Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)
1969-11-22 / nr. 8255
PAGINA 2 [faptul iDIVERS Micii gospodari Pentru înfrumuseţarea satului, consiliul popular al comunei Grăniceri (Arad) a iniţiat, în această toamnă, o acţiune de plantare a unei dumbrăvi, pe malul pîrîului Buduri. Elevii şcolii generale din localitate n-au vrut să rămînă mai prejos, oferindu-se să planteze 1,2 hectare, adică aproape jumătate din suprafaţa dumbrăvii. Membrii cercului de geografie au făcut schiţa terenului, matematicienii au calculat numărul de arbori necesari, naturaliştii au ales cele mai potrivite specii şi, cu toţii, s-au apucat de lucru. Roadele s-au văzut de îndată. Micii şi harnicii gospodari au plantat pînă acum 650 puieţi de cătină roşie, 400 de plopi şi numeroşi puieţi de salcie şi arţari — toţi obţinuţi din pepiniera şcolii. Un exemplu şi pentru alte şcoli. Aventură în munţi * Excursiile studenţilor sunt binevenite Destină şi stimulează capacitatea de efort intelectual. Se dă, insă, toată atenţia organizării excursiilor ? Participanţii sunt instruiţi înainte de ascensiunea in munţi ? Un grup de studenţi din Bucureşti (facultatea de fizică) a suit pe platoul Bucegilor. Imprudenţi, Adriana Băiaşu, Andrei Ionescu, Corneliu Costescu şi Sorin Smirci au coborit, in teni şi (!) un versant rezervat numai pentru alpinişti. Prinzîndu-i o zăpadă viscolită, ei n-au mai putut ieşi. Spre miezul nopţii, cabanierul Gheorghe Bordea a aflat de soarta disperată a grupului. A fost mobilizată echipa SALVAMONT. La 3 dimineaţa, grupul de alpinişti condus de Ion Puşcaş şi Gheorghe Jitaru reperează mai întîi fata, aproape îngheţată şi rănită la cap. La citeva zeci de metri mai departe sunt găsiţi şi ceilalţi tineri, căzuţi în toropeala premergătoare îngheţului. La ora 5, salvaţii şi salvatorii ajung la cabana Caraiman, unde răniţilor li se dau primele îngrijiri medicale. Şi astfel, imprudenţa — care putea să-i coste viaţa — s-a sfirşit, totuşi, cu bine. „Satan“ în culpă Zilele trecute, judecătoria sectorului 4 din Capitală a soluţionat cauza privind pe Valer Sîmboan (strada Stubei 27), iluzionist cunoscut sub numele de „Satan“ Colindînd diverse tîrguri şi bîlciuri din ţară, el a reuşit să achiziţioneze, în scurt timp, următoarele bunuri : un autoturism Fiat 1 300, un altul Opel Record teren de casă, mobilă, etc., etc. Se vede însă că, la mijloc, tot era o... scamatorie. Dovadă ? Analizîndu-i veniturile, comisia pentru controlul averilor dobîndite în mod ilicit a stabilit că inculpatul nu justifica proveniența unei importante sume. Luînd act, tribunalul l-a sancționat cu plata impozitului legal pentru suma de 66 837 lei. Prin urmare, este bun de plată. Cu alte cuvinte, pînă la urmă pe „Satan“ l-a văzut, totuşi, Sfîntul ! Beţia 9 la volan? Alaltăieri seara s-a produs un grav accident de circulaţie. Autoduba 21 DB—458, a schelei de extracţie Moreni, care transporta 6 muncitori de la o sondă din Poligrafu, coborînd panta spre podul de la rafinăria Brazi, a întîlnit, venind din sens opus, un autobuz. Mergînd cu viteză excesivă, şoferul autodubei, Ion Dan, aflat sub influenţa alcoolului, nu a mai putut lua virajul corect, tamponîndu-se cu autobuzul. Autoduba s-a rostogolit de citeva ori, rezervorul de benzină a explodat şi autovehiculul a luat foc. N-a mai putut fi stins. Patru muncitori au dispărut în flăcări, iar şoferul şi încă o persoană din cabină au fost internaţi la spital, cu arsuri grave. La faţa locului s-a deschis o anchetă. Dar cele patru vieţi pierdute — cine le mai poate recupera ? Cu dreptatea în buzunar Dreptul cetăţeanului, la noi, este — şi trebuie să fie — real şi concret. Cînd o judecătorie îşi pronunţă hotărîrea, ea trebuie s-o şi aplice. Altminteri rămîne literă moartă iar dreptul omului — iluzoriu. Scriem acestea, avînd dinainte documente care atestă o inadmisibilă tărăgănare în aplicarea