Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)

1968-10-19 / nr. 7860

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Cine sapă g­roapa altuia... De obicei, treaba asta o fac groparii. Şi o fac cu cazmaua. Conducătorii salinei din Tg Oc­na au vrut să sape şi ei o groa­pă. Cu ocazia asta au achiziţio­nat un excavator (costul excava­torului — aproape o jumătate de milion lei. La groapă însă au renunţat şi, de ciţiva ani, excavatorul stă nefolosit. Ba-i fac în fiecare an şi pomeni (plă­tesc 32 000 lei amortismente). Deşi cei de la salină n-au să­pat nici o groapă, totuşi a căzut în ea o jumătate de milion lei. Săpăm şi noi groapa asta, că, cine ştie, poate iese excavatorul din ea. Ce e-n mînă nu-i minciună Un control efectuat la Auto­baza Sebeş de către serviciul circulaţie al Inspectoratului ju­deţean de miliţie Alba s-a sol­dat cu cîteva constatări. Verifi­­cînd starea tehnică la 68 auto­vehicule, 20 au tras pe dreapta, avînd diferite defecţiuni : frină ineficace, lipsă becuri, stop, di­verse instalaţii uzate. Din 288 autovehicule ale aceleiaşi auto­baze — 130 nu aveau truse medicale. — De ce nu aveţi truse me­dicale la maşină ? — Ne orientăm după prover­bul „Nu te lega la cap dacă nu te doare". Agenţii de circulaţie au apli­cat şi ei proverbul „Ce e-n mînă, nu-i minciună". Asta. Deocamdată. De la coada vacii Vaca lui Simion Cioară din satul Ghend-Sălaj a intrat din întîmplare în via lui Alexandru Ianc. Ianc nici una nici două, Ianc : a tăiat coada vacii. Simion : Îmi plătești vaca ! Alexandru : Dacă-mi plătești via ! Cauza se află acum pe agenda Tribunalului judeţean. Pornită de la coada vacii. Şi cînd te gîndeşti că oamenii ăştia păreau nişte oameni se­rioşi ! Un hoţ foarte­­ cinstit Deşi bănuit că îşi înşeală­­ cumpărătorii şi că se îmbogăţeş- I te, Walter Beni, vînzător la un I magazin din Piteşti, a reuşit însă­­ să cucerească încrederea organe- I lor comerciale locale. Beni este I declarat fruntaş în comerţ. Beni­­ este pus să joace adesea în ca- I drul brigăzii de agitaţie rolul o­­I mului cinstit. Dar iată că Beni­­ a fost descoperit recent în Tg. I Topolovenilor vînzînd ţăranilor I pături cu suprapreţ. Este jude-­­ cat rapid şi condamnat. Dar cul­mea , conducerea O.C.L. Piteşti I (director Gheorghe Dina) îi sare­­ în ajutor : trimite judecătoriei­­ locale o adresă în care scrie că I Walter Beni „este cinstit, corect, a amabil şi fruntaş în comerţ“. S-a liniştit 1 * Trăia în Bacău pînă mai zilele­­ trecute un „domn" pe nume ■ Mihai Simion. Era cunoscut ca profesor, funcţionar la consiliul­­ popular al municipiului Bucureşti, I inginer la C.E.R. Sînt multe pro- I. fesii, veţi zice da. De fapt el avea numai una: făcea promi- [ siuni. Cîştiga şi ceva bani de pe­­ urma lor, încadra în servicii pe ■ cei creduli, facilita reuşita la exa- I mene de admitere în diferite şcoli, V făcea rost de carnete de condu- | cere auto şi... mai cerea banii­­ anticipat. In ultima vreme îşi descoperise o nouă profesie: I aceea de logodnic. Pentru că s-a­­ plictisit de toate profesiile a mai­­ încercat una: aceea de falsifi- j cator de buletine de identitate. * Acum însă, am aflat din surse I sigure, că nu mai trăieşte în­­ Bacău. După atîta surmenaj i s-a găsit un loc liniştit, adecvat me- I ditaţiei, cu paza asigurată pentru I a nu fi deranjat.­­ Rubrică redactată de Gheorghe POPESCU I Nicolae TUDOR cu sprijinul corespondenţilor ■ „Seînteii" | trei Întrebări adresa­te CONDUCĂ­TORILOR CABINETELOR DE PARTID Pentru a înfăţişa cititorilor ziaru­lui nostru unele din preocupările cabinetelor de partid la începutul unui nou an de studiu, am solici­tat directorilor unor cabinete jude­ţene, municipale şi de sector să răspundă la următoarele întrebări: 1. CE INTENŢIONAŢI SA ÎNTRE­PRINDEŢI ÎN ACEST AN PENTRU A SPORI EFICIENTA INVATAMIN­­TULUI DE PARTID. CAPACITA­TEA ACESTUIA DE A RĂSPUNDE NEVOILOR REALE ALE MEMBRI­LOR DE PARTID, ALE OAMENI­LOR MUNCII ? 2. PE CE CAI CONSIDERAŢI CA POATE FI PERFECŢIONATĂ MUN­CA CU LECTORII SI PROPAGAN­DISTII ? 3. CUM SE CONCRETIZEAZĂ PREOCUPAREA DE A STATOR­NICI UN STIL DE MUNCA EFI­CIENT IN ACTIVITATEA CABINE­TULUI PE CARE ÎL CONDUCEŢI ? 