Scînteia, februarie 1966 (Anul 35, nr. 6878-6905)
1966-02-14 / nr. 6891
L VERTICALA CAVNIC Cavnicul, unul din cele mai vechi centce miniere din ţari, era cunoscut doar pentru renumitele lui „florii", aşa-zisele „diamante de Maramureş". Creşterea cerinţelor de minereu au impus şi aici înnoiri. Printre ele se numără realizarea celei mai importante lucrări de investiţii din anii şesenarului în bazinul minier Maramureş, puţul central, a cărui săpare şi betonare s-au terminat de curînd. început încă de acum doi ani, puţul central de la mina Cavnic a fost construit în scopul unei mai bune valorificări a rezervelor de minereu existente, precum şi pentru extinderea în adîncime a exploatării minereului. Cotele lui reprezintă gabarite din cele mai mari în construcţiile subterane : 420 m în adîncime şi 6 m în diametru, ele situîndu-l printre cele mai mari puţuri miniere din ţară. Pe cilindrul de beton al viitorului „ascensor" vor circula — etajate — două rînduri de colivii. Ele se vor ridica pînă la cota 900, deservind nu mai puţin de cinci orizonturi. Verticala Cavnic — aşa cum au denumit minerii noul puţ — apare de-a dreptul impresionantă. Timp de doi ani, cît a durat săparea şi betonarea puţului, la Cavnic s-au petrecut nu o dată adevărate fapte de eroism. Autorii lor şi-au înscris cu cinste numele in cartea de onoare a minei. Ion VLANGA Coresp. „Scînteii“ Anul XXXV Nr. 6891 Luni 14 februarie 1966 4 PAGINI - 30 BANI Imaginea optimistă a rodniciei muncii poporului român pentru înflorirea patriei socialiste Comunicatul Direcţiei Centrale de Statistică cu privire la dezvoltarea economiei naţionale a Republicii Socialiste România în 1965 şi în perioada 1960—1965, publicat ieri în presă, înfăţişează, în limbajul lapidar al cifrelor şi datelor, imaginea tonică şi optimistă a economiei noastre socialiste în plin avînt, tabloul însufleţitor al marilor realizări care concretizează strădaniile şi munca entuziastă, creatoare, a poporului, desfăşurată sub conducerea partidului, pentru continua înflorire economică şi progresul multilateral al României socialiste. Bilanţul rodnic cu care oamenii muncii din ţara noastră au încheiat anul 1965 şi întreaga perioadă a desenatului constituie o confirmare strălucită a justeţei politicii ştiinţifice, profund realiste, a partidului nostru, de construire a socialismului, de industrializare a ţării şi înflorire a agriculturii, de ridicare a nivelului de trai al poporului. Sarcinile fundamentale trasate de cel de-al Vlll-lea Congres al P.C.R. în domeniul dezvoltării economiei nationale in perioada 1960—1960 au fost îndeplinite cu succes. In aceşti ani a continuat în ritm susţinut procesul de dezvoltare a industriei, a crescut gradul de valorificare a resurselor naturale, au fost puse în valoare tot mai mult rezervele de care dispune agricultura, s-a asigurat dezvoltarea proporţională, echilibrată, continuu ascendentă a întregii economii naţionale şi, pe această bază, s-a îmbunătăţit viaţa oamenilor muncii. Cifrele şi datele Comunicatului scot în evidenţă una din trăsăturile esenţiale ale economiei noastre : dinamismul, ritmul înalt de dezvoltare. In 1965, producţia globală industrială a crescut cu 13,1 la sută faţă de 1964, sarcinile planului de stat fiind realizate în proporţie de 101,3 la sută. Pe ansamblul perioadei 1960—1965, producţia industrială a ţării a înregistrat un ritm mediu anual de creştere de 14,5 la sută, superior celui prevăzut iniţial. Tocmai pe baza unui asemenea ritm s-a asigurat obţinerea, în anul trecut, a unei producţii globale industriale de 2,25 ori mai mare decît în 1959, depăşindu-se prevederile planului de 6 ani. Cît de mult a crescut forţa industrială a ţării reiese din faptul că volumul producţiei globale realizat Intr-un singur an — 1961 — echivalează cu 80 la suti din producţia obfinuta in întreaga perioadă a primului cincinal (1951— 1955). Piatra unghiulară a acestor realizări o