unei hotărîri judecătoreşti. Deşi a cîştigat procesul şi în instanţa de fond şi în recurs, Gheorghe Ionescu (str. Doamna Ghica Tei 21) nu poate intra în spaţiul locativ pentru care are repartiţie, pe motiv că cei ce deţin în prezent, ilegal, spaţiul respectiv, se opun Şi astfel, cetăţeanul stă de cîteva luni cu,, dreptatea de partea lui şi cu ordonanţa prezidenţială (de evacuare) în buzunar. Judecătoria sectorului 2 întîrzie să-şi trimită, la faţa locului, executorii Şi nu-i singurul caz. Sperăm într-o atitudine mai fermă din partea forurilor de resort. Rubrica redactată de Ştefan ZIDARITA Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" EFICACITATEA ACTIVITĂŢII POLITICE SE OGLINDEŞTE ÎN REZULTATE ECONOMICE Controlul îndeplinirii hotărârilor—cale certă pentru întărirea disciplinei Dezvoltarea flotei noastre maritime a făcut să crească într-un ritm accelerat volumul lucrărilor de reparaţii şi întreţinere a navelor. De aci însemnătatea sarcinilor care revin atelierului de lăcătuşerie, al Şantierului naval din Constanţa. Meritul principal al recentei adunări generale pentru darea de seamă a organizaţiei de bază a atelierului constă în aceea că — evitînd orice tendinţă de automulţumire ce ar fi putut fi determinată de faptul că, în primele trei trimestre ale anului, planul de producţie a fost îndeplinit integral, iar toate comenzile au fost onorate la termen — a pus accentul pe creşterea continuă a rolului organizaţiei de partid ca factor dinamizator al efortului colectivului pentru perfecţionarea activităţii economice, astfel încît toate sarcinile de producţie pe anul în curs să fie îndeplinite şi să se creeze condiţii pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan încă din primele zile ale anului 1970. — Pînă la sfîrşitul anului — spunea tehnicianul Neagu Paşcu — mai avem de realizat o producţie de circa 40 milioane lei. Trebuie să livrăm la export primul cargou de 1920 tone. In 1970 vom construi şi livra 4 asemenea nave. Aceasta impune eforturi perseverente pentru organizarea superioară a producţiei şi, totodată, situează pe primul plan al preocupărilor noastre măsuri hotărîte pentru ridicarea calificării şi specializarea oamenilor, întărirea disciplinei în muncă, înlăturarea fluctuaţiei. Iată domenii în care se simte nevoia unei intervenţii mai energice, mai eficiente a organizaţiei de partid. Intervenţiile altor membri de partid au contribuit la precizarea principalelor deficienţe care se cer înlăturate. — Am vorbit în multe din adunările organizaţiei noastre de bază despre organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii — a spus lăcătuşul Nicolae Marcu. Este timpul ca măsurile preconizate să se materializeze, să depăşească faza intenţiilor şi a studiilor. Or, trebuie s-o spunem deschis, în procesul de producţie din atelierul nostru nu s-au schimbat prea multe de un an încoace. Sincronizarea lucrărilor dintre lăcătuşi şi strungari rămîne încă un deziderat, documentaţia pentru unele piese şi repere este adesea incompletă, lansarea în fabricaţie nu urmăreşte întotdeauna fluxul optim al operaţiunilor de montaj. Toate aceste „bîjbîieli“ irosesc timpul de lucru, influenţează negativ productivitatea muncii, calitatea lucrărilor. In cursul dezbaterilor au fost aduse critici îndreptăţite conducerii atelierului, a secţiei şi biroului organizaţiei de bază pentru neglijarea măsurilor ce se impuneau pentru ridicarea calificării şi specializarea oamenilor, corespunzător sarcinilor complexe impuse de planul de producţie. — Avem foarte mulţi tineri — spunea lăcătuşul Traian Ungureanu — care, deşi au trecut prin şcolile profesionale, nu ştiu să citească documentaţia tehnică de execuţie a unor piese. Din această cauză se produc multe rebuturi, se irosesc materiale. La toate acestea se mai adaugă abaterile de la disciplina în producţie, numărul destul de mare de absenţe