Scînteia, noiembrie 1968 (Anul 37, nr. 7873-7902)

1968-11-22 / nr. 7894

Intera ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVIII Nr. 7894 11 Vineri 22 noiembrie 1968 1­6 PAGINI - 30 BANI PROLETARI DIN TOATE TA­R­­­LE. UNITÍ-VÁ! LJiJ J­U,‘ ,1.■ mm.wwMg■Jtwmsmm nwm­ww i MENIREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU CU CONDUCEREA UNIUNII COM­POZITORILOR Joi, 21 noiembrie, la Comitetul Central al Partidului Comunist Ro­mân, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, s-a întîlnit cu conducerea Uniunii compozitori­lor. La întîlnire au participat mem­brii biroului Uniunii compozitori­lor, ai biroului organizaţiei P.C.R. a compozitorilor din Bucureşti, se­cretarii birourilor secţiilor de crea­ţie, precum şi ai filialelor şi ce­naclurilor din ţară ale Uniunii compozitorilor. în cadrul întîlnirii au fost exa­minate probleme privind adunarea generală a compozitorilor, care va avea loc în zilele de 11—12 decem­brie 1968. SOSIREA ANOTIMPULUI FRIGUROS IMPUNE TERMINAREA GRABNICA A CONSTRUCȚIILOR AGROZOOTEHNICE O dată cu sosirea anotimpului fri­guros, în întreprinderile agricole de stat și cooperativele agricole se im­pune încheierea neîntîrziată a pre­gătirilor pentru desfășurarea norma­lă a activităţii de producţie în tim­pul iernii. După cum este ştiut, în această perioadă cele mai multe lu­crări sunt de executat în zootehnie, unde se poate spune că producţia se realizează zi de zi, indiferent de starea timpului. Dar nu este indi­ferent dacă efectivele de animale sunt adăpostite în grajduri, saivane şi alte construcţii corespunzătoare, sau stau înghesuite, iar uneori nu au condiţii elementare pentru men­ţinerea lor în stare de sănătate. Anul acesta, în numeroase în­treprinderi agricole de stat şi coope­rative agricole numărul de animale a crescut; în funcţie de aceasta, unităţile agricole au prevăzut să realizeze sute de grajduri, saivane, maternităţi de scroafe, îngrăşătorii, adăposturi pentru păsări etc. Se pune întrebarea : care este stadiul de rea­lizare a construcţiilor agrozootehni­ce ? Este asigurată adăpostirea co­respunzătoare a tuturor animalelor ? Pînă în prezent, numeroase uni­tăţi agricole au reuşit să realizeze construcţiile noi prevăzute, să le re­pare şi să le pună la punct, pînă în tutra mai mici amănunte, pe­ cele­ e­­xistente din anii trecuţi. Dacă a­­dăugăm la aceasta şi preocuparea pentru asigurarea cantităţilor nece­sare de furaje, din sortimente va­riate şi de calitate corespunzătoa­re, rezultă că astfel de întreprin­deri agricole de stat şi cooperative agricole dispun de toate condiţiile pentru a realiza producţii mari, pierderile de animale reducîndu-se la minimum. în contrast cu această situaţie se întîlnesc nenumărate cazuri care a­­testă că nici în acest an nu au fost trase concluziile privind cauzele care au determinat pierderi de produse şi de animale în iarna trecută, ne­­fiind luate măsuri eficiente care să asigure o bună furajare şi adăpos­­tire a animalelor. Aproape în toate judeţele ţării se întîlnesc coopera­tive agricole şi ferme agricole de stat care nu au nici pînă acum a­­sigurată adăpostirea tuturor anima­lelor. în cooperativele agricole, pînă la începutul acestei luni au fost ter­minate complet numai 182 grajduri de vaci din cele 435 prevăzute, abia 150 de maternităţi de scroafe din 243, iar la