Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)

1969-11-08 / nr. 8241

SCÎNTEIA — simbata 8 noiembrie 1969 pagina economica La uzina „Armătura“ din Cluj EFECTELE UNEI ACŢIUNI VIGUROASE PENTRU VALORIFICAREA REZERVELOR INTERNE Complexitatea fenome­nelor economice legate de îndeplinirea planului, rapi­dele mutaţii care au loc în cerinţele beneficiarilor, competitivitatea crescîndă a produselor — toate aces­tea impun o dinamizare a întregii activităţi producti­ve, un proces de continuă reconsiderare şi fructificare a rezervelor interne, intro­ducerea celor mai valo­roase idei şi iniţiative în circuitul organizării ştiin-­­ ţifice a producţiei. Aceasta este şi perspectiva din care colectivul uzinei noastre s-a angajat să asigure — în a­­cest an — ridicarea gradu­lui de economicitate, a ni­velului calitativ al întregii activităţi a uzinei. Din iniţiativa comitetu­lui de partid, a comitetu­lui de direcţie, al uzinei, întregul proces de fabri­caţie, fiecare sector şi sec­ţie a fost supus unui exa­men riguros şi critic. S-a studiat procesul tehnolo­gic, de la cele mai mărunte operaţii pînă la fazele sale cele mai complicate, ac­­centuîndu-se în mod deo­sebit asupra problemei a­­sigurării unei continue funcţionări a utilaje­lor , s-a efectuat o reorga­nizare internă radicală, prin „scoaterea la lumină“ şi lichidarea tocurilor în­guste, ca şi printr-o judi­cioasă încărcare a fiecărei maşini, a fiecărui agregat sau utilaj ; s-au creat con­diţii propice folosirii cit mai complete a capacită­ţilor de producţie ; s-a urmărit îndeaproape ren­tabilizarea fiecărui produs pe baza îmbunătăţirii teh­nologiilor de fabricaţie şi a normelor de consum şi, in sfîrşit, s-a declanşat o ofensivă hotărîtă împotri­va rebutului şi risipei de orice fel Perseverenţa cu care specialiştii uzinei noastre au urmărit înfăp­tuirea acestor obiective ne-a permis ca, în scurt timp, să depistăm canale­le nerentabile de orice na­tură şi, totodată, să ale­gem măsurile cele mai adecvate pentru închide­rea lor şi amplificarea re­zultatelor valoroase. In locuri de muncă şi secţii, unde altădată se ridicau probleme serioase ce gre­vau asupra rezultatelor de ansamblu ale întreprinde­rii, s-au descoperit însem­nate rezerve potenţiale de creştere calitativă şi can­titativă a producţiei odată depistate şi valori­ficate aceste resurse, rea­lizarea exemplară a planu­lui de producţie la toţi indi­catorii a devenit un fapt obişnuit pentru noi. Acum, după 10 luni, consemnăm o semnificativă depăşire la producţia globală şi­­mar­fă cu 5,2 la sută, la produc­ţia marfă vîndută şi în­casată cu 3,6 la sută, la pro­ductivitatea muncii cu 2 la sută. Concomitent, pla­nul la beneficii a fost în­deplinit in proporţie de 106.5 la sută, reuşi­ndu-se ca încă de la începutul a­­cestui trimestru, planul anual de export să fie rea­lizat. Mai mult, o parte din contractele încheiate au fost substanţial­­ devansate şi, în luna octombrie, uzina a putut livra suplimentar beneficiarilor­­externi 90 de tone de armături din fon­tă pentru instalaţii­­ inte­rioare. Cum s-a acţionat con­cret ? Aminteam că s-a ho­tărît să asigurăm o con­tinuă funcţionare utilaje­lor. In urma analizei efec­tuate de specialiştii noş­tri, a apărut necesitatea urmăririi îndeaproape a gradului de încărcare a maşinilor în vederea creş­terii indicelui lor de utili­zare. S-a înfiinţat un „centru de control“, în fond un dispecerat al