Scînteia, august 1967 (Anul 36, nr. 7419-7448)
1967-08-01 / nr. 7419
PROLETARI DÍN TOATE TÁRÍLE. UNITÍVÁ! Anul XXXVI Nr. 7419 Marți 1 august 1967 6 PAGINI - 30 BANI Necunoaşterea resurselor locale - CAUZĂ A TRANSPORTURILOR ÎNCRUCIŞATE Intr-un interval de timp relativscurt, problema aprovizionării încrucişate a întreprinderilor a făcut în mai multe rînduri obiectul unor discuţii critice în paginile ziarului „Scînteia“. Ultima oară, acum circa patru luni, a fost publicată o pagină pe această temă, în care, detaliat, se consemna cortegiul nefavorabil de consecinţe pe care le declanşează aprovizionarea întortocheată, de la mari distanţe, asupra vieţii economice şi financiare a întreprinderilor. Personal, mă aşteptam ca forurile vizate să reacţioneze cu promptitudine la .j criticile formulate şi să ia măsuri- I le cuvenite, care să curme aceste paradoxuri. Din păcate, starea net favorabilă de lucruri continuă să dăinuie. Sub platoşa groasă a repartiţiilor, mari cantităţi de materii prime şi materiale fac aceeaşi „promenadă“ de ani de zile, între diferite întreprinderi. Iată motivul care m-a îndemnat să aduc din nou în discuţie problema transporturilor încrucişate. Mai ales că, în acest domeniu, Direcţia I de revizie şi control pentru regiunea Suceava a întreprins recent o analiză în 51 de întreprinderi. Analiza efectuată a scos în evidenţă că, numai în semestrul I 1967, s-au adus din alte regiuni materii prime şi materiale ce însumează peste 35 mii tone şi 17 mii mc, în timp ce aceleaşi materiale, cu caracteristici similare, sunt livrate de către întreprinderile sucevene în alte regiuni. Consecinţele: sute şi mii de vagoane imobilizate zile în şir, pentru care întreprinderile au plătit suplimentar şi nejustificat circa un milion de lei ca tarife de transport. Cauza principală a unor astfel de cheltuieli şi transporturi neraţionale nu a fost greu de identificat. Ea constă în necunoaşterea de către unele ministere şi organe economice centrale a balanţei materialelor pe regiuni, fapt ce determină ca repartiţiile emise să nu concorde cu interesele şi necesităţile reale ale întreprinderilor. Şi un elev de şcoală ştie că în cadrul regiunii Suceava se produc importante cantităţi de cherestea de foioase şi răşinoase. Totuşi, O.R.A.D. Suceava a primit repartiţii pentru a se aproviziona cu 780 mc cherestea de fag de la întreprinderile forestiere din Rodna — regiunea Cluj, şi Tg. Neamţ — regiunea Bacău. In acelaşi timp, numai I.F. Fălticeni livrează la I.F. Roznov — regiunea Bacău, şi IPROFIL Dej — regiunea Cluj, peste 1 000 mc cherestea fag, unităţi care sunt situate în vecinătatea furnizorilor noştri. Faţă de această absurdă şi costisitoare „plimbare“ a cherestelei, desigur că nu poţi să pui decît sub semnul întrebării competenţa şi răspunderea celor care coordonează „mişcarea“ materialului lemnos. Intrucît cred că la mijloc nu este vorba de o încurcătură „studiată“, îmi exprim părerea că numai rutina şi slaba exigenţă faţă de irosirea banilor statului provoacă asemenea încrucişări de rute în transportul lemnului. Dar iată şi alte cazuri. Combinatul de hîrtie şi celuloză din Suceava a primit repartiţii pentru aprovizionarea a 15 700 mc de celuloză şi de la unele D.R.E.F.uri din alte regiuni, în timp ce întreprinderile forestiere din regiunea Suceava livrează în afară 14 355 mc. Prin aducerea lemnului de celuloză de la mare distanţă, I. COVALSCHI directorul Direcţiei de control şi revizie pentru regiunea Suceava (Continuare in pag. a IlI-a) 'S' . Din peisajul de azi al Ploiestiului Foto : M. Andreescu Foto : A. Cartojan Menajul în coloniile constructorilor Dincolo de dantelăria construcţiilor şi schelelor care formează decorul citadin al