îngrăşătoriile de porcine din 180 s-au terminat 99. De ase­menea, n-au fost date în folosinţă 163 saivane de oi din 369 prevă­zute. Care sunt cauzele acestei si­tuaţii ? Este vorba, în primul rînd, de începerea cu întîrziere a lucră­rilor, neasigurarea la timp a auto­rizaţiilor de construcţii, a reparti­ţiilor de materiale, a forţei de mun­că. Majoritatea construcţiilor care trebuie date în funcţiune în acest an se află în diferite stadii de execuţie , unele la fundaţie sau la zidărie, iar altele nu au încă înve­­litoarea terminată. Tocmai acestea ar trebui să se afle în centrul pre­ocupărilor organelor agricole, ale con­ducătorilor unităților agricole socia­liste, deoarece, pe de o parte, ter­minarea lor neîntîrziată este nu nu­mai posibilă, ci şi indispensabilă pentru asigurarea adăpostită anima­lelor, iar pe de altă parte se evită degradarea lor din cauza intempe­riilor. în prezent, un mare număr de grajduri neterminate se află în­deosebi în cooperativele agricole din judeţele Ilfov, Mureş, Timiş, Vaslui ş.a. In cooperativele agricole din judeţul Ilfov din 47 grajduri de vaci prevăzute pentru a fi realizate în acest an, pînă la 30 octombrie erau complet terminate numai 8, ce­lelalte aflîndu-se în diferite faze de execuţie. De asemenea, la coopera­tivele agricole din judeţul Mureş mai erau neterminate 15 grajduri de vaci, în judeţul Vaslui 13 etc. Mult rămase în urmă sînt construc­ţiile agrozootehnice în cooperative­le agricole din judeţul Timiş, unde din 16 grajduri de vaci prevăzute, pînă la aceeaşi dată s-au terminat numai două. Intîrzieri păgubitoare se întîlnesc şi la construcţia de ma­ternităţi de scroafe, îngrăşătorii, saivane şi alte obiective indispensa­bile pentru dezvoltarea zootehniei. Astfel de situaţii, cu totul anor­male, pot duce la mari pierderi e­­conomice. Acum cînd iarna bate la uşă, după ce a căzut deja prima zăpadă, este de neconceput să se perpetueze vechile carenţe. Situaţia deficitară în domeniul construcţiilor agrozootehnice, pierde­rea timpului bun de lucru în a­­proape 11 luni impun cu atît mai mult ca, în aceste zile, în fiecare cooperativă agricolă, ca şi în în­treprinderile agricole de stat care au obiective neterminate, să se ia măsuri urgente pentru a se exe­cuta, cu prioritate, îndeosebi adăpos­turile de animale. Stabilirea unei ordine de urgenţă, aprovizionarea rapidă cu materiale de construcţii, mobilizarea tuturor forțelor de mun­că disponibile în această perioadă cînd majoritatea lucrărilor în cîmp au fost terminate, întărirea brigă­(Continuare în pag. a V-a) ­ (s±g CAN­TAREA ASISTENTEI­­ DEPARTAMENTALE IN ORGANIZAREA I ŞTIINŢIFICĂ A ÎNTREPRINDERILOR Integrîndu-se în contextul preocupărilor generale ale partidului nostru pentru perfecţionarea condu­cerii şi planificării economiei naţionale, acţiunea de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii s-a impus în toate întreprinderile industriale ca o cerinţă fundamentală a creşterii eficienţei activităţii economice. Ea a determinat o puternică efervescenţă creatoare, o amplă activitate de investigare, de studii şi analize pentru îmbunătăţirea stilului de condu­cere economică, a permis identificarea unor impor­tante rezerve interne în cele mai diferite comparti­mente ale întreprinderilor. Efortul de creaţie teh­nică şi economică depus de cei mai buni specia­lişti