Scînteia, ianuarie 1969 (Anul 38, nr. 7934-7962)

1969-01-16 / nr. 7947

intera ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITÎ-VÂ! %& Anu! XXXVIII Nr. 7947 Joi 16 ianuarie 1969 6 PAGINI - 30 BANI Ridicarea calitativă a activităţii •­ economice în 1969 impune: GOSPODĂRIREA RAŢIONALĂ A MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELOR! Diminuarea consumurilor specifice de materiale cu care se obţine fiecare produs inclus în planul de stat con­stituie o problemă de stringentă ac­tualitate, o sarcină economică centrală care decurge cu claritate din documentele plenarei C.C. al P.C.R. din 16—17 decembrie anul trecut. In acest sens, asa cum se prevede, accentul major trebuie pus, în continuare, pe economisirea me­talului, a combustibilului și energiei, pe valorificarea superioară a lemnu­lui şi fibrelor textile — resurse de mare importanţă pentru economia na­ţională. Economisirea resurselor materiale este o necesitate absolută a econo­miei noastre, deosebit de pregnantă în etapa actuală, ea fiind determinată atît de reducerea consumurilor de materiale de tot felul, ce revin pe unitatea de produs şi obţinerea, pe această bază, a unui volum sporit de producţie din aceeaşi cantitate de Reduceri Importante de consumuri specifice de metal s-au efectuat şi la alte produse. Astfel, la uzina „Vul­can" — Bucureşti, prin îmbunătăţi­rile constructive efectuate în 1968 la diverse sortimente, s-a realizat o economie de 450 tone de metal. La fel, uzina „Electroaparataj“, prin re­­proiectarea unor produse, a obţinut şi va obţine, în continuare, o eco­nomie anuală de 122 tone de metal. Numai din metalul economisit la uzina „Griviţa roşie" — 486 de tone — se pot realiza, în plus, 19 schim­bătoare de căldură de 15 tone. Dacă ne referim la resursele ener­getice primare — cărbuni, ţiţei, gaze naturale — putem menţiona că, prin introducerea procedeelor de pro­ducţie cu consumuri specifice de energie mai reduse, folosirea de agregate de producţie de mare capacitate, care au randamente energetice mai bune, reintroducerea în circuitul energetic a resurselor secundare, consumul specific a scă­zut de la circa 300 kg de combustibil convenţional pe 1 milion de lei pro­ducţie industrială în 1963, la circa 240 kg în 1965 şi este prevăzut să se micşoreze sub 200 kg în 1970. Este im­portant de relevat că, în anul trecut, colectivele întreprinderilor şi-au în­dreptat mai intens eforturile spre creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime în vederea ridică­rii necontenite a calităţii şi valorii produselor finite. Eficienţa acestor eforturi este concludentă : în 1968, dintr-o tonă de metal s-a obţinut o producţie de maşini a cărei valoare este mai mare cu peste 33 la sută decît cea fabricată în 1963, iar valoa­rea produselor obţinute dintr-o tonă de ţiţei a crescut, în comparaţie cu anul 1959, cu peste 25 la sută. Trebuie menţionat însă că re­zervele de gospodărire a resurselor de materii prime şi materiale sunt încă mari, fapt demonstrat de anali­zele efectuate — la indicaţia con­ducerii partidului , în cursul tri­mestrelor II şi III/1968. Aceste ana­lize au evidenţiat că prin mobilizarea rezervelor interne ar fi posibil să se Vasile M. POPESCU doctor în economia materiale, cit şi de valorificarea la un nivel superior a resurselor mate­riale, în vederea obţinerii unei pro­ducţii de valoare cit mai ridicată. Potrivit sarcinilor trasate de par­tid, anul trecut, în toate unităţile economice a avut loc reexaminarea critică a unor norme de consum Corespunzător acestor măsuri, re­zultatele obţinute de multe în­treprinderi s-au ridicat la un nivel superior faţă de