Scînteia, octombrie 1967 (Anul 36, nr. 7479-7509)
1967-10-23 / nr. 7501
DOCUMENTELE PLENAREI C. C. AL P. C. R. In dezbatere din 5-6 octombrie 1967 O răspundere comună a locatarului şi proprietarului: ÎNTREŢINEREA LOCUINŢELOR Ca om al cifrelor şi datelor statistice, am avut prilejul, mai mult decit alţii, să fac comparaţii şi calcule gospodăreşti, constatînd că pentru administrarea şi conservarea fondului locativ statul cheltuieşte sume mult mai mari decit cele încasate din chirii. De ce ? Pentru că legislaţia locativă actuală, precum şi rosturile încetăţenite de mai multă vreme barau drumul unei activităţi pozitive. Şi în regiunea Ploieşti s-a construit mult în ultimii ani. Şi, aşa cum se prevede în Hotărirea plenarei C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie a.c., se vor investi în continuare noi şi importante sume de bani pentru construcţii de locuinţe. Dar se pune întrebarea : efortul cetăţeanului — chiriaş este pe măsura celui depus de stat ? Incontestabil că nu ! Multe case, primite de la stat, sunt lăsate de chiriaşi să se degradeze, aceştia neîndeplinindu-şi elementarele obligaţii de locatari. In anul 1966 veniturile din chirii, în regiunea Ploieşti, s-au ridicat la aproape 15 milioane lei. Reparaţiile şi întreţinerea locuinţelor au costat însă 51 milioane. Deci statul a scos din vistieria lui 36 milioane să acopere cheltuielile pentru reparaţii. Orice om bine intenţionat va recunoaşte că statul nu poate cheltui la nesfîrşit sumede-a dreptul impresionante) pentru remedierea unor stricăciuni provenite de multe ori din neglijenţa locatarilor. Noul regim de chirii stabileşte alte tarife, care echilibrează balanţa de cheltuieli făcute de stat în acest sector şi creează în acelaşi timp posibilităţi mai mari pentru o bună îngrijire şi conservare a clădirilor. In prezent, calculat la valoarea chiriei actuale, un apartament se amortizează în circa 110 ani. Desprind de aici necesitatea unei responsabilităţi mari de ambele părţi , a chiriaşului, căruia trebuie să i se precizeze obligaţiile, cît mai detaliat cu putinţă, în contractul de închiriere , a întreprinderilor teritoriale pentru locuinţe şi a asociaţiilor de locatari — cum preconizează hotărirea. Referindu-mă la noile organisme prevăzu- Vasila CUSTURA director adjunct al Direcţiei regionale de statistică Ploieşti (Continuare în pag. a IlI-a) în legătură cu Hotărirea privind locuinţele şi chiriile, în presă au şi apărut ecouri, luări de poziţie, s-au adus alte argumente care explică necesitatea măsurilor preconizate. Eu aş vrea să mă refer, în cele ce urmează, la un capitol care interesează un mare număr de cetăţeni şi anume la noul regim al chiriilor. După cum se arată în hotărîre, nivelul scăzut al chiriilor plătite în prezent (tariful de bază a rămas neschimbat din 1953, cînd salariul mediu lunar era de 447 lei), necuprinderea în calcul a dependinţelor, precum şi cheltuielile mari pentru administrarea şi întreţinerea fondului locativ au dus la o situaţie anormală şi păgubitoare pentru stat , chiriile încasata nu acoperă decît 35—40 la sută din cheltuielile unităţilor de gospodărie locativă. Că aşa stau lucrurile rezultă cu prisosinţă din următoarele date cu privire la încasările din chirii şi la cheltuielile făcute pentru fondul locativ în acest an în raionul Lenin : încasări — circa 15 milioane de lei, cheltuieli — peste 40 miioone lei. Deci, numai