1. Victor Istrate, directorul Cabine­tului judeţean de partid Teleorman : Eficienta învăţămîntului de partid a fost diminuată în anii trecuţi de anumite practici formale, care s-au manifestat şi în activitatea noastră , aş aminti în acest sens organizarea din birou a formelor de studiu, fără a ţine seama dacă acestea corespun­deau sau nu nevoilor organizaţiilor de partid în care erau constituite, subordonarea înscrierii la învăţă­­mint atingerii unor procente presta­bilite, fără a se lua în consideraţie libera opţiune a cursanţilor. în pregătirea acestui an, am căutat să ne debarasăm de balastul acestor practici anacronice. Principiul adop­tat este pe cit de simplu, pe atît de eficient , structurarea învăţămîntului de partid pornind de la ce­rinţele, de la nevoile reale ale diferitelor categorii de cursanţi. Pre­misa, punctul de plecare pentru un asemenea învăţămînt este ca pro­gramele, tematicile de studiu să fie elaborate nu de cabinetul de partid, cum se obişnuia în trecut, ci de în­seşi organizaţiile de partid, care sunt în măsură să cunoască cel mai bine aceste nevoi. Andrei Feher, directorul Cabine­tului judeţean de partid Braşov : Desigur că iniţiativa organizaţiilor de partid în elaborarea tematicilor nu trebuie să însemne din partea cabinetelor a lăsa lucrurile în voia mersului de la sine. Cabinetul nostru a intervenit nu numai prin expri­marea părerilor despre tematicile în­tocmite de organizaţii, dar şi prin propuneri de teme, lăsînd însă orga­nizaţiile de partid să aleagă, să gîn­­dească ele însele care din multitu­dinea problemelor sugerate răspund cel mai bine preocupărilor şi ne­voilor cursanţilor. Constantin Dropu, directorul Cabinetului judeţean de partid Iaşi : Libertatea de alegere a temelor pen­tru organizaţiile de partid din între­prinderi şi instituţii a condus în judeţul nostru la o înnoire evidentă şi o mult mai mare diversitate a tematicii învăţământului de partid în comparaţie cu anii precedenţi. Acest aspect îmbucurător se eviden­ţiază cu pregnanţă de exemplu în programele cursurilor şi cercurilor de studiere a problemelor economice ale întreprinderilor industriale, şco­lilor uzinale de partid. Predo­mină evident în aceste programe problematica nouă pe care o ridică măsurile iniţiate de partid privind perfecţionarea conducerii econo­miei în noua etapă de dez­voltare socialistă a ţării, organizarea ştiinţifică a producţiei în întreprin­derile industriale, realizarea gestiu­nii economice proprii, constituirea comitetelor de direcţie, perfecţiona­rea sistemului de normare şi retri­buţie a muncii. Mihai Morgovan, directorul Ca­binetului judeţean de partid Bihor , înaltele exigenţe ale partidului faţă de activitatea de educaţie comunistă, ca şi interesul membrilor de partid şi altor oameni pentru problemele de etică ne-au determi­nat să organizăm în judeţul nostru un număr mai mare de cercuri şi cursuri de educaţie moral­­cetăţenească. Una sau două dezbateri pe probleme fundamentale ale mo­ralei comuniste urmează să aibă loc şi în alte forme ale învăţămîntului, îndeosebi în formele de masă. Dr. Ilie Neacşu, directorul Cabi­netului municipal de partid Bucu­reşti : Este cu totul firesc ca în con­diţiile cînd se solicită părerea cursanţilor asupra organizării învă­ţămîntului, cînd se ţine seama de cerinţele lor, problemele actuale ale politicii partidului să-şi găsească în tematicile diferitelor cercuri şi cursuri o expresie adecvată spe­cificului activităţii fiecărui colec­tiv. De asemenea menţionez, tot ca un rezultat al iniţiativei cursanţi­lor, faptul că în cercurile de studiu de pe lîngă Cabinetul municipal vor fi abordate în acest an domenii noi care suscită un interes deosebit, cum sunt: ştiinţa conducerii, sociologia industrială, estetica industrială, scien­­tica, probleme actuale ale creaţiei literar-artistice, teatrale şi muzicale. 