Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)
1968-10-01 / nr. 7842
PAGINA 2 AGENDA VIEŢII JUDEŢENE Prezenţa cetăţeanului în activitatea administraţiei locale Dezvoltarea continuă a tuturor oraşelor şi comunelor, buna lor gospodărire şi înfrumuseţare ocupă un loc primordial pe agenda de lucru a consiliilor populare. In acţiunile diverse, ce se succed fără încetare în tot cursul anului şi în strînsă legătură cu anotimpurile, cetăţenii localităţilor respective joacă un rol foarte activ. Ei sînt de faţă, prin reprezentanţii lor, la elaborarea hotărîrilor care preced declanşarea lucrărilor de interes obştesc, îşi spun părerea şi contribuie cu experienţa lor la alegerea celor mai avantajoase soluţii. Apoi, cetăţenii participă activ pe întreg parcursul realizării celor mai multe dintre lucrările edilitare. Atragerea maselor la soluţionarea treburilor obşteşti a devenit o metodă de lucru obişnuită a consiliilor populare — expresie vie a democraţiei socialiste. — Contactul direct, stabilit chiar la înfiinţarea consiliilor populare cu locuitorii oraşelor şi comunelor, ne relata tov. Dumitru Bălan, primvicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu Brăila, am căutat prin toate mijloacele să-l dezvoltăm, să-l permanentizăm. Interesul manifestat atunci de fiecare participant la adunările populare ne-a convins că succesul acţiunilor noastre stă în folosirea acestui adevărat tezaur pe care-l reprezintă spiritul gospodăresc colectiv. Sutele de propuneri făcute cu acel prilej au călăuzit primii paşi ai organelor locale ale puterii de stat spre acţiunile cele mai importante. Membrii comitetului nostru executiv, repartizaţi pe grupe de comune, sprijină în prezent consiliile populare comunale în consolidarea legăturilor lor cu masele în vederea realizării obiectivelor de gospodărire şi înfrumuseţare propuse. Interlocutorii noştri ne-au relatat numeroase exemple, care constituie tot atîtea dovezi ale faptului că atunci cînd se cere, din capul locului, părerea şi sprijinul cetăţenilor, participarea lor la înfăptuirea lucrării respective este asigurată. În comuna Plopi, din judeţul Brăila, s-au introdus conducte de apă pe uliţe. Plopenii nu s-au lăsat pînă nu au obţinut cele necesare lucrării. Şi cei din satul Pribeag au insistat asupra necesităţii unui magazin în satul lor. După numai două luni de la obţinerea materialelor, magazinul intra în funcţiune. Locuitorii comunei Săpoca din judeţul Buzău s-au sfătuit împreună ce pot face pentru a-şi înfrumuseţa şi mai mult comuna. Au hotărît să înceapă prin a face garduri noi şi podeţe de beton în faţa caselor, ceea ce a schimbat intr-adevăr în bine înfăţişarea comunei. Amploarea lucrărilor edilitare din oraşe şi municipii, importanţa lor impun consultarea maselor, a specialiştilor. Uneori este vorba de construcţii a căror valoare se ridică la multe milioane. E firesc să se chibzuiască bine înainte de a se pune temelia. — Cit de mult își iubesc brăilenii orașul, ne spunea primarul municipiului Brăila. Constantin Radu, am putut să ne dăm seama cu prilejul pregătirilor ce s-au făcut pentru aniversarea a 600 de ani de existenţă. Intr-o adunare la care au participat 2 000 de oameni am înfăţişat întregul ansamblu de lucrări ce intenţionam să-l realizăm. S-a discutat totul în amănunt, iar cînd s-a trecut la fapte, am simţit din plin sprijinul cetăţenilor. Valoarea muncii patriotice se cifrează la circa 40 milioane lei în acest an. La Consiliul popular judeţean provizoriu Buzău am întîlnit aceeaşi preocupare pentru aşezarea măsurilor mai importante pe baza solidă a consultării largi a tuturor factorilor interesaţi. Tov. Gheorghe Tudor, primvicepreşedinte al comitetului executiv, ne informează că toate lucrările raid - anchetă de salubrizare, de înfrumuseţare au fost stabilite în urma consultării, pe toate treptele, a deputaţilor şi cetăţenilor din circumscripţii Pentru lucrările din zonele industriale ale oraşelor s-a solicitat părerea şi sprijinul întreprinderilor, a comitetelor sindicale. Faptul că în toate acţiunile lor consiliile populare