nemotivate, fluctuaţia muncitorilor. Ar fi trebuit ca organizaţia de partid să nu se mulţumească doar să „constate“ aceste stări de lucruri. — Eu consider — a subliniat lăcătuşul Vasile Peniu — că biroul organizaţiei de bază, toţi comuniştii au datoria să adopte o poziţie fermă, combativă, faţă de orice încălcare a disciplinei muncii, să intensifice munca politico-educativă în scopul cultivării unei opinii de masă împotriva oricăror abateri în acest domeniu. Mai mulţi membri de partid, printre care Paraschiva Ciocan, Ion Opreuţă, Năstase Nedelcu şi alţii, au formulat observaţii critice vizînd stilul de muncă al biroului organizaţiei de bază. S-a arătat că de multe ori fostul secretar al organizaţiei de bază, Nicolae Barbu, acţiona de unul singur, substituindu-se biroului organizaţiei de bază Insuficienta atenţie acordată învâţămîntului de partid, muncii politico-educative de masă, informării politice, a îngreunat obţinerea unor rezultate pe măsura cerinţelor în domeniul dezvoltării conştiinţei socialiste a salariaţilor, întreaga desfăşurare a adunării pentru dare de seamă a arătat că organizaţia de bază din atelierul de lăcătuşerie are depline posibilităţi de a asigura o îmbunătăţire substanţială a muncii de partid. Esenţialul este însă ca observaţiile şi criticile făcute în cadrul discuţiilor, concretizate în hotărîrea adunării generale, să determine desfăşurarea unei activităţi perseverente pentru perfecţionarea stilului şi metodelor de muncă ale organizaţiei de bază. Radu APOSTOL corespondentul „Scînteii“ Ţesătoria şi filatura sunt considerate, şi pe bună dreptate, secţiile de bază ale Fabricii de postav „Proletarul“ din Bacău. Recentele adunări pentru dări de seamă ale organizaţiilor de partid de aici au oferit prilejul unor ample dezbateri pe problemele majore ale producţiei. Atît dările de seamă prezentate, cit şi discuţiile au scos în evidenţă aportul efectiv al celor două organizaţii la perfecţionarea procesului de producţie, valorificarea rezervelor interne, într-un cuvînt ridicarea pe trepte tot mai înalte a întregii activităţi economice a întreprinderii. Realizarea în primele 9 luni ale anului a unei producţii globale suplimentare în valoare de 2,3 milioane lei, obţinerea peste plan a 45 000 mp ţesături şi 10 700 kg. fire, sporirea productivităţii muncii cu 1,6 la sută faţă de plan sunt cifre care confirmă spiritul de răspundere cu care comuniştii, muncitorii din aceste secţii militează pentru traducerea în viaţă a hotărîrilor partidului nostru. Din dezbateri a reieşit că în ultimul an cele două organizaţii au pus în centrul preocupărilor probleme de bază ale producţiei. Dînd dovadă de spirit critic şi exigenţă, comuniştii din cele două organizaţii nu s-au mulţumit să treacă în revistă succesele dobîndite, ci au scos la iveală cu curaj şi obiectivitate lipsurile din activitatea productivă, au analizat, cauzele acestora, au reliefat o seamă de rezerve interne, propunînd măsuri concrete pentru punerea lor în valoare. Ţesătoarele Elena Sîrbu şi Elena Cucu, ajutorul de maistru Gheorghe Stoica au arătat că zilnic în secţie un mare număr de războaie nu lucrează. Şi aceasta, fie din cauza reparaţiilor necorespunzătoare, fie din cauza unor manifestări de indisciplină în producţie In adunare au fost aspru criticaţi membrii de partid care lipsesc nemotivat de la lucru, încalcă disciplina tehnologică, dau produse de slabă calitate. „Dacă toate maşinile ar lucra din plin, iar timpul de lucru ar fi folosit la maximum — a spus ţesătoarea Măndiţa Toia — am putea realiza în plus în fiecare lună cel puţin încă 5 000 mp de postav“. In mod întreptăţit s-a propus ca biroul organizaţiei de bază să urmărească cu mai multă consecvenţă modul în care se traduc în viaţă hotărîrile adoptate în legătură cu întărirea disciplinei, folosirea integrală a timpului de lucru şi a parcului de maşini. O