cele obţinute în anii precedenţi. Iată, de pildă, cum a evoluat reducerea normelor de con­sum de metal la unele produse ale industriei constructoare de maşini (1965 = 100) : realizeze — peste prevederile pla­nului cincinal pentru anii 1969 şi 1970 — următoarele economii supli­mentare la cheltuielile­ materialei 570 milioane lei şi, respectiv, 500 mi­lioane lei, din care circa 75—79 la sută în industria republicană. Pe totalul industriei republicane chel­tuielile materiale la 1 000 de lei producţie marfă ar putea să se re­ducă cu 2,6 lei în 1969 faţă de 1968 şi cu 7,9 lei în 1970, faţă de 1969. Aceasta pe ansamblu, fiindcă unele ministere, ca de pildă : Ministerul Energiei E­­lectrice, Ministerul Industriei Meta­lurgice, Ministerul Industriei Con­strucţiilor de Maşini, Ministerul In­dustriei Chimice, precum şi unele consilii populare judeţene au propus economii de materiale sub posibili­tăţile reale. Iată de ce, în noul an se impune stringent perfecţionarea în continuare a normelor de consum şi menţinerea lor în pas cu schimbările calitative intervenite în activitatea întreprin­derilor, ca urmare a dotării lor cu maşini şi utilaje, a perfecţionării tehnologiei de fabricaţie, a apariţiei unor materiale cu caracteristici fi­­zico-mecanice îmbunătăţite, precum şi a creşterii calificării cadrelor. Tre­buie precizat că, în unele cazuri, a­­numite întreprinderi, ca, de exemplu, Filatura de lină pieptănată — Bucu­reşti, întocmesc şi propun norme de consum insuficient de bine analizate, norme care nu ţin seamă de evolu­ţia condiţiilor tehnice din întreprin­dere, de experienţa crescută a co­lectivului în gospodărirea materiilor prime ; ca atare, unele din aceste norme reproduc pur și simplu con­sumul mediu realizat în perioadele anterioare; în alte locuri trebuie în­tărită preocuparea pentru res­pectarea neabătută a normelor pla­nificate. La Fabrica de motoare elec­trice Pitești s-au irosit numai în pri­mele 6 luni ale anului 1968 peste 60 tone de metal. Tot astfel, la Combi­natul de industrializare a lemnului Piteşti s-au consumat peste normele stabilite 185 m­c de cherestea răşi­­noase, 67 m c cherestea de fag, peste 23 000 m­p furnir, mai mult de 16 m c placaj şi peste 11 tone de plăci aglo­merate din lemn şi fibre lemnoase. Pentru a-şi putea îndeplini rolul lor mobilizator în folosirea raţională a resurselor materiale, considerăm că se impune crearea unei legături mai strînse între normele de consum şi promovarea progresului tehnic. In acest context, elementul care în valorificarea materialelor trebuie să devină cît mai dinamic îl constituie concepţia. Experienţa a arătat că re­ducerea consumului specific de ma­teriale — în special metalul — se obţine, înainte de toate, prin ridica­rea nivelului proiectării. Asimilarea (Continuare în pag. a IlI-a) 1966 1967 1968 Autocamionul de 5 tone 97 93 88 Tractorul U-650­­ 99 96,5 96 Combina de cereale C-3 100 93 89 Motor electric peste 0,25 kW 99 94 92 Ferestre spre B­ucureştiul de mîine La ancheta noastră răs­pund : prof. arh. HORIA MASCO, conf. arh. CEZAR LĂZĂRESCU, prof. arh. GHEORGHE PETRAŞCU, prof. arh. GRIGORE IONESCU, conf. arh. DINU VERNESCU. Trăim şi muncim alături, mii şi mii de cetăţeni ai Capitalei, contribuim la marile prefaceri ale oraşului, în pas cu întreaga ţară. Din cînd în cînd, înălţăm privirea, pentru a scruta viitorul. Unul dintre capitolele cele mai spectaculoase ale pre­viziunii ni-l oferă tocmai această devenire arhitec­tonică a oraşului pe care îl alcătuim, înnoirea veştmintelor sale de piatră şi beton. Cum va arăta Bucureştiul peste cîţiva ani ? Care sunt principalele modificări la care trebuie