Scînteia, ianuarie 1969 (Anul 38, nr. 7934-7962)
1969-01-16 / nr. 7947
intera ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITÎ-VÂ! %& Anu! XXXVIII Nr. 7947 Joi 16 ianuarie 1969 6 PAGINI - 30 BANI Ridicarea calitativă a activităţii • economice în 1969 impune: GOSPODĂRIREA RAŢIONALĂ A MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR! Diminuarea consumurilor specifice de materiale cu care se obţine fiecare produs inclus în planul de stat constituie o problemă de stringentă actualitate, o sarcină economică centrală care decurge cu claritate din documentele plenarei C.C. al P.C.R. din 16—17 decembrie anul trecut. In acest sens, asa cum se prevede, accentul major trebuie pus, în continuare, pe economisirea metalului, a combustibilului și energiei, pe valorificarea superioară a lemnului şi fibrelor textile — resurse de mare importanţă pentru economia naţională. Economisirea resurselor materiale este o necesitate absolută a economiei noastre, deosebit de pregnantă în etapa actuală, ea fiind determinată atît de reducerea consumurilor de materiale de tot felul, ce revin pe unitatea de produs şi obţinerea, pe această bază, a unui volum sporit de producţie din aceeaşi cantitate de Reduceri Importante de consumuri specifice de metal s-au efectuat şi la alte produse. Astfel, la uzina „Vulcan" — Bucureşti, prin îmbunătăţirile constructive efectuate în 1968 la diverse sortimente, s-a realizat o economie de 450 tone de metal. La fel, uzina „Electroaparataj“, prin reproiectarea unor produse, a obţinut şi va obţine, în continuare, o economie anuală de 122 tone de metal. Numai din metalul economisit la uzina „Griviţa roşie" — 486 de tone — se pot realiza, în plus, 19 schimbătoare de căldură de 15 tone. Dacă ne referim la resursele energetice primare — cărbuni, ţiţei, gaze naturale — putem menţiona că, prin introducerea procedeelor de producţie cu consumuri specifice de energie mai reduse, folosirea de agregate de producţie de mare capacitate, care au randamente energetice mai bune, reintroducerea în circuitul energetic a resurselor secundare, consumul specific a scăzut de la circa 300 kg de combustibil convenţional pe 1 milion de lei producţie industrială în 1963, la circa 240 kg în 1965 şi este prevăzut să se micşoreze sub 200 kg în 1970. Este important de relevat că, în anul trecut, colectivele întreprinderilor şi-au îndreptat mai intens eforturile spre creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime în vederea ridicării necontenite a calităţii şi valorii produselor finite. Eficienţa acestor eforturi este concludentă : în 1968, dintr-o tonă de metal s-a obţinut o producţie de maşini a cărei valoare este mai mare cu peste 33 la sută decît cea fabricată în 1963, iar valoarea produselor obţinute dintr-o tonă de ţiţei a crescut, în comparaţie cu anul 1959, cu peste 25 la sută. Trebuie menţionat însă că rezervele de gospodărire a resurselor de materii prime şi materiale sunt încă mari, fapt demonstrat de analizele efectuate — la indicaţia conducerii partidului , în cursul trimestrelor II şi III/1968. Aceste analize au evidenţiat că prin mobilizarea rezervelor interne ar fi posibil să se Vasile M. POPESCU doctor în economia materiale, cit şi de valorificarea la un nivel superior a resurselor materiale, în vederea obţinerii unei producţii de valoare cit mai ridicată. Potrivit sarcinilor trasate de partid, anul trecut, în toate unităţile economice a avut loc reexaminarea critică a unor norme de consum Corespunzător acestor măsuri, rezultatele obţinute de multe întreprinderi s-au ridicat la un nivel