Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)
1968-10-19 / nr. 7860
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Cine sapă groapa altuia... De obicei, treaba asta o fac groparii. Şi o fac cu cazmaua. Conducătorii salinei din Tg Ocna au vrut să sape şi ei o groapă. Cu ocazia asta au achiziţionat un excavator (costul excavatorului — aproape o jumătate de milion lei. La groapă însă au renunţat şi, de ciţiva ani, excavatorul stă nefolosit. Ba-i fac în fiecare an şi pomeni (plătesc 32 000 lei amortismente). Deşi cei de la salină n-au săpat nici o groapă, totuşi a căzut în ea o jumătate de milion lei. Săpăm şi noi groapa asta, că, cine ştie, poate iese excavatorul din ea. Ce e-n mînă nu-i minciună Un control efectuat la Autobaza Sebeş de către serviciul circulaţie al Inspectoratului judeţean de miliţie Alba s-a soldat cu cîteva constatări. Verificînd starea tehnică la 68 autovehicule, 20 au tras pe dreapta, avînd diferite defecţiuni : frină ineficace, lipsă becuri, stop, diverse instalaţii uzate. Din 288 autovehicule ale aceleiaşi autobaze — 130 nu aveau truse medicale. — De ce nu aveţi truse medicale la maşină ? — Ne orientăm după proverbul „Nu te lega la cap dacă nu te doare". Agenţii de circulaţie au aplicat şi ei proverbul „Ce e-n mînă, nu-i minciună". Asta. Deocamdată. De la coada vacii Vaca lui Simion Cioară din satul Ghend-Sălaj a intrat din întîmplare în via lui Alexandru Ianc. Ianc nici una nici două, Ianc : a tăiat coada vacii. Simion : Îmi plătești vaca ! Alexandru : Dacă-mi plătești via ! Cauza se află acum pe agenda Tribunalului judeţean. Pornită de la coada vacii. Şi cînd te gîndeşti că oamenii ăştia păreau nişte oameni serioşi ! Un hoţ foarte cinstit Deşi bănuit că îşi înşeală cumpărătorii şi că se îmbogăţeş- I te, Walter Beni, vînzător la un I magazin din Piteşti, a reuşit însă să cucerească încrederea organe- I lor comerciale locale. Beni este I declarat fruntaş în comerţ. Beni este pus să joace adesea în ca- I drul brigăzii de agitaţie rolul oI mului cinstit. Dar iată că Beni a fost descoperit recent în Tg. I Topolovenilor vînzînd ţăranilor I pături cu suprapreţ. Este jude- cat rapid şi condamnat. Dar culmea , conducerea O.C.L. Piteşti I (director Gheorghe Dina) îi sare în ajutor : trimite judecătoriei locale o adresă în care scrie că I Walter Beni „este cinstit, corect, a amabil şi fruntaş în comerţ“. S-a liniştit 1 * Trăia în Bacău pînă mai zilele trecute un „domn" pe nume ■ Mihai Simion. Era cunoscut ca profesor, funcţionar la consiliul popular al municipiului Bucureşti, I inginer la C.E.R. Sînt multe pro- I. fesii, veţi zice da. De fapt el avea numai una: făcea promi- [ siuni. Cîştiga şi ceva bani de pe urma lor, încadra în servicii pe ■ cei creduli, facilita reuşita la exa- I mene de admitere în diferite şcoli, V făcea rost de carnete de condu- | cere auto şi... mai cerea banii anticipat. In ultima vreme îşi descoperise o nouă profesie: I aceea de logodnic. Pentru că s-a plictisit de toate profesiile a mai încercat una: aceea de falsifi- j cator de buletine de identitate. * Acum însă, am aflat din surse I sigure, că nu mai trăieşte în Bacău. După atîta surmenaj i s-a găsit un loc liniştit, adecvat me- I ditaţiei, cu paza asigurată pentru I a nu fi deranjat. Rubrică redactată de Gheorghe POPESCU I Nicolae TUDOR cu sprijinul corespondenţilor ■ „Seînteii" | trei Întrebări adresate CONDUCĂTORILOR CABINETELOR DE PARTID Pentru a înfăţişa cititorilor ziarului nostru unele din preocupările cabinetelor de partid la începutul unui nou an de studiu, am solicitat directorilor unor cabinete judeţene, municipale şi de sector să răspundă la următoarele întrebări: 1. CE INTENŢIONAŢI SA ÎNTREPRINDEŢI ÎN ACEST AN PENTRU A SPORI EFICIENTA INVATAMINTULUI DE PARTID. CAPACITATEA ACESTUIA DE A RĂSPUNDE NEVOILOR REALE ALE MEMBRILOR DE PARTID, ALE OAMENILOR MUNCII ? 2. PE CE CAI CONSIDERAŢI CA POATE FI PERFECŢIONATĂ MUNCA CU LECTORII SI PROPAGANDISTII ? 3. CUM SE CONCRETIZEAZĂ PREOCUPAREA DE A STATORNICI UN STIL DE MUNCA EFICIENT IN ACTIVITATEA CABINETULUI PE CARE ÎL CONDUCEŢI ? 