Scînteia, octombrie 1966 (Anul 35, nr. 7118-7148)
1966-10-01 / nr. 7118
PAGINA 2 SCÂNTEIA P Jf* 9W9 g • m gg _.WFicbuK,! Copiii noştri şi ai ţarii Cine te va întreba: „Ce faci, taţi, ce faci, bunicule ?" Am aproape 80 de ani. Am unde locui, iar pensia mea şi a soţiei ne asigura traiul la bătrîneţe. Nu ne lipseşte nimic. Dar nici o satisfacţie materială nu va putea să ne compenseze lipsa unor copii, ai noştri, care să ne continue firesc in viaţi, să ducă mai departe numele nostru. Pentru un act nechibzuit — o întrerupere de sarcină la începutul căsătoriei — regreţi toată viaţa. E dureros de greu să fii bătrîn, şi nici un copil, şi nici un nepot din fiinţa familiei tale să nu-ţi calce pragul, să nu te întrebe niciodată : „Ce faci, tată, ce faci, bunicule ?“ Ion GIOSANU pensionar, Bucureşti Buna înţelegere dintre soţi De fiecare dată, ctnd îmi duc copilul la cămin, mă întîlnesc cu multe femei din fabrica noastră, şi, cum este firesc, discutăm adesea despre copiii noştri, despre creşterea şi educarea lor. Pe unele dintre ele le cunosc de ani de zile pentru ci fiecare avem de-acum unul sau mai mulţi „absolvenţi“ ai grădiniţei. Eu, de pildă, am acum la grădiniţă pe-al treilea. Mai mulţi copii înseamnă pentru părinţi mai multe griji, dar ei le dau şi imense satisfacţii. Mă uit la filatoarea Ştefania Vişan. Ea a dat naştere la 4 copii. Soţul ei este muncitor la uzinele „23 August“. Îmi amintesc cu cită dragoste şi spirit de sacrificiu se ocupa ea de copii, chiar atunci când avea o situaţie materială mai grea. Cunosc însă şi destule alte femei care, după cinut sau doi copii, nu mai vor să dea naştere la alţii, cu toate că sănătatea nu le împiedică. Multe dintre acestea iau o asemenea hotărire din cauza neînţelegerilor mai mici sau mai mari pe care le au acasă cu soţii. Aşa este cazul salariatei D. D. care are un copil de 8 ani. — Mi-aş fi dorit şi eu pe-al doilea copil, poate și pe-al treilea — — îmi spunea ea — dacă m-aş împăca bine cu soţul, dacă el s-ar îngriji cum trebuie de familie. Mai tîrziu poate se va căi amarnic. Dar cui ti va mai folosi atunci ? In asemenea cazuri cred că ar trebui să-şi spună cuvîntul şi să intervină cu toată grija mai ales colectivele din care fac parte părinţii respectivi. Se va crea şi în felul acesta un climat favorabil mamei şi copilului, care pretutindeni trebuie să se bucure de o atenţie şi o grijă deosebită. Georgeta ARION muncitoare, F.R.B. Bucureşti Suntem o familie mare în 1945, când am pornit pe drumul căsniciei, soţul meu, Gheorghe, era montăitor la locomotive, la Griviţa Roşie, iar eu aveam, i,ei acolo, o muncă modestă. Nu ne „scăldam“ deline în bani. Dar nici o clipa n-am fi putut concepe viiţa noastră fără copii. Adevăratele bucurii au venit o dată cu copiii. Treptat, şapte copii, şase fete şi un băiat: Viorica, Mariana, Constanţa, Gheorghe, Florentina, Julieta şi A Ana, ni s-au adunat în jurul nostru. Vremurile erau grele, pe masă — adesea — nu aveam mare lucru. Se ştie, copiii cer sacrificii, l-am crescut fără a părăsi munca la Griiţa. Nu era uşor. Spari. Ş i, fă-le mîncare, îmbraci -i, dezbracă-i, du-i la cămin, adu -i acasă, unul se îmbolnăvea, îngrijeşte-l... Dar copiii creşteau frumoşi şi voinici. Acum, la 41 de ani, am o familie mare, ce-mi îmbogăţeşte sufletul. Astăzi, fata cea mare, Viorica, este măritată cu un miner, are şi ea doi copii. Mariana este un clas® a X-a serală; în acelaşi timp lucrează la fabrica de încălţăminte „Carmen". Constanţa a terminat clasa a VIII-a. In afară de Viorica, mamă de copii, şi de Ana, încă de vârstă preşcolară, toţi sunt la şcoală. Şi toţi sunt în jurul meu, le simt căldura, dragostea, sprijinul, atunci