2. Constantin Găncă, directorul Cabinetului de partid al Sectorului I, Bucureşti: Este limpede că, în condiţiile în care există o atît de mare varietate temati­că, nu mai este posibilă pregă­tirea propagandiştilor pentru fiecare temă din programul de studiu. De altfel, o asemenea manieră de pre­gătire s-a dovedit depăşită, perimată, fiind criticată de înşişi propagan­diştii. Ţinînd seama de nivelul cu­noştinţelor şi de experienţa ne care au dobîndit-o cei mai mulţi dintre ei, nu mai poate fi continuată .,dă­dăceala" ci apare în mod stringent necesitatea unei pregătiri care să se lărgească orizontul politic, să-i in­troducă în miezul celor mai actuale probleme ale vieţii politice şi ideo­logice contemporane. Noi ne vom concentra atenţia în acest an, în special în următoarele direcţii : expuneri pe probleme teo­retice, informări asupra­ principa­lelor preocupări ale comitetu­lui de partid al sectorului în domeniul vieţii economice, politice şi social-culturale ; răspunsuri la în­trebări, ca o modalitate de a lămuri prompt, operativ, tot ceea ce apare neclar, indiferent în ce domeniu , simpozioane, dezbateri pe speciali­tăţi. Constantin Dropu : Noi ne-am pro­pus ca, o dată cu pregătirea teo­­retică-politică, să organizăm și o pregătire metodică sistematică a pro­pagandiştilor. Este, cred, un mijloc, foarte important, de a lupta împotri­va metodelor şcolăreşti, de care mulţi dintre ei încă nu s-au dezbă­rat. Ne propunem de pildă, să stăruim în cadrul acestor pregătiri asupra modalităţilor de a dezvolta gindirea cursanţilor, de a-i orienta nu spre memorarea mecanică şi redarea aidoma in seminar a unor citate din documente de par­tid sau alte materiale, ci spre analiza şi interpretarea fenomenelor actuale din economie, cultură. Ne preocupă, de asemenea, să-i obiş­nuim pe propagandişti ca, în aborda­rea fiecărei teme, să se gîndească singuri care sunt acele idei sau as­pecte noi asupra cărora să concen­treze discuţiile. 3. Maria Roşea, directorul Cabinetu­lui judeţean de partid Caraş-Seve­­rin : în activitatea cabinetului se poate aluneca uşor spre un stil administrativ, birocratic, înţeleg prin aceasta că mobilizările, telefoa­nele, întocmirea a tot felul de ma­teriale, tabele statistice, de situaţii care se cer, pot ajunge să absoarbă cea mai mare parte a timpului acti­viştilor cabinetului. Fără îndoială că rezolvarea problemelor organizato­rice are şi ea importanţă. Dar cabi­netul este chemat să se ocupe în acelaşi timp — şi cu prioritate aş spune — de conţinutul învăţămîn­tului. Sigur că numai cu cei cîţiva activişti ai cabinetului acest lucru ar fi cu neputinţă, ţinînd seama de nu­mărul mare de cursuri care există în judeţ. Soluţia este, cred, una sin­gură şi spre aceasta ne-am îndreptat atenţia în noul an de studiu : atra­gerea la îndrumarea şi controlul în­văţămîntului a unui larg activ ob­ştesc. Constantin Găucă : Biroul comite­tului de partid al sectorului nostru a luat măsura ca, în acest an, să formeze pe lîngă cabinetul de partid un colectiv de conducere, format din 15 specialişti în diferite domenii — economie politică, economie mon­dială, filozofie, estetică, istorie, etică, construcţie de partid, sociologie. Ei vor răspunde nemijlocit de con­ducerea acestor domenii, iar pentru a le controla şi îndruma îşi vor forma, la rîndul lor, colective din cei mai calificaţi lectori şi propagandişti — un fel de colective de catedră, pe specialităţi. Laurenţiu Pop, directorul Cabine­tului judeţean de partid Cluj : Cabinetele de partid sunt, după părerea mea, mult deficitare la ora actuală sub raportul po­sibilităţilor de documentare pe care le oferă. Linsese îndeosebi ma­teriale care să permită o informare de actualitate, asupra a ceea ce este mai nou în politică, în ştiinţele so­ciale. Pentru a remedia această situa­ţie, noi am trecut la organizarea, în cadrul cabinetului municipal, a unui centru de documentare care va dispune — pe lîngă ziare, reviste teoretice şi ideologice — şi de bule­tine de­ informare ştiinţifică, mate­riale de sinteză editate de Instituţii centrale, fişe bibliografice pe proble­me ideologice de mare actualitate. * Răspunsurile înfăţişate mai sus, ca şi multe altele, pe care spaţiul nu ne-a permis să le prezentăm în rîndu­­rile de faţă, evidenţiază preocuparea a numeroase cabinete de partid de a imprima în activitatea lor ca şi în întregul învăţămînt de partid un spi­rit de iniţiativă şi căutări creatoare, de a înlocui metodele şcolăreşti, dă­dăceala propagandiştilor, a organiza­ţiilor locale de partid cu un climat favorabil dezvoltării gîndirii crea­toare. Sînt preocupări de bun augur care, materializate cu tenacitate în activitatea de fiecare zi, se vor solda, desigur, cu rezultate pozitive