Scînteia, septembrie 1967 (Anul 36, nr. 7449-7478)

1967-09-17 / nr. 7465

O probă esenţială a capacităţii tehnice — Consumul de metal în întreprinderile braşovene — Printre caracteristicile importante ale maşinilor şi utilajelor fabricate, specialiştii includ — concomitent cu parametrii lor tehnico-economici — supleţea constructivă, greutatea pro­prie. Acestea doua din urma prezintă însemnătate nu numai prin rolul lor funcţional, ci şi prin influenţa pe care o exercită asupra costului pro­dusului, ştiut fiind că în industria constructoare de maşini metalul in­tră cu pondere mare în chel­tuielile de fabricaţie. Privind prin acest unghi, măsurile întreprinse în­­tr-o serie de uzine din regiunea Bra­şov şi din alte părţi in vederea gos­podăririi raţionale a metalului răs­pund direct sarcinilor trasate în a­­cest domeniu de Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie anul trecut. Primele rezultate ale acestor mă­suri sunt deosebit de importante. Nu­meroase uzine constructoare de ma­şini din regiune — cităm dintre ele Fabrica de scule Rîşnov, Fabrica de cabluri şi radiatoare Braşov, „Inde­­pendenţa“-Sibiu ş.a. - au reuşit anul acesta să reducă sensibil cantităţile de oţeluri, laminate, ţevi etc. folo­site pentru un produs, realizînd în­semnate economii faţă de normele de consum planificate. Angajamen­tele luate la începutul anului în pri­vinţa micşorării consumului de me­tal devin astfel o realitate vie, ceea ce demonstrează capacitatea de con­cepţie, experienţa cadrelor tehnice şi economice din unităţile respective în perfecţionarea activităţii produc­tive. In evident contrast cu suc­cesele dobîndite pe ansamblul re­giunii, se află două din marile întreprinderi constructoare de ma­şini braşovene : „Tractorul“ *4 „Steagul roşu“. La Uzina de trac­toare s-au consumat in plus, în pri­ma jumătate a anului, 408 tone me­tal — cantitate din care s-ar putea fabrica peste 120 de tractoare U-650 — iar la Uzina de autocamioane : 267,7 tone metal Căutînd să aflăm un răspuns la întrebarea : cum se explică încălcarea normelor de con­sum la oţel, fontă şi laminate, direc­torul general de la „Tractorul“, tov. Emil Oniga, a adus în discuţie evo­luţia curbei consumului de metal in cursul anului . „ In primele luni, acesta se situ­ează deasupra normei planificate, dar sîntem siguri că în ultima parte a anului vom fi sub această normă, recuperînd pierderile şi chiar obţi­­­nînd o economie însemnată de metal. Un raţionament discutabil. Compa­­rativ cu anul trecut, se semnalează o tendinţă pozitivă de micşorare a consumului de metal pe un tractor. Dar ea este însoţită încă de perpe­tuarea şi chiar de amplificarea unor neajunsuri în gospodărirea metalu­lui, precum şi de volumul ridicat de rebuturi din unele secţii ale u­­zinei.­­ La noi, ne spunea tov. Constan­tin Suţu, secretarul comitetului de partid de la „Steagul roşu“, au exis­tat la începutul acestui an păreri care puneau în cumpănă temeinicia sarcinilor date de forul tutelar în ce priveşte reducerea consumului de metal. In urma unei analize mai a­­mănunţite, conducerea uzinei a ajuns la concluzia că normele de consum sunt juste, realizabile. Pen­tru fundamentarea lor s-a întocmit, în urma unor studii minuţioase asu­pra construcţiei şi tehnologiei piese­lor din structura autocamioanelor, un amplu plan de măsuri tehnice şi organizatorice. Ceea ce merită subliniat aici este că în primele luni ale anului a exis­tat în uzină un spirit emulativ pu­ternic pentru evidenţierea posibili­tăţilor de a micşora consumurile de metal. Sub conducerea organiza­ţiei de partid, s-a făcut o ana­liză minuţioasă asupra necesarului de oţel, laminate, tablă pentru prin­cipalele