Scînteia, decembrie 1969 (Anul 38, nr. 8264-8293)

1969-12-03 / nr. 8266

SFINTEIA — miercuri 3 decembrie 1969 pagina economică Unde prinde rădăcini tradiţia de a fi mereu în frunte 7 PE SOLUL FERTILIZAT DE ORDINE, DISCIPLINA. RĂSPUNDERE In fiecare dintre judeţele ţârii există cooperative agricole de producţie care şi-au făurit tradiţia de a se situa, an de an, fruntaşe pe toate liniile , în executarea la timp şi de calitate a tuturor lucrărilor agricole, în obţinerea de producţii medii ridicate, îndeplinirea şi depăşirea obligaţiilor contractuale, şi, ca firească urmare, au cuantumul cel mai ridicat al retribuţiei cooperatorilor la ziua-muncă Explicaţia interesează mai ales cadrele din conducerea multor cooperative a căror activitate şchioapătă. In discuţiile avute cu mulţi preşedinţi de cooperative agricole slab dezvoltate ni s-a servit următoarea replică: atunci cînd aduceam vorba de „unităţile fruntaşe" ! „Păi da, sigur că la dînşii merg treburile, dar ia să vedem ce producţii obţin, cit dau ei la ziua-muncă şi cît dăm noi ?“ Dar dacă încerci să intri în amănunte privind ceea ce cunosc ei din treburile cooperativelor puternice mare lucru nu afli. Experienţa preţioasă este cunoscuta în unităţile slabe doar la modul general, vădind, cu pregnanţă, carenţele propagandei agricole. Pentru a releva cîteva din elementele esenţiale care propulsează cooperativele fruntaşe pe trepte superioare am întreprins o investigaţie în patru cooperative agricole : „Griviţa Roşie“-Insurăţei şi Lanurile din judeţul Brăila (ambele situate în Bărăgan), şi în cooperativele „11 Iunie“ din Pechea şi Băleni din judeţul Galaţi, situate în zonă de deal. Experienţa lor pledează în esenţă pentru un lucru adesea neglijat în multe cooperative agricole : ordinea, disciplina şi exigenţa în organizarea şi conducerea unei mari cooperative agricole care au un rol determinant în aplicarea regulilor agrozootehnice, a tuturor măsurilor de care depinde creşterea producţiei agricole. În cadrul anchetei noastre o primă concluzie care s-a impus se referă la rolul hotărâtor al cadrelor în dezvoltarea cooperativei agricole la capacitatea lor de a organiza şi conduce în chip gospodăresc întreaga activitate. Referindu-se la această problemă, tovarăşul Ion Negoiţă, Erou al Muncii Socialiste, preşedintele cooperativei „11 Iunie“ din Pechea, sublinia că a organiza munca la peste 1 600 de oameni, astfel ca fiecare să dea maximum de randament, a te îngriji să nu se ştirbească cu nici o centimă normele de muncă şi de conduită care trebuie să creeze climatul propice activităţii cooperativei, nu se poate realiza fără să ai cadre de nădejde — oameni cinstiţi, integri din punct de vedere moral, harnici şi temeinic pregătiţi, caracterizaţi printr-un dezvoltat simţ al răspunderii, cu mult prestigiu şi autoritate în faţa cooperatorilor. Sunt cerinţe care obligă la o grijă deosebită în alegerea oamenilor, la o permanentă strădanie pentru a-i ajuta să se formeze, să fie in stare să facă faţă răspunderilor cu care sunt învestiţi. Continuind această idee, interlocutorul a subliniat ca un element esenţial necesitatea stabilităţii cadrelor de conducere. Arta de a munci cu oamenii, de a Ie pune în valoare priceperea, de a-i controla şi îndruma in îndeplinirea sarcinilor, se învaţă în timp Opinez hotărît, deci, pentru stabilitatea în muncă în toate cooperativele, continuitatea ajutînd cadrelor să cunoască temeinic oamenii cu care lucrează, să procedeze diferenţiat cu fiecare spre a da maximum de eficienţă. Dar se poate oare vorbi de stabilitate în orice condiţii ? Cunoaştem doar cazuri de cooperative unde oameni necorespunzători sunt menţinuţi ani de zile, în