1. Victor Istrate, directorul Cabinetului judeţean de partid Teleorman : Eficienta învăţămîntului de partid a fost diminuată în anii trecuţi de anumite practici formale, care s-au manifestat şi în activitatea noastră , aş aminti în acest sens organizarea din birou a formelor de studiu, fără a ţine seama dacă acestea corespundeau sau nu nevoilor organizaţiilor de partid în care erau constituite, subordonarea înscrierii la învăţămint atingerii unor procente prestabilite, fără a se lua în consideraţie libera opţiune a cursanţilor. în pregătirea acestui an, am căutat să ne debarasăm de balastul acestor practici anacronice. Principiul adoptat este pe cit de simplu, pe atît de eficient , structurarea învăţămîntului de partid pornind de la cerinţele, de la nevoile reale ale diferitelor categorii de cursanţi. Premisa, punctul de plecare pentru un asemenea învăţămînt este ca programele, tematicile de studiu să fie elaborate nu de cabinetul de partid, cum se obişnuia în trecut, ci de înseşi organizaţiile de partid, care sunt în măsură să cunoască cel mai bine aceste nevoi. Andrei Feher, directorul Cabinetului judeţean de partid Braşov : Desigur că iniţiativa organizaţiilor de partid în elaborarea tematicilor nu trebuie să însemne din partea cabinetelor a lăsa lucrurile în voia mersului de la sine. Cabinetul nostru a intervenit nu numai prin exprimarea părerilor despre tematicile întocmite de organizaţii, dar şi prin propuneri de teme, lăsînd însă organizaţiile de partid să aleagă, să gîndească ele însele care din multitudinea problemelor sugerate răspund cel mai bine preocupărilor şi nevoilor cursanţilor. Constantin Dropu, directorul Cabinetului judeţean de partid Iaşi : Libertatea de alegere a temelor pentru organizaţiile de partid din întreprinderi şi instituţii a condus în judeţul nostru la o înnoire evidentă şi o mult mai mare diversitate a tematicii învăţământului de partid în comparaţie cu anii precedenţi. Acest aspect îmbucurător se evidenţiază cu pregnanţă de exemplu în programele cursurilor şi cercurilor de studiere a problemelor economice ale întreprinderilor industriale, şcolilor uzinale de partid. Predomină evident în aceste programe problematica nouă pe care o ridică măsurile iniţiate de partid privind perfecţionarea conducerii economiei în noua etapă de dezvoltare socialistă a ţării, organizarea ştiinţifică a producţiei în întreprinderile industriale, realizarea gestiunii economice proprii, constituirea comitetelor de direcţie, perfecţionarea sistemului de normare şi retribuţie a muncii. Mihai Morgovan, directorul Cabinetului judeţean de partid Bihor , înaltele exigenţe ale partidului faţă de activitatea de educaţie comunistă, ca şi interesul membrilor de partid şi altor oameni pentru problemele de etică ne-au determinat să organizăm în judeţul nostru un număr mai mare de cercuri şi cursuri de educaţie moralcetăţenească. Una sau două dezbateri pe probleme fundamentale ale moralei comuniste urmează să aibă loc şi în alte forme ale învăţămîntului, îndeosebi în formele de masă. Dr. Ilie Neacşu, directorul Cabinetului municipal de partid Bucureşti : Este cu totul firesc ca în condiţiile cînd se solicită părerea cursanţilor asupra organizării învăţămîntului, cînd se ţine seama de cerinţele lor, problemele actuale ale politicii partidului să-şi găsească în tematicile diferitelor cercuri şi cursuri o expresie adecvată specificului activităţii fiecărui colectiv. De asemenea menţionez, tot ca un rezultat al iniţiativei cursanţilor, faptul că în cercurile de studiu de pe lîngă Cabinetul municipal vor fi abordate în acest an domenii noi care suscită un interes deosebit, cum sunt: ştiinţa conducerii, sociologia industrială, estetica industrială, scientica, probleme actuale ale creaţiei literar-artistice, teatrale şi muzicale. 