repere, stabilindu-se ce e de făcut pentru a înlătura acele puncte slabe în construcţia sau teh­nologia lor de prelucrare care du­ceau la dimensionarea exagerată a consumurilor. Din păcate, realizările de pînă acum nu sunt încă la nivelul aşteptărilor. în loc să se încadreze în consumurile normate, uzina folo­seşte în continuare cantităţi mai mari de metal la fabricarea princi­palelor sortimente. A greşit con­ducerea uzinei în calculele sale, sau şi-a supraestimat cumva pro­priile forţe ? Nici vorbă de aşa ceva. Calculele au fost bune, numai că măsurile preconizate nu s-au a­­plicat în ritmul şi la termenele pre­văzute. La începutul lunii iulie mai erau de realizat 17 din cele 63 de obiective prevăzute în planul spe­cial elaborat în vederea reducerii consumului de metal. Precizăm : pla­nul respectiv, în întregime, trebuia să fie îndeplinit în primul semes­tru al anului. Lipsa de finalitate Ing. Nicolae PANTILIE (Continuare in pag. a IlI-a) Spirală industrială la Bîrleşti — Tg Jiu Foto : FI. Roşoga 1N PAG A VI-A • Succesul conferinţei de la Kinshasa • Conferinţa de presă a lui U Thant • încheierea Congresului mondial al '-‘ra­ţii? PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXVII Nr. 7465 Duminică 17 septembrie 1967 6 PAGINI - 30 BANI A intrat în probe de producţie UN MARE COMPLEX DE CRACARE CATALITICĂ­ ­ Complexul de cracare catali- g p tică de la rafinăria Brazi (foto- a - grafia de sus) construit în H 1 numai 18 luni — timpul cel g 3 mai scurt realizat în ţara H ^ noastră la lucrări de asemenea j ×p amploare şi complexitate — a in- (D M trat în probe de producţie la 12 jjj­­ septembrie. Ing. Florin Şovăială, §j §j şeful serviciului investiţii, ne-a 11 § relatat pe scurt modul în care g s-a obţinut acest important suc- || ces : „Colaborarea fructuoasă B­­) dintre beneficiari, proiectanţi şi S g constructori, mecanizarea la­i Ion ȘTEFAN g ~ | (Continuare în pag. a IlI-a) g| VALIJOARA Traian COŞOVEI Veneam dintr-o călătorie mai lungă prin satele Dobrogei şi a­­veam vii în minte zeci, sute de chipuri de oameni minunaţi — in­gineri, medici, profesori, învăţă­tori, tehnicieni, plini de sănătate şi de robusteţe, plini de un optimism molipsitor, veseli şi încrezători şi prin toată înfăţişarea lor, prin toa­te preocupările lor îmi rămîneau ca nişte stejari tineri crescînd în mijlocul satelor. De la ei aflasem o adevărată cronică vie a tuturor evenimentelor din sate, a tuturor faptelor şi situaţiilor şi probleme­lor ; din vorbele lor prindeau via­ţă şi foşnetul lanurilor, şi aroma li­vezilor, şi cîntecele căminelor cul­turale, şi mireasma ploilor, şi do­goarea soarelui, — şi ceea ce mă bucura cel mai mult şi trezea ad­miraţia mea pentru aceşti oameni — era sentimentul că ei partici­pau cu toată fiinţa lor la viaţa sa­telor lor. Erau de acolo — aşa spu­neam. Sînt intelectuali, se văd foar­te vrednici şi sunt de aici — aşa spuneam şi îi iubeam. Şi acum mă întorceam, cu toată această frumuseţe umană în mine — şi alături de mine era o doam­nă, tînără, cochetă. Valijoara pe care o ţinea lîngă ea pe banchetă era un magnetofon. Mergea la Bucureşti să înregistre­ze, la nişte prieteni, muzică uşoară; mergea să-şi aranjeze părul şi alte cîteva treburi... împreună cu soţul, făcea medici­nă la ţară — erau în al treilea an... Erau din regiune. — Cum o duceţi ? Cum v-aţi a­­comodat ? Am vorbit mult despre viaţa lor în satul acela. — Cum e viaţa ? Cum vă dis­traţi ? Se aduc filme ? Se dau ser­bări la căminul cultural ? Există viaţă culturală ? Ce filme aţi mai văzut ? Aveţi un cerc de prieteni ? Doamna nu ştia nimic. Poate era cămin cultural, poate era ceva via­ţă culturală, — dar ei nu se du­ceau. — Vedeţi