întregii activităţi, care şi-a con­centrat atenţia mai ales asupra secţiilor de turnă­torie şi de prelucrări me­canice. Zilnic, stadiul rea­lizărilor programului de producţie a fost supus a­­nalizei şefilor de secţii. Schimbul de păreri, ob­servaţiile utile au deter­minat ca in scurt timp procesul de fabricaţie să se desfăşoare fă­ră „goluri“, iar timpul consumat cu re­glarea maşinilor-agregat a scăzut considerabil, ajun­­gînd la jumătate în raport cu anii precedenţi. In programarea şi su­pravegherea celor două secţii n-a fost omis nici un amănunt. Spiritul de prevedere al­­ specialiştilor a trecut cel mai greu e­­xamen Stagnările provo­cate de întreruperea şi de­reglarea utilajelor au fost preîntimpinate prin respec­tarea strictă a graficelor de reparaţii, prin întărirea ce­lor­­două echipe de repara­ţii cu muncitori cu expe­rienţă din alte secţii. A­­ceste îmbunătăţiri tehni­ce şi tehnologice au creat un cadru adecvat de cer­cetare­ practică specialişti­lor din serviciile funcţio­nale şi de concepţie. Dînd dovadă de multă iniţiativă şi operativitate, ei au­ so­luţionat probleme delica­te, cu­m sunt cele legate de încărcarea echilibrată şi constantă a tuturor maşi­nilor şi instalaţiilor. lată şi o altă acţiune deosebit de eficientă care în scurt timp a dus atît la majorarea producţiei de piese turnate pentru • Producţia globală, producţia marfă vîndută şi încasată, productivitatea muncii­­ DEPĂŞITE • Beneficii peste plan • Livrări suplimentare la export fabricaţia proprie şi pen­tru întreprinderile cu care colaborăm, cit şi la menţi­nerea în permanentă sta­re de funcţiune a insta­laţiilor. Cuptoarele cu in­ducţie de topit din secţia turnătorie constituiau aşa­­numita „secţie îngustă“. Creuzetele acestor cup­toare, confecţionate din material refractar, se de­­preciau rapid datorită u­­zurii fizice la care erau supuse. Prin perfecţionarea reţetei de fabricaţie a a­­cestor creuzete, combina­tă cu metoda reparării lor operative în interior, s-a ajuns la dublarea şi tri­plarea duratei de funcţio­nare chiar faţă de pres­cripţiile furnizorului cup­toarelor. Acest procedeu ne-a permis să obţinem şi o însemnată economie de material refractar. Roadele iniţiativei şi competenţei s-au mani­festat şi în alte direcţii. Mă opresc, de pildă, asu­pra rentabilizării produse­lor fabricate în uzină, care a constituit punctul de pier­dare al unui număr impor­tant de studii şi acţiuni, susţinute eficient de specia­liştii serviciului de organi­zare ştiinţifică a producţiei şi a muncii Se ştie că reperele confecţionate din fontă maleabilă sînt supe­rioare calitativ ca sigu­ranţă şi durată de fo­losire. aceloraşi repere din fontă cenuşie Fără să stăm prea mult pe ginduri s-a trecut la însuşirea rapidă a tehnologiei de turnare şi uzi­nare a reperelor din fontă maleabilă. Rezulta­tul ? Peste jumătate din producţia acestui an are la bază această materie pri­mă, iar în prezent asimi­lăm încă 22 de tipodi­­mensiuni, astfel ca în anul 1970 toate piesele cu pon­dere în fabricaţia uzinei să fie realizate din a­­ceastă fontă. Pe lingă a­­val,datele aduse benefici­arilor noştri, asimilarea a­­cestor produse a permis uzinei să înregistreze e­­cono­mi însemnate, con­sumul de materiale re­­ducîndu-se cu 15-20 la sută. Ofensiva pentru maxi­me economicitate a acti­vităţii noastre productive nu s-a desfăşurat lin. rec­tilinia A fost nevoie de o anumită perioadă de acomo­dare, de