constituie aplicarea neabătută a politicii partidului de industrializare socialistă a ţării. Cea mai rapidă creştere au înregistrat, în toţi anii desenatului, ramurile producătoare de mijloace de producţie, hotărîtoare pentru progresul întregii economii şi înzestrarea ei cu tehnică modernă : energia electrică şi termică, siderurgia, construcţia de maşini, chimia. Odată cu aceasta s-au obţinut realizări importante în dezvoltarea industriei bunurilor de consum, a cărei producţie a crescut de două ori. S-a accentuat procesul de diversificare a ramurilor şi subramurilor industriale, a fost larg promovat progresul tehnic, au crescut complexitatea şi varietatea produselor. Industria şi-a afirmat tot mai mult rolul de ramură conducătoare a economiei naţionale. Schimbări înnoitoare s-au produs în geografia economică a ţării pe baza înfăptuirii vastului program de investiţii prevăzut de planul sesenat. Comunicatul cuprinde o listă bogată de obiective industriale al căror an de naştere este 1965 : mari întreprinderi ale chimiei şi petrochimiei, complexe de industrializare a lemnului, fabrici de materiale de construcţii, noi unităţi ale industriei uşoare şi alimentare. In total, în perioada 1960 — 1965 au fost construite şi au început să producă, îu toate ramurile industriale, 502 întreprinderi şi secţii noi. Au fost dezvoltate şi modernizate numeroase întreprinderi existente, s-a îmbunătăţit în continuare repartizarea teritorială a forţelor de producţie. Investiţiile efectuate în anii sesenatului — 211 miliarde lei — au sporit puterea economică a ţării, avuţia naţională în interesul ridicării nivelului de trai al poporului. Subliniind rezultatele obţinute în anii sesenatului în ridicarea eficienţei economice a investiţiilor, concretizată în creşterea mult mai rapidă a producţiei industriale decît a fondurilor fixe, Comunicatul menţionează totodată că în 1985 planul de investiţii şi de punere în funcţiune nu a fost realizat integral. A întîrziat intrarea în funcţiune a unor unităţi industriale, spre exemplu în industria chimică, ceea ce a avut drept consecinţă nerealizarea planului îndeosebi la îngrăşăminte chimice, fibre şi fire artificiale, celuloză şi hîrtie. Aceste constatări obligă ministerele, întreprinderile la concluzii care trebuie să ducă la măsuri menite să evite în viitor defecţiuni similare. Darea în exploatare a noi capacităţi de producţie, cu un înalt grad de tehnicitate, introducerea şi extinderea în industrie a unor procedee tehnologice noi, a mecanizării şi automatizării, ridicarea calificării cadrelor au dus la creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost. Comparativ cu anul 1959, productivitatea muncii a fost în 1965 cu 61 la sută mai mare, iar preţul de cost a fost redus cu 18 la sută. Sesenarul rămîne în istoria ţării ca perioada în care s-a încheiat procesul complex al cooperativizării agriculturii, care a marcat generalizarea relaţiilor de producţie socialiste în întreaga economie, triumful deplin al socialismului la oraşe şi sate. Cifrele Comunicatului oglindesc dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii, îmbunătăţirea activităţii gospodăriilor agricole de stat, întărirea din punct de vedere economicoorganizatoric a cooperativelor agricole de producţie. După cum arată Comunicatul, rezultatele obţinute In 1965 in producţie agricoli sunt. In ansamblu, mai bune decit In 1964. Recolta de cereale a fost de 12,6 milioane tone — cea mai mare producţie obţinută pînă acum în agricultura ţării noastre. In perioada 1960—1965, producţia totali medie anuali la principalele culturi o depişeşte considerabil pe cea obţi- Oţelul proaspăt elaborat se toarnă în lingodere. (Imagine cotidiană de la oţelăria Combinatului siderurgic Hunedoara) Foto : Gh. Vintilă (Continuare In pag. s IlI-a) CETĂŢEANUL FĂRĂ SIMŢUL CETĂŢENESC Pe aparatul telefonic scrie : „Introduceţi o monedă de 25 bani”... El vede, citeşte — şi