deosebită atenţie a fost acordată în discuţii folosirii judicioase a materiilor prime şi materialelor. Am reţinut în legătură cu aceasta, cu- vintele muncitorului Ion Cozma : 4 — Cu toate că secţia noastră a în- J registrat pînă acum economii în va- 1 loare de circa 800 000 lei, în unele locuri de muncă se face încă multă risipă. în atelierul de preparaţie se produc bobine, spuluri şi canete ne- uniforme, iar în ţesătorie urzeala nu se ţese pînă la capăt, firele de bătătură nu se prelucrează complet, se aruncă deşeuri prin toate colţu- rile, în Ioc să fie redate procesului de producţie. Această problemă a preocupat şi pe comuniştii din filatură. Muncitoa-rea Ioana Pavel, ajutorii de maiştri I Vasile Mîrza şi Ion Chiru au semnalat că, atît la selfactoare, cît şi la ringuri se face încă risipă de materie primă, ceea ce a dus la maorarea cheltuielilor de producţie, la obţinerea unor articole nerentabile. Pe bună dreptate, participanţii la discuţii au cerut birourilor organi- I zaţiilor de bază să ajute conduce- rile secţiilor respective în luarea unor măsuri hotărîre pentru inlătu- rarea oricărei risipe. Aproape că nu a fost vorbitor care ? să nu se refere în cuvîntul său la , calitatea produselor. Tehnicianul Ion Blănaru, lăcătuşul Nicolae Popovici, ţesătoarea Dorina Epure au subliniat că, în perioada la care se referă dările de seamă din cele două secţii, birourile organizaţiilor de bază au analizat de mai multe ori problemele îmbunătăţirii calităţii produselor. Cu toate acestea, îndeosebi în ultima vreme, calitatea unor fire şi ţesături a scăzut. — Este drept, refuzurile nu sunt prea mari — a spus bobinatoarea Rodica Amăriuţei — dar în atelierul de preparaţie al ţesătoriei unde lucrez se produc destule bobine şi spuluri de mărimi necorespunzătoare, fire răsucite neuniform şi înfăşurate invers pe ţevi, care afectează calitatea ţesăturilor. Noi am sesizat în repetate rînduri biroul organizaţiei de bază despre această stare de lucruri, dar situaţia s-a schimbat prea puţin. Consider că trebuie luate măsuri energice pentru întărirea controlului tehnic de calitate. In cadrul adunării a fost reliefată necesitatea intensificării muncii politico-educative pentru crearea unei opinii de masă combative faţă de cei care dau produse de calitate necorespunzătoare. Din cuvîntul tuturor participanţilor la cele două adunări ale organizaţii- lor de bază din ţesătorie şi filatură , s-a desprins hotărîrea fermă a comu- 4 niştilor de a-şi îmbunătăţi continuu munca, de a depune toate eforturile , pentru realizarea exemplară a sarci- 4 nilor de plan, pentru transpunerea în viaţă a hotărîrilor adoptate de cel de-al X-lea Congres al partidului. Gheorghe BALTA \ corespondentul „Scînteii* • Exigenţa partinică— imbold spre realizări superioare Adunări de dări de seamă ale organizaţiilor de partid (Urmare din pag. I) mere predomină mili-echivalenţii alcalini, adică bazele (potasiu, calciu, magneziu etc); prin această însuşire, ele contribuie în mai mare măsură decît legumele la contracararea efectului exercitat de surplusul mili-echivalenţilor acizi (fosfor, clor, sulf etc) existenţi în produsele de origină animală şi în toate derivatele de cereale. Adică, prin acţiunea lor alcalininantă, împiedică tendinţa spre acidoză, provocatoare de diverse tulburări, în comparaţie cu cartoful, mărul furnizează organismului de 2—3 ori mai multe săruri minerale alcaline, ceea ce este deosebit de important mai cu seamă pentru alimentaţia din timpul iernii. Prin sărăcia lor în celuloză, dar mai ales prin bogăţia în pectine — indiferent de forma în care sunt consumate — merele măresc eliminarea colesterolului şi reprezintă un adevărat remediu pentru normalizarea tranzitului intestinal. Consumate ca atare la finele mesei, prin consistenţa lor, ele alcătuiesc un adevărat detergent pentru dinţi, cu rol deosebit, de important în