Scînteia, septembrie 1966 (Anul 35, nr. 7088-7117)

1966-09-11 / nr. 7098

PROLETARI DI IT TOATE ȚĂRILE. UNITIVA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXVI Nr. 7098 Duminică 11 septembrie 1966 6 PAGINI-30 BANI Convorbiri între delegaţia Partidului Comunist Român şi delegaţia Partidului Comunist din Austria în cursul zilei de sîmbătă, la C.C. al P.C.R. au continuat con­vorbirile între delegaţia Partidu­lui Comunist Român, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al C.C. al P.C.R., şi delegaţia Partidului Comunist din Austria, condusă de tovarăşul Franz Muhri, preşedintele Parti­dului Comunist din Austria. Convorbirile s-au desfăşurat în­tr-o atmosferă tovărăşească, de caldă prietenie. Cele două delegaţii au stabilit să dea publicităţii un comunicat în legătură cu vizita delegaţiei Par­tidului Comunist din Austria in Republica Socialistă România. ★ Sîmbătă la amiază a fost oferită o masă în cinstea delegaţiei Parti­dului Comunist din Austria, con­dusă de tovarăşul Franz Muhri, preşedintele P. C. din Austria. Au luat parte tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apos­tol, Alexandru Bîrlădeanu, Paul Niculescu-Mizil, Leonte Răutu, Ştefan Voitec, membri supleanţi ai Comitetului Executiv şi secretari ai C.C. al P.C.R. VIZITA CONDUCĂTORILOR DE PARTID ŞI DE STAT ÎN REGIUNEA BACĂU La capătul a două zile de entuziaste şi fructuoase întîlniri cu muncitorii, ţăranii cooperatori, intelectualii din oraşele şi satele de pe frumoasele meleaguri ale Bistriţei, Trotuşului, Siretului, vineri seara, într-o atmosferă de mare însufleţire, s-a încheiat vizita în regiunea Bacău a conducătorilor de partid şi de stat. Vizita a prilejuit o puternică manifestare a dragostei şi ataşamentului faţă de partid, a hotărîrii oamenilor muncii din regiune de a transpune în viaţă obiectivele stabilite de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, în numărul de astăzi al ziarului: reportaje despre continuarea vizitei în regiune; întîlnirea cu activul regional de partid şi cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. A In oraşul de pe apa Moldovei Roman — străveche aşezare la apa Moldovei. Apropierea oraşului este vestită încă de departe de si­luetele impunătoare ale halelor u­­zinei de ţevi — efigie sugestivă a Romanului contemporan. Lamino­­riştii i-au întîmpinat pe tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Petre Blajovici, Dumitru Coliu în acest prim popas al vi­zitei în orașul lor cu dogoarea dra­gostei pentru partid izvorîtă parcă din însăși văpaia flăcărilor în care transformă metalul după vrerea lor. In întîmpinare au venit mi­nistrul industriei metalurgice, Ion Marinescu, directorul general al uzinelor, Vasile Sav, reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, ai organizaţiei de partid, ai sindicatului, sute de muncitori. In faţa unei scheme ce prezintă înfăţişarea de azi şi de mîine a întreprinderii şi a unui mare gra­fic pe care sunt jalonate în cifre elocvente evoluţia şi perspectivele ei de dezvoltare, are loc o discuţie privind sarcinile ce revin acestui colectiv în anii cincinalului. Con­ducătorii de partid şi de stat s-au interesat de stadiul actual al pro­ducţiei şi productivităţii muncii, de gradul de folosire a utilajelor şi spaţiilor de producţie. In legătură cu faptul că 60 la sută din producţie este exportată, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer au recomandat o grijă sporită pentru ridicarea continuă a nivelului calităţii. In această ordine de idei, re­­ferindu-se la viitoarea extindere a uzinelor — laminorul de 6 ţoli şi atelierul de ţevi din oţel aliat — secretarul general al C.C. al P.C.R. şi preşedintele