2. Constantin Găncă, directorul Cabinetului de partid al Sectorului I, Bucureşti: Este limpede că, în condiţiile în care există o atît de mare varietate tematică, nu mai este posibilă pregătirea propagandiştilor pentru fiecare temă din programul de studiu. De altfel, o asemenea manieră de pregătire s-a dovedit depăşită, perimată, fiind criticată de înşişi propagandiştii. Ţinînd seama de nivelul cunoştinţelor şi de experienţa ne care au dobîndit-o cei mai mulţi dintre ei, nu mai poate fi continuată .,dădăceala" ci apare în mod stringent necesitatea unei pregătiri care să se lărgească orizontul politic, să-i introducă în miezul celor mai actuale probleme ale vieţii politice şi ideologice contemporane. Noi ne vom concentra atenţia în acest an, în special în următoarele direcţii : expuneri pe probleme teoretice, informări asupra principalelor preocupări ale comitetului de partid al sectorului în domeniul vieţii economice, politice şi social-culturale ; răspunsuri la întrebări, ca o modalitate de a lămuri prompt, operativ, tot ceea ce apare neclar, indiferent în ce domeniu , simpozioane, dezbateri pe specialităţi. Constantin Dropu : Noi ne-am propus ca, o dată cu pregătirea teoretică-politică, să organizăm și o pregătire metodică sistematică a propagandiştilor. Este, cred, un mijloc, foarte important, de a lupta împotriva metodelor şcolăreşti, de care mulţi dintre ei încă nu s-au dezbărat. Ne propunem de pildă, să stăruim în cadrul acestor pregătiri asupra modalităţilor de a dezvolta gindirea cursanţilor, de a-i orienta nu spre memorarea mecanică şi redarea aidoma in seminar a unor citate din documente de partid sau alte materiale, ci spre analiza şi interpretarea fenomenelor actuale din economie, cultură. Ne preocupă, de asemenea, să-i obişnuim pe propagandişti ca, în abordarea fiecărei teme, să se gîndească singuri care sunt acele idei sau aspecte noi asupra cărora să concentreze discuţiile. 3. Maria Roşea, directorul Cabinetului judeţean de partid Caraş-Severin : în activitatea cabinetului se poate aluneca uşor spre un stil administrativ, birocratic, înţeleg prin aceasta că mobilizările, telefoanele, întocmirea a tot felul de materiale, tabele statistice, de situaţii care se cer, pot ajunge să absoarbă cea mai mare parte a timpului activiştilor cabinetului. Fără îndoială că rezolvarea problemelor organizatorice are şi ea importanţă. Dar cabinetul este chemat să se ocupe în acelaşi timp — şi cu prioritate aş spune — de conţinutul învăţămîntului. Sigur că numai cu cei cîţiva activişti ai cabinetului acest lucru ar fi cu neputinţă, ţinînd seama de numărul mare de cursuri care există în judeţ. Soluţia este, cred, una singură şi spre aceasta ne-am îndreptat atenţia în noul an de studiu : atragerea la îndrumarea şi controlul învăţămîntului a unui larg activ obştesc. Constantin Găucă : Biroul comitetului de partid al sectorului nostru a luat măsura ca, în acest an, să formeze pe lîngă cabinetul de partid un colectiv de conducere, format din 15 specialişti în diferite domenii — economie politică, economie mondială, filozofie, estetică, istorie, etică, construcţie de partid, sociologie. Ei vor răspunde nemijlocit de conducerea acestor domenii, iar pentru a le controla şi îndruma îşi vor forma, la rîndul lor, colective din cei mai calificaţi lectori şi propagandişti — un fel de colective de catedră, pe specialităţi. Laurenţiu Pop, directorul Cabinetului judeţean de partid Cluj : Cabinetele de partid sunt, după părerea mea, mult deficitare la ora actuală sub raportul posibilităţilor de documentare pe care le oferă. Linsese îndeosebi materiale care să permită o informare de actualitate, asupra a ceea ce este mai nou în politică, în ştiinţele sociale. Pentru a remedia această situaţie, noi am trecut la organizarea, în cadrul cabinetului municipal, a unui centru de documentare care va dispune — pe lîngă ziare, reviste teoretice şi ideologice — şi de buletine de informare ştiinţifică, materiale de sinteză editate de Instituţii centrale, fişe bibliografice pe probleme ideologice de mare actualitate. * Răspunsurile înfăţişate mai sus, ca şi multe altele, pe care spaţiul nu ne-a permis să le prezentăm în rîndurile de faţă, evidenţiază preocuparea a numeroase cabinete de partid de a imprima în activitatea lor ca şi în întregul învăţămînt de partid un spirit de iniţiativă şi căutări creatoare, de a înlocui metodele şcolăreşti, dădăceala propagandiştilor, a organizaţiilor locale de partid cu un climat favorabil dezvoltării gîndirii creatoare. Sînt preocupări de bun augur care, materializate cu tenacitate în activitatea de fiecare zi, se vor solda, desigur, cu rezultate pozitive în