în ri­dicarea calităţii şi eficienţei învăţă­mîntului în noul an de studiu. Gh. ZAMFIR (Urmare din pag. I) cărate gratuit cu maşinile unor in­stituţii din regiune. Ba mai mult, a „aranjat“ ca drumul de la şosea pînă la casa lui (pe o distanţă de un kilometru) să fie pietruit, desigur pe socoteala statului. Nu s-a mulţumit cu atît : în 1967 a obţinut cu bună­voinţa gospodarilor oraşului un te­ren în plin centrul oraşului Piteşti, pe strada Leonte Filipescu (acolo unde se intenţiona să se refacă fos­tul Parc al Copiilor) pentru a-şi con­strui o vilă cu 4 camere şi depen­dinţe în valoare de 194 000 lei, din care a depus pe loc 74 000 lei. Tot­odată ducea o trenă de viaţă care de­păşea în mod vizibil veniturile le­gale realizate de el şi soţia sa, trenă din care nu lipseau călătoriile perio­dice la, străinătate, banchetele, ele­ganţa vestimentară împinsă pînă la rafinament. Cum s-a strecurat Săvulescu Au­rel în rîndul membrilor de partid ? Doar se ştia că a luat parte la acti­vitatea legionară în rîndurile „fră­ţiilor de cruce", iar în anii 1945— 1946 a desfăşurat în comuna sa na­tală activitate în P.N.Ţ­, fapte pen­tru care Biroul Comitetului orăşe­nesc îi infirmase o dată primirea în partid. Aurel Săvulescu a devenit, totuşi, membru de partid ca urmare a oblăduirii de care se bucura şi a lipsei de fermitate şi exigenţă din partea unor activişti de partid. Un alt nărăvit : Rădulescu Ion. Fost şef al secţiunii financiare a sfatului popular regional, cunoscut în tot Piteştiul şi în împrejurimi pentru imoralitatea sa scandaloasă în viaţa particulară. Numai că ceea ce scandaliza tot oraşul trecea ca un cusur lipsit de importanţă pe lîngă urechile diriguitorilor statului. Ca în atîtea alte cazuri, şi aici s-a dove­dit adevărul profund al preceptului potrivit căruia indiferentismul faţă de valorile etice nu se poate limita în exclusivitate la un unic domeniu, el cuprinde pînă la urmă întreaga viaţă a individului, în toate mani­festările ei. Aşa s-a întîmplat şi cu Ion Rădulescu, care s-a folosit de funcţia sa spre a obţine autorizaţii pentru exercitarea comerţului par­ticular prin comune şi tîrguri de că­tre zeci de speculanţi notorii ; unora le-a redus abuziv impozitele pînă la jumătate din cuantumul ce s-ar fi cuvenit să plătească, iar altora a­­menzile ce le datorau statului. La acest pomelnic de „aranjamente“ se adaugă şi desele înfruptări gratuite din vinul şi bucatele unor C.A.P.-uri, cum sînt cele din Văleni-Drăgăşani, Gliganu-Costeşti. Şi un al treilea, vechi recidivist : Drăghici Nicolae. Fost şef al sec­ţiunii transporturi la sfatul popular regional, pe lîngă numeroase alte matrapazlîcuri săvîrşite cu maşinile statului, a obţinut — nu se ştie prin ce „mister“ — autorizaţia de a lua „în antrepriză“ construcţia unor dis­tilerii de fabricat ţuică la unele C.A.P. Fără a ţine vreo evidenţă reală a oamenilor care au luat parte efectiv la muncă, Drăghici a încasat de la C.A.P.-uri sume mari pe state ce s-au dovedit fictive (başca specu­larea materialelor rămase nefolosite sau a celor luate pe bază de relaţii de la unele unităţi petroliere şi pen­tru care, de asemenea, nu s-a întoc­mit nici o documentaţie sau evi­denţă). Una dintre samavolniciile şi fără­delegile care au reţinut în cea mai mare măsură atenţia Biroului Comi­tetului regional de partid în şedinţa din ianuarie este „împroprietărirea“ lui Angheloiu Dumitru. Despre ce este vorba ? Un anume Angheloiu, şef de secţie la Institutul de cercetări hortiviticole din Ştefăneşti, a obţinut acum patru ani, cu sprijinul larg al conducerii statului regional şi prin tot felul de tertipuri, mergînd de la evaluări false pînă la trucări de... fo­tografii, să i se schimbe o cocioabă părăginită din comuna Oarja, fără nici un pic de teren în jur, pe o vilă, proprietatea statului în comuna Şte­făneşti, cu 5 camere, garaj, cramă pentru circa 6 vagoane de vin, plus 7 300 metri pătraţi de vie în peri­metrul viticol al staţiunii (teren şi viţă de vie de cea mai bună calitate, fireşte !). Toate acestea au fost tre­cute­­ prin încălcarea grosolană a legilor în vigoare , din patrimoniul statului în patrimoniul respectivului individ, fără titlu de proprietate (era, de altfel, şi imposibil să-l capete, de­oarece legea