introduce o monedă veche, nepotrivită. Şi aşteaptă să vină tonul — tonul nu vine, şi-atunci se miră : de ce n-o fi venind ? De la mirare, trece uşor la furie, îşi consumă furia izbind aparatul cu pumnii. Apoi întreabă în dreapta, în stînga : unde-o fi, domnule, un telefon public ? De data asta, introduce o monedă de 25 bani. Dar tonul întîrzie. Şi din nou izbituri. Şi iar : unde-o fi, domnule, un telefon ?... Cu al treilea are noroc ; vine tonul, vorbeşte, e mulţumit. Dar cînd să plece se uită în jur, iar dacă nu e nimeni — mai izbeşte, o dată , poate, cine ştie, recuperează moneda. O convorbire, trei telefoane defecte. Altfel, teoretic, este de acord că avutul obştesc, bunurile comune trebuie păstrate. Poposind într-o duminică la o braserie Nicolae TIC mult frecventată de turişti, am convenit că toate-s bune, în afară de nişte... mărunţişuri. Scrumiere n-aveţi ? O s-avem mîine, luni... Astfel, am aflat că în fiecare luni, pe la prînz, se făcea aprovizionarea cu scrumiere, tacîmuri. Cine nimerea la braserie lunea, marţea, avea de toate. De miercuri încolo, scrumierele se împuţinau. Duminica lipseau. Cîteodată se transformă în amintire, o plăcută amintire de la braseria X. A plecat omul cu maşina încărcată de prieteni spre munte, spre mare. Cei de pe bancheta din spate se plîng că n-au unde să pună scrumul. Nu cumva să-l scuturaţi pe jos ! avertizează stăpînul maşinii. Aşteptaţi să ajungem la o braserie... Maşina e a lui, comoara lui, braseria — a statului ! Pentru un şofer în drum spre iarbă verde nici frapierele nu sînt de lepădat : dacă, doamne fereşte, rămîne în pană de benzină ? — ori se scurge apa din radiator ? ! Doar braseriile şi restaurantele statului au atîtea scrumiere şi frapiere ! în casa lui e atent şi ordonat. Se aşază cu grijă pe scaun şi tot aşa pe canapea, nu cumva să se strice scaunul ori să se rupă arcurile canapelei. Controlează mobila zilnic, o zgîrietură îi dă dureri de cap. Se uită urît la musafirii care se răsucesc prea mult pe scaun. Asta e mobila lui. Dar de atîta cumințenie casnică vrea să se răscumpere. Ia să vedem cum sînt banchetele astea de plastic din troleibuze ? Ce calitatare are plasticul ? Şi se convinge de calitate tăind cu lama sau cu briceagul... El nu uită cîţi bani a dat pe (Continuare In pag. a IlI-a) trupele acasă!“ IN NUMEROASE ORAŞE ALE S.U.A. AU LOC MARŞURI ŞI DEMONSTRAŢII DE PROTEST ÎMPOTRIVA AGRESIUNII AMERICANE IN VIETNAM. VIATA INTERNAŢIONALA VIATA INTERNATIONALA • „Aduceţi • OPERAŢIUNEA HONOLULU REPUBLICA DOMINICANĂ: • A DISPĂRUT... CĂUTÎND Grevă generală pe termen nedefinit (Comentariu pe marginea consfătuirii care a avut loc la Începutul săptămlnii trecute între oficialităţi americane şi căpeteniile regimului marionetă sud-vietnamez). La Santo Domingo au continuat schimburi de locuri. BOMBELE PIERDUTE Misterul unui avion american aflat în misiune deasupra Spaniei. Spiritul colectiv in ştiinţa modernă Prof. univ. Vasile GHEŢIE Membru corespondent al Academiei Este un adevăr axiomatic că universităţile, institutele de cercetare, ca şi celelalte unităţi ştiinţifice din ţară trebuie să-şi întemeieze activitatea pe principiul sănătos şi rodnic al muncii colective, însăşi istoria dezvoltării ştiinţei, mai ales In condiţiile contemporaneităţii, dovedeşte, ca o realitate de necontestat, că descoperirile ştiinţifice se afirmă tot mai frecvent ca rod al eforturilor reunite ale unor colective din ce In ce mai largi de cercetători. In timp ce în trecut predominau aspectele muncii ştiinţifice individuale, aportul distinct al unor prodigioase personalităţi — de pildă un Copernic, Kepler, Newton, Darwin etc. — cu cit ne apropiem de zilele noastre se remarcă o preponderenţă a realizărilor ştiinţifice colective, în care aportul personalităţilor remarcabile este inseparabil de strădaniile susţinute ale unuia sau chiar mai multor colective de specialişti, cîte o dată chiar din ştiinţe diferite. Caracterul