Scînteia, octombrie 1967 (Anul 36, nr. 7479-7509)

1967-10-23 / nr. 7501

DOCUMENTELE PLENAREI C. C. AL P. C. R. In dezbatere din 5-6 octombrie 1967 O răspundere comună a locatarului şi proprietarului: ÎNTREŢINEREA LOCUINŢELOR­­ Ca om al cifrelor şi datelor sta­tistice, am avut prilejul, mai mult decit alţii, să fac comparaţii şi cal­cule gospodăreşti, constatînd că pentru administrarea şi conserva­rea fondului locativ statul cheltu­ieşte sume mult mai mari decit cele încasate din chirii. De ce ? Pentru că legislaţia locativă actua­lă, precum şi rosturile încetăţenite de mai multă vreme barau drumul unei activităţi pozitive. Şi în re­giunea Ploieşti s-a construit mult în ultimii ani. Şi, aşa cum se pre­vede în Hotărirea plenarei C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie a.c., se vor investi în continuare noi şi importante sume de bani pentru construcţii de locuinţe. Dar se pune întrebarea : efortul cetăţeanului — chiriaş este pe măsura celui depus de stat ? Incontestabil că nu ! Mul­te case, primite de la stat, sunt lă­sate de chiriaşi să se degradeze, a­­ceştia neîndeplinindu-şi elementa­rele obligaţii de locatari. In anul 1966 veniturile din chirii, în regiu­nea Ploieşti, s-au ridicat la aproa­pe 15 milioane lei. Reparaţiile şi în­treţinerea locuinţelor au costat însă 51 milioane. Deci statul a scos din vistieria lui 36 milioane să acopere cheltuielile pentru reparaţii. Orice om bine intenţionat va recunoaşte că statul nu poate cheltui la ne­­sfîrşit sume­­de-a dreptul impre­sionante) pentru remedierea unor stricăciuni provenite de multe ori din neglijenţa locatarilor. Noul regim de chirii stabileşte alte ta­rife, care echilibrează balanţa de cheltuieli făcute de stat în acest sector şi creează în acelaşi timp posibilităţi mai mari pentru o bună îngrijire şi conservare a clădirilor. In prezent, calculat la valoarea chiriei actuale, un apartament se amortizează în circa 110 ani. Des­prind de aici necesitatea unei res­ponsabilităţi mari de ambele părţi , a chiriaşului, căruia trebuie să i se precizeze obligaţiile, cît mai detaliat cu putinţă, în contractul de închi­riere , a întreprinderilor teri­toriale pentru locuinţe şi a asociaţiilor de locatari — cum preconizează hotărirea. Referin­du-mă la noile organisme prevăzu- Vasila CUSTURA director adjunct al Direcţiei regionale de statistică Ploieşti (Continuare în pag. a IlI-a) în legătură cu Hotărirea privind locuinţele şi chiriile, în presă au şi apă­rut ecouri, luări de poziţie, s-au adus alte argumente care explică necesi­tatea măsurilor preconizate. Eu aş vrea să mă refer, în cele ce urmează, la un capitol care interesează un mare număr de cetăţeni şi anume la noul re­gim al chiriilor. După cum se arată în hotărîre, ni­velul scăzut al chiriilor plătite în prezent (tariful de bază a rămas neschimbat din 1953, cînd salariul mediu lunar era de 447 lei), necuprinderea în calcul a de­pendinţelor, precum şi cheltuielile mari pentru administrarea şi întreţinerea fon­dului locativ au dus la o situaţie anor­mală şi păgubitoare pentru stat , chiriile încasata nu acoperă decît 35—40 la sută din cheltuielile unităţilor de gospodărie locativă. Că aşa stau lucrurile rezultă cu prisosinţă din următoarele date cu privire la încasările din chirii şi la cheltuielile făcute pentru fondul locativ în acest an în raionul Lenin : încasări — circa 15 milioane de lei, cheltuieli — peste 40 mi­ioone lei. Deci, numai pen­tru fondul locativ din