pentru fondul locativ din raionul nostru statul pierde anul acesta 25 milioane de lei. La fondul locativ din toate oraşele ţării anul trecut s-au înregistrat pierderi de 537 milioane de lei. Dacă s-ar menţine actualul tarif al chiriilor, calculele arată că în 1970 pierderile ar ajunge la 700 milioane de lei. Oricine îşi poate da seama că aceasta nu este o treabă gospodărească. Cerinţele dezvoltării economiei naţionale, corespunzător intereselor întregului popor, impun ca şi în domeniul gospodăririi fondului locativ, pentru a cărui dezvoltare se investesc anual miliarde de lei (în actualul cincinal 18 miliarde !), să se aplice principiile economice, adică chiriile încasate să acopere integral cheltuielile efectuate pentru amortizarea, întreţinerea şi administrarea fondului locativ. Dar pe lîngă faptul că tariful actual al chiriilor nu asigură acoperirea cheltuielilor pentru conservare și administrarea fondului locativ, el nici nu este echitabil. De aceea, Hotărirea plenarei stabilește o serie de criterii urmărind ca chiriile să acopere cheltuielile pentru fondul locativ şi, totodată, să reflecte, pe de o parte, gradul de confort al locuinţei respective şi, pe de altă parte, posibilităţile materiale ale chiriaşului. Cu alte cuvinte ca chiriile să fie echitabile. Este vorba, în primul rînd, de faptul că, după vechiul tarif, chiria se calculează numai pentru camerele de locuit, camere care reprezintă doar circa 65 la sută din suprafaţa locuinţelor. Or, gradul de confort al unei locuinţe, după cum bine se ştie, nu depinde doar de suprafaţa locuibilă, care a fost luată pînă acum în calcul la stabilirea chiriei, ci în foarte mare măsură de mărimea şi numărul dependinţelor — bucătărie, baie, cămară, vestibul etc. După vechiul regim al chiriilor, locatarul unei locuinţe fără dependinţe plătea aproape aceeaşi chirie ca locatarul unui apartament de aceeaşi mărime, dar cu toate dependinţele, din cauză că acestuia din urmă i se adăuga un procent foarte mic la tariful de bază al calculului suprafeţei locuibile. Acest calcul nu era just, pentru că dependinţele ocupă circa 35 la sută din suprafaţa folosită de locatar şi pentru ele se investesc aproape jumătate din fondurile folosite la construcţia apartamentului. De fapt, tocmai la aceste părţi ale locuinţei, dotate cu instalaţii costisitoare şi pentru care pînă acum nu s-au încasat sumele cuvenite drept chirii, se fac, în schimb, cele mai mari cheltuieli de reparaţii. In al doilea rînd, chiria trebuie să reflecte un alt element important al confortului — modul cum se face încălzirea. Se știe doar că este de preferat un apartament cu suprafață locuibilă mai mică, dar avînd încălzirea centrală sau gaze la sobă. Majorarea de 30 la sută pentru încălzirea centrală sau cu gaze este de aceea pe deplin justificată. Iată, deci, de ce este necesar să se ia în calcul şi celelalte suprafeţe folosite de chiriaş, precum şi modul de încălzire. Stabilindu-se tarife atît pentru suprafaţa locuibilă, cît şi pentru dependinţe se asigură astfel amortizarea investiţiilor şi reparaţiile ce se execută. Alte prevederi ale hotărîrii se referă la majorări pentru spaţiul excedentar. Este adevărat că şi vechiul regim al chiriilor prevede majorări, dar, nivelul chiriei fiind scăzut, făcea ca chiria încasată să nu fie pe măsura avantajelor de care se bucură deţinătorul spaţiului excedentar. Ţinînd seama de zonele de