ridicarea calităţii şi eficienţei învăţămîntului în noul an de studiu. Gh. ZAMFIR (Urmare din pag. I) cărate gratuit cu maşinile unor instituţii din regiune. Ba mai mult, a „aranjat“ ca drumul de la şosea pînă la casa lui (pe o distanţă de un kilometru) să fie pietruit, desigur pe socoteala statului. Nu s-a mulţumit cu atît : în 1967 a obţinut cu bunăvoinţa gospodarilor oraşului un teren în plin centrul oraşului Piteşti, pe strada Leonte Filipescu (acolo unde se intenţiona să se refacă fostul Parc al Copiilor) pentru a-şi construi o vilă cu 4 camere şi dependinţe în valoare de 194 000 lei, din care a depus pe loc 74 000 lei. Totodată ducea o trenă de viaţă care depăşea în mod vizibil veniturile legale realizate de el şi soţia sa, trenă din care nu lipseau călătoriile periodice la, străinătate, banchetele, eleganţa vestimentară împinsă pînă la rafinament. Cum s-a strecurat Săvulescu Aurel în rîndul membrilor de partid ? Doar se ştia că a luat parte la activitatea legionară în rîndurile „frăţiilor de cruce", iar în anii 1945— 1946 a desfăşurat în comuna sa natală activitate în P.N.Ţ, fapte pentru care Biroul Comitetului orăşenesc îi infirmase o dată primirea în partid. Aurel Săvulescu a devenit, totuşi, membru de partid ca urmare a oblăduirii de care se bucura şi a lipsei de fermitate şi exigenţă din partea unor activişti de partid. Un alt nărăvit : Rădulescu Ion. Fost şef al secţiunii financiare a sfatului popular regional, cunoscut în tot Piteştiul şi în împrejurimi pentru imoralitatea sa scandaloasă în viaţa particulară. Numai că ceea ce scandaliza tot oraşul trecea ca un cusur lipsit de importanţă pe lîngă urechile diriguitorilor statului. Ca în atîtea alte cazuri, şi aici s-a dovedit adevărul profund al preceptului potrivit căruia indiferentismul faţă de valorile etice nu se poate limita în exclusivitate la un unic domeniu, el cuprinde pînă la urmă întreaga viaţă a individului, în toate manifestările ei. Aşa s-a întîmplat şi cu Ion Rădulescu, care s-a folosit de funcţia sa spre a obţine autorizaţii pentru exercitarea comerţului particular prin comune şi tîrguri de către zeci de speculanţi notorii ; unora le-a redus abuziv impozitele pînă la jumătate din cuantumul ce s-ar fi cuvenit să plătească, iar altora amenzile ce le datorau statului. La acest pomelnic de „aranjamente“ se adaugă şi desele înfruptări gratuite din vinul şi bucatele unor C.A.P.-uri, cum sînt cele din Văleni-Drăgăşani, Gliganu-Costeşti. Şi un al treilea, vechi recidivist : Drăghici Nicolae. Fost şef al secţiunii transporturi la sfatul popular regional, pe lîngă numeroase alte matrapazlîcuri săvîrşite cu maşinile statului, a obţinut — nu se ştie prin ce „mister“ — autorizaţia de a lua „în antrepriză“ construcţia unor distilerii de fabricat ţuică la unele C.A.P. Fără a ţine vreo evidenţă reală a oamenilor care au luat parte efectiv la muncă, Drăghici a încasat de la C.A.P.-uri sume mari pe state ce s-au dovedit fictive (başca specularea materialelor rămase nefolosite sau a celor luate pe bază de relaţii de la unele unităţi petroliere şi pentru care, de asemenea, nu s-a întocmit nici o documentaţie sau evidenţă). Una dintre samavolniciile şi fărădelegile care au reţinut în cea mai mare măsură atenţia Biroului Comitetului regional de partid în şedinţa din ianuarie este „împroprietărirea“ lui Angheloiu Dumitru. Despre ce este vorba ? Un anume Angheloiu, şef de secţie la Institutul de cercetări hortiviticole din Ştefăneşti, a obţinut acum patru ani, cu sprijinul larg al conducerii statului regional şi prin tot felul de tertipuri, mergînd de la evaluări false pînă la trucări de... fotografii, să i se schimbe o cocioabă părăginită din comuna Oarja, fără nici un pic de teren în jur, pe o vilă, proprietatea statului în comuna Ştefăneşti, cu 5 camere, garaj, cramă pentru circa 6 vagoane de vin, plus 7 300 metri pătraţi de vie în perimetrul viticol al staţiunii (teren şi viţă de vie de cea mai bună calitate, fireşte !). Toate acestea au fost trecute prin încălcarea grosolană a legilor în vigoare , din patrimoniul statului în patrimoniul respectivului individ, fără titlu de proprietate (era, de altfel, şi imposibil să-l capete, deoarece