filme, teatre la Con­stanţa ? — Nici la Constanţa — a spus. Avem magnetofonul , ne luăm mu­zică de la Bucureşti, de la prieteni, avem televizorul. Piese, teatre, fil­me — mergem la Bucureşti. — Cişmele bune sunt pe aici ? — Noi bem ape minerale... N-am băut niciodată apa de aici. Prin urmare — nici apa n-o beau din locul în care erau obli­gaţi (am înţeles) să-şi ducă munca de medic. Apa — de la Borsec, laptele de la un Gostat, carnea de la Constanţa, muzica de la Bucu­reşti, cărţile de la Bucureşti, fil­me, teatre — de la Bucureşti. Pă­rul, în mod sigur, şi-l făcea la Bucureşti, se îmbrăca la Bucureşti. Nici măcar la Constanţa nu aveau ce face — nici Constanţa nu sa­tisfăcea gusturile lor. Nimic co­mun cu satul, nimic de împărţit­, nici o treabă, nici o grijă, nici o bucurie, nici o supărare, nici o nemulţumire, nici apa de băut, nici ploaia. Nici o treabă cu regiunea — direct cu Bucureştiul lucrau. Şi casa, de altfel, era in marginea sa­tului la şosea, cu maşinuţa gata de plecare. Doar consultaţiile la dis­pensar — stricta datorie — în gra­bă, în fugă, cu gindul la Bucu­reşti — doar atît cît un scafandru coboară în adîncul mării să-şi facă datoria. Atît, cît cufundarea unui scafandru, cît incursiunea de opt ore pe zi pe o insulă. Viaţa pe o insulă — insulari în mijlocul oa­menilor ! ...Şi mi-am adus aminte de zecile de medici pe care i-am cunoscut in satele dobrogene, in satele lor, de mulţimea de învăţători, de pro­fesori, de ingineri pe care i-am cunoscut în satele lor. Şi m-am în­tristat. Atîta înstrăinare mi s-a părut imorală. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii India Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­­diu în Republica Socialistă Romo­­cretar general al Comitetului Cen­­nia, Amrik Singh Mehta, în au­­tral al Partidului Comunist Român clienţă de prezentare, a primit simbata, 16 septembrie î­n 1967, pe ambasadorul extraordinar Cu aceasta ocazie a avut loc­­ și plenipotențiar al Republicii In­ convorbire cordială. Argumente pentru un studiu sistematic al culturii româneşti Este un lucru comun in conştiinţa naţională contemporană faptul că impetuoasa dezvoltare a ţării noastre — temeinică şi multilaterală — de­curge firesc din descătu­şarea forţelor de creaţie a maselor, fiind un coro­lar al politicii de partid şi de stat menită să valo­rifice potenţele plenare şi virtuţile specifice ale poporului nostru. în mod necesar, un loc important in opera de reconstruc­ţie materială şi spirituală a ţării este rezervat sis­temului de educaţie şi învăţămint, înţeles nu numai ca un mijloc de pregătire a viitorilor spe­cialişti, ci, deopotrivă, şi ca o vastă şcoală pentru formarea şi consolidarea spiritului cetăţenesc. Se ştie că, în programa analitică a şcolilor ele­mentare şi medii de toate categoriile, istoria po­porului român şi istoria limbii şi literaturii ro­mâne sunt disciplinele de bază pentru punerea în lumină a tradiţiilor de luptă şi a bogatei moş­teniri spirituale a po­porului nostru. Nume­roase articole, semnate de profesori şi cadre de specialitate au subliniat în ultimul timp impor­tanţa educativ-patriotică a acestor discipline a căror prevedere în şcoală Vasile DRĂGUŢ opinii se cere a fi considerată cu sporită exigenţă. Desigur, acumularea de cunoştinţe privind is­toria şi limba poporului român are ca principală finalitate nu doar o me­canică înscriere de date, ci în primul rînd stator­nicirea sentimentelor de demnitate naţională, de încredere adine înţeleasă în vitalitatea şi puterea de creaţie a poporului nostru. Analizînd această problemă în toate impli­caţiile ei, ajungem la concluzia că modul tra­diţional de rezolvare, cu toate meritele sale care nu