şantierelor apar — parcă jenate de fizionomia lor de oraşe-liliput — coloniile. Zeci de baracamente aliniate într-o simetrie perfectă fac oficiul de gazdă a celor care durează edificiile unei industrii moderne. Ne aflăm la constructori acasă. Slatina sau Nuci, Piteşti-Sud sau Rîureni, Oarja sau Govora sunt cele mai noi coordonate care Anchetă în regiunea Argeş definesc geografic această noţiune cu multe implicaţii. Şi, după cum vom vedea, grija diurnă pentru a oferi constructorilor acel summum de condiţii necesare refacerii, odihnei şi instruirii este cînd pregnant vizibilă, cînd abia perceptibilă. Pe şantierul Uzinei de aluminiu de la Slatina, de pildă, au fost amenajate încă din prima etapă baracamente care pot caza 560 de constructori, au fost puse la dispoziţia oamenilor 288 apartamente , ceea ce dovedeşte preocuparea conducerii şantierului pentru condiţiile de viaţă şi de locuit ale muncitorilor. In acelaşi timp, grupul social, denumit generic complex, pune la dispoziţia vremelnicilor locatari produse de primă necesitate într-un sortiment ce se vrea variat. Dar, ca să ajungi în colonie trebuie să treci un mare hop, sau mai exact să parcurgi un drum care abundă în... hopuri. Imaginaţi-vă un asemenea traseu în urma unei ploi. — Fondul iniţial destinat lucrărilor de organizare a fost redus şi într-o atare situaţie am fost nevoiţi să renunţăm la amenajarea drumului ce duce în colonie — încearcă o explicaţie inginerul P. Vîrlan, şeful serviciului producţie al grupului de şantiere. Aceleaşi simptome, plus denivelări demne de luat în seamă, prezintă şi drumurile de acces la coloniile de la Oarja km 8 a şantierului de la Platforma chimică Piteşti, Priza 3 Olt, Nuci şi Rîurenî-Govora, a grupului de şantiere Fu. Vîlcea. Efectuarea acestor lucrări este cotată ca fiind: chipurile, nişte „retuşuri“. Şi atunci dacă-i vorba de operaţii aşa de simple, de ce nu se execută, fiind amînate de la o etapă la alta, transferate dintr-un proiect într-altul ? In loc să se caute soluţii practice, s-a acreditat ideea că la constructori confortul nu are... aderenţe. Care sunt consecinţele acestei concepţii ? Dacă la Slatina dormitoarele sînt bine întreţinute, cu flori în „prispă“ şi în vaze improvizate, încercînd să vedea ceva din intimitatea unui autentic cămin, în schimb la Nuci şi la Oarja interioarele sunt pur şi simplu austere, lenjeria de culoare îndoielnică nu te îmbie la odihnă. Hainele atîrnate pe pereţi, pe ferestre, pe marginea paturilor formează un decor grotesc. — Nu-mi smintesc să fi avut loc vreo şedinţă în care să nu propunem Adela DAVIDESCU (Continuare In pag. a II-a) La uzina „Vulcan“ din Capitală se afla în construcție o nouă hală industrială. Aici se vor fabrica cazane de abur de mare capacitate, destinate centralelor termoelectrice N ZIARUL DE AZI BCe oferă raionul de conserve? ■ Faptul divers ■ Spitale corigente la igienă ■ Accentuarea risipei de metal şi povestea „urşilor“ de la Oţelul Roşu ■ Amploarea zonei industriale a oraşului Tg. Mureş ■ Scenografia — o artă în sine ? ■ Continuă cercetarea ştiinţifică internaţională pentru reproducerea vieţii în laborator ■ Sport TEHNOLOGIE EFICIENTĂ DE RECUPERARE ŞI VALORIFICARE A GAZULUI DE FURNAL Specialiştii de la Combinatul siderurgic Hunedoara au stabilit şi aplicat o tehnologie eficientă de recuperare şi valorificare a gazelor de furnal care se pierdeau in atmosferă. Ei au construit şi pus în funcţiune o instalaţie prin care gazul recuperat poate fi folosit drept combustibil. O astfel de instalaţie a fost pusă în funcţiune la grupul nou de laminoare, la unele cuptoare de încălzire a oţelului. Prin intermediul staţiei respective se înlocuieşte cu gaz recuperat de la furnale o parte însemnată