când am nevoie de ajutorul lor. Eufrozina NICOLAIE muncitoare la „Electrofar“ din Capitală Bucuriile maternităţii Ca femeie, mamă şi medic — care lucrez intr-un spital clinic de obstetrică şi ginecologie, am purtat numeroase discuţii cu un mare număr de femei internate în spitalul nostru, sau cu care am venit in contact în cadrul muncii obşteşti. Fără a oferi o statistică, voi relata cîteva din situaţiile şi răspunsurile care se repetă cu mare frecvenţă la întrebările referitoare la cauzele întreruperilor de sarcină. O categorie mai puţin numeroasă, dar din nefericire în creştere, o constituie cea a femeilor care doresc să aibă copii dar a căror sterilitate cedează foarte greu sau deloc la tratamentele medicale. Cauzele se explică astfel: cîteva avorturi, chiar din primul an de căsnicie, care dau multe infecţii, şi sterilitatea s-a instalat. De ce nu au lăsat primul copil să evolueze pină la termen ? Motive, pretexte şi foarte rareori cauze obiective. Obţinerea şi aranjarea unui apartament cu un înalt grad de confort, construcţia unei case, cîţiva metni de distracţii, comoditatea etc, condiţionează de multe ori la aceste femei naşterea primului copil. .Şi atunci cînd doresc să aibţi copii, nu numai că nu-i mai pot avea, dar au sănătatea şubrezită de aşa-zisele „mici intervenţii medicale" făcute cîndva. Avertizarea femeilor asupra pericolului avortului, asupra prejudiciilor aduse organismului lor, asupra sterilităţii, a naşterilor premature cu toate urmările lor, trebuie să constituie punctul esenţial al activităţii educative. Comisiilor de femei le revin sarcini de mare răspundere pentru desfăşurarea unei munci educative convingătoare, concrete şi intensive în rândul femeilor din mediul urban şi rural. In felul acesta, noi, femeile, îngrijind de propriii noştri copii, ajutăm şi pe celelalte mame să-şi crească copiii sănătoşi şi voinici — contribuim la formarea unor noi generaţii viguroase. Elena TRIFAN medic specialist pediatru, vicepreşedintă a Comitetului regional al femeilor — Iaşi PRODUSELE SPECIFICE ŞI APROVIZIONAREA LOCALĂ * •» Locurile pitoreşti, monumentele istorice, folclorul nordului Moldovei sunt un izvor nesecat de inspiraţie nu numai pentru muzicieni, scriitori şi artişti plastici, ci şi pentru creatorii de obiecte de artizanat şi de uz casnic. Cămăşile şi catrinţele cusute sau ţesute cu multă migală şi măiestrie de către ţărănci cooperatoare din Arborea, bundiţele cu blană de dihor, executate de către neîntrecuţi meşteşugari din Cimpulung Moldovenesc, vasele din ceramică neagră de Marginea, ce se bucură de o unanimă apreciere în ţară şi peste hotare, sunt numai cîteva din obiectele cu specific local mult căutate atît pentru valoarea lor artistică, cît şi pentru utilitatea lor. In vederea prezentării şi desfacerii produselor cu specific local şi, îndeosebi, a produselor de artizanat, în majoritatea oraşelor de pe cuprinsul regiunii Suceava au fost deschise magazine speciale ale U.R.C.M. Atît în magazinele de la Suceava, cît şi în cele de la Botoşani şi Vatra Dornei, se surprinde însă faptul că, pe lîngă un sortiment restrîns de produse locale (cămăşi, bundiţe, ştergare, ceramică neagră), găseşti o gamă foarte bogată de obiecte din alte regiuni ale ţării. Nu este, desigur, rău că la Suceava pot fi cumpărate covoare olteneşti, genţi cu motive gorjeneşti, păpuşi şi costume populare ardeleneşti, obiecte din lemn lucrate la Bucureşti sau Cluj. Ciudat este faptul că, alături de toate acestea, in magazinele din Suceava nu se găsesc şi frumoasele covoare şi carpete cu specific bucovinean, nici păpuşi îmbrăcate în costume specifice. Şi de ce trebuie să se apeleze