să ne aşteptăm ? Desigur, fiecare dintre noi are un punct de ve­dere în această privinţă, sau măcar o sumă de dorinţe, de năzuinţi. Am solicitat însă, pentru cititorii noştri, opinia unor specialişti, a unor ar­hitecţi de prestigiu, pentru ca interesul faţă de cele expuse să fie satisfăcut prin adaosul de luci­ditate, informare şi competenţă cu care se înso­ţeşte întotdeauna visul arhitectului. Am căutat să reţinem nu numai imaginea mai apropiată şi mai precis conturată a oraşului anilor imediat ur­mători, ci şi viziunile mai generoase, cu referire la o perspectivă mai amplă. Confruntarea lor o socotim utilă şi pentru marele public, şi pentru aceia care, aşezaţi la planşete, se străduiesc să concretizeze liniile mari ale dezvoltării viitoare a oraşului. Redăm in continuare răspunsurile pri­mite. Primul dintre cei solici­taţi să răspundă anchetei noastre a fost prof. arh. Horia Maicu, arhitect­­şef al municipiului Bucu­reşti . „Mă voi referi — ne-a spus dînsul — în cele ce urmează la unele ac­ţiuni fie aflate în pli­nă desfăşurare, fie abia începute sau numai plă­nuite încă, a căror conti­nuare treptată, pe măsura posibilităţilor, o găsesc de mare importanţă pentru dezvoltarea oraşului. Con­strucţia de locuinţe va cu­noaşte în viitor ritmuri tot mai susţinute : se vor rea­liza 23 000 de apartamente în 1969 şi 30 000 în 1970. O asemenea creştere, de o semnificaţie socială poziti­vă şi însoţită de diversifi­carea tipurilor de aparta­mente, de o corelare mai judicioasă a lor cu struc­tura familiilor, va contribui atît la o mai bună şi mai apropiată rezolvare a pro­blemei locuinţelor, cît şi la o substanţială ridicare a ţi­nutei generale urbane. O dată cu aceasta, recon­strucţia zonei centrale va avea darul să înzestreze Capitala cu dotări şi spaţii publice de un maxim inte­res. Realizarea unei suite de pieţe centrale, în con­cepţia unui oraş policen­­tric, se referă atît la di­recţia nord-sud cît şi la aceea est-vest. Alături de conturarea pieţelor Victo­riei, Gh. Gheorghiu-Dej, Bălcescu, Unirii, a esplana­dei 1848, am în vedere şi prezenţa unor edificii re­prezentative, găzduind in­stituţii importante, pe tra­iectul cuprins între Opera Română şi intersecţia Căii Moşilor cu Bule­vardul Republicii. O pre­ocupare de viitor nu mai puţin demnă de atenţie o constituie integrarea diago­nalei pe care o trasează Dîmboviţa, în panorama de o ţinută elevată a zonei centrale. Gruparea, de-a lungul acestui an, a unor importante dotări, precum şi restaurarea şi pune­rea în valoare a unor pres­tigioase monumente şi an­sambluri istorice — prin­tre care aş menţiona zona Curţii Vechi — vor avea un rol de frunte în defini­rea personalităţii Bucu­­reştiului. O subliniere aparte me­rită acţiunea, începută de pe acum, de sistematizare a salbei de lacuri de pe firul văii Colentina. Aceas­tă lucrare de anvergură, presupunînd ridicarea a nu mai puţin de 16 baraje, şi desfăşurată de la Buf­tea la Cernica, pe o lun­gime de aproximativ 55 km, va asigura spaţiul ne­cesar destinderii şi agre­mentului pentru o mare parte a populaţiei Capita­lei. Ea va rezolva tot­odată problema necesarului de apă industrială pentru zona sud-estică, întrucît spre Colentina vor fi de­viate, printr-un canal, o parte din apele Argeşului, însumînd 5 mc (1 mc în prima fază) pe secundă, debit ce va fi recaptat apoi la Cernica și dirijat spre uzinele mari-consumatoare de apă. Pentru a ilustra ce importanță are această mă­sură în sistemul general de alimentare cu apă al ora­șului, e suficient să arăt, de pildă, că numai o uzină dintre cele vizate — C.E.T. Vitan — consumă din apa potabilă 300 litri pe secundă. Ţinînd