din producţie, cercetare, proiectare etc. s-a concretizat într-o serie de soluţii şi măsuri vizînd îmbunătăţirea gradului de utilizare intensivă şi ex­tensivă a capacităţilor de producţie, eliminarea locurilor înguste, alcătuirea mai judicioasă a flu­xurilor de fabricaţie, perfecţionarea programării producţiei, a transportului intern, organizarea mai bună a locului de muncă. Evidenţiind efectul mobilizator pe care acţiunea de perfecţionare a organizării producţiei şi a muncii l-a avut asupra oamenilor muncii, a cadrelor de conducere şi specialiştilor în descoperirea şi fructi­ficarea rezervelor din fabrici şi uzine, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în cuvîntarea la plenara C.C. al P.C.R. din 19 iunie a.c., arăta totodată : „Unele ministere au slăbit însă, în ultimul timp, preocu­parea pentru organizarea raţională a producţiei şi a muncii în întreprinderi, în secţii, la locul de muncă, o serie din studiile şi măsurile stabilite anul trecut nefiind puse în aplicare“. Plenara a cerut cadrelor din întreprinderi şi ministere, organelor şi organi­zaţiilor de partid să continue şi să dezvolte procesul de perfecţionare a conducerii şi organizării pro­ducţiei, să asigure căutarea permanentă a celor mai potrivite soluţii tehnico-economice pentru ridicarea eficienţei activităţii fiecărei întreprinderi. în lumina acestor cerinţe, în mod firesc se pun cîteva întrebări : cum îşi duc la îndeplinire ministe­rele sarcinile şi răspunderile care le revin în sti­mularea şi fructificarea eforturilor creatoare din unităţile industriale ? în ce mod sunt traduse în viaţă soluţiile de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii care depăşesc posibilităţile proprii ale întreprinderilor ? Care sunt factorii care au dus la tărăgănarea aplicării unor măsuri ce se anunţau deosebit de eficiente în unele întreprinderi ? Publicăm în pagina a Ill-a a ziarului concluziile unei anchete întreprinse în unităţi din industriile metalurgică, uşoară, minieră şi economia forestieră, precum și la forurile ministerelor de resort. IN ZIARUL DE AZI: • Viata de partid — NICI DĂDĂCEALĂ, NICI LA VOIA ÎNTÎMPLARII • DIALOG CETĂȚENESC • FARMECUL ȘI SUR­PRIZELE MUNCII PEDA­GOGICE IN CLASELE SCOLARILOR DE 6 ANI Telegramă Excelenţei Sale Domnului CHARLES HELOU Preşedintele Republicii Liban BEIRUT Cu ocazia zilei naţionale a Republicii Liban am plăcerea să adresez Excelenţei voastre felicitări cordiale, cele mai bune urări de fericire per­sonală, de prosperitate şi progres poporului libanez, şi să exprim totoda­tă convingerea că relaţiile prieteneşti româno-libaneze se vor dezvolta continuu. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit pe ambasadorul Republicii Arabe Unite Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste Ro­mânia, Ion Gheorghe Maurer, a primit joi la amiază pe ambasa­dorul extraordinar şi plenipoten­ţiar al Republicii Arabe Unite, Moustapha Moukhtar, într-o vizi­tă protocolară de prezentare. La întrevedere, care s-a desfă­șurat într-o atmosferă cordială, a luat parte Petru Burlacu, adjunct al ministrului afacerilor externe. (Agerpres) — Lazăre, vezi ce faci ! Mă tem că n-o să fie bine de tine. Gîndește-te la copi­laşi. Dacă păţeşti ceva... — Taci, tu, femeie ! N-o să se întîmple nimic. Ştiu dumnealor să se descurce. Sînt oameni umblaţi... — încerca Lazăr