se bucură de sprijinul neprecupeţit al concetăţenilor lor este un bun cîştigat. Reprezentanţii organelor locale se gîndesc însă la valorificarea pe o scară superioară a cunoştinţelor şi experienţei locuitorilor din oraşe sau comune. Pînă acum a fost solicitată mai mult forţa braţelor. Cetăţenii au ieşit cu voie bună la săparea de şanţuri sau alte lucrări care nu necesită o calificare specială. Dar în majoritatea oraşelor sunt sute de ingineri, profesori, medici etc. al căror aport la rezolvarea treburilor obşteşti poate fi mult mai substanţial. — Intr-adevăr, era de părere şi tov. Clement Şerbănică, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu Buzău, se mai practică uneori sistemul de a-i pune pe deputati şi pe cetăţeni în faţa unui plan dinainte stabilit. Desigur, ei contribuie la realizarea lui. Dar, aşa cum experienţa o dovedeşte, este mult mai nimerit să li se ceară părerea chiar de la elaborare. Unele consilii populare mai consideră consultarea maselor ceva facultativ, o formalitate. Cred că o asemenea îndatorire trebuie să aibă caracter de lege. Fireşte, trebuie acţionat şi în direcţia lichidării unor practici învechite. S-a făcut observaţia că uneori propunerile pe care le fac deputaţii sau cetăţenii vizează doar interesele înguste, ale străzii sau ale circumscripţiei. Aceasta se datoreşte, după opinia primarului Brăilei, faptului că cetăţenii nu cunosc preocupările de ansamblu ale edililor. „Este firească dorinţa fiecăruia de a ridica, dacă se poate dintr-odată, strada sau cartierul pe cea mai înaltă treaptă de civilizaţie. Sunt convins însă că dacă noi le vom explica oamenilor că sumele destul de mari ce ni se alocă anual din bugetul statului trebuie totuşi eşalonate şi gospodărite cît mai judicios, în raport cu urgenţa lucrărilor, ei ne vor înţelege şi ne vor ajuta. Avem trei cartiere — Radu Negru, Chercea şi Brăiliţa — care ne pun foarte serioase probleme de urbanizare ; ne gîndim să găsim un loc potrivit pentru noul obor şi pentru alte construcţii comerciale ; vrem să găsim noi elemente decorative, mai originale, care să dea străzilor frumuseţe. Despre toate acestea intenţionăm să discutăm cu cetăţenii, folosind cele mai diverse forme pentru a le afla părerea“. După cum a reieşit dintr-o discuţie cu cadrele de conducere ale direcţiei de gospodărie comunală a judeţului Brăila, printre propunerile cetăţenilor sunt unele deosebit de valoroase. Iată şi un exemplu : tehnicianul S. Fiu a lucrat timp de un an, fără ca cineva să-l ceară, la un studiu cu privire la utilizarea aburului de la uzina electrică pentru termoficarea a cîteva mii de apartamente. Specialiştii din direcţie apreciază propunerea ca perfect realizabilă şi cu mare eficienţă economică, drept care fac demersurile necesare pentru aplicarea ei. Această propunere nu a venit pe circuitul pe care îl parcurg de obicei propunerile cetăţenilor. Şi e bine că nu s-a întîmplat aşa, deoarece acest circuit e cam lung și destul de complicat. Astfel, propunerile merg iniţial la comisia organizatorică, de unde sunt trimise, după specific, serviciilor de specialitate. Cele privitoare la gospodăria comunală ajung la secţia de resort a municipiului. După frecvenţa şi importanţa lor, tehnicienii de acolo le selecţionează şi le introduc în planul de lucrări. Acest plan ajunge la comitetul executiv al municipiului, apoi la direcţia de gospodărie comunală, care le introduce în planul său şi le repartizează întreprinderilor din subordine. Nu punem la îndoială bunele intenţii şi priceperea celor care, în momentul de faţă, fac această selecţie. Credem însă că specialiştii din direcţiile judeţene de gospodărie comunală ar putea să facă această operaţie cu mai mult discernămînt dacă, bineînţeles, li s-ar cere părerea, ceea ce ar fi, înainte de toate, în avantajul detaşării elementelor noi, originale, ca şi al operativităţii. Mergînd mai departe, unul dintre Interlocutori afirma că un rol important, pentru valorificarea propunerilor, are în primul rînd cel care le colectează. De aceea, legătura cu cetăţenii trebuie încredinţată