legea interzice categoric şi fără excepţii schimbul de imobile între particulari şi stat). Totul s-a realizat printr-un adevărat „tur de forţă“, un autentic „hocus-pocus“ de iluzionism administrativ , prin simpla înscriere în registrul agricol al comunei Ştefăneşti, Dumitru Angheloiu a fost decretat peste noapte „proprietar“ al noii latifundii Proprietar fără titlu de proprietate ! Ce contează ?!? Culmea cinismului constă însă în altceva : pentru a acoperi diferenţa de valoare între cocioaba aburcată-ntr-o rină din Oarja şi splendida vilă plus „moşia“ din Ştefăneşti, Angheloiu a fost „somat“ să plătească , potrivit evaluării „experţilor“ nici mai mult, nici mai puţin decit „enorma“ sumă de... 500 lei. Obligaţie pe care — e drept, cu oarecari rezerve — Dumitru Angheloiu, pînă la urmă, şi-a „îndeplinit-o“ ! ...Şedinţa biroului Comitetului regional de partid Argeş din 12 ianuarie 1968 nu s-a mulţumit numai să ia cunoştinţă de aceste grave abuzuri şi încălcări ale legalităţii socialiste, ci a şi adoptat hotărîri energice. Preşedintele sfatului popular regional, tov. Constantin Sandu, a fost sancţionat. In ceea ce-i priveşte pe Săvulescu, Rădulescu şi Drăghici s-a decis destituirea lor din funcţiile ocupate (Rădulescu urmînd să fie scos şi din Comitetul Executiv al statului), tragerea lor la răspundere pe linie de partid şi de stat. Iar în ce priveşte „schimbul" realizat de Angheloiu s-a decis că va fi anulat imediat şi falsul „proprietar" evacuat neîntîrziat. Toate aceste măsuri au fost adoptate în unanimitate de fostul birou al Comitetului regional de partid. * Ne aflăm la zece luni de la acea memorabilă şedinţă de birou. Ce s-a întîmplat cu energicele măsuri luate, măsuri menite să aducă o profundă satisfacţie civică cetăţenilor revoltaţi de abuzurile şi samavolniciile unor oameni investiţi cu funcţii de răspundere în cadrul fostei regiuni Argeş ? Fiind sesizată conducerea partidului de neaplicarea măsurilor stabilite, ne-am deplasat la Piteşti, unde am constatat că, în covîrşitoarea lor majoritate, măsurile adoptate in şedinţa biroului regional au rămas pînă astăzi doar pe hîrtie. După ce, iniţial, Săvulescu, Rădulescu şi Drăghici au fost scoşi din funcţiile avute, li s-a dat „sprijin“ să fie angajaţi ca orice cetăţean onest, cumsecade. Şi nu în nişte locuri de muncă oarecare, ci investite şi ele cu răspunderi şi, totodată, bine remunerate. Săvulescu Aurel a fost numit consilier juridic. Rădulescu Ion, după ce în urmă cu cîteva luni se „pensionase“ — zice-se — pe motiv de boală, a fost reangajat, după „trecerea furtunii“, ca revizor-controlor în cadrul Direcţiei interjudeţene de control şi revizie, organ pendinte direct de Ministerul Finanţelor, deci... superior fostei sale funcţii (în prezent, el „controlează de sus“ activitatea fostei secţii pe care o conducea) ; nici Nicolae Drăghici n-a nimerit prea prost, a fost transferat în cadrul Direcţiei tehnice a Consiliului popular judeţean Olt, ca „mare tehnician I“ cu un salariu mai mare decît cel pe care l-a avut în funcţia din care a fost scos. Cît priveşte scoaterea lui Rădulescu din Comitetul Executiv al Sfatului popular regional — aceasta ar fi trebuit însoţită de o prelucrare a cazului cu toţi membrii organului respectiv — ea nu s-a petrecut. S-a procedat mult mai simplu, eludîndu-se această modalitate, e drept cam neplăcută pentru „firi gingaşe“ — în momentul cînd s-a format Consiliul popular judeţean provizoriu, Rădulescu fiind „pensionat" n-a mai fost inclus in componenţa lui. Simplu, fără dureri şi bătaie de cap ! In ce priveşte situaţia de partid, numai Nicolae Drăghici a fost pus, în luna ianuarie, în discuţia organizaţiei de bază, fiind de altfel hotărîtâ atunci excluderea sa din rîndurile membrilor de partid, dar această hotărîre n-a fost încă confirmată de Comitetul municipal de partid Piteşti. Ceilalţi doi n-au fost traşi la răspundere nici pînă în ziua de azi pe linie de partid pentru faptele săvîrşite. Cum s-a ajuns la această situaţie ? In primele luni după adoptarea sus-amintitei hotărîri a biroului, ei au dispărut din Piteşti, fiind, zice-se, „la tratament“ pentru tot felul de boli. Cînd şi-au făcut, in sfîrşit, reapariţia