să-şi liniş­tească nevasta, dar fără putere de convingere, pen­tru că în adîncul sufletului nutrea aceeaşi sumbră pre­simţire. Lazăr Traian, din comuna Moldova Suliţă, judeţul Suceava, pe care l-am cu­noscut recent la Inspecto­ratul de miliţie, îşi aduce bine aminte de acel dialog pe care l-a avut cu soţia sa acum mai bine de patru ani. Cuvintele ei îl obse­dează. Au fost un semnal de alarmă, un avertisment. El, însă, n-a avut tăria să se oprească. — Cu toate că mă gîn­­deam adesea că am putea fi prinși — mărturisește L. T. — am crezut orbește în „asigurările“ șefului de sector, Gheorghe Ghiba. „Fii serios — mă lua el la rost ori de cîte ori șovăiam — că în pădure nu desco­peră nici dracu „lucrurile“ astea. E mare muntele, La­zăre, nu se cunoaşte.. “ Aşa mă amăgea. Amăgire, plus tentaţie, plus convertire la o viaţă de huzur şi iată rezultatul: peste 900 000 lei pagubă provocată avutului obştesc! Cifra aceasta respectabilă necesită o scurtă explica­ţie : cercetările au stabilit că grupul de învinuiţi des­pre care va fi vorba mai jos a săvîrşit direct falsuri ce se cifrează la peste 300 000 lei. Restul 11 repre­zintă pagube produse din neglijenţă , fiind absorbiţi de afaceri şi petreceri, „ro­zătorii“ pădurii nu şi-au mai îndeplinit , obligaţiile cu privire la verificarea exactităţii fazelor de lucru indicate în scripte. La rîn­dul lor, au fost şi ei traşi pe sfoară de alte elemente necinstite care au ştiut să profite — în dauna avutu­lui obştesc — de situaţia creată. Fireşte, învinuiţii vor răspunde de totalul pa­gubelor pricinuite statului. Cum a fost posibil ? este Întrebarea pe care, de bună seamă, şi-o pune oricine în faţa acestei fără­de­legi. Ca şi în alte împrejurări ase­mănătoare, Începutul a fost şi acolo , la sectorul Cîr­­libaba din cadrul I. F. Ia­­cobeni, judeţul Suceava — oarecum banal. După ce — din tăietor de lemne — a fost făcut peste noapte ges­tionar de parchet, Lazăr Traian s-a simţit obligat să îndeplinească cu supunere orbească orice dispoziţie primită de la şef. De altfel, dacă se ţine seama că schimbase brusc ţapina cu creionul, deşi avea numai patru clase, înseamnă că făcuse un salt spectaculos şi, pe cît era de mîndru de acest succes, pe atît se considera de îndatorat faţă de cel care îl „săltase“. De altfel, trebuie subliniat că în această privinţă „meri­tul“ ii aparţine lui Ghiba, care a ştiut să se orienteze asupra „omului potrivit“ pentru treburile pe care urma să i le încredinţeze. Avea nevoie, pentru maşi­naţiile sale de un om de paie­­ şi l-a găsit. Aşa se face că într-o zi cînd Ghiba i-a cerut trei sute de lei, Lazăr a băgat imediat mîna în buzunar şi i-a dat. Surpriza s-a petrecut însă abia după cîteva zile, cînd șeful sectorului l-a întrebat de unde a făcut rost de banii aceia. — Cum de unde ? — s-a mirat Lazăr. Din salariu. Ghika l-a privit mustră­tor : — Oare să fii chiar atît de naiv precum pari? Păi de ce, omule, din salariu ? Ai crezut că ți-am cerut „împrumut“ 7 — Ei, lăsaţi — a încercat Lazăr să dea de înţeles că ştie să fie recunoscător. — Ce să las, de ce să las? Crezi că eu am nevoie doar de trei sutare 7 — a în­ceput şeful să-şi dea în pe­tic. Ţi-am mai zis-o, La­zăre, muntele ei mare. Pă­dure multă, nu se cunoaş­te... Ia treci să te învăţ ce ai tu de făcut. Şi l-a învăţat... L-a învă­ţat cum să întocmească un