unor lucrători cît mai reprezentativi, cît mai competenţi ai consiliilor populare. In concluzie, se poate afirma că între consiliile populare şi cetăţeni există relaţii trainice, cărora le stau mărturie cele mai diverse acţiuni, desfăşurate pe planul larg al întregii ţări. Pe de altă parte, sunt îndreptăţite şi demne de tot interesul strădaniile ce se depun pentru perfecţionarea acestor relaţii, pentru aşezarea lor pe baze noi. Rodica ŞERBAN Legea privind organizarea administrativă a teritoriului precizează noţiunea de municipiu ca fiind dată oraşelor care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viaţa economică, social-politică şi culturalştiinţifică a ţării sau care au condiţii de dezvoltare în aceste direcţii. La sesiunea Marii Adunări Naţionale, definind locul municipiilor în cadrul noii organizări administrative a ţării, tov. NICOLAE CEAUŞESCU sublinia că „municipiile vor dispune de o autonomie mai mare decit alte centre urbane în utilizarea fondurilor materiale şi băneşti puse la dispoziţia lor, în conducerea şi organizarea activităţilor locale economice, edilitar-gospodăreşti şi culturale". Era firesc ca, în cursul aplicării legii, autonomia municipiului, mai mare decât a altor centre urbane, să se contureze prin stabilirea unor atribuţii, competenţe şi răspunderi pentru consiliul popular municipal, care să-i asigure condiţiile şi posibilităţile necesare rezolvării operative şi eficiente a multiplelor probleme pe care viaţa unei astfel de localităţi i le pune în faţă. Acest lucru s-a făcut simţit în mică măsură ; mai mult, au apărut şi unele anomalii cu repercusiuni negative în activitatea municipiilor. Am in vedere, în primul rind, faptul că prin crearea automată a direcţiilor la nivelul judeţelor, chiar acolo unde acestea îşi desfăşoară aproape întreaga activitate pe raza unui municipiu, s-au limitat excesiv atribuţiile şi competenţa acestuia. In cazul municipiului Iaşi, limitarea atribuţiilor se face simţită mai ales în sectoarele de gospodărie comunală, învăţămînt, sănătate, comerţ. Felul în care au fost aşezate relaţiile direcţiilor judeţene cu municipiul şi felul in care aceste direcţii îşi desfăşoară activitatea au dus la situaţia ca problema principală ce trebuie rezolvată în cadrul unui municipiu cu o populaţie numeroasă — aceea a bunei deserviri a cetăţenilor — să fie neglijată. Să luăm, bunăoară, gospodăria comunală. Toate întreprinderile şi unităţile de gospodărie din municipiul Iaşi aparţin acum de direcţia judeţeană de gospodărie comunală. In această situaţie, municipiul a devenit un oarecare contractant cu direcţia judeţeană. Dar activitatea acestor întreprinderi (în fond, aproape întreaga activitate a direcţiei judeţene) se desfăşoară la noi acasă, la municipiu. Căci I.G.L.L., de pildă, administrează şi întreţine fondul locativ al municipiului, I.T.S. înfrumuseţează şi întreţine curăţenia cartierelor municipiului, întreprinderea de transporturi deserveşte transportul în comun numai pe raza municipiului ş.a.m.d. Cum poate acţiona comitetul executiv municipal în cazul cînd aceste întreprinderi nu execută la timp şi în bune condiţii lucrările şi serviciile de interes vital pentru oraş şi cetăţeni ? Nu poate interveni decît cu sfaturi şi rugăminţi, deoarece conducerea, îndrumarea şi dreptul de control asupra activităţii acestor întreprinderi nu-i aparţin. Ne rezumăm la a face informări şi a aştepta luarea măsurilor de către direcţiile judeţene. Acestea însă se iau numai dacă sunt „rentabile“ pentru unităţile respective. Din această cauză se întîmplă ca întreţinerea clădirilor să se facă, de regulă, la acelea pentru care s-au prevăzut fonduri mari. Spre exemplu, din cele peste 900 de obiective contractate pentru reparaţii în acest an de către I.G.L.L. prin I.R.C. (o altă întreprindere a direcţiei judeţene s-au terminat pînă acum doar 251 obiective. La toate aceste lucrări valorile sunt însă de la 50 000 lei în sus. Cele pentru ale căror reparaţii s-au prevăzut sume mai mici (circa 150 de obiective), nici n-au fost luate în seamă. Cum se