte chimice, fabrica de medica­mente, de sinteză. Prima este o con­strucţie modernă, do­tată cu maşini meca­nizate sau automati­zate. Proiectul uzinei aparţine colectivului de chimişti coreeni condus de dr. Li Sin Ki, iar utilajele, ex­ceptând aparatura de control, întreprinderi­lor coreene construc­toare de maşini. In a­­ceastă uzină s-a năs­cut expresia „viteza vinalonului" — răs­­pîndită astăzi nu nu­mai la Hamhon, ci în întreaga Coree popu­lară. Ea definea, ini­ţial, ritmul rapid în care se desfăşurase construcţia uzinei de vinalon : în 18 luni, printr-o mare cheltu­ială de energie, ini­ţiativă şi abnegaţie, oamenii muncii din Hamhîn au ridicat peste 50 de clădiri, pe o suprafaţă de 50 de hectare, lungimea conductelor insta­late (580 de kilometri) depăşind lungimea fluviului Tedongan. Uzina oferea materia primă necesară bu­nurilor de consum şi îndeosebi îmbrăcă­mintei. Astăzi, ţesă­turile fabricate (la lă­ţimea convenţională) din vinalonul produs la Hamhîn ar putea încinge de trei ori Pămîntul, pe la Ecua­tor. Inginerul-şef al u­­zinei, Iun Ge Hi, cal­cula că producţia de vinalon va fi dublată (20 000 de tone) în­tr-un termen scurt („viteza vinalonului"), prin creşterea pro­ductivităţii, ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor. tehni­lon CÂRJE (Continuare în pag. a IV-a) SOSIREA DE LA LONDRA A DELEGAŢIEI GUVERNAMENTALE ROMÂNE Duminică la amiază s-a înapo­iat în Capitală, venind de la Lon­dra, delegaţia guvernamentală ro­mână condusă de Alexandru Bîr­­lădeanu, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, care la in­vitaţia guvernului britanic a fă­cut o vizită oficială în Marea Bri­­tanie. Din delegaţie au făcut parte Gheorghe Cioară, ministrul comer­ţului exterior, şi George Macoves­­cu, adjunct al ministrului aface­rilor externe. Delegaţia a fost însoţită de con­silieri şi experţi. La sosire, în Gara de Nord membrii delegaţiei au fost întâm­pinaţi de tovarăşii Emil Bodnara, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Rădulescu, Janos Fazekaş, Ilie Verdeţ, Gheorghe Gaston Marin, Roman Moldovan şi de Emil Dră­­gănescu, Ion Marinescu, Constan­tin Scarlat, Aurel Vijoli, miniştri, precum şi de membri ai conducerii unor ministere economice, funcţio­nari superiori din Ministerul Afa­cerilor Externe. Au fost prezenţi membri ai Am­basadei Marii Britanii la Bucu­­reşti. (Agerpres)

Next