tact şi răbdare in munca cu oamenii. Am luat decizia ca zilnic să fie analizate operativ, în prezenţa inginerului şef sau a altui membru din comitetul de direcţie, cau­­­­zele care generează re­buturile sau alte fenome­ne de risipă. La aceste a­­nalize am invitat şi mun­citorii care depăşesc media rebutului pe uzină, cit şi controlorii pe faze. Con­fruntate astfel, opiniile şi exigenţele au permis cre­area unui climat de înaltă responsabilitate, fapt care ne-a uşurat simţitor mun­ca in aplicarea măsurilor luate în toate comparti­mentele, inclusiv în dome­niul recuperării pagubelor Dacă în anul 1968, procen­tajul de rebut era de 4,2 la sută, acum el a scăzut sub 3,2 la sută, în timp ce la piesele din fontă maleabilă s-a redus mai mult de două ori. Şirul acestor fapte deose­bite, care au marcat ridhi. carea rentabilităţii între­prinderii noastre pe o linie ascendentă ar putea fi continuat. Mă opresc aici. Vreau în schimb să relev şi citeva dintre pers­pectivele şi sarcinile con­crete ce stau în viitor în faţa întregului colectiv. Vorbind de perspectiva mai apropiată a îndeplinirii exemplare a planului pe a­­cest an şi pe anul 1970, de posibilităţile de dezvoltare a uzinei prin autoutilare, mică mecanizare şi lucrări de investiţii, din dezbaterile aprinse, din schimbul de păreri s-a desprins cu preg­nanţă că mai există încă numeroase rezerve care aş­teaptă să fie valorificate La adunarea generală a salariaţilor a fost aprobat un vast plan de măsuri, la a cărui aplicare s-a trecut imediat. Dintre ele, amin­tesc continua preocupare pentru îmbunătăţirea ran­damentului utilajelor teh­nologice, mecanizarea transportului intern, cit şi creşterea productivităţii muncii şi a răspunderii pentru calitatea produselor. Continuînd şi în viitor să perseverăm în aplica­rea hotăririlor luate, sun­tem­ convinşi că vom reu­şi să traducem în fapt hotărîrile Congresului al X-lea şi că în scurt timp capacitatea şi posibilită­ţile de producţie actuale vor fi dublate. Credem că experienţa acumulată pînă acum, în această vastă ac­ţiune de valorificare su­perioară a resurselor in­terne ale uzinei noastre, constituie o bază solidă de plecare pentru a realiza sarcini mult sporite în vii­tor. Mai avem multe lu­cruri de făcut, de pus la punct. Iniţiativa şi com­petenţa, dublate de înaltul spirit de responsabilitate al colectivului nostru, sunt dovezi­­ incontestabile­­ ale hotăririi noastre de a ne mobiliza mai departe efor­turile intr-o activitate e­­conomică tot mai eficientă. Ing Vasile LAZAR directorul uzinei „Armatura" Cluj Secţia filatură, cu o capacitate de 3 000 tone fire pieptănate pe an, de la fabrica de stofe „Argeşana" din Piteşti Foto : Gh. Vinţilă „U. T. A."- reprezentantă a textilelor moderne Anul acesta, colectivul uzinelor textile „30 Decembrie“ din Arad a sărbătorit cea de-a 60-a aniversare a înfiinţării întreprinderii. O aniver­sare sub semnul înaltelor exigenţe pentru calitatea produselor sale, pentru realizarea unor articole cu as­pect estetic cit mai atrăgător, într-o largă varietate de sortimente. Acesta este de fapt şi obiectivul principal urmărit de textiliştii de la U.T.A. , satisfacerea pe deplin a cerinţelor şi pretenţiilor consumatorilor interni şi externi. Anul acesta, 55 la sută din pro­ducţia uzinei este livrată la export, în aproape 20 de ţări ale lumii. In nomenclatorul ei de produse intră 35 de articole. Anual se creează aici