justifică această situaţie ? Direcţia de resort socoteşte că dacă ar executa lucrări de valori mici, şi-ar dispersa forţa de muncă şi materialele, ceea ce ar duce, chipurile, la scăderea rentabilităţii. Or, noi apreciem că trebuie găsite alte căi prin care să se asigure rentabilizarea la I.G.L.L. şi nu prin neglijarea lucrărilor neapărat necesare, chiar dacă ele au o valoare mai mică. Un alt caz. Cerinţa pusă de comitetul executiv municipal de a se realiza faţade în soluţie definitivă la imobile, care să se încadreze în noile ansambluri construite, a fost repede respinsă. Singurul motiv , lucrările nu sunt rentabile pentru I.R.C. Cele relatate pînă aici atestă că, fiind pus în situaţia de a rezolva problemele gospodăreşti-edilitare ale municipiului prin direcţiile judeţene, comitetul executiv municipal nu poate realiza o corelare a lucrărilor şi acţiunilor în interesul general. Subordonarea automată a întreprinderilor din municipiu la direcţiile respective judeţene, chiar şi în cazul Iaşilor, unde direcţia de gospodărire comunală îşi desfăşoară peste 90 la sută din activitatea sa pe raza municipiului, pune comitetul executiv rombional in situaţia de a nu puea acţiona direct pentru rezolvarea unor probleme de care răspunde în faţa cetăţenilor. De aceea, propunem ca, în asemenea cazuri, direcţia respectivă să nu fie la judeţ, ci la municipiu. In acest fel, avînd conducerea, îndrumarea şi dreptul de control, consiliul popular municipal şi comitetul său executiv vor putea coordona întreaga activitate de gospodărire a oraşului, cît şi fondurile necesare lărgirii reţelei stradale, de canalizare, de apă etc. De asemenea, la această direcţie municipală să treacă şi oficiul de construire a locuinţelor proprietate personală, deoarece în forma concepută, de a aparţine judeţului, nu se rezolvă just cerinţele care sunt la un municipiu ca al nostru. Dacă oficiul de locuinţe proprietate personală ar fi la municipiu, unde de fapt îşi duce aproape toată activitatea, şi dacă comitetul executiv ar avea competenţa în atribuirea de terenuri şi credite, ar putea satisface mai operativ urgenţele, ştiut fiind că autorizaţia de construcţie o dă municipiul. La Judeţ poate să rămînă un serviciu pentru construcţii proprietate personală care să se ocupe de celelalte oraşe şi de comunele subordonate. In acest fel cred că s-ar evita relaţiile birocratice privind rezolvarea cererilor oamenilor muncii. Căci, în actuala situaţie nu o dată s-a întîmplat să ni se trimită spre rezolvare sesizări ale unor cetăţeni care reclamă oficiul şi întreprinderea constructoare pentru că le-au schimbat ordinea şi timpul execuţiei lucrărilor. Noi am trimis aceste scrisori la judeţ pentru că n-am avut ce răspunde. Nu noi dăm avize pentru construcţii proprietate personală, nu noi aprobăm creditele, nu noi răspundem de execuţia lucrărilor. Municipiul Iaşi este subordonat faţă de judeţ şi în domeniul comerţului de stat. Or, direcţia comercială judeţeană îşi desfăşoară circa 90—95 la sută din activitate pe raza municipiului. Consiliul popular municipal, deşi cunoaşte cel mai bine cererea de consum a populaţiei, nu poate interveni decît cu sfaturi. Să nu mai vorbim de unele decizii şi instrucţiuni privind activitatea unităţilor comerciale, care ar trebui date de organul local al puterii şi administraţiei de stat, dar nu le emitem din cauză că nu avem pe cine obliga. O precizare este necesară şi în legătură cu activitatea unităţilor de învăţămînt şi de sănătate. Trecerea acestora în exclusivitate în subordinea direcţiei sanitare şi a inspectoratului şcolar judeţean nu mi se pare potrivită. Pe raza municipiului avem un număr mare de şcoli şi unităţi sanitare. Dar, în cadrul relaţiilor existente, îndrumarea şi controlul acestora de către municipiu sunt pur formale. Pe de o parte, comitetul executiv municipal nu are atribuţii de îndrumare şi control, dar dispune de fonduri pentru gospodărirea şcolilor; pe de altă parte, judeţul are aceste atribuţii, dar pentru realizarea lor are nevoie de fondurile municipiului. Ce-i de făcut ? Aş propune