amplasare a locuinţelor, socotesc echitabilă măsura de a se majora chiria cu 10 la sută pentru locuinţele aflate în zone centrale şi vile, acestea oferind avantaje care Vasile NUŢESCU şeful serviciului fond locativ I.A.L. raionul Lenin (Continuare în pag. a 111-a) Criterii echitabile la stabilirea chiriilor RECORD LA BAIA SPRIE Exploatarea minieră Baia Sprie, din regiunea Maramureş, A ÎNDEPLINIT PLANUL ANUAL, FIZIC ŞI VALORIC, AL LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢIE Şl MONTAJ PREVĂZUTE A SE EXECUTA IN REGIE PROPRIE. Printre aceste lucrări se numără construirea unui baraj necesar creării unei rezerve de peste 250 000 mc de apă pentru nevoile exploatării. În acelaşi timp, s-au terminat lucrările de deschidere a unui nou orizont minier, iar pentru asigurarea materialului necesar unor operaţii în subteran, a fost creată o carieră nouă. La obţinerea acestor succese a contribuit faptul că brigăzile de mineri au fost înzestrate cu platforme mobile special adaptate cerinţelor procesului de săpare a lucrărilor ascendent-verticale. Totodată, în fiecare brigadă lucrează cîte un miner care posedă cunoştinţe de mecanică şi de întreţinere a utilajului din dotarea tehnici. Astfel, la săparea suitorilor au fost obţinute viteze medii lunare de peste 100 m,la ceea ce, pentru condiţiile de zăcămînt ale exploatării din Baia Sprie, constituie un record. (Agerpres) PROLETARI DÎN TOATE TÂRÎLE, MÎTÎ-VÂ! Anul XXXVII Nr. 7501 Luni 23 octombrie 1967 4 PAGINI - 30 BANI Turneul final al competiţiei mas- culine de baschet „Cupa Româ- I niei“ s-a încheiat ieri cu victoria echipei Dinamo Bucureşti, urmată de Steaua, I.C.F. şi Poli- I tehnica Bucureşti, Iată rezulta- | tele ultimei etape Dinamo — ■ Steaua 79—69, I.C.F. — Poli- I tehnica 62—61. Baschetbaliştii dinamovişti urmează să ne re- I prezinte ţara în competiţia inter- I naţională „Cupa cupelor“, ln I fotografie , fază din meciul I I.C.F. — Politehnica INVENTIVUL ŞI DESCURCĂREŢUL Cum de-am ajuns, parcurgînd paginile unei cărţi de înaltă rigoare ştiinţifică („Statistica nivelului de trai al populaţiei“ — tehnica de calcul şi analiza economică — Ed. Didactică şi Pedagogică — Bucureşti 1967) să mă gindesc tocmai la o paralelă între noţiunea de „inventiv" şi cea de „descurcăreţ“ . Poate că, parcurgînd aceste rinduri, cititorul mă va înţelege. In orice caz, îmi cer scuze de la bun început, făcînd precizarea că cele ce urmează sînt doar nişte simple însemnări pe marginea filelor unei cărţi, sînt gînduri ivite pe parcursul lecturii sau, poate, mai bine zis, în paralel cu ea. Trebuie să mărturisesc deosebita emoţie pe care mi-o provoacă cifrele într-adevăr grăitoare, ştiinţa de a le aşeza în aşa fel încît ele să vorbească de la sine. Iar, în opera citată, prin însuşi domeniul pe care îl abordează, afli tocmai asemenea cifre. Aşadar, undeva, cam după vreo 200 de pagini, ajungînd la capitolul „Statistica veniturilor populaţiei din fondurile sociale de consum“ m-am surprins gîndindu-mă, nu ştiu de ce, la omul inventiv animat de căutare creatoare. S-a întîmplat aceasta, poate, datorită convingerii că, cu cît ai mai mulţi oameni inventivi, cu atît asiguri o dezvoltare mai rapidă în toate domeniile de activitate, aceasta reflectîndu-se, desigur, şi în nivelul de trai. Strădania de a afla căi noi, soluţii adaptate la condiţiile sau Corneliu LEU la necesităţile contemporaneităţii a fost