peste 200 de noi desene, în sute de poziţii, folosind o bogată paletă co­­loristică inspirată din tendinţele mondiale ale modei şi îmbinată ar­monios cu preferinţele tradiţionale ale consumatorilor. Imprimeurile din bumbac şi din celofibră, cu un înalt grad de finisare cu ajutorul unor tehnologii moderne ce le conferă neşifonabilitate, damasturile, albe sau colorate, catifeaua uriă sau im­primată, ţesăturile frontier pentru prosoape şi halate, articolele în ca­rouri — toate într-o gamă variată de desene şi îmbinări armonioase de culori — iată citeva din sortimente­le fabricate în uzina textilă arădea­nă şi apreciate în ţară ca şi peste hotare. Uzina a obţinut în actua­lul cincinal rezultate demne de consemnat în creşterea produc­ţiei, în sporirea productivităţii mun­cii şi reducerea preţului de cost, ca şi în îmbunătăţirea calităţii produse­lor. Productivitatea muncii, de e­­xem­plu, a crescut în acest an cu 30 la sută faţă de anul 1965. Rezultate remarcabile au fost obţinute şi în domeniul utilizării intensive a capa­cităţilor de producţie. Activitatea sa financiară cunoaşte, de asemenea, o îmbunătăţire ascendentă, ce se reflec­tă in indicatorii sintetici calitativi : rentabilitatea a ajuns în 1969 la 6,31 la sută, iar acumulările de peste 210 milioane lei, vărsate la buget, amor­tizează întreaga valoare a mijloace­lor fixe intr-un an şi jumătate. Aplicarea celor mai avansate teh­­nologii, ca şi continua perfecţionare a procesului de fabricaţie vor con­tribui şi mai mult la dezvoltarea pro­ducţiei de ţesături de calitate supe­rioară În anii viitorului cincinal, întreprinderea va beneficia de fon­duri importante de investiţii, în ve­derea extinderii capacităţii de pro­ducţie existente. (Urmare din­ pag. I) ansamblu, activitatea uzinei bucureş­­tene este rentabilă Pe sortimente insă, mai puţin In semestrul 1/1969, ea a avut, la un şir dintre ele, pier­deri, însumînd 5 milioane lei, iar în, trimestrul Ii­ situaţia nu s-a schimbat în bine, în măsura aşteptată Cauze? Mai intîi, nerealizările din trimes­trul I : îndeplinirea planului de pro­ducţie în proporţie de numai 85 la sută, depăşirea preţului de cost cu peste 6 milioane lei. Apoi, datorită unor defecţiuni din afara uzinei, care, cu sprijinul mai activ al forului de resort, puteau fi înlăturate Investigaţiile efectuate la faţa lo­cului, precum şi discuţiile purtate cu tov. ing Stelian Navrea, directorii­­­uzinei, şi Şerban Mihăilescu, şeful serviciului plan, au scos la iveală unele din cauzele acestei stări de lu­cruri In primul rînd. nu s-a întocmit din timp un plan de măsuri energice,­­concrete pentru rentabilizarea fieca- 4­­rui produs Abia spre sfîrșitul lunii mai, după un control efectuat de or­ganele băncii, s-a elaborat un aseme­nea plan, dar foarte general Deci, acţiunea de lichidare a pierderilor planificate s-a desfăşurat, mult timp, la întîmplare. In plus, nu s-a acordat atenţia cuvenită folosirii cît mai pro­ductive a maşinilor şi utilajelor în medie, indicele de utilizare a aces­tora s-a situat doar la 65—70 la sută Lipsa materiei prime, a comenzilor, a contractelor uneori a muncitorilor ca şi întreruperile ocazionale au fă­cut, ca o serie de maşini din secţia lacuri şi vopsele să st­ea ore şi zile întregi nefolosite Uzina a întâmpinat greutăţi şi datorită fin­­naţiei mun­ci­tori­lor Să vedem în ce constă intervenţia ministerului de resort pentru înlătu­rarea acestei situaţii