interzice categoric şi fără excepţii schimbul de imobile între particulari şi stat). Totul s-a realizat printr-un adevărat „tur de forţă“, un autentic „hocus-pocus“ de iluzionism administrativ , prin sim­pla înscriere în registrul agricol al comunei Ştefăneşti, Dumitru Anghe­loiu a fost decretat peste noapte „proprietar“ al noii latifundii Pro­prietar fără titlu de proprietate ! Ce contează ?!? Culmea cinismului con­stă însă în altceva : pentru a acoperi diferenţa de valoare între cocioaba aburcată-ntr-o rină din Oarja şi splendida vilă plus „moşia“ din Şte­făneşti, Angheloiu a fost „somat“ să plătească , potrivit evaluării „ex­perţilor“ nici mai mult, nici mai pu­ţin decit „enorma“ sumă de... 500 lei. Obligaţie pe care — e drept, cu oa­­recari rezerve — Dumitru Angheloiu, pînă la urmă, şi-a „îndeplinit-o“ ! ...Şedinţa biroului Comitetului re­gional de partid Argeş din 12 ianua­rie 1968 nu s-a mulţumit numai să ia cunoştinţă de aceste grave abuzuri şi încălcări ale legalităţii socialiste, ci a şi adoptat hotărîri energice. Pre­şedintele sfatului popular regional, tov. Constantin Sandu, a fost sancţio­nat. In ceea ce-i priveşte pe Săvu­lescu, Rădulescu şi Drăghici s-a de­cis destituirea lor din funcţiile ocu­pate (Rădulescu urmîn­d să fie scos şi din Comitetul Executiv al statului), tragerea lor la răspundere pe linie de partid şi de stat. Iar în ce pri­veşte „schimbul" realizat de Anghe­loiu s-a decis că va fi anulat ime­diat şi falsul „proprietar" evacuat neîntîrziat. Toate aceste măsuri au fost adop­tate în unanimitate de fostul birou al Comitetului regional de partid. * Ne aflăm la zece luni de la acea memorabilă şedinţă de birou. Ce s-a întîmplat cu energicele măsuri luate, măsuri menite să aducă o profundă satisfacţie civică cetăţenilor revoltaţi de abuzurile şi samavolniciile unor oameni investiţi cu funcţii de răs­pundere în cadrul fostei regiuni Ar­geş ? Fiind sesizată conducerea partidu­lui de neaplicarea măsurilor stabilite, ne-am deplasat la Piteşti, unde am constatat că, în covîrşitoarea lor ma­joritate, măsurile adoptate in şedinţa biroului regional au rămas pînă as­tăzi doar pe hîrtie. După ce, iniţial, Săvulescu, Rădulescu şi Drăghici au fost scoşi din funcţiile avute, li s-a dat „sprijin“ să fie angajaţi ca orice cetăţean onest, cumsecade. Şi nu în nişte locuri de muncă oarecare, ci investite şi ele cu răspunderi şi, tot­odată, bine remunerate. Săvulescu Aurel a fost numit consilier juridic. Rădulescu Ion, după ce în urmă cu cîteva luni se „pensionase“ — zice-se — pe motiv de boală, a fost rean­gajat, după „trecerea furtunii“, ca revizor-controlor în cadru­l Direcţiei interjudeţene de control şi revizie, or­gan pendinte direct de Ministerul Finanţelor, deci... superior fostei sale funcţii (în prezent, el „controlează de sus“ activitatea fostei secţii pe care o conducea) ; nici Nicolae Dră­ghici n-a nimerit prea prost, a fost transferat în cadrul Direcţiei tehnice a Consiliului popular judeţean Olt, ca „mare tehnician I“ cu un salariu mai mare decît cel pe care l-a avut în funcţia din care a fost scos. Cît priveşte scoaterea lui Rădu­lescu din Comitetul Executiv al Sfa­tului popular regional — aceasta ar fi trebuit însoţită de o prelucrare a cazului cu toţi membrii organului respectiv — ea nu s-a petrecut. S-a procedat mult mai simplu, eludîn­­du-se această modalitate, e drept cam neplăcută pentru „firi gingaşe“ — în momentul cînd s-a format Con­siliul popular judeţean provizoriu, Rădulescu fiind „pensionat" n-a mai fost inclus in componenţa lui. Sim­plu, fără dureri şi bătaie de cap ! In ce priveşte situaţia de partid, numai Nicolae Drăghici a fost pus, în luna ianuarie, în discuţia orga­nizaţiei de bază, fiind de altfel hotă­­rîtâ atunci excluderea sa din rîndu­rile membrilor de partid, dar această hotărîre n-a fost încă confirmată de Comitetul municipal de partid Piteşti. Ceilalţi doi n-au fost traşi la răspun­dere nici pînă în ziua de azi pe li­nie de partid pentru faptele săvîr­şite. Cum s-a ajuns la această situa­ţie ? In primele luni după adopta­rea sus-amintitei hotărîri a biroului, ei au dispărut din Piteşti, fiind, zice-se, „la tratament“ pentru tot fe­lul de boli. Cînd şi-au făcut, in sfîr­­şit, reapariţia în