Consiliului de Miniştri au indicat să se ţină seama la dotare că ţevile ce vor fi produse trebuie să atingă cele mai înalte norme internaţionale. Intimpinaţi peste tot cu bucurie şi entuziasm de muncitori, ingi­neri şi tehnicieni, oaspeţii ur­mează drumul metalului incan­descent — din clipa cînd ta­­gla de oţel de cinci sute de kilo­grame se prăbuşeşte în flăcările cuptorului pînă în momentul cînd blocul încins îşi începe goana pe trenurile de role, metamorfozîn­­du-se, prin diferite agregate succe­sive, în ţeava rotundă de 15 metri lungime ce poposeşte pe patul de răcire. Panorama celor şapte hale ce alcătuiesc un uriaş corp comun impresionează prin am­ploarea dimensiunilor sale pe mă­sura celor 21 000 tone de utilaje tehnologice instalate aici. La încheierea vizitei la uzină, conducătorii de partid şi de stat au semnat în cartea de onoare, sub următorul text: „Aflîndu-ne în mijlocul harnici­­lor laminorişti din Roman, care în anii noştri au scris o nouă pagină în istoria industrializării acestor meleaguri moldoveneşti, am fost plăcut impresionaţi de rezultatele eforturilor lor creatoare. Ne ex­primăm convingerea că mînăria lor îndreptăţită pentru contribu­ţia însemnată pe care o aduc la dezvoltarea industrială a ţării îşi va găsi noi temeiuri în realizarea cu succes a sarcinilor importante ce le revin in cadrul planului cin­cinal“. Vizita a continuat apoi în ora­şul Roman. In mulţimea aflată pe străzile străbătute de coloana de maşini înflorea frumosul port popular purtat de miile de săteni sosiţi din Bozieni, Gîdinţi, Boghi­­cea, Doljeşti, Poenari, Moldovenii, Sagna, din alte numeroase comune. In ciuda unei burniţe de toamnă, ei nu au părăsit o clipă străzile pe unde urmau să treacă oaspeţii. La mitingul care a avut loc în piaţa centrală a oraşului Roman, în numele locuitorilor, conducăto­rii de partid şi de stat au fost sa­lutaţi de profesoara Elena Teodo­­rescu. Tovarăşul Gheorghe Ibă­­nescu, prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid Roman, expri­mă hotărîrea oamenilor muncii din acest oraş de a munci şi mai de­parte cu abnegaţie pentru înfăptu­irea hotărîrilor Congresului al IX-lea al P.C.R. întîmpinat cu aclamaţii îndelun­gate, a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. După ce a mulţumit pentru pri­mirea călduroasă făcută de către locuitorii oraşului Roman, vorbito­rul a spus: Oraşul Roman datează, în isto­rie, de la sfîrşitul secolului al XIV-lea. A cunoscut multe furtuni, prin multe greutăţi a trecut. Greu­tăţile înfruntate de-a lungul veacurilor au oţelit poporul nostru, l-au făcut mai ferm, mai hotărît în voinţa de a-şi făuri viitorul aşa cum îl doreşte el, de a face totul pentru a asigura patriei indepen­denţa şi suveranitatea naţională. Romanul, ca şi întreaga regiune Bacău, are tradiţii multe de luptă­­ pentru eliberarea naţională şi so­cială. Aici, o dată cu creşterea cla­sei muncitoare s-a dezvoltat o pu­ternică mişcare muncitorească re-e­voluţionară împotriva exploatării, pentru cucerirea puterii de către clasa muncitoare, de către între­gul popor. In anii construcţiei socialiste oraşul dv. a cunoscut puternice, transformări. S-a dezvoltat indus­tria, s-au reutilat şi mărit între­prinderile vechi, s-au construit noi întreprinderi. Oraşul de acum a­­proape 600 de ani începe să înti­nerească şi fără nici o îndoială că, sub conducerea comuniştilor, în mîinile harnice ale oamenilor mun­cii care îl locuiesc va deveni din ce în ce mai tînăr şi mai înfloritor. După cum ştiţi, Congresul al IX-lea al partidului a trasat un program larg de înflorire a pa­triei noastre. In cadrul acestui pro­gram şi dv., locuitorilor din Ro­man, vă revin sarcini