la meşteşugari din Bucureşti sau Cluj pentru confecţionarea unor obiecte din lemn, specifice regiunii Suceava ? Cunosc oare aceştia mai bine decit meşteşugarii din Suceava specificul local ? Tov. Petru Anania, vicepreşedinte al U.R.C.M. Suceava, consideră că sortimentul produselor specific locale este sărac pentru că... nu a existat un specialist care să se ocupe de această problemă. Şi dacă ar fi existat un specialist, lucrurile ar fi mers mai bine? Realitatea este că nici cooperativele meşteşugăreşti, nici U.R.C.M. Suceava nu s-au ocupat în mod suficient de producerea şi desfacerea obiectelor specific locale. Poate că planurile şi angajamentele luate in acest sens vor urni lucrurile din loc. Pe lîngă produsele de artizanat, mai sunt şi alte mărfuri de uz casnic cu specific local pe care ar trebui să le execute industria locală sau cooperaţia meşteşugărească, în discuţiile avute cu mai mulţi gestionari de magazine de produse casnice am aflat că uneori nu se găsesc în magazine vase din ceramică, lucerie, cahle de teracotă etc. „Deşi Încheiem contracte, facem comenzi — ne-a spus tovarăşul Dumitru Puiu, directorul O.C.L. Industriale Suceava — se întîmplă de multe ori ca întreprinderile industriei locale să nu respecte aceste angajamente. In trimestrul II al anului curent, de pildă, întreprinderea de industrie locală Dorohoi trebuia să ne livreze 10 000 de vase din ceramică de Mihăileni. Marfa nu a fost livrată în timpul sezonului şi mai tîrziu nu a mai avut căutare“. Am solicitat şi părerea tovarăşilor care coordonează şi îndrumă activitatea întreprinderilor de industrie locală. „In parte, tovarăşii de la comerţ au dreptate , ne-a spus tovarăşul Constantin Nastac, inginer şef la secţia de industrie locală a sfatului popular regional. Din cauză că întreprinderile noastre aleargă după produsele mai rentabile şi mai uşor de realizat, neglijează de multe ori obiecte de uz casnic foarte căutate. Trebuie să adaug însă că nici comerţul nu vine întotdeauna în sprijinul nostru. In februarie, anul curent, de pildă, am stabilit să producem circa 36 de obiecte de uz casnic într-un sortiment foarte bogat. Dar comerțul a manifestat o rezervă inexplicabilă. Ne-a solicitat, de pildă, să livrăm 1000 de scînduri de fag pentru bucătărie, eșalonate pe timp de un an. Or, această cantitate noi o putem produce într-o zi, aşa încît nici o întreprindere nu s-a mai angajat să le producă. Sunt cazuri cînd unele produse sunt comandate, iar după ce le introducem în fabricaţie, comenzile se anulează“. Se desprinde concluzia că, dacă ar exista mai mult interes, iar munca ar fi mai bine organizată și coordonată, produsele mici, necesare cumpărătorilor, n-ar mai ridica atîtea probleme „mari“. Nistor TUICU coresp. „Scînteii" Construcţii noi pe litoral Ultimii turişti care-şi petrec vacanţa in staţiunile de la mare sunt martorii deschiderii a noi şantiere menite sa întregească frumuseţea litoralului. In apropierea hotelului „Istria" din Mamaia se va ridica un complex hotelier cu 1 000 de locuri care va cuprinde trei blocuri turn cu oele 9, 10 şi 13 nivele şi un restaurant cu aceeaşi capacitate. Tot aici, pe malul lacului Siutghiol, a început turnarea fundaţiilor la două cămine pentru personalul de deservire a staţiunii, însumînd 600 de locuri. Construcţia unui astfel de cămin, cu 300 de locuri, a început şi in staţiunea Eforie-Sud. In zona de nord a oraşului Constanţa s-a încheiat construcţia celui de-al treilea complex de locuinţe — Tomis 3, care totalizează 1 135 de apartamente. Blocurile acestui ansamblu au fost realizate la un nivel calitativ superior, in noile apartamente locatarii bucurindu-se de un grad