seama şi de lacul proiectat a se realiza la Ciurel, se va a­­junge probabil ca, numai în interiorul liniei de centură, să existe în viitor o supra­faţă de 1 850 ha. lacuri a­­­sanate, faţă de cele circa 250 cite sunt în prezent, ceea ce reprezintă o creş­tere de peste 7 ori, cu con­secinţe favorabile asupra microclimatului şi aspectu­lui urbanistic şi realizată prin mijloace ce pot fi a­­preciate drept economice. începe să se facă tot mai simţită necesitatea comple­tării treptate a tramei stra­dale, în conformitate cu prevederile schiţei de sis­tematizare, pentru a se prelua în condiţii mulţumi­toare circulaţia sporită; în această categorie de ac­ţiuni se includ moderniza­rea şi imprimarea unui caracter reprezentativ prin­cipalelor căi rutiere de ac­ces în Bucureşti — începu­tul a fost făcut cu şoseaua Colentina şi bulevardul Păcii-Armata Poporului — completarea unor impor­tante magistrale urbane (cum ar fi inelul principal pe porţiunea cuprinsă în­tre bulevardul Ion Şulea şi Calea Văcăreşti sau asi­gurarea unei legături flu­ente şi cu o capacitate co­respunzătoare pe direcţia est-vest) şi începerea stu­diilor pentru realizarea unei reţele de metrou. în paralel, consider că o con­tinuare consecventă a rea­lizării de pasaje pietonale, pasaje rutiere denivelate, parcaje supra şi subterane ar fi în măsură să contra­careze efectele nedorite ale creşterii gradului de moto­rizare şi indicelui de mo­bilitate. De altfel, găsirea unui echilibru dinamic, via­bil, între necesitate şi po­sibilitate, între nevoi şi as­piraţii îmi pare a fi piatra de încercare a sistematiză­rii în general şi a fiecăreia dintre laturile sale“. „Oraşele nu se pot tran­sforma foarte repede, a­­preciază conf. arh. Cezar Lăzărescu. Centrul Bucu­­reştiului, principalele sale artere îşi vor păstra, în linii mari, caracterul ac­tual. Dacă unele arii ar trei Ancheta realizata de arh. Gh. SASARMAN (Continuare în pag. a II-a) | Telegrame Excelenţei Sale ISMAIL AL AZHARI Preşedintele Consiliului Suprem de Stat al Republicii Sudan KHARTUM Cu ocazia celei de-a 13-a aniversări a zilei naţionale a Republicii Sudan, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi al meu personal, adresez Excelenţei Voastre felicitări cordiale şi cele mai bune urări pentru fericirea dv. personală şi pentru prosperitatea poporului prieten sudanez. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Am primit cu mare plăcere felicitările dumnevoastră sincere şi cor­diale cu prilejul celei de-a XIII-a aniversări a zilei naţionale a Repu­blicii Sudan. Vă rog să primiţi mulţumirile mele sincere şi prin dumneavoastră. Domnule Preşedinte, transmit în numele meu personal şi al colegilor mei, membri ai Consiliului Suprem de Stat, cele mai bune urări de sănătate Excelenţei Voastre şi de prosperitate poporului prieten român. ISMAIL AL AZHARI Preşedintele Consiliului Suprem­­de Stat al Republicii Sudan Sub semnul unităţii indestructibile a întregului popor in jurul partidului, continuă desemna­­rea candidaţilor in alegeri ai Frontului Unităţii Socialiste ! Pe întreg cuprinsul ţării, la oraşe şi sate, în uzine şi cooperative agricole de pro­ducţie, instituţii şi cartiere, unităţi militare şi institute de învăţămînt, au loc întruniri electorale în cadrul cărora sînt propuşi can­didaţii Frontului Unităţii Socialiste pentru a­­legerile de deputaţi în Marea Adunare Na­ţională şi în consiliile populare ale judeţelor, municipiilor, oraşelor, comunelor. Reafirmîndu-şi hotărîrea nestrămutată de a­ transforma, în­­faptă, măreţul program al desăvîrşirii construcţiei socialiste trasat de Congresul al IX-lea şi de Conferinţa Na­ţională