în oraş, biroul Comitetului municipal de partid a vrut să-i pună în discuţie, dar primul secretar al Comitetului judeţean, tovarăşul Petre Duminică, a cerut „să nu se manifeste atîta grabă, să mai vedem, să mai cercetăm“. Ce mai era de cercetat ? In ce priveşte „împroprietărirea“ lui Angheloiu, el locuieşte mai departe nestingherit, în calitatea sa de „latifundiar“, in vila de la Stefăneşti, iar în toamna aceasta a strîns a patra recoltă de pe cei 7 300 mp de vie. In loc să fie imediat evacuat, s-a mers pe o altă cale, plină de sinuozităţi şi complicaţii . Consiliul popular judeţean i-a intentat lui Angheloiu... proces de „recesiune“ (ca şi cum ar fi proprietar de drept al latifundiei de la Ştefăneşti). Şi aici ne întilnim cu o manifestare-limită a cinismului uman . Angheloiu nu numai că refuză să părăsească conacul şi via, dar mai are şi... pretenţii materiale, zicînd că ar fi făcut „investiţii“. Ba chiar pretenţiile sale cu timpul cresc , din mai a.c., cînd cazul a fost cercetat de procuratură, şi pînă în septembrie, cînd a avut loc prima înfăţişare în proces, ele au făcut un salt spectaculos crescînd de la 20 000 la 70 000 lei. Care este logica faptelor ? După ce s-a făcut o cercetare temeinică de către membri ai Colegiului Central de partid şi ai organelor locale de partid şi după ce Biroul Comitetului regional Argeş adoptă o hotărîre cu privire la măsurile ce trebuiau luate împotriva celor vinovaţi, in loc de a aplica în viaţă aceste măsuri, în primul rînd pe linie de partid, primul secretar al comitetului judeţean, tov. Petre Duminică, încalcă hotărîrile luate şi cu de la sine putere stabileşte ca faptele să fie „recercetate“, pe motiv că „lucrurile nu sînt prea clare“. Pe de o parte, dacă lucrurile ar fi fost intr-adevăr „neclare“ — fapt de neconceput, intrucît ele au fost dovedite cu suficiente documente de netăgăduit — şi dacă tovarăşul Duminică, sau oricare alt membru al fostului birou regional de partid, ar fi avut vreo îndoială în ce priveşte veridicitatea măcar a uneia dintre faptele puse în discuţie, de ce nu şi-a manifestat această îndoială în şedinţa de birou ? Or, dimpotrivă, în acea şedinţă au fost aduse elemente în plus în susţinerea faptelor prezentate şi s-a socotit necesar, de către absolut toţi tovarăşii, să se ia măsuri severe pe linie de partid şi de stat împotriva vinovaţilor. Pe de altă parte, neaplicarea măsurilor stabilite reprezintă o gravă încălcare a centralismului democratic, a principiului muncii colective și a disciplinei de partid. Știut este că în partidul nostru hotărîrile organelor superioare precum și ale organelor proprii sînt obligatorii pentru fiecare membru de partid, pentru fiecare activist, indiferent de funcţia ce o deţine. Cu atît mai mult, cu cît această încălcare a disciplinei de partid s-a tradus într-o acţiune de muşamalizare a unor grave abateri de la principiile partidului cu privire la îndatoririle membrilor de partid, ale lucrătorilor de partid şi de stat, într-o acţiune de acoperire a unor elemente descompuse care, abuzînd de funcţiile deţinute, au sfidat atît organele de partid şi de stat cît şi opinia publică. Or, organelor de partid le revine înalta îndatorire de a fi promotorul luptei intransigente pentru respectarea principiilor de partid, de a trage la răspundere cu toată fermitatea pe cei care încalcă obligaţiile ce le revin în viaţa socială, care îşi bat joc de interesele societăţii noastre socialiste. Luptînd cu tărie pentru apărarea dreptăţii şi echităţii sociale, orice organ de partid trebuie să fie combativ faţă de oricine încearcă să muşamalizeze faptele săvîrşite de elemente necinstite, să impună măsuri menite să ducă la lichidarea acestor manifestări negative şi la pedepsirea vinovaţilor, încercarea de a muşamaliza faptele de necinste relatate aici este de natură să lovească în prestigiul organului de partid respectiv, să aduci serioase daune politice, să uimească şi să dezorienteze pe cetăţeni că împotriva unor asemenea indivizi nu s-au aplicat măsurile stabilite de organele superioare şi locale de partid. Această atitudine nu se împacă cu opinia cetăţenilor care văd în organul de partid un apărător al înaltelor