oraş, biroul Comi­tetului municipal de partid a vrut să-i pună în discuţie, dar primul se­cretar al Comitetului judeţean, tova­răşul Petre Duminică, a cerut „să nu se manifeste atîta grabă, să mai vedem, să mai cercetăm“. Ce mai era de cercetat ? In ce priveşte „împroprietărirea“ lui Angheloiu, el locuieşte mai de­parte nestingherit, în calitatea sa de „latifundiar“, in vila de la Stefă­neşti, iar în toamna aceasta a strîns a patra recoltă de pe cei 7 300 mp de vie. In loc să fie imediat evacuat, s-a mers pe o altă cale, plină de si­nuozităţi şi complicaţii . Consiliul popular judeţean i-a intentat lui An­gheloiu... proces de „recesiune“ (ca şi cum ar fi proprietar de drept al latifundiei de la Ştefăneşti). Şi aici ne întilnim cu o manifestare-limită a cinismului uman . Angheloiu nu numai că refuză să părăsească cona­cul şi via, dar mai are şi... pretenţii materiale, zicînd că ar fi făcut „in­vestiţii“. Ba chiar pretenţiile sale cu timpul cresc , din mai a.c., cînd ca­zul a fost cercetat de procuratură, şi pînă în septembrie, cînd a avut loc prima înfăţişare în proces, ele au fă­cut un salt spectaculos crescînd de la 20 000 la 70 000 lei. Care este logica faptelor ? După ce s-a făcut o cercetare temeinică de către membri ai Colegiului Central de partid şi ai organelor locale de partid şi după ce Biroul Comitetului regional Argeş adoptă o hotărîre cu privire la măsurile ce trebuiau luate împotriva celor vinovaţi, in loc de a aplica în viaţă aceste măsuri, în pri­mul rînd pe linie de partid, primul secretar al comitetului judeţean, tov. Petre Duminică, încalcă hotărîrile luate şi cu de la sine putere stabi­leşte ca faptele să fie „recercetate“, pe motiv că „lucrurile nu sînt prea clare“. Pe de o parte, dacă lucrurile ar fi fost intr-adevăr „neclare“ — fapt de neconceput, intrucît ele au fost dovedite cu suficiente documente de netăgăduit — şi dacă tovarăşul Dumi­nică, sau oricare alt membru al fos­tului birou regional de partid, ar fi avut vreo îndoială în ce priveşte veridicitatea măcar a uneia dintre faptele puse în discuţie, de ce nu şi-a manifestat această îndoială în şedinţa de birou ? Or, dimpotrivă, în acea şedinţă au fost aduse elemente în plus în susţinerea faptelor pre­zentate şi s-a socotit necesar, de că­tre absolut toţi tovarăşii, să se ia măsuri severe pe linie de partid şi de stat împotriva vinovaţilor. Pe de altă parte, neaplicarea mă­­surilor stabilite reprezintă o gravă încălcare a centralismului democra­tic, a principiului muncii colective și a disciplinei de partid. Știut este că în partidul nostru hotărîrile orga­nelor superioare precum și ale orga­nelor proprii sînt obligatorii pentru fiecare membru de partid, pentru fiecare activist, indiferent de func­ţia ce o deţine. Cu atît mai mult, cu cît această încălcare a disciplinei de partid s-a tradus într-o acţiune de muşamalizare a unor grave abateri de la principiile partidului cu privire la îndatoririle membrilor de partid, ale lucrătorilor de partid şi de stat, într-o acţiune de acoperire a unor elemente descompuse care, abuzînd de funcţiile deţinute, au sfidat atît organele de partid şi de stat cît şi opinia publică. Or, organelor de partid le revine înalta îndatorire de a fi promotorul luptei intransigente pentru respectarea principiilor de partid, de a trage la răspundere cu toată fermitatea pe cei care încalcă obligaţiile ce le revin în viaţa so­cială, care îşi bat joc de interesele societăţii noastre socialiste. Luptînd cu tărie pentru apărarea dreptăţii şi echităţii sociale, orice organ de par­tid trebuie să fie combativ faţă de oricine încearcă să muşamalizeze fap­tele săvîrşite de elemente necinstite, să impună măsuri menite să ducă la lichidarea acestor manifestări nega­tive şi la pedepsirea vinovaţilor, încercarea de a muşamaliza fap­tele de necinste relatate aici este de natură să lovească în prestigiul orga­nului de partid respectiv, să aduci serioase daune politice, să uimească şi să dezorienteze pe cetăţeni că îm­potriva unor asemenea indivizi nu s-au aplicat măsurile stabilite de or­ganele superioare şi locale de partid. Această atitudine nu se împacă cu opinia cetăţenilor care văd în orga­nul de partid un apărător al înalte­lor principii ale moralei comuniste, receptiv