colectiv al muncii în ştiinţa contemporană este o necesitate dictată de însuşi procesul de dezvoltare a ştiinţei. In acest sens, termenului de muncă colectivă i se poate atribui un înţeles larg, mai cuprinzător, înţelesul unei colaborări între ramuri şi cercetători de diferite specialităţi. Bagajul de cunoştinţe a crescut şi creşte atît de rapid şi de vast în toate ramurile, disciplinele ştiinţifice se diversifică atît de prolific, concomitent cu procesul de interferenţă a ramurilor care se întrepătrund şi fertilizează reciproc, încît specializarea şi, o dată cu ea, ca un corolar, munca colectivă, colaborarea dintre cercetătorii de profil asemănător şi cu cei din alte domenii, apar ca o condiţie esenţială a progresului ştiinţific. Fără o asemenea colaborare, fără eforturi colective ar fi considerabil îngreunată abordarea şi soluţionarea unor probleme ale aşa-numitelor ştiinţe de graniţă sau de contact, ca biochimia, chimia fizică, geochimia etc Fireşte, fiecare din aceste ştiinţe, cu respectivele forţe ştiinţifice şi unităţi de cercetare, urmăreşte problemele specifice dintr-un punct de vedere propriu, dar o colaborare insuficientă slăbeşte forţele comune şi creează pericolul paralelismelor, cuirosirea de timp, eforturi şi materiale. O mai strînsă coordonare a cercetărilor şi, pe această bază, o colaborare sistematic instituită, va permite ca investigaţiile unităţilor de cercetare cu profil asemănător să nu se suprapună, ci să se continue şi să se completeze fructuos. Legăturile de colaborare s-au dezvoltat în ultimii ani în diferite domenii între centrele şi unităţile noastre ştiinţifice şi de cercetare, dar este necesar ca acestea să se desfăşoare într-un mod mai organizat şi nu forme mai complexe. Merită relevată, bunăoară, importanţa unei asemenea forme cum sunt planurile comune de cercetare ; ele ar crea un cadru organizat unei colaborări care nu de puţine ori cunoaşte doar aspecte sporadice, întîmplătoare, ar stabili unele obiective comune şi ar permite înmânuncherea forţelor umane şi materiale ale mai multor colective ştiinţifice. De pildă, prin elaborarea unui plan comun de cercetare pentru facultăţile de medicină umană, veterinară, Institutul de inframicrobiologie, Institutul de cercetări veterinare şi produse biologice „Pasteur” şi institutul „Dr. I. Cantacuzino” s-ar putea (Continuare in pag. a II-a) ■mm $ ■ VIAŢA DE PA*T!D mmusi pro-FUHZIMES-DUBÄ IMESS'ÎU! ESENŢIALE *||. MUNCII POLITICE BI4MSÄ ipa«?. « ff-a) m Pe urmele anchetelor „Scînteii“ (pag. a ll-a) ■ Dominica sportivă în interviuri (pag. a lll-ttj FAPTUL DIVERS COTIDIAN (pag. a ll-a) în pregătire O nouă reglementare a circulaţiei Interviu cu colonel Haralambie VLASCEANU Director în Direcţia generală a Miliţiei — Avînd in vedere continua intensificare a circulaţiei pe drumurile publice, ce măsuri preconizaţi pentru dirijarea cît mai bună, pentru evitarea accidentelor ? — Intensificarea circulaţiei pune probleme din ce în ce mai mari pentru circulaţia rutieră. S-au luat măsuri de instalare a unor mijloace moderne de semnalizare rutieră — indicatoare reflectorizante, semafoare electrice, mai multe marcaje orizontale ; acordăm o mai mare atenţie popularizării regulilor de circulaţie, îmbunătăţirii procesului de învăţămînt şi de selecţie a viitorilor conducători de autovehicule. Constatîndu-se, în urma unui studiu, că în preajma barierelor C.F.R. se produc mai frecvent accidente, în regiunile Oltenia, Bacău, Brașov s-au construit pasaje denivelate. Altele urmează să se (Continuare In pag. a IlI-a) NOTE DE DRUM DIN R. P. D. COREEANĂ ORAŞUL ALB In oraşul acesta alb, parcă de marmură, durat pe ţărmul Mării de Răsărit, între versantele împădurite ale munţilor Bamen, în oraşul acesta întemeiat cu veacuri în urmă, nu au o vîrstă mai mare de 12 ani nici blocurile, nici bulevardele, nici bibliotecile, nici măcar arborii. Acum 13—15 ani, nimic nu mai rămăsese în picioare. Zeci