apreciată întotdeauna de omenire, pentru că aceasta a însemnat o apropiere şi o aprofundare a legilor ei. Ingeniosul, spiritul inventiv, este privit cu admiraţie, cu încintare, cu simpatie, pe opinn tru că fiinţa lui reprezintă creaţia. Creaţia în acţiune, care reclamă într-adevăr sentimente de îneîntare şi admiraţie. Intr-un singur caz acestea se pot schimba , cînd ingeniozitatea nu este pusă în slujba unui scop constructiv. In această situaţie, ea nu creează ci neagă, şi reacţiile pe care le poate trezi sînt teama, îngrijorarea, instinctul de apărare, ura. Gîndindu-ne la acestea ne vine desigur în minte imaginea ingeniozităţii hoţului, a criminalului, a escrocului. Există insă şi forme ale acestei „ingeniozităţi“ care în societăţile trecute au fost catalogate drept „onorabile“. De exemplu, exploatarea, ingeniozitatea de a stoarce cît mai mult profit din munca al* tora, afacerile veroase, aranjamentele de culise avînd drept scop profitul personal indiferent de mijloacele prin care era obţinut. Aici ingeniosul se transformă în „descurcăreţ“ — termen întrebuinţat cu orice fel de ton — chiar aprobativ, poate, dar nu cu admiraţie. Acest descurcăreţ este şi cel care poate înşela, şi cel care poate duce cu vorba, şi cel care poate frustra găsind portiţe faţă de rigorile legii. Şi el se adaptează legilor, condiţiilor noi economice şi sociale, dar în felul lui. Ajungînd aici m-aş opri la unul dintre aspecte : modul în care ştiu unii să tragă profit de pe urma fondurilor sociale de consum puse la dispoziţia noastră de către societate ca o parte a plusprodusului muncii pe care o efectuăm. A venit la mine, foarte fericit, un moş de-al meu care a lucrat ani buni, cu ambiţie şi tragere de inimă, într-o cooperativă agricolă de producţie. „Sunt pensionar — mi-a spus — sunt pensionar ca notarii, ca învăţătorii, ca funcţionarii de la oraş !“ Era ţanţoş şi plin de o demnitate deosebită. M-a impresionat mult această conştiinţă de sine săpată temeinic în structura existenţei lui şi-am stat de vorbă multă vreme despre asta. Cînd ne-am mai încins, omul, în bucuria lui, a mai făcut o precizare : „Ei, poate c-ar fi durat mai mult, s-ar mai fi tărăgănat nişte zile, dar a pus umărul cuscrul Costică, îl știi, nu z Ăla care-i neam cu noi dinspre bunică-ta. L-am cinstit pe el cu (Continuare in pag. a Il-a) IN PAG. A ll-A ■ Drepturile stomatologiei... ■ Din programul emisiunilor radiofonice ■ „Mercur“ la domiciliu sport! ----------------1 • „SAPTAMWA PREOLIM- | PICI" : avalanşă de recor- I duri mondiale la ciclism; | trăgătorul român Gh. Fio- . rescu - medalie de argint | • Fotbal: DUPĂ ZECE E-I TAPE, F. C. ARGESUL IN FRUNTEA CLASAMENTULUI; | „CODAŞELE" AU ACUMU- I LAT CITE UN PUNCT : NOTE . - Reflecţii asupra selecţio- I narii şi omogenităţii • REPREZENTATIVELE NOASTRE DE VOLEI PLEACĂ ASTĂZI LA „EURO- . PENELE" DIN TURCIA •REZULTATE DIN CAMPIO- | NATELE DE RUGBI, BASCHET, HANDBAL, POLO ALTE STIRI DIN TARA ŞI | DE PESTE HOTARE || Dezvelirea unui monument Brancuşi in Parcul Herăstrău în cadrul manifestărilor prilejuite de comemorarea a 10 ani de la moartea lui Constantin Brăncuşi duminică dimineaţa a fost dezvelit, in Parcul Herăstrău, un complex sculptural dedicat genialului artist. Lucrarea, realizată de artistul poporului Ion Irimescu, vicepreşedinte al Uniunii artiştilor plastici, înfăţişează pe Constantin Brâncuşi încadrat de tradiţionala poartă