la sesizările oamenilor mun­cii şi hotărît să ia cele mai energice măsuri în apărarea intereselor lor. Pentru abaterea de la principiile partidului, de care s-au făcut vino­vaţi în acest caz, tovarăşii Petre Du­minică, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Argeş, şi Constan­tin Sandu, prim-secretar al Comite­tului judeţean de partid Olt, au fost traşi la răspundere cu severitate de către Secretariatul C.C. al PC.R. Considerăm că este timpul ca aceşti tovarăşi să înţeleagă obligaţiile şi răspunderile ce le revin în funcţiile pe care le deţin, să tragă învăţămin­tele necesare pentru întreaga lor ac­tivitate de viitor. De ce nu aţi dat curs întăririlor de partid ? Urbanismul modern im­plicat în aspectul noilor cartiere, noilor microraioa­­ne, noilor cvartaluri de lo­cuinţe, în lucrările de siste­matizare ori de interes edi­litar, transformă faţa ora­şelor noastre, le sporeşte individualitatea, le măreşte gradul de confort şi civi­­lizaţie. Drumul Taberei, Balta Albă, Berceni. Mili­tari­i au devenit adevă­rate microoraşe ale Capita­lei. Tot aşa cum Ţiglina (I, II, III, în construcţie IV) constituie tinereţea evolu­ată a Galaţilor, iar micro­­raioanele din Bacău, Pi­teşti, Arad, Buzău sau cele patru Tomisuri din Con­stanţa reprezintă replica contemporană la „urbele provinciale“, unde nu se întîmpla nimic... Noile a­­sezări urbane pulsează de viaţă şi de ritm. Ritmuri întretăiate însă, o­­prite ori sacadate uneori, în mod paradoxal, de ne­glijente edilitare, de activi­tatea necorespunzătoare a unor gospodari. Multe scri­sori sosite la redacţie sesi­zează neajunsuri în buna gospodărire a cartierelor, semnalează nepăsarea, lip­sa de interes şi de operati­vitate a unor instituţii de care depinde acest aspect esenţial al vieţii unei aşe­zări. Iată ce ne relatează, de pildă, un grup de cetă­ţeni din Arad. Pentru construcţia nou­lui cartier Podgoria s-au cheltuit milioane de lei, dar lucrările n-au fost duse pînă la capăt. După recen­­ţionarea apartamentelor constructorii au abando­nat rapid spaţiile dintre blocuri, lăsîndu-le pradă noroaielor, apei, prafului, dezordinii, aspectului dezo­lant de ..casă părăsită“. Şi noroiul curge nestingherit în... Podgoria Aradului, este purtat pe scări şi în casele oamenilor, ajunge pe pere­ţii vopsiţi pastel după re­guli estetice şi psihologice, contribuind la degradarea înainte de vreme­a cons­trucţiilor. Cui trebuie să-i mulţumească „podgorenii" pentru această clasă indo­lentă ? — în cadrul planului de lucrări al Consiliului muni­cipal nu figurează drumu­rile din Podgoria — ne lă­mureşte tov. Liviu Gluva­­cov, directorul Direcţiei de gospodărie comunală —, şi, ca atare, nu se pot exe­cuta ! îmi amintesc însă că în proiectul general al car­tierului erau schiţate şi drumurile, spaţiile verzi, toate lucrările aferente noului cartier. Dar, con­form unui obicei mai vechi, după care aranjamentele interioare se uită, a uitat de lucrare şi întreprinde­rea judeţeană de construc­ţii-montaj Arad, care este, în primul rînd, vinovată de situaţia creată. — Şi în al doilea rînd ? — In al doilea rînd, după părerea mea, întreprinde­rea de localuri şi locuinţe poartă o vină d­eoarece nu a insistat cu suficientă tă­rie şi convingere pentru amenajarea spaţiului liber din cartier. Dar consiliul popular mu­nicipal n-are nici o vină ? Nu el, în calitatea de or­gan ierarhic superior pe care o are, ar trebui să intervină ferm, cu mai multă energie pentru ca întreprinderile de speciali­tate să ia măsuri în ve­derea asanării bălţilor din cartierul Podgoria ? „Falnic şi frumos e carti­erul nostru Ţiglina III, ne scrie cetăţeanul Dumitru Niţu din Galaţi. Dar dru­murile­.. Sînt ca nişte zbîr­­cituri pe un obraz tînăr. Străzile pavate şi asfaltate parţial se degradează pen­tru că pe aici au început să circule din nou autoca­mioane grele încărcate cu materiale. O parte din străzi, proaspăt asfaltate, au fost distruse fără milă și vor trebui să fie refă­cute. Cu banii cui ?“ Imaginea terestră a Ți­­glinei III este completată de o altă scrisoare, trimisă de data aceasta de un grup de locatari. ...