să se studieze posibilitatea înfiinţării unor inspectorate şcolare municipale cu inspectori de la actualul inspectorat judeţean, care să primească sarcini în raport cu numărul şcolilor existente în raza municipiului. în domeniul sănătăţii, constatăm că în prevederile pentru anul viitor nu s-au mai prevăzut fonduri bugetare la municipiu. S-a trecut totul la direcţia sanitară judeţeană, deşi foarte multe unităţi sanitare activează pe raza municipiului, iar pentru rezolvarea unor probleme gospodăreşti şi chiar de dezvoltare a unităţilor sanitare, se apelează în continuare tot la consiliul popular municipal. Iată de ce consider că măsurile luate în legătură cu lărgirea atribuţiilor şi competenţa consiliilor populare sunt susceptibile de îmbunătăţiri, că trebuie să se respecte, în aplicarea acestor măsuri, indicaţiile partidului cu privire la lărgirea autonomiei municipiilor. Soluţia nu este alta decît aceea ca, ţinîndu-se seama de răspunderea ce revine consiliilor populare municipale, ca organe locale ale puterii de stat, faţă de cetăţeni şi de organele superioare de partid şi de stat, să li se atribuie ceea ce le lipseşte în momentul de faţă , organismele şi cadrele, pîrghiile economice şi organizatorice necesare conducerii şi organizării competente a activităţii locale economice, edilitargospodăreşti şi social-culturale. Desigur că propunerile făcute suportă încă analize şi precizări. De aceea, cred că ar fi bine ca şi Comitetul pentru problemele administraţiei locale să organizeze consfătuiri la nivel republican cu cei ce lucrează în organele locale ale puterii şi administraţiei de stat, pentru un schimb de păreri, util atît activităţii municipiilor, cît şi a judeţelor. Prerogative municipale monopolizate de judeţ Gheorghe CAMBOSE prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular municipal Iaşi SClNT El A — marți 1 octombrie 1968 PRINCIPIILE BUNEI GOSPODĂRIRI ŞI PRACTICA EDILITARĂ Cadrul nou de organizare administraţiv-teritorială a judeţului Mureş — cuprinzind două municipii, 4 oraşe, 91 de comune, din care 5 suburbane — întruneşte toate elementele necesare dezvoltării lor multilaterale. După cum se subliniază însă în documentele de partid şi de stat, elaborarea celor mai bune forme de organizare nu reprezintă un scop în sine, nu asigură prin ele însele succesul; hotăritor este nivelul activităţii ce urmează a fi desfăşurată, folosind cadrul favorabil care a fost creat. Tocmai de aceea, chiar de la constituirea sa, comitetul executiv al consiliului popular judeţean se străduieşte să aplice cu fermitate principiile de bază ale vieţii noastre sociale, între care munca colectivă şi întărirea răspunderii personale faţă de atribuţiile ce-i revin ocupă un rol primordial. Dezbaterile din şedinţele lunare de comitet executiv sunt menite să îmbunătăţească activitatea curentă şi de perspectivă în toate domeniile — economic, social-cultural, edilitargospodăresc — să ducă la valorificarea mai deplină a potenţialului uman şi material. „In întreaga sa activitate — a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recentul miting din Timişoara — partidul comunist porneşte de la necesitatea îmbunătăţirii continue a nivelului de trai al celor ce muncesc in România. Ţelul suprem al politicii noastre este omul, bunăstarea materială şi spirituală a omului". Aceste principii, pe care partidul le-a afirmat cu consecvenţă de-a lungul tuturor acestor ani, ne călăuzesc în permanenţă. Una din multele dovezi în această direcţie o constituie însăşi alegerea temelor dezbătute în ultimul timp de către comitetul nostru executiv: înfrumuseţarea şi buna gospodărire a oraşelor, aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare, modul de soluţionare a scrisorilor, cererilor şi sesizărilor cetăţenilor, activitatea direcţiei de industrie locală, a administraţiei financiare, realizarea lucrărilor de întreţinere şi modernizare a drumurilor. La aceste şedinţe, vicepreşedinţii informează comitetul executiv asupra problemelor care s-au ivit între două şedinţe, modul în care ele au fost rezolvate