tabel fictiv cu care să se prezinte la magazinul ali­mentar pentru aproviziona­rea muncitorilor forestieri şi, în loc de produse, să ceară gestionarului bani gheaţă, lăsîndu-i, bineînţe­les, şi acestuia o parte (ges­tionari de magazin ca Ile Todaşcă, Toader Cazinici şi alţii ştiau „lecţia" mai de Mihai GROZAVU­ (Continuare tn pag. a Il-a) CINE „USUCĂ“ PĂDUREA ClNTECUL PATRIOTIC, ClNTECUL PATETIC Creaţia noastră muzicală se dezvoltă utilizînd stiluri şi modalităţi felurite, diversificînd peisajul artei sunetului, în cadrul unei concepţii artistice realiste, unitare ce urmăreşte ca suprem ţel îm­bogăţirea universului de idei şi sentimente al omului contemporan. Intre cele mai populare ge­nuri muzicale, cîntecul de mase cunoaşte o mare audienţă la publicul larg. Redacţia noastră, încercînd să abordeze pro­blemele creaţiei muzicale în genul amintit, aspec­tele legate de modul în care acest gen muzical îşi continuă sau îşi adaptează funcţia la cerinţele reale ale vieţii, a solicitat părerea unor compozi­­ tori care au exprimat necesitatea dezvoltării şi stimulării cîntecului de masă — cîntecul liric, cîntecul patriotic — modalităţi cu bogată tradiţie şi cu o largă putere de pătrundere şi de influen­ţare în rîndul maselor. Conţinutul elevat de idei, în care sunt prezente sentimentele şi năzuinţele omului zilelor noastre, caracterul pregnant patriotic, melodicitatea caldă sau viguroasă, ritmica antrenantă, împrumutată de cele mai multe ori din folclor, sunt trăsături care asigură cîntecului de masă un interes în­totdeauna viu şi actual, îl fac să fie îndrăgit de milioane de oameni, să devină un bun spiritual al poporului. Ioan D. CHIRESCU: Un tovarăş nedespărţit Accesibilitatea este o tră­sătură de bază a cîntecului de masă. Dacă mulţi dintre compozitorii noştri au reu­şit să obţină succese în a­­cest domeniu, aceasta se datoreşte în primul rînd încrederii cu care s-au a­­propiat de această formă simplă dar eficace pentru redarea ideilor majore ale epocii noastre, idei care a­­tunci cînd sînt exprimate la un nivel artistic înalt, capătă o neîntrecută putere de convingere. A crea un cîntec de masă care să de­vină un bun spiritual al în­tregului popor este o misiu­ne grea, dar cu atît mai atrăgătoare pentru un com­pozitor. Este nevoie, pe lin­gă meşteşug, de multă fan­tezie, gust, spirit de dis­­cernămînt, un simţ dezvol­tat al înţelegerii noului fără prejudecăţi, cu ajutorul u­­nui limbaj artistic direct, simplu, plastic şi expresiv. Un cîntec bun este un to­varăş nedespărţit. Multe din cîntecele valoroase scrise de compozitorii noştri pen­tru tineret şi copii slăvesc curajul, demnitatea, culti­vă sentimentul datoriei şi al colectivităţii, dezvoltă la a­­ceştia, încă de la o vîrstă fragedă, interesul şi dra­gostea pentru comorile creaţiei populare, pentru patria socialistă. Sînt de semnalat aspecte deosebit de interesante pe care le vădeşte creaţia co­rală din zilele noastre: continuarea stilului specific revoluţionar cu un colorit împrospătat, o factură di­namică, bazată în special pe dezvoltări ritmice apropia­te uneori de genul instru­mental sau prin căutarea u­­nor procedee polifonice a­­decvate structurii cîntecu­lui popular etc., toate acestea conducînd la îm­bogăţirea permanentă a căilor de realizare în con­ţinut şi mijloace a cîntecu­lui de mase şi corului. De