„Pentru ca să ajungă la şcoală — ni se semnalează — copiii noştri fac o adevărată echilibris­tică. Totuşi, oricît ar fi de sprinteni, în ciuda faptu­lui că pleacă de acasă cu hainele şi încălţămintea cu­rată, ajung în clasă mur­dari de jos pînă sus. Iată despre ce este vorba, în Ţiglina III, o dată cu înce­perea noului an şcolar, a fost dată în folosinţă o şcoală nouă. Dar drumul pînă la şcoala nouă arată, mai ales după ploaie, ai­doma unui afluent al Du­nării“. Se complac oare cei răs­punzători de îngrijirea Ga­laţiului In postura de ob­servatori, de adepţi ai bra­ţelor încrucişate în faţa lipsurilor sesizate de locui­torii celei de a treia Ţi­­ghine ? — „Nu — ne răspunde tovarăşul Petru Iorga, vi­cepreşedinte al consiliului popular municipal. Pentru remedierea lor şi a altora, la Galaţi s-a constituit o comisie specială care va urmări urgentarea efectu­ării „restanţelor". Este drept, va trebui însă de­pusă o muncă suplimen­tară, o muncă ce reprezin­tă un tribut plătit negli­jentei. Multe lipsuri vor fi însă remediate chiar in luna octombrie". Ne-am bucura să ne adu­că la cunoştinţă acest lucru chiar semnatarii de azi ai scrisorilor critice... Şoselele, drumurile, stră­zile, de atîtea ori „operate“ şi lăsate apoi în voia soar­­tei, au devenit nu o dată obsesii ale locuitorilor din anumite aşezări urbane şi rurale. Autostrada Bucu­­reşti-Piteşti, cu marile ei intenţii, cu marile ei avan­taje — ce ni se vor oferi în viitor — este deocamda­tă o sursă de necazuri sau, cum spuneam, „obsesia“ locuitorilor cartierului Militari. Deschis de a­­proape 7 luni șantierul se derulează cu... înce­tinitorul. „Bulevardul s-a desfundat pe întreaga lui lungime, iar lucrările se desfăşoară pe circa o trei­me" — ne scrie cetăţeanul Mihai Trandafir din Bd. Uverturii nr. 43. Pe por­ţiunile unde s-au executat lucrările, nu s-au făcut peste tot şi racordările stră­zilor laterale la noua au­tostradă. Au început ploile — notează autorul scrisorii — iar trotuarele, care ar fi trebuit să aibă prioritate, sunt tot desfundate". ...In schimb, locuitorii din Cîmpina nu au acces spre... gară. Să descinzi într-un o­­raş necunoscut noaptea şi pornind spre destinaţie, pe strada Gării, să te în­­tîmpine întunericul, sau in­vers — localnic fiind să pleci la drum cu un tren de noapte, să ai bagaje sau copii cu tine şi... să nu vezi la un pas ? ! „Toate aceste neajunsuri s-ar rezolva doar cu cîteva becuri ce ar putea fi instalate pe strada întunecată",­­ ne semnalează cetăţeanul Ion Bratu. Dar porţiunea res­pectivă n-o „patronează“ nimeni, răspunderea nu şi-o asumă nici Consiliul popu­lar provizoriu al comunei Poiana-Cîmpina, care aş­teaptă să pună becuri I.G.C. Cîmpina, şi nici a­­ceasta din urmă. Un bec, un adevărat măr al dis­cordiei... La Cîmpulung Muscel se reeditează în... „ediţie de lux" pagini pe care, în­tr-un fel sau altul, le-au trăit multe orașe. Pe scurt, este vorba de desfundarea unei străzi de nenumărate ori pentru diverse scopuri edilitare, lucrări ce s-ar fi putut executa simultan. In 1967 s-a deschis un șantier pe toată lungimea străzii 16 Februarie, pînă în sir­ I.C. Frimu, în scopul asi­gurării cu instalaţii de apă şi canal a unui grup de blocuri noi, ridicate în a­­ceastă zonă a oraşului. Ni­mic mai firesc. Insă de atunci şi pînă acum ,ace­eaşi stradă a fost răscolită de 3 ori , prima oară pen­tru canalizare, cînd s-au introdus tuburi mari de be­ton, a doua oară pentru introducerea cablului tele­fonic și a treia oară tot pentru canalizare, dar ca să se introducă alte tuburi“ , ne scrie Ion Dobrescu, corespondent voluntar al ziarului. Nu se puteau coordona toate lucră­rile o dată ? Consiliul popular orășenesc, cre­dem, ar fi avut posibili­tatea să coordoneze în acest sens munca întreprinderi­lor care executau lucrările, dar... Un astfel de „dar“ a adus nenumărate supă­rări şi greutăţi cetăţenilor. Despre asemenea nea­junsuri ne-au mai scris şi alţi cetăţeni. Acestea, ca şi cele relatate mai sus, ar fi însă foarte uşor rezolvabile dacă gospodarii oraşelor s-ar strădui să fie într-ade­­văr gospodari, dacă şi-ar îndeplini cu mai mult spi­rit de răspundere atribu­ţiile ce le revin. Dumitru MINCULESCU PE MARGINEA UNOR SCRI­SORI SOSITE LA REDACŢIE TOAMNA SUNT MAI BINE ÎN EVIDENŢA RACILELE GOSPODĂ­RIEI EDILITARE în parcul Crîng din Buzău (Foto : Gh. Vintilă) SCI­NT­El A —­sîmbâta 19 octombrie 1968

Next