prevenirea cariei dentare. Profesorul Gonţea numea mărul „soarele sănătăţii“ Spre satisfacţia noastră, a tuturor, sîntem fiii unei ţări care se numără printre cele mai bogate în fructe din Europa. — Dar în ce priveşte consumul pe locuitor ? — Producţia de mere are la noi, pe planul consumului — observă inginerul Andrei Gherghel directorul Institutului de cercetări şi proiectări pentru legume şi fructe — un corespondent invers România, care e denumită, pe bună dreptate, o „ţară a fructelor", avea in urmă cu numai doi ani un consum de mere pe locuitor mai mic decît Anglia, Suedia, Olanda şi Danemarca — ţări care importă mari cantităţi de mere. Am solicitat mai multor specialişti să explice acest paradox Rezumăm pe scurt opinia lor : Rada Vişînescu, asistentă universitară, specialistă în nutriţie la I.M.F.-Bucureşti : „Insuficienta cunoaştere în familie a ştiinţei alimentaţiei are drept consecinţă un consum redus de fructe, deşi acestea sunt foarte necesare organismului. O altă explicaţie constă, fără îndoială, şi în faptul că marii consumatori colectivi — cantinele, restaurantele, patiseriile (şi nu i-am numit pe toţi) — servesc foarte rar mărul la masă, alcătuiesc prea puţine reţete şi meniuri pe bază de fructe, în special de mere“. Dr Alina Marghidan, laborant la Institutul de cercetări pentru legume şi fructe : „Industria oferă foarte puţine — inadmisibil de puţine — produse din fructe“ Oprindu-ne şi numai la aceste cauze — deşi mai sunt şi altele — tot ne putem face o imagine asupra factorilor care contribuie, într-o măsură mai mare sau mai mică, la apariţia paradoxului amintit Această situaţie impune fără îndoială, necesitatea unei propagări prin forme multiple — emisiuni la radio şi televiziune, articole în presă şi în publicaţiile de specialitate convorbiri ale medicilor în familie , a ştiinţei alimentaţiei şi, în primul rînd, a necesităţii alimentaţiei cu fructe ca o condiţie a fortificării organismului (la toate vîrstele şi în primul rînd la copii), a menţinerii sănătăţii. Industria şi comerţul — aşa cum afirma unul din interlocutorii noştri — rămîn însă principalii „educatori practici“. Psihologia cumpărătorului este arhicunoscută : el cumpără dacă găseşte, dar depinde ce i se oferă şi cum. Am constatat, ajunşi la acest capitol, că aici se află „nodul gordian" al... mărului. Nu ne propunem să facem „teoria prezentării“ mărfii. O ştie toată lumea, o ştiu — presupunem, în orice caz — şi organizatorii comerţului cu fructe O marfă bine prezentată e pe jumătate vîndută Cum sînt însă oferite fructele în pieţe şi magazine, în condiţiile unei recolte neobişnuit de bogate şi variate, cum a fost cea de anul acesta ? In multe cazuri ele sunt prezentate de parcă ar fi aşezate cu lopata sau furca , murdare, lovite aruncate ca pietroaiele Industria, la rîndul ei, preia această ştafetă s „degradării*' fizionomiei fructelor şi-i adaugă „specificul*' ei Intr-un fel face totul ca produsele din fructe în special din mere, să treacă cît mai neobservate pe piaţă Aţi auzit că există - şi dacă da, aţi consumat pînă acum ? - suc de mere pasteurizat, suc de mere concentrat, cremă de mere? Ei bine, acestea sunt trei din cele şase produse pe care le prelucrează şi le oferă în prezent consumului Ministerul Industriei Alimentare (celelalte trei sunt tradiţionale : compot, marmeladă şi marcuri, care se folosesc tot pentru marmeladă). Se găsesc amintitele preparate ? „Nu prea — afirmă reprezentanţii M.I.A. — deoarece comerţul nu le popularizează şi au o desfacere lentă“. Comerţul, la rîndul lui, spune : „Am luat tot ce ne-a oferit industria şi am cerut, chiar cantităţi suplimentare“. Nu am dus pina la capăt — deoarece nu constituia obiectul articolului nostru — cercetarea pentru a afla căruia dintre cei doi parteneri îi revine răspunderea acestei situaţii să rămînem, deocamdată, în sfera producţiei. Ne