superior faţă de cele obţinute în anii precedenţi. Iată, de pildă, cum a evoluat reducerea normelor de consum de metal la unele produse ale industriei constructoare de maşini (1965 = 100) : realizeze — peste prevederile planului cincinal pentru anii 1969 şi 1970 — următoarele economii suplimentare la cheltuielile materialei 570 milioane lei şi, respectiv, 500 milioane lei, din care circa 75—79 la sută în industria republicană. Pe totalul industriei republicane cheltuielile materiale la 1 000 de lei producţie marfă ar putea să se reducă cu 2,6 lei în 1969 faţă de 1968 şi cu 7,9 lei în 1970, faţă de 1969. Aceasta pe ansamblu, fiindcă unele ministere, ca de pildă : Ministerul Energiei Electrice, Ministerul Industriei Metalurgice, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Industriei Chimice, precum şi unele consilii populare judeţene au propus economii de materiale sub posibilităţile reale. Iată de ce, în noul an se impune stringent perfecţionarea în continuare a normelor de consum şi menţinerea lor în pas cu schimbările calitative intervenite în activitatea întreprinderilor, ca urmare a dotării lor cu maşini şi utilaje, a perfecţionării tehnologiei de fabricaţie, a apariţiei unor materiale cu caracteristici fizico-mecanice îmbunătăţite, precum şi a creşterii calificării cadrelor. Trebuie precizat că, în unele cazuri, anumite întreprinderi, ca, de exemplu, Filatura de lină pieptănată — Bucureşti, întocmesc şi propun norme de consum insuficient de bine analizate, norme care nu ţin seamă de evoluţia condiţiilor tehnice din întreprindere, de experienţa crescută a colectivului în gospodărirea materiilor prime ; ca atare, unele din aceste norme reproduc pur și simplu consumul mediu realizat în perioadele anterioare; în alte locuri trebuie întărită preocuparea pentru respectarea neabătută a normelor planificate. La Fabrica de motoare electrice Pitești s-au irosit numai în primele 6 luni ale anului 1968 peste 60 tone de metal. Tot astfel, la Combinatul de industrializare a lemnului Piteşti s-au consumat peste normele stabilite 185 mc de cherestea răşinoase, 67 m c cherestea de fag, peste 23 000 mp furnir, mai mult de 16 m c placaj şi peste 11 tone de plăci aglomerate din lemn şi fibre lemnoase. Pentru a-şi putea îndeplini rolul lor mobilizator în folosirea raţională a resurselor materiale, considerăm că se impune crearea unei legături mai strînse între normele de consum şi promovarea progresului tehnic. In acest context, elementul care în valorificarea materialelor trebuie să devină cît mai dinamic îl constituie concepţia. Experienţa a arătat că reducerea consumului specific de materiale — în special metalul — se obţine, înainte de toate, prin ridicarea nivelului proiectării. Asimilarea (Continuare în pag. a IlI-a) 1966 1967 1968 Autocamionul de 5 tone 97 93 88 Tractorul U-650 99 96,5 96 Combina de cereale C-3 100 93 89 Motor electric peste 0,25 kW 99 94 92 Ferestre spre Bucureştiul de mîine La ancheta noastră răspund : prof. arh. HORIA MASCO, conf. arh. CEZAR LĂZĂRESCU, prof. arh. GHEORGHE PETRAŞCU, prof. arh. GRIGORE IONESCU, conf. arh. DINU VERNESCU. Trăim şi muncim alături, mii şi mii de cetăţeni ai Capitalei, contribuim la marile prefaceri ale oraşului, în pas cu întreaga ţară. Din cînd în cînd, înălţăm privirea, pentru a scruta viitorul. Unul dintre capitolele cele mai spectaculoase ale previziunii ni-l oferă tocmai această devenire arhitectonică a oraşului pe care îl alcătuim, înnoirea veştmintelor sale de piatră şi beton. Cum va arăta Bucureştiul peste cîţiva ani ? Care sunt principalele modificări