a partidului, mii şi mii de munci­tori, ţărani, intelectuali, ostaşi, participanţi la întrunirile electorale, îşi iau angajamentul de a marca desfăşurarea campaniei elec­torale cu noi înfăptuiri pe tărâm economic, urbanistic-edilitar, social-cultural. In pag. a 3-a publicăm noi propuneri de can­didaţi făcute in cursul zilei de ieri. NOUL DESTIN AL UNEI AȘEZĂRI DOBROGENE Cînd mă gîndesc la Somova, mă gîndesc de fapt la toate acele sate din nordul Dobro­­gei, de-a lungul Du­nării — de la Măcin la Tulcea, și mai de­parte, pînă la Beștepe, Murighiol, Dunavătu, în inima foșnitoare a Deltei, îmi răsare în minte toată acea parta de tară — satele din nord, revărsate pe văi, căţărate pe dealuri, atîrnînd pe creştetul şi pe povîrnişurile dealurilor ca nişte uriaşi ciorchini de poamă dulce, ca niş­te podgorii ferme­cătoare, Azaclău, Găr­­van, Jijila, Rachel, Văcăreni, Luncaviţa, Isaccea, Niculiţel, Par­­cheş, Teliţa, Meidan­­chioi, Poşta, Frecăţei, Nalbant, Cataloi, Dă­­eni, Pecineaga, Mineri, Nufărul, Valea Nu­­carilor, Mahmudia, Sarinasuf... Mintea mea le amestecă parcă înadins într-un singur uriaş butuc de vie, sau într-o singură pod­gorie multicoloră, a­­tîrnînd din înălţimi, de pe coastele dealu­rilor, deasupra fluviu­lui, deasupra imensi­tăţilor, sub zarea ne­cuprinsă. Şi prin acea­stă podgorie de aşe­zări omeneşti o şosea bătrînă, şerpuitoare, urcînd şi coborînd şi zburînd tot pe culmea dantelată a dealurilor, printre zăvoaie şi pă­duri, pe sub copaci u­­riaşi, pe sub podgorii şi grădini pe deasupra ostroavelor din zare, pe deasupra Dunării, mereu pe dinaintea u­­nei imensităţi de lacuri, bălţi, întinderi de stuf. Şoseaua — ca un fulger peste dealu­rile de la Somova, umblînd parcă mai mult prin ceruri, pe deasupra nemărgini­rii. Satele i se aştern cu bucurie în cale, se ţin după ea, o strig, din urmă. Somova este aşezată pe această cumpănă înaltă dintre pămîn­­turi şi ape, încît ju­mătate din sufletul ei să plutească pe dea­supra întinderilor del­tei şi jumătate să­ lupte, să se înfrunte cu dealurile, cu­ zarea ademenitoare, plină de făgăduinţi a pă­mîntului. Nu există multe locuri ca So­mova, unde să trăieşti atît de ademenit, che­mat, tras cu tot sufle­tul spre toate zările deodată, în puţine locuri ca peste So­mova, peste dealurile ei pietroase, golaşe şi peste bălţile ei — soarele şi luna, asfin­ţitul şi răsăritul, ar­şiţa verilor şi pulbe­rile ridicate de vîn­­turi şi-au aruncat lu­mina şi culoarea cu atîta dărnicie şi au închipuit pe deasupra pămîntului vitreg şi sărac atîtea grădini miraculoase, atîtea podgorii fabuloase şi livezi aprinse de la strălucirea şi culoarea propriilor roade. Cu această risipă de cu­lori, de purpură, de aur şi porfir — cite au risipit peste So­mova soarele şi luna, în fiecare dimineaţă şi seară — ar fi putut fi îmbrăcat în purpură şi strălucire pămîntul întreg. Natura nu i-a scăldat şi nu i-a răs­făţat pe somoveni cu rouă din flori şi cu ploi, cu mană cerească şi cu belşuguri — dar i-a scăldat îndelung şi din plin cu lumină şi cu arşiţă ; în zări şi în culori i-a înfăşat, cu vînturi i-a legănat. Aşezaţi între pămîn­­turi şi ape, între dea­luri foarte frămîntate somovenilor li s-a dat parcă această me­nire : căutaţi şi spre ape, căutaţi şi spre dealurile voastre — şi care vă veţi simţi a­­traşi de ape vă veţi lupta cu apele, cu băl­ţile, care vă veţi simţi atraşi de arşiţa dealu­rilor nu aveţi decît să vă luptaţi cu ele şi să le ■ smulgeţi pîinea şî dulceaţa. Iar cînd veţi osteni de ape să vă odihniţi luptîndu-vă cu dealurile, cu arşi­ţele. Şi somovenii s-au dovedit vrednici — şi s-au luptat deopotrivă şi cu bălţile şi cu