importante. Se vor dezvolta Uzina de ţevi, Fabrica de utilaj forestier şi alte întreprinderi. Oraşul dv. se va dez­volta, vor creşte posibilităţile ca noi oameni ai muncii să intre în producţie, sporind astfel veniturile locuitorilor oraşului, bunăstarea lor, o dată cu bunăstarea întregului nostru popor. Tot ceea ce am în­făptuit pînă acum este rodul mun­cii neobosite a întregului nostru popor, care traduce neabătut în viaţă politica partidului. Sigur că au fost şi greutăţi, au fost şi lip­suri, înfăptuirea programului sta­bilit de Congresul al IX-lea nu va fi uşoară. Aceasta cere muncă, eforturi, dar noi ştim că la capătul acestor eforturi ne aşteaptă bucu­ria realizării năzuinţelor noastre de a face patria mai bogată, mai înfloritoare, de a face ca poporul român să ducă o viaţă mai îmbel­şugată, mai civilizată. După ce a relevat că dezvoltarea economiei şi culturii, ridicarea ni­velului de trai al poporului de­monstrează, în fapte, superiorita­tea socialismului, vorbitorul a spus în continuare : Aveţi rezultate bune, dar mai sunt lucruri de îm­bunătăţit în uzinele dv. Trebuie să acordaţi mai multă atenţie cali­tăţii produselor, pentru ca ele să fie la nivelul produselor similare de pe piaţa mondială. Numai aşa, producînd şi mult şi bine, cu ma­ximum de eficienţă economică, noi vom reuşi să înaintăm într-un ritm şi mai susţinut în opera de desă­vârşire a construcţiei socialiste, de creare a condiţiilor pentru a trece ulterior la construirea comunis­mului în România. In încheiere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a felicitat pe oamenii muncii din oraşul Roman pentru rezultatele obţinute în îndeplini­rea planului pe acest an, urîndu-le noi succese­ în munca pentru înfăp­tuirea programului stabilit de Congresul al IX-lea. Cuvintele secretarului general al C.C. al P.C.R. au fost subliniate cu puternice aplauze şi urale. In această atmosferă de entu­ziasm, oaspeţii şi-au luat rămas bun de la locuitorii oraşului Ro­man, îndreptîndu-se spre Bacău. Prin zona industrială a Bacăului De la intrarea în oraşul Bacău şi pînă la complexul de industria­lizare a lemnului, oaspeţii sînt în­soţiţi de uralele şi ovaţiile zecilor de mii de locuitori veniţi pentru a-i revedea, în ciuda ploii care cerne mărunt de cîteva ore. La complexul de industrializare a lemnului sunt de faţă tovarăşul Mihai Suder, ministrul economiei forestiere, conducători ai organe­lor locale, conducătorii complexu­lui, sute de salariaţi, în holul blo­cului administrativ, în faţa unei machete, S. Büchler, directorul complexului, dă explicaţii privind fabricile construite aici, perspecti­vele de dezvoltare ale acestui im­portant obiectiv al industriei pre­lucrării lemnului. Deşi a intrat în funcţiune abia în anul 1965, com­plexul a livrat pînă acum mobila şi­­binalele necesare pentru circa 20 000 de apartamente. In apropierea blocului adminis­trativ, constructorii au pus temelia unor noi obiective din cadrul com­plexului : o fabrică ce va produce anual 45 000 de tone de plăci fi­­brolemnoase, o fabrică de amba­laje şi una de elemente prefabri­cate din lemn destinate construc­ţiilor agricole. Oaspeţii vizitează apoi secţiile fabricii de mobilă, dotate cu utilaje moderne. în cartea de onoa­re a complexului înalţii oas­peţi au scris : „Vizitînd această modernă întreprindere în care lemnul străvechilor păduri are în mijlocul ţăranilor cooperatori din Timişeşti şi Cristeşti In încheierea vizitei în regiunea Bacău, conducătorii de partid şi de stat s-au întîlnit cu activul de partid din regiune şi au participat la o masă tovărăşească oferită cu acest prilej. Erau prezenţi conducă­torii organelor locale de partid, de stat şi