principii ale moralei comuniste, receptiv la sesizările oamenilor muncii şi hotărît să ia cele mai energice măsuri în apărarea intereselor lor. Pentru abaterea de la principiile partidului, de care s-au făcut vinovaţi în acest caz, tovarăşii Petre Duminică, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Argeş, şi Constantin Sandu, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Olt, au fost traşi la răspundere cu severitate de către Secretariatul C.C. al PC.R. Considerăm că este timpul ca aceşti tovarăşi să înţeleagă obligaţiile şi răspunderile ce le revin în funcţiile pe care le deţin, să tragă învăţămintele necesare pentru întreaga lor activitate de viitor. De ce nu aţi dat curs întăririlor de partid ? Urbanismul modern implicat în aspectul noilor cartiere, noilor microraioane, noilor cvartaluri de locuinţe, în lucrările de sistematizare ori de interes edilitar, transformă faţa oraşelor noastre, le sporeşte individualitatea, le măreşte gradul de confort şi civilizaţie. Drumul Taberei, Balta Albă, Berceni. Militarii au devenit adevărate microoraşe ale Capitalei. Tot aşa cum Ţiglina (I, II, III, în construcţie IV) constituie tinereţea evoluată a Galaţilor, iar microraioanele din Bacău, Piteşti, Arad, Buzău sau cele patru Tomisuri din Constanţa reprezintă replica contemporană la „urbele provinciale“, unde nu se întîmpla nimic... Noile asezări urbane pulsează de viaţă şi de ritm. Ritmuri întretăiate însă, oprite ori sacadate uneori, în mod paradoxal, de neglijente edilitare, de activitatea necorespunzătoare a unor gospodari. Multe scrisori sosite la redacţie sesizează neajunsuri în buna gospodărire a cartierelor, semnalează nepăsarea, lipsa de interes şi de operativitate a unor instituţii de care depinde acest aspect esenţial al vieţii unei aşezări. Iată ce ne relatează, de pildă, un grup de cetăţeni din Arad. Pentru construcţia noului cartier Podgoria s-au cheltuit milioane de lei, dar lucrările n-au fost duse pînă la capăt. După recenţionarea apartamentelor constructorii au abandonat rapid spaţiile dintre blocuri, lăsîndu-le pradă noroaielor, apei, prafului, dezordinii, aspectului dezolant de ..casă părăsită“. Şi noroiul curge nestingherit în... Podgoria Aradului, este purtat pe scări şi în casele oamenilor, ajunge pe pereţii vopsiţi pastel după reguli estetice şi psihologice, contribuind la degradarea înainte de vremea construcţiilor. Cui trebuie să-i mulţumească „podgorenii" pentru această clasă indolentă ? — în cadrul planului de lucrări al Consiliului municipal nu figurează drumurile din Podgoria — ne lămureşte tov. Liviu Gluvacov, directorul Direcţiei de gospodărie comunală —, şi, ca atare, nu se pot executa ! îmi amintesc însă că în proiectul general al cartierului erau schiţate şi drumurile, spaţiile verzi, toate lucrările aferente noului cartier. Dar, conform unui obicei mai vechi, după care aranjamentele interioare se uită, a uitat de lucrare şi întreprinderea judeţeană de construcţii-montaj Arad, care este, în primul rînd, vinovată de situaţia creată. — Şi în al doilea rînd ? — In al doilea rînd, după părerea mea, întreprinderea de localuri şi locuinţe poartă o vină deoarece nu a insistat cu suficientă tărie şi convingere pentru amenajarea spaţiului liber din cartier. Dar consiliul popular municipal n-are nici o vină ? Nu el, în calitatea de organ ierarhic superior pe care o are, ar trebui să intervină ferm, cu mai multă energie pentru ca întreprinderile de specialitate să ia măsuri în vederea asanării bălţilor din cartierul Podgoria ? „Falnic şi frumos e cartierul nostru Ţiglina III, ne scrie cetăţeanul Dumitru Niţu din Galaţi. Dar drumurile.. Sînt ca nişte zbîrcituri pe un obraz tînăr. Străzile pavate şi asfaltate parţial se degradează pentru că pe aici au început să circule din nou autocamioane grele încărcate cu materiale. O parte din străzi, proaspăt asfaltate, au fost distruse fără milă și vor trebui să fie refăcute. Cu banii cui ?“ Imaginea terestră a Țiglinei III este completată de o altă scrisoare, trimisă de data aceasta de un grup de locatari. ...