întrebăm cum este posibil ca într-o ţară în care „pămîntul e plin de mere“, industria să aibă doar un „nomenclator" de 6 (şase) produse prelucrate ? — Voi încerca să prezint în ansamblu — ne declară ing Ion Marinescu, şef de secţie la Institutul de cercetări alimentare — posibilităţile de prelucrare industrială a merelor. O primă cale, folosită în ţările producătoare de fructe, este valorificarea sub formă de sucuri Cantităţile de suc pe care le produce industria noastră sunt însă din păcate, foarte mici şi într-o gamă restrînsă. In prelucrarea industrială a merelor, sucul este reacţia care declanşează întregul lanţ ■ el poate fi dat în consum prin îmbuteliere şi pasteurizare; poate fi concentrat cu recuperarea aromelor şi stocat sub această formă, pentru a fi dat în consum în perioada cînd nu există fructe proaspete ; poate fi fermentat, obţinindu-se cidrul (vin de mere) ; poate fi prelucrat sub forma unei băuturi — „Calvados“ — echivalentă cu coniacul. Mărul — specialiştii ştiu bine acest lucru — se numără printre puţinele fructe care pot fi valorificate total pe cale Industrială. Deocamdată insă, industria noastră îl valorifică doar parţial. Ce spune Ministerul Industriei Alimentare ? — Intr-o recentă şedinţă de colegiu a ministerului nostru — ne asigură tov. ing. Iulian Petrescu, directorul tehnic al Direcţiei de conserve — s-a hotărît întocmirea unor studii tehnico-economice pentru valorificarea raţională a merelor pe zone şi judeţe. Pe baza acestor studii, vor fi achiziţionate şi amplasate fabrici speciale, care să asigure o valorificare complexă a fructelor de la sucuri pînă la pectine. Nu este cazul să intrăm aici într-o analiză de amănunt, dar se impune o întrebare, pe care o adresăm, în primul rînd, conducerii şi specialiştilor Ministerului Industriei Alimentare , este raţional ca una din uriaşele bogăţii ale ţării — fructele — să fie atit de rudimentar valorificată ? In al doilea rînd, cum este posibil că din investiţiile de zeci şi sute de milioane de lei, puse la dispoziţia industriei alimentare în □ decursul ultimilor ani — din care unele, cum bine se ştie, nu şi-au găsit o întrebuinţare deplină, cu adevărat eficientă — nu s-a găsit o părticică cît de mică pentru a fi destinată sectorului de valorificare a fructelor ? Deşi este vorba nu de un lucru mic, nu de un lucru oarecare, ci de posibilitatea de a crea, din resursele pe care ni le oferă cu atîta dărnicie natura, produse pentru o bună alimentaţie a populaţiei şi, totodată, importante disponibilităţi pentru export. Reprezentanţii direcţiei conservelor ne-au asigurat că se vor face studii (în 1970), că se conturează proiecte de viitor. Desigur, este bine că se gîndeşte în perspectivă, că lucrurile tind să evolueze pozitiv. Totuşi, noi am fi bucuroşi dacă am putea face cunoscute opiniei publice intenţii ceva mai apropiate ale forurilor de specialitate, rezultatele unei analize atente a modalităţilor de a valorifica fructele mai mult şi mai bine in actualele condiţii şi cu actualele capacităţi de producţie. Formulăm un asemenea deziderat pornind de la un considerent fundamental : cu plantaţiile care se fac, cu măsurile ce se iau pentru creşterea productivităţii livezilor, este de aşteptat ca în următorii ani să avem recolte cel puţin la nivelul anului acesta, dacă nu chiar mai mari. Şi atunci, este raţional să lăsăm să se irosească asemenea valori, gîndind numai la marile investiţii ale viitorului, fără a încerca să punem în evidenţă disponibilităţile pe care le avem ? Am continuat ancheta şi la consumatorii colectivi , respectiv în restaurante şi patiserii. Avem suficiente temeiuri să spunem că nici aici mărul nu se simte peste tot „ca la el acasă“, în mai multe restaurante şi patiserii vizitate (Athénée Palace, Ambasador, Cişmigiu, Orizont, pensiunile Bulevard, Grădiniţa şi Simplon , patiseria din Piaţa Amzei, braseria