la care trebuie să ne aşteptăm ? Desigur, fiecare dintre noi are un punct de vedere în această privinţă, sau măcar o sumă de dorinţe, de năzuinţi. Am solicitat însă, pentru cititorii noştri, opinia unor specialişti, a unor arhitecţi de prestigiu, pentru ca interesul faţă de cele expuse să fie satisfăcut prin adaosul de luciditate, informare şi competenţă cu care se însoţeşte întotdeauna visul arhitectului. Am căutat să reţinem nu numai imaginea mai apropiată şi mai precis conturată a oraşului anilor imediat următori, ci şi viziunile mai generoase, cu referire la o perspectivă mai amplă. Confruntarea lor o socotim utilă şi pentru marele public, şi pentru aceia care, aşezaţi la planşete, se străduiesc să concretizeze liniile mari ale dezvoltării viitoare a oraşului. Redăm in continuare răspunsurile primite. Primul dintre cei solicitaţi să răspundă anchetei noastre a fost prof. arh. Horia Maicu, arhitectşef al municipiului Bucureşti . „Mă voi referi — ne-a spus dînsul — în cele ce urmează la unele acţiuni fie aflate în plină desfăşurare, fie abia începute sau numai plănuite încă, a căror continuare treptată, pe măsura posibilităţilor, o găsesc de mare importanţă pentru dezvoltarea oraşului. Construcţia de locuinţe va cunoaşte în viitor ritmuri tot mai susţinute : se vor realiza 23 000 de apartamente în 1969 şi 30 000 în 1970. O asemenea creştere, de o semnificaţie socială pozitivă şi însoţită de diversificarea tipurilor de apartamente, de o corelare mai judicioasă a lor cu structura familiilor, va contribui atît la o mai bună şi mai apropiată rezolvare a problemei locuinţelor, cît şi la o substanţială ridicare a ţinutei generale urbane. O dată cu aceasta, reconstrucţia zonei centrale va avea darul să înzestreze Capitala cu dotări şi spaţii publice de un maxim interes. Realizarea unei suite de pieţe centrale, în concepţia unui oraş policentric, se referă atît la direcţia nord-sud cît şi la aceea est-vest. Alături de conturarea pieţelor Victoriei, Gh. Gheorghiu-Dej, Bălcescu, Unirii, a esplanadei 1848, am în vedere şi prezenţa unor edificii reprezentative, găzduind instituţii importante, pe traiectul cuprins între Opera Română şi intersecţia Căii Moşilor cu Bulevardul Republicii. O preocupare de viitor nu mai puţin demnă de atenţie o constituie integrarea diagonalei pe care o trasează Dîmboviţa, în panorama de o ţinută elevată a zonei centrale. Gruparea, de-a lungul acestui an, a unor importante dotări, precum şi restaurarea şi punerea în valoare a unor prestigioase monumente şi ansambluri istorice — printre care aş menţiona zona Curţii Vechi — vor avea un rol de frunte în definirea personalităţii Bucureştiului. O subliniere aparte merită acţiunea, începută de pe acum, de sistematizare a salbei de lacuri de pe firul văii Colentina. Această lucrare de anvergură, presupunînd ridicarea a nu mai puţin de 16 baraje, şi desfăşurată de la Buftea la Cernica, pe o lungime de aproximativ 55 km, va asigura spaţiul necesar destinderii şi agrementului pentru o mare parte a populaţiei Capitalei. Ea va rezolva totodată problema necesarului de apă industrială pentru zona sud-estică, întrucît spre Colentina vor fi deviate, printr-un canal, o parte din apele Argeşului, însumînd 5 mc (1 mc în prima fază) pe secundă, debit ce va fi recaptat apoi la Cernica și dirijat spre uzinele mari-consumatoare de apă. Pentru a ilustra ce importanță are această măsură în sistemul general de alimentare cu apă al orașului, e suficient să arăt, de pildă, că numai o uzină dintre cele vizate — C.E.T. Vitan — consumă din apa potabilă 300 litri