asemenea, în prelucrările de folclor pentru cor a cap­pella se remarcă un stil e­­voluat, mai apropiat de sen­sibilitatea omului zilelor noastre, în comparaţie cu formele extrem de sim­pliste, epigonice care la un moment dat au constituit o categorie întinsă în acest domeniu. Cînd autorii unui cîntec — poet şi compozitor — gîndesc şi trăiesc profund ceea ce vor să spună în acel cîntec, cînd se străduiesc să exprime ideile şi sentimen­tele lor la un nivel artis­tic înalt, atunci rezultatul va fi cu siguranţă un cîn­tec bun, reuşit, capabil să emoţioneze. De aceea este important ca la făurirea cîntecului de masă româ­nesc să participe un cerc din ce în ce mai larg de compozitori, cunoscut fiind faptul că de-a lungul Isto­riei poporului nostru, cîn­tecul a constituit un bogat izvor de frumuseţe, lumină şi speranţă, reflectînd în fe­lul său aspiraţiile către pro­gres ale oamenilor, fiind în acelaşi timp un puternic mijloc de mobilizare, expri­­mînd adînci sentimente ce înflăcărează masele. Teodor BRATU: La izvorul mereu limpede al cîntecului popular Asemeni undelor care, născute din te miri ce pe oglinda de cristal a unui lac liniştit, se reîntorc cre­dincioase la locul lor de o­­bîrşie după ce au îmbră­ţişat pietrişul de mărgean al ţărmului, tot astfel muzica „cultă“ în general şi mai cu deosebire cîn­tecul simplu zis „de masă“ cunosc în drumul lor aceeaşi implacabi­lă şi firească reveni­re , izvorîte din sensibi­litatea artistică a poporu­lui, se restituie îmbogăţite cu noi valenţe poporului. Cîntecul patriotic româ­nesc avînd o tradiţie din­tre cele mai bogate s-a fă­cut de-atîtea ori părtaş e­­forturilor eroice ale po­porului nostru în anii glo­rioşi de edificare a socialis­mului. De la „Hei-rup" şi „Răsună Valea“ şi pînă la „Republică, măreaţă vatră“, atîtea şi atîtea melodii îna­ripate au dat prilej milioa­nelor de oameni simpli să-şi afirme prin cîntec voinţa şi crezul, să se bucure de vic­toriile cîştigate cu sudoare şi trudă, dar cu nu mai puţină visare, sub condu­cerea înţeleaptă a partidu­lui. Ceea ce trebuie avut în vedere, ca o condiţie esen­ţială, pentru ca muzica, fie ea cîntec simplu, cantată, sau oratoriu să aibă într-a­­devăr şi o rezonanţă în masele cele mai largi, este pe de-o parte să le impri­măm prospeţimea „izvor”­(Continuare în pag. a TV-a) C­ARTOFI 60°/« CARTOF Cînd în urmă cu vreo 3—4 săp­­tămîni întreprinderea de legume şi fructe din Bucureşti a servit pieţei, drept marfă prima „şarjă" de car­tofi betonaţi cu pămînt, am bănuit că în mecanismul atît de gingaş şi atît de uşor dereglabil al I.L.F.-ului s-a produs un scurt circuit trecător, o defecţiune uşoară. Eram dispuşi la această îngăduin­ţă pentru că astă-vară aproviziona­rea pieţelor cu legume şi fructe a decurs oarecum mulţumitor. Ba, mai mult , prin luna august primisem în mai multe rînduri de la I.L.F. asigurări ferme (Vezi articolul „Pia­ţa oraşului în zilele de debut ale toamnei“ ( „Scînteia“ nr. 7816) că aprovizionarea cu legume şi în special cu cartofi se va des­făşura în această toamnă în condiţii mai mult decit mulţu­mitoare... Cînd colo, a venit „şarja“ pomenită ! Şi după prima au urmat, fulgerător, a doua, a treia, a pa­tra... Se vînd cartofii „betonaţi“ ? Nu prea. E şi de Înţeles. Şi dacă e adusă totuşi pe piaţă. In magazin într-un asemenea hal, ce se întîmplă cu această