virtutea inerţiei, in diferite funcţii de conducere. O astfel de „permanentizare" nu numai că nu ajută, dar e deosebit de păgubitoare, deoarece frânează mersul înainte intr-un sector sau altul, iar în cazul preşedinţilor, chiar al unor cooperative în ansamblul lor. Nu, nu pentru această inerţie pledăm, ci pentru continuitatea muncii cadrelor care iau greutăţile pieptiş şi rezolvă lipsurile şi deficienţele cu operativitate şi competenţă, care canalizează energiile spre ţeluri clare, ca se realizează la un nivel superior in întreaga lor sferă de activitate. Paralel cu asigurarea stabilităţii in muncă, este important să faci totul ca oamenii să nu „ruginească“. Pentru că există şi pericolul plafonării unora, care ajung la un moment dat să aibă impresia că ştiu totul, că nu mai au ce învăţa. Or, o fi ea agricultura o îndeletnicire străveche, dar în condiţiile marii producţii este o meserie nouă, pretenţioasă, in continuă perfecţionare. Şi dacă nu ţii pasul cu ceea ce apare nou în materie de organizare şi de tehnică agricolă, ţi-o ia viaţa înainte, rămîi de căruţă. Există o legătură organică între permanentizarea, răspunderea şi seriozitatea cadrelor de conducere din cooperativă şi instaurarea unui climat de ordine şi disciplină, de spirit de răspundere in modul membrilor cooperatori. Iată şi ce ne spune tovarăşul Alecu Crăciun, preşedintele cooperativei din Băleni : „In cooperativa noastră, toate cadrele de conducere au o vechime cuprinsă între 8 şi 14 ani, fapt care le-a dat posibilitatea să asimileze multiple cunoştinţe profesionale, multă experienţă organizatorică, să cunoască în amănunt sectorul de activitate de care răspund şi mai ales să discearnă însuşirile oamenilor cu care lucrează. „Ceea ce se întîmplă în multe cooperative agricole unde în fiecare an apare un nou preşedinte, alţi brigadieri sau şefi de echipă, este urmarea lipsei de discernămint în alegerea cadrelor, a insuficientei preocupări pentru punerea in valoare a calităţilor celui căruia i se încredinţează o funcţie de răspundere in cooperativa agricolă .— este de părere tovarăşul Nicolae S. Nicolae, preşedintele cooperativei ,,Griviţa Roşie" — însurăţei. Cooperatorii vor să vadă în cei care-i conduc exemple de probitate morală, să simtă că sunt in stare să facă lucrurile cu cap, gîndit. Asemenea calităţi nu se formează uşor. Concludente din acest punct de vedere sunt munca făcută cu răspundere şi ordinea ireproşabilă care există in brigada nr. 3 condusă de Constantin Roşioru, din anul 1954, în comparaţie cu brigada nr 2 condusă de Anton Budur, cu numai 2 ani vechime unde domnesc Încă acte de indisciplină, ce conduc la întîrzieri in efectuarea lucrărilor, la pierderi de recoltă". Un fapt care defineşte concepţia acestor preşedinţi despre organizarea superioară a muncii este însuşi stilul lor de lucru cotidian care poate fi asemuit cu cel al unui comandament bine organizat şi gîndit. La Băleni, de pildă, ca să ne referim la un singur exemplu, a devenit un fel de obicei al pămîntului ,ca seara brigadierii şi şefii de echipe să se adune la sediul cooperativei. Aici, concret şi operativ, se analizează ce s-a făcut şi ce nu s-a făcut în ziua respectivă, se stabileşte amănunţit programul de lucru pentru a doua zi. Un asemenea stil de muncă este recomandabil tuturor cooperativelor agricole. Doar cunoaştem nu puţine cazuri cînd spre paguba lor şi a cooperativei din care fac parte, cooperatorii pierd zilnic un timp preţios din cauză că nu ştiu de ce seară spre care lucrare să-şi poarte paşii, ce şi cum să facă dis-de-dimineaţă. De menţionat operativitatea cu care se aduce la cunoştinţa tuturor cooperatorilor ceea ce s-a discutat şi