ridicat de confort. Constructorii şi-au concentrat acum forţele pe şantierul celui mai mare complex de locuinţe din Constanţa — Tomis nord — care va însuma in final peste 10 000 de apartamente. Aici au şi fost terminate primele blocuri, urmînd ca pină la sftrşitul anului numărul acestora să ajungă la aproape 1 000. (Agerpres) + Instalații moderne de curaţat chimic şi de călcat la unitatea „urgenţe" de pe Calea Moşilor, a întreprinderii „Nufărul" din Capitală Foto : R. Costin AVIAŢIA ÎN ALB Există o categorie de aviatori cărora li se potri-I I veşte, mai curînd decit albastrul obişnuitelor uniforme, albul învăluitor şiI cald, încărcat de semnificaţia profund omenească a luptei împotriva bolii şiI durerii, albul ca simbol al tămăduirii. Sunt oamenii „Aviasanului", aflaţi la postul lor zi şi noapte, în orice condiţii atmosferice, gata oricind să efectueze zboruri urgente, să aterizeze nu numai pe solide piste de beton, dar şi pe cimp deschis ori pe înguste platouri intre stinci, ca să aducă bolnavi în starea gravă la spitalele unde pot primi îngrijirea medicală ori să transporte inI orice colţ al ţării medicamentele pentru care se iveşte o neaşteptată ne-I voie. lată cîteva fapte înregistrate în ultimele zile I în „jurnalele de bord“ ale „Aviasanului“ (le-am transcris în simplitatea I lor nudă, aşa cum au fost notate, în grabă, între două misiuni, de înşişi cei ce le-au săvârşit sau dirijat). In ziua de 21 septembrie, staţia centrală „Aviasan" din Bucureşti primeşte solicitarea de a organiza grabnic transportarea de la Fălticeni la Bucureşti a doi soţi, grav răniţi în urma unui accident de automobil, în decurs de un sfert de oră se iau măsurile necesare ca două avioane, unul de la baza din Suceava, celălalt din Iaşi, să se deplaseze la locul respectiv. La orele 12:25 aterizează la Otopeni avionul pilotat de Gheorghe Macovei, cu accidentatul Aurel Teodoreanu, iar la orele 13,10, avionul pilotat de Constatin Vasile, cu Ecaterina Teodoreanu. O maşină a „Salvării“ aşteaptă la aeroport şi li transportă, în mare viteză, la spitalul „Gheorghe Marinescu“ unde sunt supuşi de îndată îngrijirilor. 20 septembrie, ora 10,30. Se cere staţiei centrale „Aviasan" să ia măsuri urgente pentru transportarea la Bacău a unui medicament absolut necesar pentru salvarea bolnavei Emilia Pîslaru, internată la secţia de cardiologie a spitalului orăşenesc. La ora 11 soseşte la Otopeni un avion al staţiei „Aviasan" din Ploieşti, pilotat de Mircea Nichifor, care ridică medicamentul şi porneşte imediat spre Bacău. Pe aeroportul băcăuan fiolele salvatoare sunt aşteptate de medicul Petre Mihailov, care le transportă cu maşina, fără întîrziere, la spital. Starea bolnavei e pe cale de ameliorare. La 12 septembrie, un avion pilotat de Petre Cristescu, şeful staţiei „Aviasan“ din Braşov, aduce la Bucureşti pe muncitorul Lavinius Chiriei de la „Rulmentul"Braşov, aflat în comă, cu traumatism cranian intern. După cinci zile, acelaşi pilot îl readuce la Braşov pe bolnav, într-o stare mult ameliorată, în afara pericolului. N-au nevoie de nici un comentariu asemenea fapte, adevărate ştafete ale grijii pentru viaţa şi sănătatea omului. Sunt numai cîteva, desprinse din registre modeste, în care însă fiecare filă trezeşte vibraţii intense. Li s-ar putea adăuga atîtea altele, înscrise în scurta, dar bogata istorie de două decenii a acestei „aviaţii in alb“. Căci, intr-adevăr, „Aviasanul" împlineşte, la începutul lui octombrie, abia vîrsta de prag a tinereţii — douăzeci de ani. In acest răstimp, relativ scurt, s-au efectuat 200 000 de ore de zbor pe distanţe care, totalizate, însumează astronomica cifră de 24 000 000 de kilometri. In memorabila toamnă a lui 1946, cînd s-a înfiinţat, avea la dispoziţie doar 3 avioane, care nu pridideau să transporte medicamente pentru cei loviţi de epidemiile ce bintuiau în satele înfometate de secetă ale Moldovei. Azi reţeaua aviaţiei sanitare numără 120 de avioane moderne, monomotoare şi bimotoare, majoritatea de fabricaţie românească, repartizate în 19 staţii, deservite de zeci de piloţi, mecanici, surori medicale, felceri, infirmieri. ...