obşteşti, vechi membri de partid, directori de întreprinderi şi unităţi agricole socialiste, munci­tori, ţărani cooperatori, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, generali şi ofiţeri superiori. Salutînd pe conducătorii de par­tid şi de stat în numele oamenilor muncii din regiunea Bacău, tova­­răşul Gheorghe Roşu, prim secre­tar al Comitetului regional de par­tid, a spus: Vizita pe care dumneavoastră aţi făcut-o în regiunea noastră a con­stituit pentru noi, pentru toţi lo­cuitorii regiunii, un minunat prilej de manifestare a dragostei, recu­noştinţei şi devotamentului faţă de partidul nostru comunist, faţă de Comitetul său Central, care condu­ce cu clarviziune poporul român pe drumul socialismului, pentru ridi­carea Republicii noastre socialiste pe culmile luminoase ale bunăstării, culturii şi civilizaţiei. .Vorbitorul a arătat în continuare că, datorită aplicării consecvente a politicii partidului de industriali­zare a întregii ţări, economia re­giunii Bacău s-a transformat ra­dical, realizînd în prezent întrea­ga producţie a anului 1938 în nu­mai 20 de zile. El s-a referit la noua tinereţe a regiunii, la oraşele apărute în a­­ceşti ani, la suflul nou care a cuprins fostele cetăţi pomenite în hrisoavele cronicarilor moldoveni — Piatra Neamţ şi Roman. După ce a arătat că numai în anii şesenatului producţia globală industrială a crescut de peste două ori şi jumătate, vorbitorul a făcut un scurt bilanţ al succeselor obţi­nute în agricultură, apoi a prezen­tat un succint tablou ilustrînd ri­dicarea continuă a nivelului de trai material şi cultural al oame­nilor muncii. In noul plan cincinal — a subli­niat vorbitorul — regiunii Bacău i-au fost alocate fonduri de inves­tiţii în valoare de peste 13 mi­liarde lei, urmînd ca în 1970 pro­ducţia globală industrială să fie cu 53 la sută mai mare decit în anul 1965. Productivitatea muncii în in­dustrie va creşte în anii cincinalu­lui pe ansamblul regiunii cu 40 la sută, pe această cale urmînd a se obţine 82 la sută din sporul pro­ducţiei globale. De asemenea, se prevede construirea a peste 40 sec­ţii şi întreprinderi noi în industrie şi agricultură, precum şi moderni­zarea şi reutilarea unui mare nu­măr din unităţile existente. In continuare, vorbitorul s-a re­ferit la obiectivele stabilite de cel de-al IX-lea Congres al P.C.R. pen­tru dezvoltarea economiei şi cul­turii regiunii Bacău. Rodul eforturilor creatoare de­puse de oamenii muncii, în frunte cu comuniştii, rezultatele obţinute în dezvoltarea economică şi cultu­­­­rală a regiunii noastre — a subli­niat vorbitorul — se datoresc tot­odată în măsură hotărîtoare aju­torului şi îndrumării primite din partea conducerii partidului şi sta­tului nostru. Organele şi organizaţiile de par­tid din regiunea noastră desfă­şoară o intensă muncă politico-or­­ganizatorică în vederea întăririi rîndurilor partidului, a ridicării ni­velului de pregătire ideologică a comuniştilor, a îmbunătăţirii con­tinue a formelor şi metodelor de activitate. In încheiere, vorbitorul a spus : organele şi organizaţiile de par­tid şi de stat din regiunea Bacău, toţi oamenii muncii care trăiesc pe meleagurile aflate pe Valea Bis­triţei şi a Trotuşului, pe Valea Si­retului şi la poalele Ceahlăului vor munci cu nestăvilit entuziasm sub steagul iubitului nostru partid, sub conducerea încercatului său Comi­tet Central, pentru construirea so­cialismului şi comunismului, pen­tru înflorirea patriei noastre iubite. Luînd cuvîntul Ion Lascăr, mem­bru al P.C.R. din 1921, a spus : Ca vechi ilegalist, simt o deosebită bucurie pentru tot ce s-a realizat în patria noastră sub conduce­rea înţeleaptă a partidului. Sînt fe­ricit că, alături