raionul nostru statul pierde anul acesta 25 milioane de lei. La fondul locativ din toate ora­şele ţării anul trecut s-au înregistrat pierderi de 537 milioane de lei. Dacă s-ar menţine actualul tarif al chiriilor, calculele arată că în 1970 pierderile ar ajunge la 700 milioane de lei. Oricine îşi poate da seama că aceasta nu este o treabă gos­podărească. Cerinţele dezvoltării e­­conomiei naţionale, corespunzător in­tereselor întregului popor, impun ca şi în domeniul gospodăririi fondului loca­tiv, pentru a cărui dezvoltare se inves­tesc anual miliarde de lei (în actualul cincinal 18 miliarde !), să se aplice principiile economice, adică chiriile în­casate să acopere integral cheltuielile efectuate pentru amortizarea, întreţi­nerea şi administrarea fondului locativ. Dar pe lîngă faptul că tariful actual al chiriilor nu asigură acoperirea cheltuielilor pentru conservare și admi­nistrarea fondului locativ, el nici nu este echitabil. De aceea, Hotărirea plenarei stabilește o serie de criterii urmărind ca chiriile să acopere cheltuielile pentru fondul locativ şi, totodată, să reflecte, pe de o parte, gradul de confort al locuinţei respective şi, pe de altă parte, posibilităţile materiale ale chiriaşului. Cu alte cuvinte ca chiriile să fie echi­tabile. Este vorba, în primul rînd, de faptul că, după vechiul tarif, chiria se calcu­lează numai pentru camerele de lo­cuit, camere care reprezintă doar circa 65 la sută din suprafaţa locuinţelor. Or, gradul de confort al unei locuinţe, după cum bine se ştie, nu depinde doar de suprafaţa locuibilă, care a fost luată pînă acum în calcul la stabilirea chi­riei, ci în foarte mare măsură de mărimea şi numărul dependinţelor — bucătărie, baie, cămară, vestibul etc. După vechiul regim al chiriilor, locatarul unei locuinţe fără dependinţe plătea aproape aceeaşi chirie ca locatarul unui apartament de aceeaşi mărime, dar cu toate dependinţele, din cauză că aces­tuia din urmă i se adăuga un procent foarte mic la tariful de bază al calculului suprafeţei locuibile. Acest calcul nu era just, pentru că dependinţele ocupă circa 35 la sută din suprafaţa folosită de loca­tar şi pentru ele se investesc aproape jumătate din fondurile folosite la con­strucţia apartamentului. De fapt, tocmai la aceste părţi ale locuinţei, dotate cu instalaţii costisitoare şi pentru care pînă acum nu s-au încasat sumele cuvenite drept chirii, se fac, în schimb, cele mai mari cheltuieli de reparaţii. In al doilea rînd, chiria trebuie să reflecte un alt element important al confortului — modul cum se face în­călzirea. Se știe doar că este de pre­ferat un apartament cu suprafață lo­cuibilă mai mică, dar avînd încălzi­rea centrală sau gaze la sobă. Majo­rarea de 30 la sută pentru încălzirea centrală sau cu gaze este de aceea pe deplin justificată. Iată, deci, de ce este necesar să se ia în calcul şi celelalte su­prafeţe folosite de chiriaş, precum şi modul de încălzire. Stabilindu-se tarife atît pentru supra­faţa locuibilă, cît şi pentru dependin­ţe se asigură astfel amortizarea inves­tiţiilor şi reparaţiile ce se execută. Alte prevederi ale hotărîrii se re­feră la majorări pentru spaţiul exce­dentar. Este adevărat că şi vechiul re­gim al chiriilor prevede majorări, dar, nivelul chiriei fiind scăzut, făcea ca chiria încasată să nu fie pe măsura a­­vantajelor de care se bucură deţină­torul spaţiului excedentar. Ţinînd sea­ma de zonele de amplasare a locuin­ţelor, socotesc echitabilă măsura de