stabilit, cine a fost lăudat sau criticat etc. Faptul ca „ştie tot satul" despre tot ceea ce se întreprinde în cooperativă stimulează participarea activă a cooperatorilor la stabilirea şi rezolvarea treburilor obşteşti, contează enorm în balanţa rezultatelor. Experienţa acestor cooperative este deosebit de valoroasă şi pe un alt plan esenţial. S-a dovedit că atunci cînd fiecare ştie ce are de făcut, cînd se respectă toate principiile şi normele democraţiei cooperatiste, întregul angrenaj al cooperativei funcţionează ireproşabil, nu se mai pun probleme de neparticipare la muncă în zorul campaniilor agricole. Pentru că revenind la cuantumul retribuţiei la ziua muncă în cooperativele slab dezvoltate, reiese cu pregnanţă ca pentru a ieşi din cercul vicios (neparticipare la muncă din cauza valorii scăzute a zilei-muncă şi valoarea scăzută a retribuţiei din cauza neparticipării la muncă) participarea activă la muncă. In tot cursul anului, este calea de redresare, de dezvoltare economică a fiecărei cooperative agricole, şi de sporire a veniturilor cooperatorilor. Indiferent de dotaţie şi de perfecţiunea mijloacelor tehnice, nivelul retribuţiei este in ultimă instanţă hotărît de muncă, ordine şi disciplină, de măsurile care se iau pentru crearea in proporţii crescinde a bunurilor materiale, de obţinerea unor producţii cît mai mari în toate sectoarele. De altfel unul din „secretele" acestor patru cooperative este că au ştiut să ia asemenea măsuri care să le asigure forţa de muncă necesară zi de zi, la orice oră, la toate lucrările agricole. Am în faţă o statistică, pe ultimii 4 ani, din care rezultă cîți cooperatori au realizat minimum de zile munca stabilit de adunările generale și o alta care arată cite zilemuncă revin, în medie, pe cooperator. In decursul ultimilor patru ani numărul de cooperatori care au lucrat efectiv variază între 83—94 la sută în cooperativa din Pechea, între 94—98 la sută în cooperativa Băleni şi intre 91—94 la sută in cooperativa din însurăţei. Rezultă că imensa majoritate a oamenilor apţi ele muncă au lucrat „efectiv in cooperative. Că au lucrat efectiv şi nu „simbolic" (cum se întîmplă în unele unităţi unde mulţi cooperatori Îndeplinesc doar „plafonul minim") , o ■ dovedeşte şi media ridicată a zilelormuncă. La cooperativa din Pechea numărul de zile-muncă ce revin, în medie anual pe cooperator a crescut de la 148 în anul 1966, la 200 in acest an. Şi mai semnificative sunt datele culese de la cooperativa din însurăţei. în această unitate bărbaţii au efectuat cite 300 zile-muncă fiecare in 1968 şi 350 în acest an, iar femeile, în aceiaşi ani comparaţi, au urcat media ce le revine de la 125 la 160. In celelalte cooperative cifrele medii au oscilat, ele crescind totuşi în ultimii doi ani de la 180 la 194 zilemuncă in cooperativa Băleni şi de la 244 la 270 in cooperativa Lanurile. Gradul de ocupare a forţei de muncă, participarea activă a marii majorităţi a cooperatorilor la efectuarea lucrărilor constituie baza succeselor acestor unităţi. Am adresat celor patru preşedinţi o întrebare care solicita două răspunsuri : „Ce factori determină, după părerea dv„ menţinerea şi întărirea disciplinei cooperatiste, şi care consideraţi că sunt principalele cauze care duc la slăbirea ei ?". Iată răspunsul tovarăşului Ion Negoiţă : „Respectarea strictă de către toţi, începînd de la preşedinte şi pînă la ultimul cooperator, a normelor democraţiei cooperatiste, a hotârîrilor şi măsurilor stabilite de adunările generale, cunoaşterea temeinică de către fiecare cooperator atit a sarcinilor de producţie, a planurilor de venituri şi cheltuieli ale cooperativei in ansamblu, cît şi a drepturilor şi