şi fac propuneri pentru uniunea de viitor. Incetăţenirea unui asemenea stil de muncă, avînd la bază un permanent schimb de păreri şi informare reciprocă, fac ca şedinţele comitetului executiv să fie bogate în conţinut, să-i antreneze pe toţi membrii săi la realizarea sarcinilor ce le revin, să contribuie la întărirea disciplinei şi a răspunderii. Una din primele măsuri luate a fost delimitarea atribuţiilor şi repartizarea sarcinilor pe salariaţi. In acest scop, am elaborat proiecte de regulament de funcţionare a direcţiilor şi serviciilor din aparatul propriu, cum sunt direcţia tehnică, administraţia locală de stat, planificare, salarizare şi preţuri, serviciul secretariat administrativ, corpul de inspectori. Desigur că aceste proiecte de regulament, luate separat sau în totalitate, au carenţe, necesită îmbunătăţiri, concretizări, completări, rezultate din practică şi din cerinţele activităţii de zi cu zi. Le considerăm însă ca o bază de plecare. Eforturile noastre în această direcţie nu sunt însă suficiente, fiind necesare precizări din partea unor foruri centrale. Bunăoară, sunt sectoare al căror profil nu ne-a permis să le repartizăm într-un mod cît de cît judicios unei direcţii sau unui serviciu din aparatul propriu. Ioan BENKŐ prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu Mureş Avem în vedere, de exemplu, gospodărirea fondului silvic comunal, asigurarea materialelor necesare lucrărilor de electrificare, a celor din contribuţia voluntară etc. întărirea spiritului de răspundere şi ridicarea nivelului de competenţă sunt condiţionate şi de atenţia pe care comitetul executiv o acordă informării şi îmbogăţirii cunoştinţelor salariaţilor, laturii educative a aparatului. Deşi în prezent numărul lucrătorilor este mult redus, aceştia, avînd o pregătire politică şi profesională corespunzătoare funcţiilor pe care le ocupă, sunt in măsură să contribuie mai substanţial la rezolvarea operativă şi corectă a sarcinilor. Atenţia pe care am acordat-o selecţionării aparatului şi preocuparea permanentă pentru instruirea lui a făcut posibil ca într-un timp relativ scurt să formăm salariaţi care să nu fie simpli înregistratori ori transmiţători de sarcini, ci oameni capabili să propună şi să se pronunţe în cunoştinţă de cauză asupra unei soluţii pentru rezolvarea oricărei probleme în discuţie. In urma controalelor efectuate, aparatul nostru de teren prezintă o serie de propuneri temeinic gîndite, urmărind îmbunătăţirea muncii, eliminarea practicilor învechite şi rezolvarea unor probleme concrete la nivelul judeţului. Am menţiona, între altele, propunerile privind justa folosire a păşunilor comunale date în folosinţa cooperativelor agricole de producţie, pornindu-se de la constatarea că unele din aceste păşuni — cum s-a întîmplat la Cucerdea, Bogata, Lunca şi în alte locuri — au fost transformate în terenuri arabile, fapt ce poate avea consecinţe defavorabile asupra dezvoltării şeptelului. Sfaturile populare comunale erau obişnuite ca, zilnic, să fie vizitate de delegaţii raionali, iar problemele lor să fie rezolvate cu aparatul şi potrivit indicaţiilor acestora. Se încetăţenise, în multe privinţe, o tutelă care a lipsit organele comunale şi de competenţă, dar şi de răspundere. In noua structură a administraţiei, lucrurile s-au modificat esenţial. In acelaşi timp, nu mai este posibil ca un delegat din aparatul consiliului popular judeţean să fie prezent permanent în fiecare comună. Pînă cînd însă aparatul consiliilor populare comunale se va „reda“, pînă cînd va intra pe făgaşul unei activităţi bine puse la punct — şi considerăm că metoda va trebui folosită în continuare — este necesar şi posibil ca deplasarea oricărui reprezentant al consiliului judeţean în comune să reprezinte pentru acestea un sprijin concret, efectiv. O asemenea practică a început, de altfel, să intre în obişnuit. Disciplina şi punctualitatea sunt condiţii esenţiale ale eficienţei întregii activităţi, atribute care ridică prestigiul organelor locale în ochii cetăţenilor, ai tuturor celor ce li se adresează. Iar