pot fi contestate, este mult prea îngust, inca­pabil să satisfacă pînă la capăt misiunea grea şi de răspundere a valori­ficării largi a patrimo­niului naţional (Continuare în pag. a IV-a) SPORT „TURUL ROMÂNIEI“ C. Gri­gore a cîştigat „etapa urcu­şurilor". Acelaşi lider - Emil Rusu. Astăzi - proba de contratimp in­dividual ■ Pe terenurile de fotbal ■ Derbi de un gen deosebit... (citiţi în pagina a V-a, rubrica de sport) Plutonul condus de Moiceanu coborînd serpentinele spre Bălăuşeri Telefoto : AGERPRES VIZITA PRIMULUI MINISTRU Al REPUBLICII TURCUL, SULEYMAN DEMIRI­ Sîmbătă dimineaţa, primul minis­tru al Turciei, Suleyman Demirel, cu soţia, împreună cu ministrul a­­facerilor externe, Ihsan Sabri Ca­­glayangil, şi soţia, şi celelalte per­soane oficiale turce au plecat cu avionul într-o scurtă călătorie pe litoral. Oaspeţii turci au fost însoţiţi de Alexandru Roabă, ministrul petro­lului, Vasile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, şi Ion Drînceanu, ambasadorul Repu­blicii Socialiste România la An­kara. La aeroportul oraşului Constan­ţa, premierul turc a fost salutat cordial de Petre Nicolae, preşedin­tele sfatului popular al oraşului şi de alte persoane oficiale locale. Ti­nere în costume naţionale dobro­gene au oferit oaspeţilor flori. Oaspeţii au făcut o vizită la Sfa­tul popular al oraşului Constanţa, unde preşedintele statului a făcut o scurtă prezentare a oraşului şi li­toralului. A fost vizitată apoi moscheea din Constanţa, unde oas­peţii au fost întîmpinaţi de mufti­ul Iacub Mehmet, şeful cultului musulman din România. Muzeul arheologic, cu vestigiile sale milenare, a constituit, de a­­semenea, un loc de popas. Pără­sind cunoscutul aşezămînt de cul­tură constănţean, premierul turc a adresat prof. Vasile Canarache, directorul muzeului, calde felici­tări pentru posibilitatea ce i-a fost oferită de a cunoaşte, prin interme­diul bogatelor exponate, aspecte ale trecutului îndepărtat al aces­tor meleaguri româneşti. Coloana maşinilor s-a îndreptat apoi spre staţiunea viticolă Mur­­fatlar, unde oaspeţii turci au fost salutaţi de ing. Nicolae Barbu, vi­cepreşedinte al Consiliului Supe­rior al Agriculturii, şi de ing. Pe­tre Tomoroagă, directorul staţiu­nii. Dînd o înaltă apreciere felului în care munca de cercetare ştiinţi­fică îmbinată cu o tehnică moder­nă a reuşit să valorifice într-un mod intensiv pămînturile dobroge­ne — al căror exemplu edificator este Murfatlarul — premierul turc a urat gazdelor succese tot mai bo­gate în activitatea lor. A urmat o vizită cu maşinile la Mamaia şi Eforie Nord. In această ultimă localitate, la hotelul „Euro­pa“, preşedintele Sfatului popular al oraşului Constanţa, Petre Nico­lae, a oferit un dejun în cinstea oaspeţilor. In timpul dejunului, gazda şi premierul turc au toastat pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor de prietenie şi colabo­rare dintre România şi Turcia. In timpul vizitei pe litoral, nu­meroşi localnici şi turişti străini au salutat călduros pe oaspeţii turci. Seara, primul ministru al Tur­ciei, Suleyman Demirel, cu soţia, împreună cu preşedintele Consiliu­lui de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi soţia, au asistat la con­certul prezentat, în sala mare a Palatului, de orchestra simfonică a Radioteleviziunii române, cu con­­cursul violonistului Isaac Stern, în cadrul Festivalului internaţional „George Enescu“. Au luat parte, de asemenea, per­soane oficiale române şi turce. Concertul s-a bucurat de un fru­mos succes. Au fost oferite flori din partea celor doi şefi de gu­verne. (Agerpres) Stagiune nouă la Naţionalul bucureştean Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" şi-a deschis sîmbătă