de gaz metan, care poate fi utilizat astfel în alte scopuri, cu o eficienţă economică mai mare. O instalaţie similară se află in construcţie pentru servirea cuptoarelor laminorului de profile de 650 mm. In total, cele două stafii vor recupera circa 25 000 mc gaz de furnal pe oră. (Agerpres) Viteze sporite la săparea suitoarelor miniere Colectivele exploatărilor miniere Baia Sprie, Nistru şi Săsar- Baia Mare au atins la săparea unor suitori viteze medii lunare de 75—100 metri in zăcăminte alcătuite din roci dure şi extradure. Performanţa minerilor din cele trei exploatări constituie adevărate recorduri la lucrările de săpare, plasate pe verticală, înregistrarea unor asemenea viteze de lucru intuitori a devenit posibilă datorită aplicării u unui nou procedeu de săpare, bazat pe folosirea platformelor mobile. Asigurînd o mai bună poziţie de lucru, platforma permite folosirea utilajului de perforare cu maximum de randament, fapt ce contribuie la obţinerea unei productivităţi superioare, cu peste 20 la sută mai mare faţă de procedeele clasice de săpare a suitoarelor miniere. (Agerpres) ancheta socială Relaţiile de familie S-a vorbit mult în ultima vreme despre familie, despre ceea ce întăreşte, sau, dimpotrivă, surpă temelia ei. Şi aceasta, pentru ca relaţiile familiale să fie în concordanţă cu interesele întregii societăţi. Orinduirea noastră creează pentru prima oară condiţiile unei îmbinări armonioase a intereselor familiale cu cele sociale. Adoptarea decretelor menite să întărească familia a consolidat cursul acesteia. Investigaţiile sociale din ultimii ani au dat la iveală lucruri foarte interesante, dar mi se pare că studiile cauzelor care modifică echilibrul interior al acestei celule s-au ocupat prea mult numai de cei doi poli ai ei. Or, dincolo de această sferă se întinde — stufoasă — pădurea relaţiilor cu ceilalţi membri ai societăţii şi în primul rînd cu rubedeniile. Mă refer în primul rînd la modificările pe care le suferă relaţiile dintre părinţi şi copii în momentul în care copilul ajuns la maturitate îşi întemeiază la rîndul său un cămin. In familiile cu mulţi copii, lucrul acesta nu-şi poate arăta decît faţa cea bună, aspectul atît de firesc — al trecerii timpului— al continuităţii. Mai greu se petrec lucrurile Intr-o familie cu unul sau doi copii. Atenţia cu care este examinat, cîntărit noul venit ia mari proporţii. Sub lupa unei exagerate exigente — născută desigur din dragoste şi teamă pentru viitorul copilului — nici un tînăr nu rezistă. De cele mai multe ori, chiar fără să se opună căsătoriei, părinţii păstrează într-un sipet bătrîn cele observate. Psihologic, faptul este motivat de dorinţa părinţilor de a-şi vedea copilul fericit (dorinţele părinţilor, îndeosebi ale mamei, întrec de multe ori realitatea. Să ne amintim numai: oare bătrîna din povestea lui Ion Creangă, cea care crescuse un purceluş, nu credea — chiar fără să o spună — că el poate lua de soţie pe fiica împăratului ?). Ce se întîmplă însă în realitate ? Iată că băiatul pe care mama l-a scutit de orice muncă în gospodărie, pe care l-a crescut „ca pe o floare" vine de la piaţă cu sacoşa, îşi spală seara în chiuvetă ciorapii şi chiar... îşi ia singur mîncare, cînd soţia întîrzie la serviciu. Iată că fata care nu era lăsată să facă treburi grele în gospodărie, care a fost crescută „ca un trandafir“, stă seara şi spală rufe, freacă podele, munceşte, în timp ce el merge duminica la meci. Cînd tinerii locuiesc cu părinţii, toate aceste lucruri mărunte se adună, şi dacă înţelepciunea şi raţiunea nu-şi spun cuvîntul, amărăsc viaţa, şi a celor tineri, şi a celor bătrîni. Intr-un sondaj efectuat la Tribunalul Tecuci din 10 acţiuni de divorţ programate într-o