una din condiţiile încetăţenită lor pe scară largă — exercitarea unui control ferm, exigent. Pentru a ilustra modul cum aplicăm noi aceste principii, putem arăta că am controlat prin colective formate din specialişti, conduse de către vicepreşedinţi şi, în majoritatea cazurilor, chiar de către preşedintele comitetului executiv, activitatea în domeniul investiţiilor, construcţiilor şi al respectării disciplinei financiare. Asemenea controale, soldate cu analize temeinice, făcute la faţa locului, s-au ţinut în municipiile Tg. Mureş şi Sighişoara, în oraşele Tîrnăveni, Luduş şi altele, finalizîndu-se în găsirea unor soluţii corespunzătoare îndeplinirii obiectivelor economice ale fiecărui sector. Realizarea sarcinilor revenind organelor locale ale administraţiei de stat este condiţionată de atragerea maselor largi de oameni ai muncii la rezolvarea treburilor obşteşti. Felul în care este înţeleasă importanţa acestui deziderat se reflectă, între altele, şi în aspectul estetic şi edilitar-gospodăresc, „cartea de vizită" a localităţilor noastre. Fără nici o exagerare, putem afirma că avem realizări frumoase în municipiile Tg. Mureş şi Sighişoara, în oraşul Luduş, în comunele Bălăuşeri, Sîngeorgiul de Mureş, Păsăreni, Adămuş, Vînători şi multe altele, unde comitetele executive ale consiliilor populare, sub îndrumarea organelor locale de partid, au reuşit să pună în valoare munca creatoare şi spiritul de iniţiativă al cetăţenilor. Un alt deziderat major, ce stă in faţa comitetelor executive ale consiliilor populare este acela de a milita pe toate căile pentru respectarea cu stricteţe a legalităţii socialiste, pentru aducerea la îndeplinire a tuturor sarcinilor ce le revin din legi, decrete, hotăriri. Iată însă că această obligaţie este doar parţial înţeleasă de către unele comitete executive ale consiliilor populare comunale. Deşi s-a accentuat, în repetate rînduri, că legea nr. 6 din 1957 este în vigoare, unele comitete executive nu s-au îngrijit de ţinerea lunară a sesiunilor consiliilor populare şi nici nu au sprijinit comisiile permanente pentru ca acestea să aibă continuitate în muncă. Nu în toate locurile s-au îndeplinit sarcinile legale care asigură legătura firească dintre deputaţi şi alegători. Conducerea partidului şi statului nostru au subliniat cu toată tăria obligaţiile ce revin comitetelor executive ale consiliilor populare în rezolvarea operativă a cererilor, sesizărilor, reclamaţiilor şi propunerilor cetăţenilor. O analiză temeinică, făcută de comitetul nostru executiv la ultima sa şedinţă, a stabilit că organele executive ale consiliilor populare din oraşele şi comunele judeţului nostru sunt conştiente de sarcinile în acest domeniu. Majoritatea comitetelor executive organizează, potrivit unui grafic, deplasări în satele care le aparţin, cu care ocazie primesc şi, pe cît posibil şi rezolvă, cererile oamenilor muncii. Iată, aşadar, trecute în revistă cîteva din principalele componente ale stilului nostru de muncă, ale modului cum se reflectă ele în rezultatele activităţii. La cele spuse pînă aici, am vrea să adăugăm că nu putem trece nici peste unele aspecte, la prima vedere de mai mică importanţă, cum ar fi folosirea integrală a timpului de lucru, ţinuta demnă a lucrătorilor consiliilor populare în relaţiile de serviciu şi întocmirea unor lucrări care să corespundă întru totul exigentelor administrației socialiste de stat. Toate acestea vor constitui pentru noi obiective permanente de urmărit, convinși fiind că ele sînt hotărîtoare pentru realizarea sarcinilor complexe ce revin organelor locale. Mă fac că te prind... (Urmare din pag. I) Ştefan Niculescu era contabil-şef la Staţiunea experimentală Caracal. El trebuia deci să vegheze la gestionarea corectă a tuturor valorilor materiale si băneşti ale unităţii. Departe insă de el asemenea preocupări. De exemplu, evidenta debitelor de la cantină a fost inexistentă. La fel şi verificarea debitelor de reţineri prezentate de către gestionari. Mai mult, după ce prin totala neîndeplinire a atribuţiilor sale de serviciu produce