îndatoririlor ce-i revin personal. O mare însemnătate au organizarea temeinică a muncii pînă la cele mai mici detalii, stabilirea judicioasă a normelor de muncă, a condiţiilor concrete de atribuire a retribuţiei suplimentare pentru depăşirea producţiei planificate, evidenţa riguroasă atit a muncii oamenilor, cît şi a producţiei obţinute de fiecare brigadă şi echipă. încă de la începutul anului se stabilesc normele de disciplină ce trebuie respectate, sancţiunile pentru încălcarea lor şi, mai ales, se urmăreşte aplicarea strictă, pe parcursul anului, a acestor prevederi, indiferent de persoană şi de funcţie etc. Un factor esenţial este controlul zilnic, operativ şi eficient, vizînd măsuri concrete şi imediate de remediere a eventualelor neajunsuri. Nerespectarea prevederilor statutare, a hotărîrilor adunării generale, lipsa de răspundere în gospodărirea bunului obștesc, incorectitudinea sau neglijenţa în organizarea evidentei muncii, favorizarea unora și dezavantajarea« altor», pecriterii da „prietenie“, de grad de efidenie, cit și tolerarea abaterilor, a încălcării disciplinei cooperatiste. îndeosebi de către cadrele de conducere, sînt tot a- atîtea fisuri în bunul mers al treburilor cooperativei, fisuri care se soldează, deseori, cu rezultate slabe, dacă nu se intervine la timp pentru scurma răul din rădăcină“. Cooperatorii Învaţă „pe viu" că a face agricultură socialista înseamnă, în primul rind, a respecta normele de disciplina a muncii, in contextul unui proces de educare si autoeducare permanent. „Noi stabilim in adunări generale, in fiecare an — spunea tovarășul Negoiţă — minimul de zilemuncă pe care trebuie să-l efectueze un cooperator in fiecare campanie agricolă. Cel care nu efectuează acest minim pierde plata suplimentară pentru depăşirea planului de către echipa sa, considerîndu-se, pe bună dreptate, că el nu şi-a adus contribuţia la această realizare. Deoarece prin neprezentarea sa la lucru aduce prejudicii producţiei i se scad 10 la sută din numărul zilelor-muncă realizate pînă atunci. Cu cei care dau dovadă de lipsă de răspundere faţă de soarta recoltei şi nu participă la recoltare, periclitînd astfel munca unui întreg an de zile, procedăm astfel : li se scade 10 la sută din totalul zilelor-muncă prestate la cultura respectivă. Poate că aceste măsuri par cam aspre. Dar nu se poate admite să se piardă zeci de tone de produse, o parte din rodul muncii majorităţii, din cauza unor elemente înapoiate. De altfel, aceste măsuri şi altele asemănătoare le-au hotărît înşişi cooperatorii. Experienţa atîtor ani de muncă în comun i-a învăţat că, cu leneşii şi chiulangiii nu trebuie să se procedeze „cu mănuşi", ci să se facă totul spre a se încadra in rîndul oamenilor de omenie, harnici, aşa cum sînt marea majoritate a cooperatorilor. Aş mai adăuga doar faptul că atunci cînd e vorba de abateri săvîrşite de unele cadre de conducere, sancţiunile sînt mai aspre. Răspunderea pentru averea obştească, pentru bunul mers al treburilor cooperativei nu se instaurează doar cu vorbe frumoase şi nici nu poate fi lăsatăla latitudinea „bunelor intenţii". Fiecăruia trebuie să-i fie clar : a muncit bine, a muncit cu rîvnă şi la timp, merită toată cinstea şi răsplata. Cine nu şi-a făcut datoria şi a lovit prin comportarea sa în interesele tuturor — să răspundă moral şi material". „Instaurarea unui climat de răspundere, de cinste şi corectitudine, de la preşedinte şi pînă la ultimul cooperator are un rol hotărîtor în întărirea disciplinei cooperatiste — ne spunea la rîndul său tovarăşul Alecu Crăciun. La noi, atit in cadrul consiliului de conducere, cît şi în adunări generale şi pe brigăzi, analizăm in mod