Ministerul a inclus in planul de producţie al uzinei 46 sortimente de vopsele pa bază de ulei, destinate fondului pie­ţei Cum uzina nu era şi nu este profilată pe asemenea produse, con­sumurile specifice au fost serios de­păşite implicit, au crescut şi pierde­rile Fabricarea acestor sortimente s-a sistat, însă, abia în trimestrul IT, produsele respective fiind ref­­eedate unităţii care le realizase şi în 1968, dar cu­ beneficii Cui ser­vesc oare asemenea „rocade" riscan­te şi total nefondate ştiinţific ? Cui serveşte practica ministerului de a nu nominaliza, din timp, planul pro­ducţiei la export, sau de a nu comu­nica conducerii uzinei la vreme pre­ţurile unor materii prime? Din a­­ceste cauze, uzina a întocmit calcu­laţii de plan cu preţuri informative care, însă pe parcurs, s-au dovedit nerea­liste Spre exemplu, valoarea materiei prime necesare fabricării unei tone de lac „430­1 Ez" era cu 8 ,45 lei , mai mare ca a pro­dusului finit La un sortiment similar - „3 603 Ez“ - materia primă era,­rnt asemenea mai scumpă cu 1 297 lei­­tonă In fine, tona de materie primă pent­ru diluantu­l „506“ costa in 1 536 lei mai mult decît preţul de vin­za­re al unei tone de diluant Aces­tea sînt cauze care fac ca uzina „Policolor“ — un ansamblu renta­bilă — să fie deficitară la unele sor­timente. Am întrebat pe directorul uzinei : Ce măsuri preconizaţi pentru lichi­darea pierderilor şi cînd se vor ob­ţine rezultate satisfăcătoare în a­­ceast­ă privinţă ? — Situaţia, într-adevâr nesatisfă­cătoare din trimestrul 1 — ne-a spus directorul uzinei — a fost substan­ţial îmbunătăţită în trimestrul 1. Au fost recuperate depăşirile la pre­ţul de cost nerealizările de plan, s-au obţinut chiar şi benefigii supli­mentar­e. Pentru rentabilizarea pro­duselor s-a preconizat un an­samblu de măsuri. Fiecărei secţii i s-a comunicat preţul de cost pe produs Ulterior, serviciul plan al uzinei a iniţiat sistematic, analize economice­­ depistînd astfel canale­le de risipă Am trecut, de aseme­nea, la un studi­u mai larg, cu parti­ciparea unor specialişti din afară pentru sectoriz­area cheltuielilor pe fiecare loc de producţie Sperăm că acest studiu va contribui la raţio­nalizarea cheltuielilor pe secţii şi pe produse , pe această cale vom putea trece in curînd la completa lichidare a pierderilor. Notîncî acest punct de vedere, să continuăm analiza la COMBINATUL DE CELULOZA SI HIRTIE DIN DEJ întreprindere nerentabilă, ani de-a rîndul, combinatul din Dej a înre­gistrat pierderi de multe milioane de lei. Chiar in acest an, bunăoară, în condiţiile unei­ planificări de benefi­cii, bilanţul încheiat la sfirşitul ce­lor două trimestre a consemnat o pierdere destul de însemnată. Func­ţionarea defectuoasă a instalaţiilor, nerespectarea procesului tehnoli­­gic în unele locuri de muncă, o proastă întreţinere a utilajelor, opriri de sute şi mii ore la diverse utilaje, pierderea „la canal“ a importante cantităţi de fibre —­iată, telegrafic, cauzele , risipei şi aie nerentabilităţii. Din trimestrul II, insă, activitatea combinatului a început să se redre­seze. Lună de lună,­ beneficiile au luat focul pierderilor Așa deci, se poate Cum ? Ne răspunde ing Radu An­­darache, directorul combinatului­­ Incepînd din anul trecut, am în­tocmit un plan de măsuri și un grafic de rentabilizare a produsului celulo­ză, la care înregistram pierderi A­­plic­ate în semestrul II/1968, aceste măsuri au