a se majora chiria cu 10 la sută pen­tru locuinţele aflate în zone centrale şi vile, acestea oferind avantaje care Vasile NUŢESCU şeful serviciului fond locativ I.A.L. raionul Lenin (Continuare în pag. a 111-a) Criterii echitabile la stabilirea chiriilor RECORD LA BAIA SPRIE Exploatarea minieră Baia Sprie, din regiunea Maramureş, A ÎN­DEPLINIT PLANUL ANUAL, FIZIC ŞI VALORIC, AL LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢIE Şl MONTAJ PRE­VĂZUTE A SE EXECUTA IN RE­GIE PROPRIE. Printre aceste lu­crări se numără construirea unui baraj necesar creării unei rezerve de peste 250 000 mc de apă pen­tru nevoile exploatării. În acelaşi timp, s-au terminat lucrările de deschidere a unui nou orizont mi­nier, iar pentru asigurarea mate­rialului necesar unor operaţii în subteran, a fost creată o carieră nouă. La obţinerea acestor suc­cese a contribuit faptul că brigă­zile de mineri au fost înzestrate cu platforme mobile special adap­tate cerinţelor procesului de să­pare a lucrărilor ascendent-verti­­cale. Totodată, în fiecare brigadă lucrează cîte un miner care po­sedă cunoştinţe de mecanică şi de întreţinere a utilajului din dotarea tehnici. Astfel, la săparea suitori­lor au fost obţinute viteze medii lunare de peste 100 m,la ceea ce, pentru condiţiile de zăcămînt ale exploatării din Baia Sprie, consti­tuie un record. (Agerpres) PROLETARI DÎN TOATE TÂRέLE, M­ÎTÎ-VÂ! Anul XXXVII Nr. 7501 Luni 23 octombrie 1967 4 PAGINI - 30 BANI Turneul final al competiţiei mas-­­ culine de baschet „Cupa Româ- I niei“ s-a încheiat ieri cu victo­ria echipei Dinamo Bucureşti, urmată de Steaua, I.C.F. şi Poli- I tehnica Bucureşti, Iată rezulta- | tele ultimei etape­­ Dinamo — ■ Steaua 79—69, I.C.F. — Poli- I tehnica 62—61. Baschetbaliştii dinamovişti urmează să ne re- I prezinte ţara în competiţia inter- I naţională „Cupa cupelor“, ln I fotografie , fază din meciul I I.C.F. — Politehnica INVENTIVUL ŞI DESCURCĂREŢUL Cum de-am ajuns, parcurgînd paginile unei cărţi de înaltă ri­goare ştiinţifică („Sta­tistica nivelului de trai al populaţiei“ — tehnica de calcul şi a­­naliza economică — Ed. Didactică şi Pe­dagogică — Bucureşti 1967) să mă gindesc tocmai la o paralelă între noţiunea de „in­ventiv" şi cea de „descurcăreţ“ . Poate că, parcurgînd aceste rinduri, cititorul mă va înţelege. In orice caz, îmi cer scuze de la bun început, făcînd precizarea că cele ce urmează sînt doar nişte simple însemnări pe marginea filelor unei cărţi, sînt gîn­­duri ivite pe parcursul lecturii sau, poate, mai bine zis, în para­lel cu ea. Trebuie să mărturisesc deosebita emoţie pe care mi-o provoacă cifrele în­­tr-adevăr grăitoare, ştiinţa de a le aşeza în aşa fel încît ele să vor­bească de la sine. Iar, în opera citată, prin însuşi domeniul pe care îl abordează, afli tocmai asemenea cifre. Aşadar, undeva, cam după vreo 200 de pagini, ajungînd la ca­pitolul „Statistica ve­niturilor populaţiei din fondurile sociale de consum“ m-am sur­prins gîndindu-mă, nu ştiu de ce, la omul in­ventiv animat de cău­tare creatoare. S-a în­­tîmplat aceasta, poate, datorită convingerii că, cu cît ai mai mulţi oameni inventivi, cu atît asiguri o dezvol­tare mai rapidă în toate domeniile de ac­tivitate, aceasta reflec­­tîndu-se, desigur, şi în nivelul de trai. Strădania de a­ afla căi noi, soluţii adap­tate la condiţiile sau Cornel­iu LEU la necesităţile contem­poraneităţii a fost a­­preciată întotdeauna de omenire, pentru că aceasta a însemnat o apropiere