românească, ale cărei motive au servit ca sursă de inspiraţie a numeroase din operele sale. Pe soclul monumentului este înscris crezul care a călăuzit pe marele artist şi ginditor de artă in întreaga sa creaţie: „Vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor“. La festivitatea dezvelirii complexului sculptural au participat Ion Moraru, vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, istorici şi critici de artă, artişti plastici, precum şi oaspeţi de peste hotare aflaţi in ţară cu prilejul recentului colocviu consacrat lui Constantin Brancuşi. Au vorbit acad. Ion Jalea, preşedintele Uniunii artiştilor plastici, şi prof. Dem Loghin, preşedintele Comitetului de cultură şi artă al oraşului Bucureşti. (Agerpres) Ieri, la dezvelirea monumentului Foto : R. Costin La invitaţia preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, preşedintele Republicii Islamice Pakistan, feldmareşalul Mohamistad Ayub Khan, a luat parte, în cursul zilelor de sîmbătă şi duminică, la o partidă de vînătoare. Vînătoarea s-a încheiat printr-o masă oferită de președintele Consiliului de Stat, la care au participat Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Ion Dragan, secretar general al Consiliului de Miniștri, Mihai Magheru, ambasadorul României în Pakistan, şi alte persoane oficiale. La masă au luat parte, de asemenea, doamna Miangul Aurangzeb, fiica preşedintelui, Syed Sharifuddin Pirzada, ministrul afacerilor externe al Pakistanului, cu soţia, J. K. A. Marker, ambasadorul Pakistanului în România, prinţul Miangul Aurangzeb, deputat în Adunarea Naţională, S. Fida Hassan, secretarul principal al preşedintelui, Altai Gauhan, secretarul Ministerului Informaţiilor şi Radiodifuziunii, şi alte persoane oficiale pakistaneze. Duminică seara, înaltul oaspete şi persoanele oficiale care îl însoţesc au asistat, la Opera română, la spectacolul cu opera „Traviata“. In cursul zilei de sîmbătă, doamna Miangul Aurangzeb, fiica preşedintelui Republicii Islamice Pakistan, împreună cu doamna Sharifuddin Pirzada, soţia ministrului afacerilor externe al Pakistanului, au făcut vizite la Palatul Pionierilor din Capitală, Fabrica de confecţii şi tricotaje şi la Maternitatea Polizu. Duminică dimineaţa, doamna Miangul Aurangzeb, împreună cu ministrul afacerilor externe pakistanez, Sharifuddin Pirzada, şi soţia sa, au vizitat Centrul cinematografic de la Buftea, unde s-au intîlnit cu artişti şi regizori de film români. (Agerpres) Vizitele preşedintelui Republicii islamice Pakistan, feldmareşalul Mohammad Ayub Khan Telegramă Excelenţei Sale domnul Amir Abbas Hoveida primul ministru al Iranului TEHERAN Cu ocazia numirii Excelenţei Voastre în înalta funcţie de prim ministru al Iranului, am deosebita plăcere să vă adresez călduroase felicitări şi cele mai bune urări de succes in îndeplinirea nobilei misiuni ce v-a fost încredinţată. Mă folosesc de acest prilej pentru a exprima convingerea că prietenia şi colaborarea rodnică dintre ţările noastre vor continua să se dezvolte, in interesul celor două popoare şi al cauzei păcii mondiale. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România „ETAJELE" SUBTERANE ALE KAZAHSTAN Nesfîrşite stepe, semideşerturi şi pustiuri cu dune mişcătoare de nisip, pe care numai caravanele de cămile se încumetau să le străbată — astfel se înfăţişa odinioară Kazahstanul, a doua republică unională ca mărime, ocupînd un teritoriu imens între Caspica şi crestele Tian-Şanului. O străveche legendă cazahă spune că un tinăr djighit a găsit odată în stepă o pepită de aur cît un cap de cal. Aflînd de comoară, moşierii din partea locului au vrut să şi-o însuşească, dar djighitul a ascuns-o într-un sipet pe care l-a închis cu cheia, apoi l-a îngropat în pămînt iar cheia a aruncat-o în cer. Veacuri la rînd au căutat oamenii, dar în zadar, comoara îngropată... In toamna anului 1850, cînd o mică ambarcațiune l-a debarcat pe marele poet Taras Şerenko în fortul Alexandrov de pe malul răsăritean al Caspicii, pentru un lung și depărtat exil, peninsula Mangîslak era un pustiu de nisipuri mișcătoare încinse de soarele arzător. Pe atunci nimeni nu bănuia că sub nisipuri, la o adincime de numai 850—900 de metri se ascund zăcăminte petrolifere cu 10—15 orizonturi suprapuse Pînă acum au fost descoperite aici cinci zăcăminte mari şi circa 40 de structuri petrolifere şi gazeifere. Prima exploatare — cea de la Ozeni — a intrat in funcţiune în vara anului 1965. Ea dă o producţie de peste 5 000 tone de ţiţei zilnic. In februarie anul acesta a fost dat în exploatare al doilea zăcămînt, de asemenea cu mai multe „etaje“ de petrol — cel de la Jetbal, cu rezerve suficiente pentru mai multe decenii. Anul acesta peninsula Mangîşlak va da ţării aproape 4 milioane tone de petrol, iar pînă în 1970 extracţia va ajunge aci la 12—15 milioane. Peninsula devine astfel una din cele de la corespondentul nostru la Moscova, Silviu PODINA mai importante zone petrolifere ale Uniunii Sovietice, comparabilă cu Azerbaidjanul. Dacă la început titeiul de aici era transportat spre rafinăria din Guriev cu cisterne, pe calea ferată, acum el curge printr-o conductă pînă în portul Şevcenko, de unde este încărcat în tancuri petroliere. Oraşul Şevcenko este legat de zăcămintele petrolifere printr-o cale ferată, o şosea şi o linie electrică de înaltă tensiune. Pentru aprovizionarea cu apă potabilă a coloniei de sondori de la Ozeni a fost instalată o conductă lungă de 75 de kilometri pînă la sursa de apă dulce descoperită in pustiu, la mare adîncime. In viitor, transportul cantităţilor tot mai mari de petrol se va face printr-o conductă magistrală Şevcenko—Guriev —Volgograd— Lisiceansk, lungă de peste 2 000 de kilometri. ...Pe locul de surghiun al lui Taras Şevcenko, în trei ani s-a înălţat în plin pustiu un oraş nou, ce-i poartă numele. Cartiere de blocuri cu patru nivele, cu o populaţie de 25 000 de locuitori, cinematografe, hotel, braserii, magazine. Deşi oraşul este situat la sute de kilometri de cea mai apropiată sursă de apă potabilă, el ocupă unul din primele locuri în ceea ce priveşte consumul de apă potabilă pe cap de locuitor. Apa este obţinută din Marea Caspică cu ajutorul a două instalaţii de desalinizare, care asigură oraşului circa 20 000 de metri cubi de apă zilnic. Cele două desalinizatoare acoperă nevoile actuale ale oraşului, dar ele vor deveni insuficiente, într-un viitor apropiat, cînd Şevcenko va deveni un important centru industrial. De aceea a şi început construcţia unui nou desalinizator, care va fi acţionat de energie atomică şi care va asigura 150 000 metri cubi de apă zilnic, la un preţ apropiat de cel al apei potabile aduse în alte oraşe prin conducte. Principalul element al acestui desalinizator este filtrul săumolecular, cu orificii care au un (Continuare in pag. a LV-c)