avut eficienţă economică deosebită în acest an De curînd, am revăzut plănul iniţial, l-am comple­­tat cu noi măsuri pentru perfecţio­narea procesului tehnologic şi mai buna utilizare a instalaţiilor pentru reducerea consumului unor materiale. Am mai reţinut că problema ren­tabilizării tuturor produselor a fost analizată şi în comitetul de partid al combinatului. Cu acest prilej s-a stabilit ca, pe lingă precizarea sar­cinilor de plan în unităţi naturale pe secţii, să se facă o defalcare şi a cheltuielilor aferente producţiei : consumuri specifice, întreţinerea­­ şi funcţionarea utilajelor, cheltuieli ad­­ministrativ-gospodăreşti Analiza a­­cestora s-a făcut decadal, atît la ni­velul secţiilor, cît şi al combinatului. La locurile hotărîtoare ale­­produc­ţiei, comuniştii au primit sarcina de a urmări şi a lua măsuri operative pentru respectarea tehnologiei de producţie şi încadrarea în plafonul de cheltuieli alocate. înfăptuirea a­­cestor măsuri a permis colectivului combinatului să depăşească treptat obstacolele şi să încheie — pen­tru prima oară în „istoria" sa — activitatea cu beneficii, în iulie s-au recuperat toate pierderile, înregis­­trindu-se primele sute de mii de lei beneficii. Evident, e un succes — şi realizările de pină acum dau sigu­ranţa obţinerii, pînă la sfirşitul a­­nului, a unui beneficiu net de peste şapte milioane lei. Rezultatele bune obţinute în acţiu­nea de rentabilizare a produselor la combinatul din Dej dovedesc, încă o dată, că pierderile planificate nu sunt o fatalitate. Descoperirea şi fo­losirea cu chibzuinţă a rezervelor in­terne existente în unităţile indus­triale trebuie să ducă neîntîr­­ziat — cum s-a subliniat şi la cel de-al X-lea Congres al P.C.R. — la rentabilizarea fiecărei ramuri de pro­ducţie, a fiecărei întreprinderi şi a fiecărui produs în parte, corespunză­tor cerinţelor şi intereselor dezvol­tării economiei naţionale. „EXAMENUL“ RENTABILIZĂRII PAGINA 3 „Capitole seci“ în realizarea planului de irigaţii încercare de a defini cauzele şi răspunderile pentru întîrzierea lucrărilor pe unele şantiere A mai rămas un an şi două luni din acest cincinal, timp în care trebuie­ să se amenajeze pentru irigaţii o importantă suprafaţă, pentru a se ajunge la ni­velul prevederilor stabilite de către cel de-al IX-Iea Congres al P.C.R., adică 400 000 ha în sisteme centrale și 360 000 ha în amenajări locale Ce s-a realizat pînă în prezent? In sisteme mari au fost amenajate 150 000 ha, iar în cele cu resurse locale — 302 300 ha. Deci, în afară de sarcinile pentru anul acesta, râmîn pentru anul 1970 de amenajat, în total, peste 210 000 ha. Cu puţin timp înaintea termenului stabilit de dare în funcţiune a capacităţilor din anul acesta (30 noiem­brie), stadiul lucrărilor este necorespunzător. Din cele 82 000 ha planificate a se amenaja anul acesta în mari sisteme de irigaţii s-au dat în exploatare numai 13 000. Există pericolul repetării situației de anul trecut, cînd 50 000 ha neterminate au fost amînate ca termen de dare în exploatare pentru începutul lui 1969. La Ministerul Agriculturii şi Silviculturii se afirmă că, pînă la sfîrşitul anului, se vor termina încă 55 000 ha, iar restul de 17 000 ha se preconizează a se termina în pri­măvara anului viitor. Cele mai mari restanţe se înregistrează pe şantierul Pietroiu-Ştefan cel Mare unde din 21 600 ha planificate ca să intre în funcţiune anul acesta au fost amenajate