pe secundă. Ţinînd seama şi de lacul proiectat a se realiza la Ciurel, se va ajunge probabil ca, numai în interiorul liniei de centură, să existe în viitor o suprafaţă de 1 850 ha. lacuri asanate, faţă de cele circa 250 cite sunt în prezent, ceea ce reprezintă o creştere de peste 7 ori, cu consecinţe favorabile asupra microclimatului şi aspectului urbanistic şi realizată prin mijloace ce pot fi apreciate drept economice. începe să se facă tot mai simţită necesitatea completării treptate a tramei stradale, în conformitate cu prevederile schiţei de sistematizare, pentru a se prelua în condiţii mulţumitoare circulaţia sporită; în această categorie de acţiuni se includ modernizarea şi imprimarea unui caracter reprezentativ principalelor căi rutiere de acces în Bucureşti — începutul a fost făcut cu şoseaua Colentina şi bulevardul Păcii-Armata Poporului — completarea unor importante magistrale urbane (cum ar fi inelul principal pe porţiunea cuprinsă între bulevardul Ion Şulea şi Calea Văcăreşti sau asigurarea unei legături fluente şi cu o capacitate corespunzătoare pe direcţia est-vest) şi începerea studiilor pentru realizarea unei reţele de metrou. în paralel, consider că o continuare consecventă a realizării de pasaje pietonale, pasaje rutiere denivelate, parcaje supra şi subterane ar fi în măsură să contracareze efectele nedorite ale creşterii gradului de motorizare şi indicelui de mobilitate. De altfel, găsirea unui echilibru dinamic, viabil, între necesitate şi posibilitate, între nevoi şi aspiraţii îmi pare a fi piatra de încercare a sistematizării în general şi a fiecăreia dintre laturile sale“. „Oraşele nu se pot transforma foarte repede, apreciază conf. arh. Cezar Lăzărescu. Centrul Bucureştiului, principalele sale artere îşi vor păstra, în linii mari, caracterul actual. Dacă unele arii ar trei Ancheta realizata de arh. Gh. SASARMAN (Continuare în pag. a II-a) | Telegrame Excelenţei Sale ISMAIL AL AZHARI Preşedintele Consiliului Suprem de Stat al Republicii Sudan KHARTUM Cu ocazia celei de-a 13-a aniversări a zilei naţionale a Republicii Sudan, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi al meu personal, adresez Excelenţei Voastre felicitări cordiale şi cele mai bune urări pentru fericirea dv. personală şi pentru prosperitatea poporului prieten sudanez. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Am primit cu mare plăcere felicitările dumnevoastră sincere şi cordiale cu prilejul celei de-a XIII-a aniversări a zilei naţionale a Republicii Sudan. Vă rog să primiţi mulţumirile mele sincere şi prin dumneavoastră. Domnule Preşedinte, transmit în numele meu personal şi al colegilor mei, membri ai Consiliului Suprem de Stat, cele mai bune urări de sănătate Excelenţei Voastre şi de prosperitate poporului prieten român. ISMAIL AL AZHARI Preşedintele Consiliului Supremde Stat al Republicii Sudan Sub semnul unităţii indestructibile a întregului popor in jurul partidului, continuă desemnarea candidaţilor in alegeri ai Frontului Unităţii Socialiste ! Pe întreg cuprinsul ţării, la oraşe şi sate, în uzine şi cooperative agricole de producţie, instituţii şi cartiere, unităţi militare şi institute de învăţămînt, au loc întruniri electorale în cadrul cărora sînt propuşi candidaţii Frontului Unităţii Socialiste pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţională şi în consiliile populare ale judeţelor, municipiilor, oraşelor, comunelor. Reafirmîndu-şi hotărîrea nestrămutată de a transforma, înfaptă, măreţul program al desăvîrşirii construcţiei socialiste trasat de Congresul al IX-lea şi de