de mii de bombe și obuze, aruncate de agresorii americani din văzduh ori de pe mare, în cursul a 2 300 de bombardamente, transformaseră Hamhînul într-o mare de ruine. Nimic nu mai rămăsese în picioare. In afară de oameni. Cei tineri se-nrolaseră în armată, pornind să apere patria, parte din ei pe crestele munţilor Kimkang, vestiţii „Munţi de diamant", la cotele legendare 1211 şi 351. Cei rămaşi au recuperat de sub tirul piraţilor unele utilaje şi maşini, transportîndu-le în subterane şi reprofilîndu-le pe nevoile apărării patriei. Şi tot aici, in subterane, un grup decercetători coreeni, în frunte cu reputatul savant Li Sin Ki, punea la punct, cu 14 ani în urmă, proiectul îndrăzneţ al producerii de ţesături din piatră de calcar. Proiectul acesta era un capitol din planul elaborat de partid privind transformarea resurselor minerale de care dispune Coreea în produse și bunuri pentru oameni. Hambînui și împrejurimile sale, bogate în rezerve de calcar, antracit, lemn, stuf, zinc, plumb ofereau chimiei o puternică sursă de materii prime. Şi oamenii l-au destinat chimiei, chiar atunci cînd din oraş nimic nu mai rămăsese în picioare. In afară de ei... „Viteza vinalonului" în oraşul chimiei coreene, muntele şi marea îşi dispută întîietatea nu numai în peisaj. Munţii Banren ocrotesc cu umerii lor uriaşi cartierele de locuit şi dăruiesc oraşului milenarele lor economii subterane (Marea oferă oraşului o poartă economică spre lume, iar litoralul ei, pe o lungime de cîţiva kilometri, adăposteşte cartierul industrial, cartierul chimic — uzina de vinalon, uzina de îngrăşăminte chimice, fabrica de medicamente, de sinteză. Prima este o construcţie modernă, dotată cu maşini mecanizate sau automatizate. Proiectul uzinei aparţine colectivului de chimişti coreeni condus de dr. Li Sin Ki, iar utilajele, exceptând aparatura de control, întreprinderilor coreene constructoare de maşini. In această uzină s-a născut expresia „viteza vinalonului" — răspîndită astăzi nu numai la Hamhon, ci în întreaga Coree populară. Ea definea, iniţial, ritmul rapid în care se desfăşurase construcţia uzinei de vinalon : în 18 luni, printr-o mare cheltuială de energie, iniţiativă şi abnegaţie, oamenii muncii din Hamhîn au ridicat peste 50 de clădiri, pe o suprafaţă de 50 de hectare, lungimea conductelor instalate (580 de kilometri) depăşind lungimea fluviului Tedongan. Uzina oferea materia primă necesară bunurilor de consum şi îndeosebi îmbrăcămintei. Astăzi, ţesăturile fabricate (la lăţimea convenţională) din vinalonul produs la Hamhîn ar putea încinge de trei ori Pămîntul, pe la Ecuator. Inginerul-şef al uzinei, Iun Ge Hi, calcula că producţia de vinalon va fi dublată (20 000 de tone) într-un termen scurt („viteza vinalonului"), prin creşterea productivităţii, ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor. tehnilon CÂRJE (Continuare în pag. a IV-a) SOSIREA DE LA LONDRA A DELEGAŢIEI GUVERNAMENTALE ROMÂNE Duminică la amiază s-a înapoiat în Capitală, venind de la Londra, delegaţia guvernamentală română condusă de Alexandru Bîrlădeanu, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, care la invitaţia guvernului britanic a făcut o vizită oficială în Marea Britanie. Din delegaţie au făcut parte Gheorghe Cioară, ministrul comerţului exterior, şi George Macovescu, adjunct al ministrului afacerilor externe. Delegaţia a fost însoţită de consilieri şi experţi. La sosire, în Gara de Nord membrii delegaţiei au fost întâmpinaţi de tovarăşii Emil Bodnara, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Rădulescu, Janos Fazekaş, Ilie Verdeţ, Gheorghe Gaston Marin, Roman Moldovan şi de Emil Drăgănescu, Ion Marinescu, Constantin Scarlat, Aurel Vijoli, miniştri, precum şi de membri ai conducerii unor ministere economice, funcţionari superiori din Ministerul Afacerilor Externe. Au fost prezenţi membri ai Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti. (Agerpres)