doar 8 200 ha. De asemenea, în sistemele Basarabi şi Galeşu din Valea Carasu din 60 000 ha se vor termina doar 50 000, iar la Gălăţui-Călăraşi 1 300 ha nu vor in­tra în funcţiune la termen. Evident, ritmul de amena­jare nu este cel dorit. Restanţele care deja se profilează sunt de natură să creeze serioase greutăţi în realizarea sarcinilor pe anul viitor. Cum se explică această situa­ţie ? Noile amenajări n-au putut fi date în exploatare la timp deoarece a întîrziat construcţia şi echiparea staţiilor de pompare ca şi executarea volumului de te­­rasamente planificat. Tot ing. Ştefan Godeanu, director general al Centralei de lucrări pentru îmbunătăţiri fun­ciare, susţine însă că întîrzierile s-ar datora unor fac­tori obiectivi. Condiţiile grele de lucru au făcut ca în primul trimestru al anului să nu poată fi realizate lu­crări în valoare de peste 100 milioane lei investiţii O analiză mai amănunţită situează însă pe primul plan alte cauz­e. Una dintre acestea se referă la folosirea in­completă şi nejudicioasă, în multe locuri, a maşinilor şi utilajelor din dotarea întreprinderilor de mecanizare şi transporturi a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare ■ (1MTLIF). Pe ansamblul reţelei acestor întreprinderi, din sarcinile de lucru planificate în trimestrul III pe diferite grupuri de maşini s-a realizat doar 89 la sută la e.­­ce valoare, 67 la sută la screpere, 75 la­ sută la săpă­toarele­ de şanţuri. In ciuda­ acestor fapte, sunt conducă­tori ai unor trusturi care susţin că dotarea tehnică a şantierelor nu este suficientă pentru volumul mare de lucrări ce trebuie executate Aceasta susţine, de pildă tovarăşul Aurel Vladu, inginer şef la Trustul de cons­trucţii pentru îmbunătăţiri funciare nr 3 Bucureşti care deserveşte şantierele Gălăţui-Călăraşi şi Pietroiu-Ştefan cel Mare Faptele arată însă cu totul altceva : fondul de timp de funcţionare (în două schimburi) planificat în trimestru­ 111 pe diferite maşini şi utilaje s-a consumat efectiv numai 60 la sută la buldozere, 68 la sută la scre­pere, 72 la sută la săpătoare de şanţuri şi 75 la sută la excavatoare. Dar nu este nici singurul şi nici cel mai e­­locvent exemplu. La IMTLIF Timişoara şi Craiova, screperele şi excavatoarele funcţionează între 33 şi 54 la sută din fondul de timp planificat şi exemple de irosirea unor mari capacităţi de producţie pot fi date încă multe. Numărul mare de pre-staţionare a acestor maşini şi utilaje se datoreşte deselor defecţiuni şi reparaţiilor de slabă calitate executate de unităţi, lipsei piese­lor de schimb, ca şi neutilizării lor în două schimburi. Aceleaşi probleme se ridică şi în legătură cu folosi­rea mijloacelor de transport din dotaţia întreprinde­rilor de mecanizare. Camioanele basculante, autoplat­­formele nu sunt utilizate decit în proporţie de 60—70 la sută. Foarte multe întîrzieri în executarea lucrărilor pe şantierele de irigaţii se datoresc slabei organizări a muncii, determinată în primul rînd de lipsa specialiştilor cu pregătire superioară, care să asigure o asistenţă teh­nică la nivelul impus de amploarea şi dificultatea acestor lucrări „Din acest punct de vedere , ne arată Mihail Tanait, inginer şef la TCIF-Craiova *- pe şantierul Cala­­fat-Băileşti, nici un lot nu dispune de cadre cu pre­gătire superioară. Ca urmare, lucrările sunt conduse de tehnicieni sau chiar de muncitori calificaţi“. Această situaţie se datoreşte