dealurile. Mai de mult, cînd satul încăpea într-o mînă de voinic — vor fi fost aici păduri u­­riaşe, de tei şi stejar, pînă sub ferestrele satului. Cu timpul — şi crescînd — Somova şi-a mîncat acea splendoare de păduri, s-a hrănit, a crescut din ele, pînă cînd s-a văzut mare, risipită pe un platou înalt, ros de şuvoaie, ruinat, go­laş, înconjurat de dea­luri îmbătrînite, ce­nuşii, pustii, încinse de dogoare, ocolite de ploi, bîntuite de fur­tuni, păstrînd doar numele pădurilor de altădată : Ormanu. Omularu. Cortelu. Ca­raba tace. Gura Zmeu­lui, Fundătura, Plan­taţia. Cantonu. Mo­vila Coazmei. Cuca Mare... Nume pline de foşnet de pădure, de izvoare şi răcoare — (Continuare în pag. a IV-a) reportaj de Traian COŞOVEI Asa arata astăzi multe din satele dobrogene „INTEGRAREA ECONOMICA“ ADINCESTE CONTRADICTIILE CAPITALISTE conf. univ. dr. E. PRAHOVEANU Anii ce s-au scurs de la semna­rea actului de naştere al Pieţei co­mune — respectiv Tratatul de la Roma (1957) — denotă că departe de a realiza o „armonizare“ a interese­lor celor şase ţări participante — aşa cum pretindeau propovăduitorii creării acestei grupări economice — aplicarea lui în practică, cursul aşa­­numitei „integrări“ nu a făcut decît să agraveze contradicţiile dintre par­teneri, să dea naştere unor noi mo­tive de divergenţă şi conflict. După cum este ştiut, în cadrul programului prevăzut de Tratatul de la Roma, măsuri efective au fost adoptate numai în domeniul des­fiinţării taxelor vamale la produ­sele industriale ; în alte domenii, mă­surile preconizate privind, de pildă, investirea cu prerogative supranaţio­nale a unor organe ale Pieţei co­mune au întîmpinat o asemenea îm­potrivire din partea unor state inte­resate în asigurarea suveranităţii lor naţionale încît au rămas în stare de... proiect. Dar, chiar dacă se ia în conside­raţie numai acest aspect al „integră­rii“ — dezarmarea vamală — se pot observa urmările lui contradictorii. Pe de o parte, reducerea tarifelor vamale a influenţat schimbul de măr­furi. Dar, concomitent cu aceasta reducerea şi desfiinţarea vămilor au trezit din partea partenerilor destul de multe temeri, regrete şi chiar proteste. De ce ? Deosebit de semni­ficative in această privinţă sunt răs­punsurile primite de organizatorii unei vaste anchete printre industriaşi şi alţi factori de răspundere din rîn­­dul celor şase parteneri, organizată şi publicată în mai multe numere de revista franceză „Les informations industrielles et comerciales“. Parcurgînd ancheta, se desprinde o concluzie dominantă : de pe urma „integrării“ profită partenerii puter­nici, cei care au întreprinderi cu un grad superior de concentrare a pro­ducţiei, cei ce pot face investiţii mai mari şi pot risca mai mult, cei care reuşesc pe diferite căi, şi în primul rînd prin dictatul trusturilor respec­tive, să-şi facă respectate şi promo­vate propriile interese. Partenerii slabi suferă consecinţele care decurg de aci. Aşadar, desfiinţarea bariere­lor vamale nu diminuează, ci agra­vează confruntarea dintre pa­rteneri şi tocmai de aci izvorăsc nemulţu­mirile. Un prim val de nemulţumiri, în­grijorări şi proteste se manifestă din partea acelora care nu pot face faţă concurenţei mărfurilor prove­nind din ţările partenere, mărfuri ce invadează propria lor piaţă. Un exemplu, industriaşii francezi şi is­landezi de tricotaje constată con­sternaţi că posibilităţile de desfa­cere a mărfurilor lor pe piaţa sa­(Continuare in pag. a V-a) IERI, ÎN UNIUNEA SOVIETICA A FOST LANSATA NAVA COSMICĂ „SOIUZ-5" AVÎND LA BORD PE COS­MONAUȚII BORIS VOLINOV, ALEXEI ELISEEV ȘI EV­­GHENI HRUMOV. (Citiţi amănunte în pag. a Vl-a).

Next