şi o apro­fundare a legilor ei. Ingeniosul, spiritul in­ventiv, este privit cu admiraţie, cu încin­­tare, cu simpatie, pe­­ opinn­ tru că fiinţa lui repre­zintă creaţia. Creaţia în acţiune, care recla­mă într-adevăr senti­mente de îneîntare şi admiraţie. Intr-un sin­gur caz acestea se pot schimba , cînd inge­niozitatea nu este pusă în slujba unui scop constructiv. In această situaţie, ea nu creează ci neagă, şi reacţiile pe care le poate trezi sînt teama, îngrijora­rea, instinctul de apă­rare, ura. Gîndindu-ne la acestea ne vine de­sigur în minte imagi­nea ingeniozităţii ho­ţului, a criminalului, a escrocului. Există insă şi forme ale aces­tei „ingeniozităţi“ care în societăţile trecute au fost catalogate drept „onorabile“. De exemplu, exploatarea, ingeniozitatea de a stoarce cît mai mult profit din munca al­* tora, afacerile veroase, aranjamentele de cu­lise avînd drept scop profitul personal indi­ferent de mijloacele prin care era obţinut. Aici ingeniosul se transformă în „des­curcăreţ“ — termen întrebuinţat cu orice fel de ton — chiar a­­probativ, poate, dar nu cu admiraţie. Acest descurcăreţ este şi cel care poate înşela, şi cel care poate duce cu vorba, şi cel care poate frustra găsind portiţe faţă de rigorile legii. Şi el se adaptează le­gilor, condiţiilor noi economice şi sociale, dar în felul lui. Ajungînd aici m-aş opri la unul dintre as­pecte : modul în care ştiu unii să tragă pro­fit de pe urma fondu­rilor sociale de con­sum puse la dispoziţia noastră de către socie­tate ca o parte a plus­­produsului muncii pe care o efectuăm. A venit la mine, foarte fericit, un moş de-al meu care a lu­crat ani buni, cu am­biţie şi tragere de ini­mă, într-o cooperativă agricolă de producţie. „Sunt pensionar — mi-a spus — sunt pen­sionar ca notarii, ca învăţătorii, ca funcţio­narii de la oraş !“ Era ţanţoş şi plin de o demnitate deosebită. M-a impresionat mult această conştiinţă de sine săpată temeinic în structura existenţei lui şi-am stat de vorbă multă vreme despre asta. Cînd ne-am mai încins, omul, în bucu­ria lui, a mai făcut o precizare : „Ei, poate c-ar fi durat mai mult, s-ar mai fi tărăgănat nişte zile, dar a pus umărul cuscrul Cos­­tică, îl știi, nu z Ăla care-i neam cu noi dinspre bunică-ta. L-am cinstit pe el cu (Continuare in pag. a Il-a) IN PAG. A ll-A ■ Drepturile sto­matologiei... ■ Din programul emisi­unilor radiofonice ■ „Mercur“ la do­miciliu sport! ----------------1 • „SAPTAMWA PREOLIM- | PICI" : avalanşă de recor- I duri mondiale la ciclism; | trăgătorul român Gh. Fio- . rescu - medalie de argint | • Fotbal: DUPĂ ZECE E-­I TAPE, F. C. ARGESUL IN­­ FRUNTEA CLASAMENTULUI; | „CODAŞELE" AU ACUMU- I LAT CITE UN PUNCT : NOTE . - Reflecţii asupra selecţio- I narii şi omogenităţii • REPREZENTATI­VELE NOASTRE DE VOLEI PLEACĂ ASTĂZI LA „EURO- . PENELE" DIN TURCIA •REZULTATE DIN CAMPIO- | NATELE DE RUGBI, BAS­CHET, HANDBAL, POLO ALTE STIRI DIN TARA ŞI | DE PESTE HOTARE || Dezvelirea unui monument Brancuşi in Parcul Herăstrău în cadrul manifestărilor prile­juite de comemorarea a 10 ani de la moartea lui Constantin Brăncuşi duminică dimineaţa a fost dezvelit, in Parcul Herăstrău, un complex sculptural dedicat genialului artist. Lucrarea, realizată de artistul po­porului Ion Irimescu, vicepreşedin­te al Uniunii artiştilor plastici, în­făţişează pe Constantin Brâncuşi încadrat de tradiţionala poartă ro­mânească, ale cărei motive au ser­vit ca sursă de inspiraţie a nume­roase din