fluctuaţiei cadrelor de specialişti repartizaţi trustului. In 1968, 14 din cei 15 ingineri trimişi pe şantierul Calafat-Băileşti au ple­cat numai după 3—4 luni Şi in acest an, din cele 15 cadre repartizate aici s-a prezentat numai unul. Pe şan­tierele Basarabi, Galeşu, Poarta Albă, Mircea Vodă şi Saligny — Versanţi din sistemul Carasu, la ora actuală se înregistrează un deficit de peste 20 de specialişti, fapt pentru care multe sectoare grele de activitate sunt con­duse şi îndrumate de maiştri şi tehnicieni şcolarizaţi recent. Nu avem specialişti în irigaţii ? Este adevărat că nu sunt prea mulţi, dar şi cei care există nu lucrează di­rect pe şantiere ci mai mult în birouri Astfel, în timp ce pe şantierele sistemului Carasu este lipsă de spe­cialişti cu pregătire superioară, mare parte din cei 133 ingineri ai TCIF Constanţa lucrează în cadrul cen­tralei „Aceasta, deoarece o treime sunt fără stagiu — ne explică rov. ing. Constantin Săraru, director general al trustului — şi nu au o experienţă corespunzătoare“. Ne întrebăm însă unde poate fi dobîndită această ex­perienţă mai mult decît direct în mijlocul producţiei ? De altfel şi la alte instituţii ca la ÎMTLIF-uri şi oficiile judeţene de fond funciar, gospodărirea apelor şi îmbunătăţiri funciare, sunt imobilizaţi mulţi specialişti din domeniul irigaţiilor. Noile sisteme de irigaţii, care se amenajează acum, sunt lucrări de mare complexi­tate. Executarea lor reclamă prezenţa activă pe teren a specialistului care să asigure asistenţa tehnică ne­cesară Departamentul îmbunătăţirilor funciare şi gos­podăririi apelor trebuie să ia măsuri pentru a asigura pe toate şantierele numărul necesar de specialişti cu înaltă calificare, care să răspundă de calitatea lucrărilor şi de respectarea termenelor de dare în exploatare. Lucrările au rămas în urmă şi datorită deselor schim­bări de soluţii tehnice, a metodei şi a tipului de ame­najare Pe şantierul Calafat-Băileşti, bunăoară, după ce s-au amenajat aproape în întregime 250 ha prin siste­mul conductelor îngropate la solicitarea beneficiarului — I.A.S. Calafat — terenul a fost reamenajat pentru iri­garea prin brazde. In această situaţie sunt şi multe coo­perative agricole din cadrul aceluiaşi sistem care soli­cită acum amenajarea prin conducte sub presiune deşi suprafeţele lor sunt gata amenajate prin canale şi jghea­buri. La cooperativa agricolă Dragalina din sistemul Gălăţui-Călăraşi s-au reîntocmit documentaţii pentru 815 ha unde apa să fie condusă prin conducte în loc de ca­nale deschise cum fusese proiectul iniţial. Ce înseamnă această ? In primul rînd îngroparea unui uriaş volum de lucrări deja efectuat, necesitatea întocmirii de noi documentaţii, renunţarea la multe utilaje şi materiale de construcţie pentru care industria şi-a creat linii teh­nologice de producţie speciale şi solicitarea altora nepla­nificate, şi în final cheltuieli suplimentare ce conduc la mărirea investiţiei specifice. Rămînerea în urmă a lucrărilor de amenajări pentru irigaţii se datoreşte şi lipsei utilajelor tehnologice : pompe, electropompe, poduri rulante, instalaţii de auto­matizare şi sincronizare şi echipament mobil de as­­persiune. Dar această problemă va constitui obiectul unui alt articol Puţinele zile care au mai rămas din acest­ an trebuie folosite din plin pentru recuperarea rămînerii în urmă la lucrările de amenajări pentru irigaţii. Ing. Aurel PAPADIUC

Next