de toţi oamenii muncii, pot aduce o contribuţie mo­destă la realizarea acestei măreţe opere. Cuvinte de salut a rostit şi tov. Ion Căciuleanu, membru al P.C.R. din anul 1921, care a urat conducătorilor de partid şi de stat Gheorghe BADRUS Ion GALETEANU (Continuare în pag. a IV-a) (Continuare în pag. a IlI-a) întîlnirea cu activul de partid din regiune R­apsod al Ion Dodu bălan poporului român ,,Sînt suflet în sufletul neamului meu“ fapt de la-Versul acesta memorabil, atît de frecvent solicitat de cercetători pen­tru a caracteriza personalitatea lui George Coşbuc, şi prin care poetul însuşi a ţinut să se definească, e adeseori rostit sau citat greşit, înlo­­cuindu-se prepoziţia In, menită să introducă un complement circumstan­ţial de loc ce arată spațiul în inte­riorul căruia se petrece o acţiune, cu prepoziţia din, care ne duce cu gîndul la izolarea partitivă a unui fragment de întregul său. insist asupra acestui rece eroarea nu e nu­mai de exprimare, ea constituind o problemă de viziune, de conţinut, pe care cel puţin acum, cu prilejul centenarului naşterii poetului, sun­tem­ datori să o corec­tăm. Coşbuc, prin toată o­­pera lui, se află în nu­cleul sufletului nostru naţional, l­ miezul vie­ţii şi al istoriei noastre, în esenţa felului nostru de a fi, de a gîndi şi simţi, de a interpreta lumea şi a reacţiona în faţa legilor ei. Născut cu un veac în urmă, în mijlocul poporului, crescut în univer­sul spiritual al acestuia, hrănit cu doine, basme, legende şi balade, trăindu-i dafinele şi credinţele, cu­­noscîndu-l intim existența, graiul şi o­­biceiurile, idealurile de libertate şi năzuinţele de mai bine, Coşbuc nu e numai o parte a unui tot, el este o chintesenţă de viață, de gînd, de simţire, de limbă românească, în for­ma lui corectă versul său expri­mă o intuiţie profundă, o convin­gere generoasă, privitoare la ra­portul dintre poet şi popor. O relaţie dialectică de strînsă interdependen­ţă. Coşbuc nu cîntă dinafara, din un­ghiul exterior al unei anume părţi, fie ea şi ţărănimea al cărui poet a fost declarat, ci dinăuntru, din pirosfera sufletului naţional, cu acea incandes­cenţă a sincerităţii, care tonifică to­tul, dînd artei sale valoarea sponta­neităţii şi a autenticităţii. Poetul Ba­ladelor şi idilelor, al Firelor de tort, al Ziarului unui pierde-vară şi al Cîntecelor de vitejie nu se cîntă atît pe sine — observația s-a mai făcut — ci-i cîntă pe alţii, îşi cîntă po­porul, creînd o lirică obiectivă, dina­mică, cu admirabile implicaţii epice şi dramatice. E ciudat că acel care a scris mai rar decît oricare alt poet român cu­­vîntul eu, e unul dintre cei mai per­sonali şi originali în structură, încît forma versului său a putut fi uneori imitată de epigoni, dar miezul lui nu. Ca artist, cu cît eşti o expresie mai cuprinzătoare a colectivităţii căreia îi aparjii cu atît eşti mai mult tu în­suţi. Aşa era Coşbuc. Poezia lui răsfrînge ple­nar sufletul celor mulţi. E o lirică militantă, de rezonanță profund so­cială, viguroasă şi opti­mistă, străbătută de elan patriotic. O lirică obiectivă slăvind fru­museţile patriei, trecu­tul eroic al poporului în toate momentele de răscruce, de la strămo­şeasca vatră a dacilor lui Decebal, la legen­dara figură a voievo­dului Gelu, la aceea a lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, la eroii Războiul de Indepen­­ţăranii răsculaţi către sfîrşitul veacului trecut. Adeseori ai impresia că strofă de strofă, vers de vers, cuvînt de cuvînt din poezia lui Coşbuc sînt smulse din inima poporu­lui, din gîndurile şi simţirile lui. Răspunsul direct, patetic la sufe­rinţele celor mulţi şi apăsaţi în­dreptăţeşte deplin versurile prin care poetul