Unic), am constatat că alimentaţia noastră publică a descoperit, în sfîrşit, virtuţile mărului ca desert. In patiserii, bufete şi braserii (Piaţa Amzei, Facultăţii), această descoperire nu s-a făcut încă, încît nu am găsit, aşa cum ar fi fost firesc, fructiere pline pe mesele acestor localuri, deşi nimeni n-ar putea spune concret din ce motiv. Pensiunile însă — spre meritul lor — au făcut un pas înainte : au introdus consumul de mere şi sub forma preparatelor culinare. O iniţiativă lăudabilă — şi o numim aşa pentru că n-a venit pe baza vreunui ordin scris de la minister — am întîlnit la restaurantul pensiune Simplon (responsabil Mihai Bichea). Aici se serveşte zilnic o mare varietate de mîncăruri şi dulciuri preparate cu mere. Dacă lucrurile se vor opri, în restaurante și patiserii, la a servi un măr-două la masă, și nu va exista un efort de gîndire conjugat al tuturor factorilor responsabili pentru a introduce în consum o mare diversitate de preparate din mere, creîndu-se în acest sens deprinderi constante, înseamnă că alimentaţia publică nu a înţeles pe deplin una din îndatoririle ei importante — aceea de a face o adevărată operă de sănătate publică. Ancheta noastră ar necesita şi alte concluzii. Asupra unora din ele vom reveni. Dar una ne stă în mod deosebit la inimă , cînd vom fi invitaţi totuşi cu adevărat — atît noi, consumatorii, cît, mai ales, cei care se întreabă : „ce-am putea face din mere ?“ — într-un magazin-etalon, care să demonstreze pe viu ce bogăţie de preparate ne poate sta la îndemînă prin valorificarea fructelor ? Aşteptăm neîntîrziat o astfel de invitaţie. ÎN FIECARE MARE O PĂRTICICĂ DE SOARE SCINT El A —simirată 22 noiembrie 1969 Să nu ne furăm pălăriile Aveam în planul meu decadal să vizitez şi o întreprindere de prefabricate. Sorţii au căzut pe „Granitul“. De ce ? Aflasem că „Granitul“ e fruntaş pe ramură, stă bine cu planul şi, mai ales, are perspective să stea şi mai bine cu el. M-a întîmpinat şi m-a întovărăşit prin întreprindere tovarăşul Iehim, secretarul comitetului de partid (directorul era ocupat). Era atît de fericit însoţitorul, cînd eu, vizitatorul, priveam surâzător ordinea din incinta fabricii şi mai ales alinierea tuburilor, îneît nici n-a auzit prima mea întrebare : — Văi rog să repetaţi... — Întreprinderea dumneavoastră este dotată şi cu un elicopter ? — Deocamdată nu. De ce mă întrebaţi ? — Să zicem că eu, acum, nu am venit în vizită, ci să cumpăr o sută de tuburi steme 0 1500. Cum mă serviţi ? — Prompt. Vi le facem imediat. — Dar aveţi un stoc 3 015 bucăţi tuburi din cele de care am nevoie. Toată curtea e plină. De ce să mi le faceţi imediat, cind ele există ? Din privirile însoţitorului am dedus că visa şi el un elicopter, pentru a mă servi prompt. Ca să-l pun şi mai mult pe gînduri, l-am întrebat : — Din stocul ăsta de 3 015 tuburi poţi să-mi onorezi comanda imediat ? A chemat pe tovarăşul Nicolae Dumitrescu, şeful serviciului livrări. — Tovarăşe Dumitrescu, am zis eu, te rog să-mi alegi şi să-mi trimiţi urgent, acasă, 100 tuburi stomer 1500. Nişte tuburi aşa, pe cinste. Şeful livrărilor s-a uitat la însoţitor, s-a uitat la mine și, oftînd, a întrebat: — Chiar trebuie să ?... — Da. Trebuie să-mi alegi din stocul ăsta nişte tuburi fără probleme. Adică nişte tuburi fără defecte, neovalizate... Urgent ! Tovarăşul Dumitrescu a îngheţat. Parcă i-aş fi cerut să meargă pe sîrmă, să înghită săbii, ori să traverseze polul nord in slip necăptuşit. Şi avea motive! Dacă susţineam să fiu servit pe loc, Dumitrescu cred că şi dezerta. Mi s-a făcut milă de el şi i-am zis : — Linişteşte-te, nene Dumitrescule, am glumit. N-am ce face cu tuburile. Nu sunt persoană juridică. Pentru că te-ai liniştit, fii drăguţ şi explică-mi şi mie ce înseamnă „C.O.“, „R“, „T.C.“ şi „C.T.C.