„Pentru ca să ajungă la şcoală — ni se semnalează — copiii noştri fac o adevărată echilibristică. Totuşi, oricît ar fi de sprinteni, în ciuda faptului că pleacă de acasă cu hainele şi încălţămintea curată, ajung în clasă murdari de jos pînă sus. Iată despre ce este vorba, în Ţiglina III, o dată cu începerea noului an şcolar, a fost dată în folosinţă o şcoală nouă. Dar drumul pînă la şcoala nouă arată, mai ales după ploaie, aidoma unui afluent al Dunării“. Se complac oare cei răspunzători de îngrijirea Galaţiului In postura de observatori, de adepţi ai braţelor încrucişate în faţa lipsurilor sesizate de locuitorii celei de a treia Ţighine ? — „Nu — ne răspunde tovarăşul Petru Iorga, vicepreşedinte al consiliului popular municipal. Pentru remedierea lor şi a altora, la Galaţi s-a constituit o comisie specială care va urmări urgentarea efectuării „restanţelor". Este drept, va trebui însă depusă o muncă suplimentară, o muncă ce reprezintă un tribut plătit neglijentei. Multe lipsuri vor fi însă remediate chiar in luna octombrie". Ne-am bucura să ne aducă la cunoştinţă acest lucru chiar semnatarii de azi ai scrisorilor critice... Şoselele, drumurile, străzile, de atîtea ori „operate“ şi lăsate apoi în voia soartei, au devenit nu o dată obsesii ale locuitorilor din anumite aşezări urbane şi rurale. Autostrada Bucureşti-Piteşti, cu marile ei intenţii, cu marile ei avantaje — ce ni se vor oferi în viitor — este deocamdată o sursă de necazuri sau, cum spuneam, „obsesia“ locuitorilor cartierului Militari. Deschis de aproape 7 luni șantierul se derulează cu... încetinitorul. „Bulevardul s-a desfundat pe întreaga lui lungime, iar lucrările se desfăşoară pe circa o treime" — ne scrie cetăţeanul Mihai Trandafir din Bd. Uverturii nr. 43. Pe porţiunile unde s-au executat lucrările, nu s-au făcut peste tot şi racordările străzilor laterale la noua autostradă. Au început ploile — notează autorul scrisorii — iar trotuarele, care ar fi trebuit să aibă prioritate, sunt tot desfundate". ...In schimb, locuitorii din Cîmpina nu au acces spre... gară. Să descinzi într-un oraş necunoscut noaptea şi pornind spre destinaţie, pe strada Gării, să te întîmpine întunericul, sau invers — localnic fiind să pleci la drum cu un tren de noapte, să ai bagaje sau copii cu tine şi... să nu vezi la un pas ? ! „Toate aceste neajunsuri s-ar rezolva doar cu cîteva becuri ce ar putea fi instalate pe strada întunecată", ne semnalează cetăţeanul Ion Bratu. Dar porţiunea respectivă n-o „patronează“ nimeni, răspunderea nu şi-o asumă nici Consiliul popular provizoriu al comunei Poiana-Cîmpina, care aşteaptă să pună becuri I.G.C. Cîmpina, şi nici aceasta din urmă. Un bec, un adevărat măr al discordiei... La Cîmpulung Muscel se reeditează în... „ediţie de lux" pagini pe care, într-un fel sau altul, le-au trăit multe orașe. Pe scurt, este vorba de desfundarea unei străzi de nenumărate ori pentru diverse scopuri edilitare, lucrări ce s-ar fi putut executa simultan. In 1967 s-a deschis un șantier pe toată lungimea străzii 16 Februarie, pînă în sir I.C. Frimu, în scopul asigurării cu instalaţii de apă şi canal a unui grup de blocuri noi, ridicate în această zonă a oraşului. Nimic mai firesc. Insă de atunci şi pînă acum ,aceeaşi stradă a fost răscolită de 3 ori , prima oară pentru canalizare, cînd s-au introdus tuburi mari de beton, a doua oară pentru introducerea cablului telefonic și a treia oară tot pentru canalizare, dar ca să se introducă alte tuburi“ , ne scrie Ion Dobrescu, corespondent voluntar al ziarului. Nu se puteau coordona toate lucrările o dată ? Consiliul popular orășenesc, credem, ar fi avut posibilitatea să coordoneze în acest sens munca întreprinderilor care executau lucrările, dar... Un astfel de „dar“ a adus nenumărate supărări şi greutăţi cetăţenilor. Despre asemenea neajunsuri ne-au mai scris şi alţi cetăţeni. Acestea, ca şi cele relatate mai sus, ar fi însă foarte uşor rezolvabile dacă gospodarii oraşelor s-ar strădui să fie într-adevăr gospodari, dacă şi-ar îndeplini cu mai mult spirit de răspundere atribuţiile ce le revin. Dumitru MINCULESCU PE MARGINEA UNOR SCRISORI SOSITE LA REDACŢIE TOAMNA SUNT MAI BINE ÎN EVIDENŢA RACILELE GOSPODĂRIEI EDILITARE în parcul Crîng din Buzău (Foto : Gh. Vintilă) SCINTEl A —sîmbâta 19 octombrie 1968