staţiunii o pagubă de 82 000 lei, el încearcă să introducă în contul centrului şcolar agricol o factură falsă în valoare de 98 000 lei. A primit şi el o pedeapsă pe măsura faptelor. Alteori, semnătura „gospodarului“ unităţii o întâlnim pe foaia de angajare pentru funcţii de gestionar sau pentru alte funcţii care oferă — unor indivizi incorecţi, evident — posibilitatea păgubirii unităţii cu sume importante, prin falsificarea de acte etc., a unor persoane cu o substanţială listă de antecedente penale. Angajat într-o asemenea funcţie, de exemplu, Kötő Iosif, de la Cooperativa „Deservirea“ din Turda, avea la activul său, nici mai mult, nici mai puţin decît... 11 condamnări. Ne îndoim că ar mai putea exista un om de bună credinţă care să apeleze la serviciile unui asemenea gestionar. Dar, uneori, atitudinea conducătorilor unor unităţi de producţie este de-a dreptul incredibilă. Se constată lipsă din gestiune, se trece imediat la recuperarea pagubei, se face adresă către organele de miliţie, încep cercetările, începe judecarea procesului, dar delapidatorul este lăsat şi pe mai departe în funcţie. Este cazul O.C.L. „Alimentara" din Bacău (director — Ion Cîrnu, contabil-şef — Lupu Klein) , delapidatorului Nicolae Lungu nu i-a fost luată gestiunea pînă cînd organele de miliţie nu l-au arestat. La nici o lună după aceasta, acelaşi director şi acelaşi contabil-şef vin să se plîngă organelor de miliţie, printr-o nouă adresă, că Nicolae Lungu a delapidat şi după sesizare , adică pe perioada în care domnia lor nu au binevoit să-l suspende din funcţie. Mai mult, ei solicită organelor de cercetare penală să facă lumină „cu privire la cauzele care au determinat lipsa în gestiune“. De parcă Nicolae Lungu nu datorită lor rămăsese în funcţie, ci cu de la sine putere. Apărarea proprietăţii socialiste este o sarcină care se poate realiza numai prin respectarea tuturor actelor normative, prin acţiuni în strictă conformitate cu legea, prin emiterea de dispoziţiuni avînd la bază litera şi spiritul legii. La producerea pagubelor suferite de Combinatul pentru industrializarea lemnului din Brăila — pagube care se ridică la aproximativ 400 000 lei — a contribuit însuşi fostul director, Ion Cursaru. Pentru menţinerea în cadrul limitelor calitative admise, I. C. a dat o serie de dispoziţiuni ilegale. S-au livrat de asemenea gratuit, către diferite persoane particulare, importante cantităţi de material şi s-au trecut drept deşeuri anumite livrări către beneficiari. In loc să creeze premisele prevenirii oricăror risipe, înlăturării oricăror atingeri aduse patrimoniului întreprinderii, descoperirii infractorilor şi trimiterii lor în judecată directorul a fost acela care a lovit primul în avutul obştesc. Şi s-au găsit aici cîţiva care să-l acompanieze. In primul rînd controlorii. ★ La apărarea avutului obştesc sînt chemate atît unităţile socialiste, cît şi organele specializate : miliţia justiţia, forurile tutelare Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor. Răspunderea deosebită a conducerii întreprinderii pentru integritatea şi buna gospodărire a patrimoniului încredinţat derivă din atribuţiile pe care le are în ce priveşte folosirea valorilor materiale şi băneşti, din posibilitatea pe care o are ca, utilizînd toate instrumentele legale de care dispune, să-i asigure protecţia necesară. Actul gospodăririi nu se poate concepe distinct, rupt de actul conservării acelei părţi încredinţate întreprinderii din avuţia naţională. Aici este izvorul dreptului pe care îl are societatea de a cere conducerii întreprinderii să răspundă pentru întreaga gestiune economică a unităţii. Aceasta cu atît mai mult cu cît, aşa cum a arătat tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la Plenara Comitetului Central al P.C.R. din 19 iunie a.c. : „Una din cele mai importante Îndatoriri ale partidului şi statului, ale fiecărui cetăţean este apărarea avutului obştesc, păstrarea integrităţii patrimoniului nostru socialist — singura bază a bunăstării materiale, a progresului şi civilizaţiei naţiunii noastre socialiste.“