Conferinţa Naţională a partidului, mii şi mii de muncitori, ţărani, intelectuali, ostaşi, participanţi la întrunirile electorale, îşi iau angajamentul de a marca desfăşurarea campaniei electorale cu noi înfăptuiri pe tărâm economic, urbanistic-edilitar, social-cultural. In pag. a 3-a publicăm noi propuneri de candidaţi făcute in cursul zilei de ieri. NOUL DESTIN AL UNEI AȘEZĂRI DOBROGENE Cînd mă gîndesc la Somova, mă gîndesc de fapt la toate acele sate din nordul Dobrogei, de-a lungul Dunării — de la Măcin la Tulcea, și mai departe, pînă la Beștepe, Murighiol, Dunavătu, în inima foșnitoare a Deltei, îmi răsare în minte toată acea parta de tară — satele din nord, revărsate pe văi, căţărate pe dealuri, atîrnînd pe creştetul şi pe povîrnişurile dealurilor ca nişte uriaşi ciorchini de poamă dulce, ca nişte podgorii fermecătoare, Azaclău, Gărvan, Jijila, Rachel, Văcăreni, Luncaviţa, Isaccea, Niculiţel, Parcheş, Teliţa, Meidanchioi, Poşta, Frecăţei, Nalbant, Cataloi, Dăeni, Pecineaga, Mineri, Nufărul, Valea Nucarilor, Mahmudia, Sarinasuf... Mintea mea le amestecă parcă înadins într-un singur uriaş butuc de vie, sau într-o singură podgorie multicoloră, atîrnînd din înălţimi, de pe coastele dealurilor, deasupra fluviului, deasupra imensităţilor, sub zarea necuprinsă. Şi prin această podgorie de aşezări omeneşti o şosea bătrînă, şerpuitoare, urcînd şi coborînd şi zburînd tot pe culmea dantelată a dealurilor, printre zăvoaie şi păduri, pe sub copaci uriaşi, pe sub podgorii şi grădini pe deasupra ostroavelor din zare, pe deasupra Dunării, mereu pe dinaintea unei imensităţi de lacuri, bălţi, întinderi de stuf. Şoseaua — ca un fulger peste dealurile de la Somova, umblînd parcă mai mult prin ceruri, pe deasupra nemărginirii. Satele i se aştern cu bucurie în cale, se ţin după ea, o strig, din urmă. Somova este aşezată pe această cumpănă înaltă dintre pămînturi şi ape, încît jumătate din sufletul ei să plutească pe deasupra întinderilor deltei şi jumătate să lupte, să se înfrunte cu dealurile, cu zarea ademenitoare, plină de făgăduinţi a pămîntului. Nu există multe locuri ca Somova, unde să trăieşti atît de ademenit, chemat, tras cu tot sufletul spre toate zările deodată, în puţine locuri ca peste Somova, peste dealurile ei pietroase, golaşe şi peste bălţile ei — soarele şi luna, asfinţitul şi răsăritul, arşiţa verilor şi pulberile ridicate de vînturi şi-au aruncat lumina şi culoarea cu atîta dărnicie şi au închipuit pe deasupra pămîntului vitreg şi sărac atîtea grădini miraculoase, atîtea podgorii fabuloase şi livezi aprinse de la strălucirea şi culoarea propriilor roade. Cu această risipă de culori, de purpură, de aur şi porfir — cite au risipit peste Somova soarele şi luna, în fiecare dimineaţă şi seară — ar fi putut fi îmbrăcat în purpură şi strălucire pămîntul întreg. Natura nu i-a scăldat şi nu i-a răsfăţat pe somoveni cu rouă din flori şi cu ploi, cu mană cerească şi cu belşuguri — dar i-a scăldat îndelung şi din plin cu lumină şi cu arşiţă ; în zări şi în culori i-a înfăşat, cu vînturi i-a legănat. Aşezaţi între pămînturi şi ape, între dealuri foarte frămîntate somovenilor li s-a dat parcă această menire : căutaţi şi spre ape, căutaţi şi spre dealurile voastre — şi care vă veţi simţi atraşi de ape vă veţi lupta cu apele, cu bălţile, care vă veţi simţi atraşi de arşiţa dealurilor nu aveţi decît să vă luptaţi cu ele şi să le ■ smulgeţi pîinea şî dulceaţa. Iar cînd veţi osteni de ape să vă odihniţi luptîndu-vă cu dealurile, cu arşiţele. Şi somovenii s-au dovedit vrednici — şi s-au luptat deopotrivă şi cu bălţile şi