seara stagiunea 1967—1968. Pe scena sălii Comedia a fost prezentată drama istorică „Apus de soare" de Delavrancea. Cunoscuta lucrare a dramaturgiei româneşti a a­­părut într-o nouă montare, datorată regizorului Sică Alexandrescu, avînd în rolul lui Ştefan cel Mare pe Geor­ge Calboreanu. In sala Studio, activi­tatea va fi reluată la 23 septembrie cu o premieră —e „Seringa" de Tu­dor Arghezi, în regia lui Moni Ghe­­lerter. In continuare, Naţionalul bucu­­reştean va mai oferi în premieră lu­crările româneşti: „Martin Bormann“ de Marin Preda, „Să nu-ţi faci pră­vălie cu scară“ de Eugen Barbu, „Jo­cul adevărului" de Sidonia Drăguşa­­nu, iar din dramaturgia universală, „Romeo şi Julieta" de Shakespeare şi „Idiotul“ după Dostoievski. (Agerpres) Normele de civilizaţie în transportul auto Pentru cetăţeanul minat la drum de cele mai diverse treburi a deve­nit un lucru obişnuit să apeleze la serviciile transportului auto. O reţea de trasee în continuă dezvoltare şi un număr tot mai mare de autobuze străbat ţara în lung şi-n lat, între cetăţeni şi unităţile D.R.T.A. se sta­bilesc relaţii bazate pe obligaţii şi cerinţe reciproce : existenţa unor orare precise, sincronizate cu con­diţiile locale şi cu cerinţele speci­fice ale călătorilor ; operativitate şi respectare strictă a graficelor de parcurs ; asigurarea unui confort corespunzător in vehicule ; încetă­­ţenirea unei atitudini corecte, civi­lizate atît din partea personalului de deservire cit şi a călătorului. Privind lucrurile din aceste puncte de vedere, se poate afirma că în regiunea Hunedoara s-au fă­cut eforturi reale. Tot ALEXAN­DRU DEVIANU, directorul D.R.T.A., ne relata că pe harta regiunii sunt însemnate trasee de autobuze care însumează peste 1 600 km. Cu ex­cepţia satelor inaccesibile din munţi, toate localităţile beneficiază de ser­viciile transportului auto. In paralel, s-au adus îmbunătăţiri orarelor, au fost evitate în bună măsură întîr­­zierile, iar condiţiile de călătorie sunt mai apropiate de cerinţe. Intr-adevăr, îmbunătăţirile amin­tite nu pot. Ei contestate. Din toate acestea, s-ar putea desprinde oare concluzia că transportul călătorilor a fost pus la punct ? Răspunsul nu este în întregime afirmativ ; în rela­ţiile dintre cetăţeni şi unităţile D.R.T.A. se mai menţin o seamă de anomalii, care dau o notă nesa­tisfăcătoare calităţii serviciilor pres­tate de transportul auto. Care sunt aceste neajunsuri ? Primul, şi unul din cele mai im­portante, îl constituie diferenţa din­tre numărul scriptic al mijloacelor de transport şi al acelora care cir­culă în realitate, ceea ce provoacă anularea unor curse, întîrzieri şi abateri repetate de la programul de călătorie. De aici nemulţumiri din partea călătorilor şi, mai ales, a salariaţilor care se deplasează zil­nic cu autobuzele spre locurile de muncă şi spre casă. Tov. ION LA­­ZARUŢ, inginer-şef adjunct al D.R.T.A., ne-a prezentat un tablou al situaţiei : „Avem un mare număr de autobuze, dar dintre acestea nu sunt active decit 270 , 47 de autobuze stau pe butuci, în aşteptarea repa­raţiilor capitale. Alte 48 de maşini şi-au depăşit de mult norma de ru­laj, dar în loc să fie trimise la re­parat, sunt folosite în continuare. In aceste condiţii, maşinile în circula­ţie sunt suprasolicitate, se uzează prematur, se accentuează şi mai mult situaţia grea în care ne găsim". L. VISKI corespondentul „Scînteii“ (Continuare în pag. a II-a) CORESPONDENȚĂ DIN HUNEDOARA I / In ziarul de azi ■ Autoritatea morală a comunistului ■ Comăneştiul nu mai devorează bugete ■ Natura se răzbună pe cei ce o ignoră ■ Puterea de atracţie a Universităţii populare ■ Festivalul şi concursul internaţional „George Enescu“

Next