marfă ? Zace, se degra­dează şi se pierde... Dar aspectele esenţiale în problema degradării car­tofilor nu le oferă nici pe departe magazinele, pieţele (de unde zilnic se aruncă totuşi la gunoi tone de cartofi stricaţi) , ci rampele de descărcare, primul loc de depozitare a cartofilor în drumul lor de la fur­nizor spre piaţă. ...Marţi 19 noiembrie ora 11. De pe Podul Grand ţi se arată în faţa ochilor un tablou incredibil: cîteva sute de vagoane de cartofi ames­tecaţi cu noroi stau pe rampă în stive de cîţiva metri înălţime fie­care. Rampă !? E un fel de a vorbi. Rampa de la B.M. (Bucureşti- Mărfuri) nu-i nimic altceva decît o băltoacă cu noroi. Deci, jos băl­toaca... Dar sus ? Sus, cerul. Iată cum sînt depozitaţi cartofii — acest aliment destinat populaţiei ! Şi asta în pragul iernii. Dar să ne apropiem mai mult de „rampe“. Cîte din aceste 4 000 000 kg de cartofi care zac aici mai pot fi numite marfă e greu de precizat. Unii au încolţit, alţii s-au transformat în gunoi. Cîteva zeci de persoane, mai mult „şefi“, din cei care umblă tot timpul de pomană, cu mîinile in buzunare, dădeau alene tîrcoale car­­tofilor. Nici un semn de alarmă, nici o grabă ! Pe „rampe“, adică, une­ori, de-a dreptul peste cartofii ieşiţi încă teferi din lupta cu indolenţa crasă şi cu iresponsabilitatea celor care îi gospodăresc, făceau „mane­vre“, tot alene, sau staţionau fără nici un rost, cîteva autocamioane: nr. 7475, 4500, 5482, 4285 (numere I.T.B.) , 22-B-4749, 21-B-7691, ş.a.m.d. Intr-un cuvînt, în loc de muncă Încordată, organizată, rampa parcă bolea. Poate ni s-a părut . Pentru o edificare — să-i zicem scriptică — l-am rugat pe gestionarul rampelor de cartofi (a fost creată — fireşte din cauze „obiective“—şi o asemenea funcţie) să extragă din registrele de­pozitelor în aer liber o situaţie din care să rezulte, pentru o zi, urmă­toarele date : cîte autocamioane au venit în ziua dată la încărcat carto­fii ; cîţi încărcători; cite tone de marfă au ieşit pe porţile B.M.-ului. Iată datele : ziua — 18 noiembrie ; autocamioane — 52 ; lucrători — 65 ; tone de cartofi dislocate din „stocul“ iniţial — 103. Acum să socotim : 103 tone - 103 000 kg ; 103 000 : 52 (ca­mioane) = 1 980 kg. Așadar, fiecare camion în stare, cum știm, să trans­porte la un singur drum 4 000 de kg, a transportat în 8 ore în medie... 1 980 kg !! Ce putem adăuga 7 Chiulul cu top­tanul, cu ziua, cu săptămîna și proasta organizare a I.L.F. — iată două dintre principalele cauze pen­tru care cartofii — marfă în valoa­re de cîteva milioane — dospesc în noroi! Cineva ar putea observa , poate că „B.M.“-ul e un caz aparte, un unicat. De unde întrebarea: ce sa întîmplă la celelalte depozite de tran­zit ale I.L.F. ? La Gara Progresul, situaţie iden­tică. Este adevărat, in mare parte, car­tofii au venit amestecaţi cu pămînt chiar de la furnizor. Dar să fim lămuriţi, aici nu mai e vorba de as­pectul comercial al acestor produse agricole, ci de faptul că sute de va­goane de cartofi, iniţial sănătoşi, zac împotmoliţi şi apoi putrezesc sub ochii comercianţilor de la I.L.F. Să ne oprim puţin­ în fond în ce stadiu de degradare se află cartofii înămo­­liţi pe... rampe ? Recent, contabilul şef adjunct de la I.L.F. împreună cu un merceolog (al Oficiului 2) au fă­cut un sondaj. Au luat din grămadă Gh. GRAURE (Continuare in pag. a 3-a)

Next