cu dealurile. Mai de mult, cînd satul încăpea într-o mînă de voinic — vor fi fost aici păduri uriaşe, de tei şi stejar, pînă sub ferestrele satului. Cu timpul — şi crescînd — Somova şi-a mîncat acea splendoare de păduri, s-a hrănit, a crescut din ele, pînă cînd s-a văzut mare, risipită pe un platou înalt, ros de şuvoaie, ruinat, golaş, înconjurat de dealuri îmbătrînite, cenuşii, pustii, încinse de dogoare, ocolite de ploi, bîntuite de furtuni, păstrînd doar numele pădurilor de altădată : Ormanu. Omularu. Cortelu. Caraba tace. Gura Zmeului, Fundătura, Plantaţia. Cantonu. Movila Coazmei. Cuca Mare... Nume pline de foşnet de pădure, de izvoare şi răcoare — (Continuare în pag. a IV-a) reportaj de Traian COŞOVEI Asa arata astăzi multe din satele dobrogene „INTEGRAREA ECONOMICA“ ADINCESTE CONTRADICTIILE CAPITALISTE conf. univ. dr. E. PRAHOVEANU Anii ce s-au scurs de la semnarea actului de naştere al Pieţei comune — respectiv Tratatul de la Roma (1957) — denotă că departe de a realiza o „armonizare“ a intereselor celor şase ţări participante — aşa cum pretindeau propovăduitorii creării acestei grupări economice — aplicarea lui în practică, cursul aşanumitei „integrări“ nu a făcut decît să agraveze contradicţiile dintre parteneri, să dea naştere unor noi motive de divergenţă şi conflict. După cum este ştiut, în cadrul programului prevăzut de Tratatul de la Roma, măsuri efective au fost adoptate numai în domeniul desfiinţării taxelor vamale la produsele industriale ; în alte domenii, măsurile preconizate privind, de pildă, investirea cu prerogative supranaţionale a unor organe ale Pieţei comune au întîmpinat o asemenea împotrivire din partea unor state interesate în asigurarea suveranităţii lor naţionale încît au rămas în stare de... proiect. Dar, chiar dacă se ia în consideraţie numai acest aspect al „integrării“ — dezarmarea vamală — se pot observa urmările lui contradictorii. Pe de o parte, reducerea tarifelor vamale a influenţat schimbul de mărfuri. Dar, concomitent cu aceasta reducerea şi desfiinţarea vămilor au trezit din partea partenerilor destul de multe temeri, regrete şi chiar proteste. De ce ? Deosebit de semnificative in această privinţă sunt răspunsurile primite de organizatorii unei vaste anchete printre industriaşi şi alţi factori de răspundere din rîndul celor şase parteneri, organizată şi publicată în mai multe numere de revista franceză „Les informations industrielles et comerciales“. Parcurgînd ancheta, se desprinde o concluzie dominantă : de pe urma „integrării“ profită partenerii puternici, cei care au întreprinderi cu un grad superior de concentrare a producţiei, cei ce pot face investiţii mai mari şi pot risca mai mult, cei care reuşesc pe diferite căi, şi în primul rînd prin dictatul trusturilor respective, să-şi facă respectate şi promovate propriile interese. Partenerii slabi suferă consecinţele care decurg de aci. Aşadar, desfiinţarea barierelor vamale nu diminuează, ci agravează confruntarea dintre parteneri şi tocmai de aci izvorăsc nemulţumirile. Un prim val de nemulţumiri, îngrijorări şi proteste se manifestă din partea acelora care nu pot face faţă concurenţei mărfurilor provenind din ţările partenere, mărfuri ce invadează propria lor piaţă. Un exemplu, industriaşii francezi şi islandezi de tricotaje constată consternaţi că posibilităţile de desfacere a mărfurilor lor pe piaţa sa(Continuare in pag. a V-a) IERI, ÎN UNIUNEA SOVIETICA A FOST LANSATA NAVA COSMICĂ „SOIUZ-5" AVÎND LA BORD PE COSMONAUȚII BORIS VOLINOV, ALEXEI ELISEEV ȘI EVGHENI HRUMOV. (Citiţi amănunte în pag. a Vl-a).