zi , se refereau la căsnicii tinere cu o „istorie“ de un an sau chiar mai puţin. In toate cele 4 cazuri , cel puţin unul din cei doi tineri au venit însoţiri de părinţi care păreau mai hotărîţi decît cei în cauză să obţină despărţirea. De altfel cei ce au cercetat şi s-au aplecat mai mult asupra cauzelor care duc la nefericirea unei familii au constatat deseori această influenţă nocivă a rudelor. In locul unei discuţii clare, deschise, care să separe problemele esenţiale de cele secundare, să compartimenteze îndatoririle, să aducă lumină — se duce deseori o luptă surdă, de ani şi ani de zile, care macină nervii, pune la grea încercare pe cei în cauză. Desigur ar fi greşit să generalizăm asemenea situaţii. Tania IOVINESCU (Continuare in pag. a V-a) Observaţii şi propuneri pentru păstrarea şi dezvoltarea unor splendide tradiţii CAPODOPERELE ARTISTICE ALE MARAMUREŞULUI Petru COMARNESCU Despre frumuseţile naturale ale Maramureşului, înconjurat de fabuloasele masive ale Carnatilor orientali, cu forme atît de variate si inchizînd acele depresiuni, denumite „ţări“, s-a scris în repetate rînduri, ca si despre văile unde au înflorit tot felul de activităţi umane si capodopere artistice. De asemenea, despre actuala înflorire economică şi culturală, despre industria minieră şi forestieră, despre industria de prelucrare a metalelor şi lemnului sau despre progresele agriculturii cooperatiste, despre avuţiile în livezi şi păşuni. Cele ce urmează aici se vor referi tocmai la arta veche şi nouă a Maramureşului, privită cu ochii unui critic de artă şi care încearcă să ridice probleme impuse de necesitatea de a se păstra si dezvolta ceea ce este valoros din trecut si prezent. ARHITECTURA ŞI ARTA LEMNULUI In foarte multe din satele regiunii se păstrează splendide case mai ales din lemn, unele cu porti monumentale, ca si în linele părti ale Olteniei lui Brâncuşi, Ghiaţă, Ţuculescu, sau în alte regiuni ale tării. Există si la Muzeul Satului case si porti monumentale din Berbesti si Ieud sau biserici maramureşene ca aceea de la Dragomireşti (1722). La Muzeul Omului din Paris se află de asemenea o poartă monumentală, cu splendide motive decorative, asemănătoare, prin unele torsade sau tocuri ca de frînghii răsucite, cu cele frecvente în unele părţi ale Maramureşului. Ca motive decorative, porţile maramureşene, înalte şi frumoase ca nişte arcuri de triumf, poartă reliefuri stilizate cu discul solar, ochiuri-perechi, diferite flori, mai ales floarea-soarelui, precum si păsări. Am văzut mai multe asemenea porti pe valea Izei. Casele săteşti, construite din birne iscusit cioplite şi cu acoperişuri ţuguiate, în Dante renezi, au misne largi, înconjurate de narmalîc si stilpi. Unii, stîlpi, care susţin streaşină, posedă în partea de sus cite trei ramificaţii, nărînd arbori stilizaţi. Sub diferite forme, arhitecturale sau ale covoarelor, conacul şi vegetaţia sînt mereu prezente în casele oamenilor. Casele de pevalea Izei au uneori proporţiile şi armoniile unor temple antice, ca si tronurile sau lăzile de zestre din interior. In interioarele unor case, mai ales din Oaşa de Dildă, la Bicsad, am văzut, mai de mult, mobile vechi de-o frumuseţe neîntrecută. Mese joase cu tăblii dreptunghiulare, lăzi de zestre, paturi, scaune sau laviţe admirabil proporţionate şi corelate între ele, avînd totodată aspect funcţional şi estetic. Prin simplitatea lor, prin respectarea structurii şi nobleţii lemnului, prin unele sobre motive decorative, mobilele ţărăneşti au devenit foarte moderne, deoarece astăzi predomină în lume gustul pentru simplitate şi funcţionalitate, pentru o decorativitate sobră şi stilizată. Mobilele maramureşene vechi au devenit mai moderne decît mobilele „ cubiste“, banal lustruite şi făcute în serie şi care adesea nu au nici proporţii fericite, nici nu valorifică nobleţea lemnului, ca să nu mai vorbim de dispariţia caracteristicilor şi încîntătoarelor motive decorative. La Muzeul Sighet am văzut recent zeci de tronuri sau lăzi de zestre, diferite alte mobile si obiecte de lemn crestate şi ornamentate, din care îţi dai seanţa de geniul meşterilor din Donor.Si ce varietate de forme, de materiale, de împodobiri ! în afară de acestea, muzeul posedă splendide colecţii de scoarţe şi broderii, ceramică şi picturi pe sticlă, toate în stilul caracteristic locului. Au fost adunate de-a lungul anilor de un priceput şi pasionat cărturar, Francisc Nistor, acum directorul muzeului. Dintr-o iniţiativă personală şi dintr-un devotament pilduitor — acelea ale istoricului şi etnografului Francisc Nistor — acum Sighetul Harmatiei posedă o comoară reprezentativă pentru geniul artistic al regiunii. Muzeul se bucură de sprijinul autorităţilor locale, care ajută la îmbogăţirea zestrei muzeale. Totuşi, obiectele stau atît de înghesuite, unele în depozite, incit, fără un local spatios şi o orînduire adecvată, comorile acestea nu pot fi văzute şi apreciate în adevărata lor lumină.Nistor a adunat şi numeroase măşti, unele folosite la diferite ceremonii şi sărbători. Acestea ne-au părut interesante, dar fără a avea simplitatea arhaică şi forţa expresivă a măştilor din Vrancea. adunate (Continuare în pag. a IV-a) VIAŢA INTERNAŢIONALĂ — Amănunte în legătură cu situaţia din Orientul Apropiat — Un interviu al lui Waldeck Rochet în problemele securităţii europene — W. Brandt despre apropiata sa vizită la Bucureşti DISPUTE FINANCIARE PESTE ATLANTIC După cit se pare, de ambele părţi ale Atlanticului se caută un compromis în mult controversata problemă a reformei actualului sistem monetar interoccidental. Şi aceasta încă înaintea apropiatei reuniuni anuale, de la Rio de Janeiro, a Fondului Monetar Internaţional (F.M.I.). Ce-i drept, această ipoteză contrastează cu rezultatele recentei confruntări, de la Londra, dintre miniştrii de finanţe ai principalelor ţări participante la acest sistem. Cu acel prilej, tentativele ce s-au întreprins în scopul apropierii poziţiei S.U.A. de aceea a ţărilor membre ale Pieţei comune au suferit eşec. Mărul discordiei îl constituie propunerea de a da Fondului Monetar posibilitatea să deschidă noi credite ţărilor cu balanţa de plăţi dezechilibrată. In ce condiţii se vor obţine credite suplimentare ? Care vor fi modalităţile de rambursare ? Iată numai două întrebări la care americanii răspund într-un fel, iar „cei şase" într-altul. Distanţa care separă pe principalii protagonişti nu poate fi, însă, apreciată după dificultăţile de ordin tehnic. Cauza dezacordului este esenţialmente politică. Statele Unite simt tot mai mult nevoia de a obţine — sub o formă sau alta — devize pentru reducerea deficitului balanţei lor de plăţi, care, în ultimii ani, se datoreşte în special escaladării agresiunii în Vietnam. „Cei şase", mulţumită importantelor rezerve în dolari pe care le-au acumulat, sunt capabili să furnizeze aceste devize, dar ţin să condiţioneze gestul lor de obţinerea unei ponderi mai mari în cadrul Fondului şi, în cele din urmă, să anihileze o parte din avantajele pe care le oferă americanilor schema de funcţionare a F.M.I. şi a actualului sistem monetar al lumii capitaliste. Un indiciu în această privinţă l-a constituit şi propunerea membrilor Pieţei comune ca deciziile importante ale Fondului monetar — în care s-ar include, fireşte, şi acelea privind atribuirea creditelor suplimentare — să fie luate cu un minim de 85 la sută din totalul Gh. CERCELESCU (Continuare î n pag. a Vl-a)