şi-a definit rostul. într-adevăr, Coşbuc i-a rostit poporului său cîn­­tecul de leagăn, i-a cîntat dragostea şi ura, bucuria de la nuntă şi joc, truda de pe cîmpuri şi greul împi­lării, realizînd prima frescă, în ace­laşi timp, lirică şi epică, a vieţii sa­tului şi poporului nostru, sintetizată în admirabile fragmente de epopee, precum Doina, Noi vrem pămînt, Nunta Zamfirei, Ideal, Moartea lui Fulger, Fata morarului, Cîntecul fu­sului, Iarna pe uliță, Noapte de vară (Continuare în pag. a IV-a) anonimi din dentă, la Laboratoare subterane La Baia Mare a luat fiinţă recent Centrul de cercetări pen­tru minereuri neferoase. In legătură cu activitatea sa am adresat tov. dr. ing. ANATOLIE P. BODIU, şeful centrului, cîteva întrebări. — In ce scop a fost creată această nouă instituţie ştiin­ţifică şi ce sarcini revin specialiştilor ei ? — Noua unitate s-a creat pe nucleul fostului sector de cercetări miniere, de la a cărui înfiinţare s-au împlinit recent 12 ani. Transforma­rea sectorului în centru de cercetări s-a impus îndeosebi datorită probleme­lor din ce în ce mai complexe ridicate de exploatarea şi pre­lucrarea minereuri­lor neferoase, care solicitau eforturi de cercetare mai ample. Aceasta cu atît mai mult cu cît sarcinile şi atribuţiile noastre depăşeau limita bazi­nului minier mara­mureşean, cuprin­zând sfere de activi­tate din toate regiu­nile miniere. în prezent, specia­liştilor din centrul nostru le revin sar­cini multiple, majo­ritatea lor în dome­niul cercetării apli­cative. Va trebui să întreprindem studii pentru a descoperi şi aplica metodele de exploatare a minere­urilor de mare pro­ductivitate, să îmbu­nătăţim parametrii metodelor cunoscute, să punem la dispozi­ţia minerilor noi teh­nologii şi utilaje, ma­şini şi materiale aju­tătoare. Ne preocu­pă, de asemenea, problema reducerii pierderilor de sub­stanţă minerală u­­tilă, în subteran şi în uzinele de pre­parare, în diverse faze ale fluxului teh­nologic, creşterea gradului de valorifi­care a produselor miniere, precum şi înlocuirea unor ma­teriale ce pot fi su­perior valorificate. In atenţia noastră vor sta şi cercetările privind extinderea mecanizării şi auto­matizării, perfecţio­narea utilajelor mi­niere şi de prepara­re. In domeniul pro­tecţiei muncii şi al medicinei miniere vom axa cercetările noastre îndeosebi pe acţiunile privind pre­venirea şi comba­terea bolilor profe­sionale, cu precăde­­­­re a silicozei. — Unde şi prin ce mijloace vă veţi des­făşura activitatea ştiinţifică ? — Centrul nostru dispune încă de pe acum de laboratoare de preparare, hidro­­metalurgie, radioac­tivitate aplicată, a­­nalize fizico-chimice, analize de praf sili­­cogen şi gaze de mi­nă, geochimie şi mi­neralogie, electroni­că, două staţii-pilot complexe (dotate cu aparataj şi utilaje pentru experimenta­rea unor scheme va­riate de preparare), o altă staţie-pilot pen­tru hidrometalurgie alcalină, ateliere de Interviu realizat de Ioan VLANGA coresp. „Scînteii“ (Continuare în pag. a V-a) Contract cu privire la fabricarea de autoturisme in ţara noastră întreprinderea de Stat pentru Comerţ Exterior, „Industrialim­port“ şi Regia Naţională a Uzine­lor Renault din Franţa au înche­iat un contract cu privire la fa­bricarea sub licenţă de autoturis­me, autoutilitare şi alte maşini de­rivate în Republica Socialistă Ro­mânia. Contractul prevede atît realiza­rea montajului autoturismelor, cît şi asimilarea treptată a pieselor componente. Producţia va începe cu tipul Renault 16 şi se prevede asimilarea în continuare şi a altor modele de fabricaţie. Uzina va intra în producție la începutul anului 1969. Capacitatea anuală a uzinei va fi de 50 000 autovehicule.

Next