„Alo, „Aviasanul*I E nevoie de un zbor urgent spre...” Peste cîteva minute, un avion decolează transported o frîntură de sănătate și mult, foarte mult suflet omenesc. R. VICTOR în Editura Politica a apărut. Lucrarea cuprinde un număr de studii care se referă la aplicarea creatoare de către partidul nostru a principiilor marxist-leniniste ale construcţiei de partid, la întărirea organizaţiilor de partid prin primirea de noi membri şi educarea partinică a comuniştilor, conducerea competentă, munca colectivă, diferenţierea activităţii politicoorganizatorice, realizarea sarcinilor curente în strinsă legătură cu obiectivele de perspectivă, controlul multilateral, munca cu activul de partid, pregătirea politică-ideologică şi profesională a cadrelor. Generalizlnd experienţa şi practica organelor şi organizaţiilor de partid, volumul constituie un ajutor preţios in perfecţionarea muncii de partid din cele mai diferite domenii de activitate. Culegerea se adresează In primul rind organizaţiilor şi aparatului de partid, elevilor şcolilor de partid, propagandiştilor, precum şi tuturor acelora care se preocupă de problemele construcţiei de partid, 240 p., 5 lei. CUM VA FI SĂRBĂTORITĂ „ZIUA RECOLTEI“ (Urmarela par. I) Cooperativele agricole şi gospodăriile de stat din regiunile Bucureşti, Galaţi, Ploieşti, Argeş, Dobrogea, unităţi ale Departamentului pentru valorificarea legumelor şi fructelor şi ale Departamentului gospodăriilor agricole de stat vor pune la dispoziţia cumpărătorilor fructe şi legume dintre cele mai cunoscute şi apreciate. îşi aşteaptă cumpărătorii mii de tone de legume şi fructe, „construite“in impresionante piramide sau rinduite cu miini de artist în galantarele numeroaselor unităţi specializate ale pieţei. In această perioadă Halele Obor vor fi (şi poate vor rămîne permanent) un fel de supermagazin. Peste 40 de unităţi comerciale de tot felul aflate sub acoperişul halei vor oferi posibilitatea efectuării celor mai diverse cumpărături : un magazin alimentar cu autoservire, unităţi de confecţii, încălţăminte, tricotaje, artizanat, blănărie şi parfumerie, o unitate „Apicola", fierărie, sticlărie şi ceramică, articole de uz casnic. De asemenea va funcţiona aici o unitate de desfacere a articolelor pentru vînători şi pescari, a acvariilor cu peştişori exotici, a literaturii de specialitate. Cooperaţia meşteşugărească este prezentă cu unităţi care efectuează pe pc diferite reparaţii. Pe platoul din faţa halelor s-a amenajat un imens parc de distracţii: încercarea puterii, globul curajului, tragerea la ţintă, lanţurile, bărcile, căluşeii, „probe" sportive intrate în tradiţia tîrgurilor de toamnă, alături de altele mai moderne — caruselul cu scutere, trenuleţul, maşinuţele. Circul de stat şi Teatrul de păpuşi „Ţăndărică" vor contribui la înveselirea publicului de toate vîrstele care va vizita tîrgul. Pe estrada aflată pe platou cele mai valoroase formaţii artistice, marile ansambluri folclorice, solişti vor prezenta zilnic programe atractive. In interiorul halelor cit şi pe platou vor funcţiona un restaurant, două bufete, numeroase chioşcuri cu dulciuraţi r£.coixto»re. Nelipsitele mustării şi-au instalat teascurile care vor