—3“. Amîndoi s-au uitat la mine ca la o „Dacia—1 300“. Iniţialele amintite le văzusem pe tuburile în cauză. Mi s-au dat explicaţii. Tubul care are pe el: „C.O.“ înseamnă că e ovalizat; cel cu „R.“, bineînţeles — rebut. „T.C.“ este verificat, dar cu unele probleme şi „C.T.C.—3“ — bune. „Citisem“ toate tuburile pe lingă care trecusem şi numărasem prea puţine cu „C.T.C.—3". D-aia întrebam eu la început de elicopter. Cum poţi să scoţi un tub bun dintre sute de nebune, fără elicopter ? Ajunşi în biroul livrări am închis ochii şi am zis : — 1236... 1111... 1056... — Ce-i cu cifrele astea? — m-a întrebat tovarăşul Dumitrescu. — Am vizitat de curînd T.C.I.F.-2 din Constanţa. Cu aceste foileton de Nicuţă TĂNASE numere vi s-au trimis nişte telegrame. V-au sosit ? — Au sosit. — Ce scrie în ele ? — Să trimitem nişte delegaţi pentru a constata, împreună cu ei, defecţiuni la 69 de tuburi stomer 1500 pe care le-am livrat... — Tovarăşe secretar, trec des pe aici, prin Vergului, şi, fără voia mea, îmi arunc privirile şi prin ograda dv. Nişte produse de-astea le-am văzut în curte şi acum doi ani, şi anul trecut, le văd şi acum. De ce le-aţi produs, dacă nu aveţi beneficiari ? — Avem contracte, tovarăşe, dar cu livrări mai îndepărtate. — Am înţeles. Cind planul începe să „scîrţiie“, băgaţi în lucru piese de tonaj mai mare. Faceţi piese de tonaj mai mare, le depozitaţi în curte, pînă la livrare ele încep să se deterioreze... Dar ce contează ? Staţi bine cu planul. Înainte de a veni pe la dv., am trecut şi prin gara Titan. Am aflat nişte lucruri triste. — De pildă ! — De pildă, sosesc de adresa dv. „n“ vagoane cu ciment. „Titanul“ vi le aduce pe linia dv. de garaj. Constataţi că nu aveţi unde să descărcaţi cimentul şi rugaţi depozitul l.A.C. să-l primească el. Se face manevră cu vagoanele, uneori nu-l primeşte nici l.A.C.-ul, ori între timp aţi găsit spaţiu de descărcare, plătiţi altă manevră a vagoanelor... — Nu întotdeauna se întîmplă povestea asta din cauza noastră. Furnizorii, uneori, uită să ne trimită marfă. Noi dăm din colț în colț, împrumutăm materie primă de la vecini și pe urmă ne trezim cu „pogoane“ de vagoane... — Am mai aflat că s-au rătăcit pe aici pe la dv. trei vagoane cu păcură. Unul a stat nedescărcat 17 zile. Altul li, iar „mezinul“ 9. Cine plătește locația pentru ele ? Că... Un moment ! — Ce s-a intîmplat? — Tovarăşe Dumitrescu, de unde te cunosc eu pe d-ta ? Unde te-am mai întîlnit ? — Adineaori. In curtea fabricii. — Nu. Altundeva... Mi-am adus aminte ! Dumneata eşti procesoman ? — Păcatele mele... — Te-am văzut de patru sau cinci ori la Tribunal. — A, da. Mie şi la încă vreo ciţiva colegi ni s-au imputat aproape 20 000 de lei pentru nişte locaţii. Ne judecăm cu întreprinderea care ştie că o să piardă procesul. Chiar procurorul, care are datoria să acuze, ne-a dat dreptate... — Am înțeles. Dacă pierde procesul întreprinderea, pagubele se trec pe costuri. Și nu mai are ce spune controlul. Există o acoperire La plecare, m-am oprit pentru cîteva clipe în poartă și m-am uitat prin curtea întreprinderii. Ce curățenie, ce aliniere ! O fanfară lipsea. Cind era să mă urc în maşină, m-a acostat un cetățean în pufoaică . — Tovarăşe, am şi eu ceva pe suflet. Acum doi ani, în întreprinderea noastră a sosit un vagon cu ciment. — Şi cu ce sunt eu vinovat ? — După doi ani mă trezesc cu o imputaţie de o mie şi ceva de lei. C.F.R.-ul susţine că vagonul ăla a avut şi prelată. Eu dovedesc cu acte că n-a avut. — Dacă dovedeşti... — Eu dovedesc, dar nişte tovarăşi din conducere au semnat o minută cu C.F.R.-ul fără să mă întrebe pe mine, prin care recunosc că vagonul a avut prelată. — Să plătească cei care au semnat. Şi dacă nu vor, judecaţi-vă ! Şi după aia, treceţi şi prelata pe costuri. De ce ne furăm pălăriile ? Ştiu că directorii fabricilor de pălării vor fi îngrijoraţi că nu-şi fac planul. Nu-i nimic ! Reprofilăm aceste fabrici pe sorcove. Că de sorcovit avem ce sorcovi.