operele sale. Pe soclul monumentului este înscris crezul care a călăuzit pe marele artist şi ginditor de artă in întreaga sa creaţie: „Vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor“. La festivitatea dezvelirii com­­plexului sculptural au participat Ion Moraru, vicepreşedinte al Co­mitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, istorici şi critici de artă, ar­tişti plastici, precum şi oaspeţi de peste hotare aflaţi in ţară cu pri­lejul recentului colocviu consacrat lui Constantin Brancuşi. Au vorbit acad. Ion Jalea, preşedintele Uni­unii artiştilor plastici, şi prof. Dem Loghin, preşedintele Comitetului de cultură şi artă al oraşului Bucu­reşti. (Agerpres) Ieri, la dezvelirea monumentului Foto : R. Costin La invitaţia preşedintelui Con­siliului de Stat al Republicii So­cialiste România, Chivu Stoica, preşedintele Republicii Islamice Pakistan, feldmareşalul Moham­­istad Ayub Khan, a luat parte, în cursul zilelor de sîmbătă şi dumi­nică, la o partidă de vînătoare. Vînătoarea s-a încheiat printr-o masă oferită de președintele Con­siliului de Stat, la care au parti­cipat Grigore Geamănu, secreta­rul Consiliului de Stat, George Macovescu, prim-adjunct al minis­trului afacerilor externe, Ion Dra­gan, secretar general al Consiliu­lui de Miniștri, Mihai Magheru, ambasadorul României în Pakistan, şi alte persoane oficiale. La masă au luat parte, de ase­menea, doamna Miangul Aurang­­zeb, fiica preşedintelui, Syed Sha­­rifuddin Pirzada, ministrul aface­rilor externe al Pakistanului, cu soţia, J. K. A. Marker, ambasa­dorul Pakistanului în România, prinţul Miangul Aurangzeb, depu­tat în Adunarea Naţională, S. Fida Hassan, secretarul principal al pre­şedintelui, Altai Gauhan, secre­tarul Ministerului Informaţiilor şi Radiodifuziunii, şi alte persoane oficiale pakistaneze. Duminică seara, înaltul oaspete şi persoanele oficiale care îl în­soţesc au asistat, la Opera română, la spectacolul cu opera „Traviata“. In cursul zilei de sîmbătă, doam­na Miangul Aurangzeb, fiica preşe­dintelui Republicii Islamice Pa­kistan, împreună cu doamna Sha­­rifuddin Pirzada, soţia ministrului afacerilor externe al Pakistanului, au făcut vizite la Palatul Pionie­rilor din Capitală, Fabrica de con­fecţii şi tricotaje şi la Maternitatea Polizu. Duminică dimineaţa, doamna Miangul Aurangzeb, împreună cu ministrul afacerilor externe pakis­tanez, Sharifuddin Pirzada, şi so­ţia sa, au vizitat Centrul cinema­tografic de la Buftea, unde s-au intîlnit cu artişti şi regizori de film români. (Agerpres)­ ­ Vizitele preşedintelui Republicii islamice Pakistan, feldmareşalul Mohammad Ayub Khan Telegramă Excelenţei Sale domnul Amir Abbas Hoveida primul ministru al Iranului TEHERAN Cu ocazia numirii Excelenţei Voastre în înalta funcţie de prim mi­nistru al Iranului, am deosebita plăcere să vă adresez călduroase felici­tări şi cele mai bune urări de succes in îndeplinirea nobilei misiuni ce v-a fost încredinţată. Mă folosesc de acest prilej pentru a exprima convingerea că prietenia şi colaborarea rodnică dintre ţările noastre vor continua să se dezvolte, in interesul celor două popoare şi al cauzei păcii mondiale. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România „ETAJELE" SUBTERANE ALE KAZAHSTAN Nesfîrşite stepe, semideşerturi şi pustiuri cu dune mişcătoare de ni­sip, pe care numai caravanele de că­mile se încumetau să le străbată — astfel se înfăţişa odinioară Kazah­­stanul, a doua republică unională ca mărime, ocupînd un teritoriu imens între Caspica şi crestele Tian-Şanu­­lui. O străveche legendă cazahă spune că un tinăr djighit a găsit odată în stepă o pepită de aur cît un cap de cal. Aflînd de comoară, moşierii din partea locului au vrut să şi-o însu­şească, dar djighitul a ascuns-o în­­tr-un sipet pe care l-a închis cu cheia, apoi l-a îngropat în pămînt iar cheia a aruncat-o în cer. Veacuri la rînd au căutat oamenii, dar în zadar, comoara îngropată... In toamna anului 1850, cînd o mică ambarcațiune l-a debarcat pe mare­le poet Taras Şer­enko în fortul A­­lexandrov de pe malul răsăritean al Caspicii, pentru un lung și depărtat exil, peninsula Mangîslak era un pustiu de nisipuri mișcătoare încin­se de soarele arzător. Pe atunci ni­meni nu bănuia că sub nisipuri, la o adincime de numai 850—900 de metri se ascund zăcăminte petroli­fere cu 10—15 orizonturi suprapuse Pînă acum au fost descoperite aici cinci zăcăminte mari şi circa 40 de structuri petrolifere şi gazeifere. Pri­ma exploatare — cea de la Ozeni — a intrat in funcţiune în vara anului 1965. Ea dă o producţie de peste 5 000 tone de ţiţei zilnic. In februarie a­nul acesta a fost dat în exploatare al doilea zăcămînt, de asemenea cu mai multe „etaje“ de petrol — cel de la Jetbal, cu rezerve suficiente pentru mai multe decenii. Anul a­­cesta peninsula Mangîşlak va da ţă­rii aproape 4 milioane tone de pe­trol, iar pînă în 1970 extracţia va ajunge aci la 12—15 milioane. Pe­ninsula devine astfel una din cele de la corespondentul nostru la Moscova, Silviu PODINA mai importante zone petrolifere ale Uniunii Sovietice, comparabilă cu A­­zerbaidjanul. Dacă la început titeiul de aici era transportat spre rafină­ria din Guriev cu cisterne, pe calea ferată, acum el curge printr-o con­ductă pînă în portul Şevcenko, de unde este încărcat în tancuri petro­liere. Oraşul Şevcenko este legat de zăcămintele petrolifere printr-o cale ferată, o şosea şi o linie electrică de înaltă tensiune. Pentru aprovi­zionarea cu apă potabilă a coloniei de sondori de la Ozeni a fost in­stalată o conductă lungă de 75 de kilometri pînă la sursa de apă dul­ce descoperită in pustiu, la mare a­dîncime. In viitor, transportul canti­tăţilor tot mai mari de petrol se va face printr-o conductă magistrală Şevcenko—Guriev —Volgograd— Li­­siceansk, lungă de peste 2 000 de ki­lometri. ...Pe locul de surghiun al lui Taras Şevcenko, în trei ani s-a înălţat în plin pustiu un oraş nou, ce-i poartă numele. Cartiere de blocuri cu pa­tru nivele, cu o populaţie de 25 000 de locuitori, cinematografe, hotel, braserii, magazine. Deşi oraşul este situat la sute de kilometri de cea mai apropiată sursă de apă pota­bilă, el ocupă unul din primele locuri în ceea ce priveşte consumul de apă potabilă pe cap de locuitor. Apa este obţinută din Marea Caspică cu ajutorul a două instalaţii de desali­nizare, care asigură oraşului circa 20 000 de metri cubi de apă zilnic. Cele două desalinizatoare acoperă nevoile actuale ale oraşului, dar ele vor deveni insuficiente, într-un vii­tor apropiat, cînd Şevcenko va de­veni un important centru industrial. De aceea a şi început construcţia u­­nui nou desalinizator, care va fi ac­ţionat de energie atomică şi care va asigura 150 000 metri cubi de apă zilnic, la un preţ apropiat de cel al apei potabile aduse în alte oraşe prin conducte. Principalul element al acestui desalinizator este filtrul său­­molecular, cu orificii care au un (Continuare in pag. a LV-c)

Next