strivi, sub ochii consumatorilor, ciorchinii de struguri făcînd să curgă în ulcele de lut mustul proaspăt căruia pastrama şi dinăciorii îi vor ţine bună companie. Turta dulce, savarina de bilei, covrigii, gogoşii, vor completa gama sortimentelor de dulciuri şi băuturi răcoritoare. Tot duminică se va deschide la Pavilionul Economiei Naţionale o mare expoziţie de struguri, fructe şi vinuri. Peste 30 de standuri ale cooperativelor agricole, gospodăriilor de stat şi Institutului de cercetări hortiviticole prezintă varietăţile de struguri şi fructe ce se cultivă pe teritoriul ţării noastre precum şi vinuri şi rachiuri. Vizitatorii expoziţiei care va funcţiona între 2—9 octombrie, vor putea să-şi procure cei mai renumiţi struguri de masă. Vinurile medaliate la Montpellier, Ljubljana, Budapesta şi Sofia — galbena de Odobeşti, grasa de Cotnari, muscatul de Jidvei, Chardonnayul de Murfatlar —, vor putea fi nu numai admirate ci şi cumpărate şi degustate. In jurul expoziţiei se vor găsi trei muştării şi alte unităţi unde se vor putea lua diferite gustări. Peste drum, la restaurantul „Mioriţa“, în decurs de o săptămînă se vor servi numai preparate din peşte şi vînat. Prima zi a sărbătorii recoltei se va încheia, în Capitală, printr-un carnaval care va avea loc seara în parcul Herăstrău. Pe estradele parcului se vor prezenta spectacole, se va dansa. CUVÎNTUL CITITORULUI Constatări, dar şi măsuri practice... Desfăşurarea, din condiţii optime, a proceselor tehnologice reclamă o deosebită şi permanentă rită faţă de protecţia muncii.in păcate, la uzina „Danubiana", acestei probleme nu i s-a dat suficientă atenţie. Deşi s-au făcut importante investiţii pentru dotarea întreprinderii cu utilaje şi instalaţii din cele mai moderne, încă de la intrarea lui în funcţiune sistemul de ventilaţie nu a dat randamentul prevăzut de proiect. In afară de aceasta, vreme de cîţiva ani s-a tărăgănat ridicarea unui zid, absolut necesar, care sa separe secţia de amestecare de celelalte secţii din hala principală de fabricaţie. In sfirşit, anul acesta zidul în cauză a fost construit. Acum e mai puţin praf (negru de fum, talc etc.) în hală, la locurile de muncă. Cu toate acestea problema nu a fost rezolvată , nu am scăpat definitiv de praf. De asemenea, la staţiile de pregătire a apei supraîncălzite se degajă încă o căldură greu suportabilă. De ce toate aceste inconveniente ? Pentru că încă de la început, unii specialişti, atit din rindul celor care au întocmit proiectul, cit şi din ministerul nostru tutelar s-au obişnuit prea iute cu ideea că „asta e situaţia şi ce sâ-i facem...?" Acum, ce o să se întîmple ? Instalaţiile produse la Fabrica de ventilatoare Bucureşti continuă să funcţioneze nesatisfăcător, ceea ce aduce prejudicii serioase protecţiei muncii din această hală. Intre timp sintem vizitaţi din cînd în cînd de diverşi specialişti care... discută, mai constată cite ceva nou, apei pleacă grăbiţi. Dar deocamdată lucrurile par rămase numai la acest stadiu. Este timpul ca de la aceste constatări să se treacă la măsuri concrete pentru remedierea defecţiunilor existente în prezeri la instalaţiile de ventilaţie. La aceasta ar trebui să-şi dea sprijinul şi unii ingineri din direcţia mecanico-energetică a ministerului nostru. In cadrul viitoarelor lucrări de extindere a uzinei, prevăzute pentru acest cincinal, urmează să fie montate noi instalaţii de ventilaţie asemănătoare celor existente. Este necesar ca încă de pe acum să se acorde o atenţie deosebită acestei probleme, incit noile instalaţii să dea de la Început randamentul prevăzut în proiect. Un grup de muncitori şi tehnicieni de la Uzinele „Danubiana“-Bucureşti