sistematic, periodic şi ori de cite ori este nevoie, activitatea şi comportarea cooperatorilor. Nu trecem cu vederea nici cele mai mici şi „nevinovate“ abateri. Viaţa ne-a învăţat că a tolera neregulile este un mare rău pentru cooperativă şi pentru cei în cauză, care se obişnuiesc să umble pe căi lăturalnice. Şi cum dezvăţul este mai greu decit învăţul, insistăm cu tăţie ca fiecare , să muncească şi „să se comporte cin-fit■ în toate împrejurările. Avem un regulament de ordine interioară pe care îl respectăm. Dar a interveni prompt atunci cînd unul calcă pe de lături nu este totul. Important este să intervii de aşa natură, incit sancţionarea unor fapte să nu rămînă neobservată, ci să servească drept învăţătură şi altor „amatori“. Măsura de a face un „caz“ din fiecare încălcare a disciplinei cooperatiste contribuie la instaurarea unui climat sănătos, a opiniei de masă care să bareze calea repetării abaterilor". Fără îndoială că sînt încă mulţi alţi factori de care depinde bunul mers al treburilor în aceste cooperative, că ele dispun de reale posibilităţi pentru creşterea producţiei, a veniturilor băneşti. Cele relatate se referă doar la posibilităţile interne ale fiecărei cooperative. Un lucru este însă cert : în aceste cooperative — ca de altfel in numeroase altele din întreaga ţară — imperativul „Muncă, ordine, disciplină !“ nu mai reprezintă de mult doar un deziderat pentru viitor, ci se materializează, prinde rădăcini adînci in modul de a gindi şi de a acţiona al ţăranilor cooperatori, reprezintă premise indispensabile pentru progresul continuu al cooperativelor agricole. Stelian SAVIN DIN EXPERIENŢA UNOR COOPERATIVE AGRICOLE DE PRODUCŢIE DIN JUDEŢELE BRĂILA ŞI GALAŢI (Urmare din pag. I) dă: „Colorom" Codrea, T A P „Carpaţi", Trustul Zonal I.A.S. uzinei, „Metrom", „6 Martie“-Zărneşti şi altele. Iată de ce comitetul judeţean de partid a dezbătut zilele trecute, într-o plenară a sa, cauzele acestor restanţe, stabilind măsuri concrete pentru darea în funcţiune la termen a tuturor obiectivelor de investiţii. Desigur, se aşteaptă un sprijin mai efectiv şi din partea unor furnizori de utilaje tehnologice, printre care uzinele „23 August" şi „Griviţa roşie" Bucureşti. Din capul locului trebuie precizat că, în vederea înfăptuirii sarcinilor de plan şi a angajamentelor, ne-am străduit şi am reuşit, in bună măsură, să imprimăm muncii de partid un caracter concret şi, deci, eficient— prin studierea şi analiza aprofundată a situaţiei dintr-un domeniu sau altul — şi să adoptăm hotărîri corespunzătoare in problemele de stringentă actualitate legate de realizarea indicatorilor economico-financiari ai planului. La rîndul lor, comitetele municipale, orăşeneşti şi organizaţiile de partid din întreprinderi au lărgit gama problemelor care fac obiectul activităţii lor în conducerea economiei, dezbătîndu-le în funcţie de necesităţi şi în raport cu specificul sarcinilor ce le revin. Bunăoară, dacă la uzina „Tractorul" s-a impus în acest an cerinţa analizării modului de utilizare a capacităţilor de producţie, la uzina „Rulmentul", problema principală a fost cea a finalizării unor studii privind organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, iar la fabrica de produse zaharoase „Dezrobirea", comitetul de partid a dezbătut felul în care se ocupă comitetul de direcţie de organizarea locurilor de muncă, în scopul realizării normelor, creşterii sistematice a productivităţii muncii. Diferenţiat s-a procedat şi în cazul întreprinderilor care întîmpinau greutăţi în îndeplinirea unor indicatori ai planului ; practic, in aceste situaţii am trimis colective formate din activişti ai comisiei economice ?i alţî specialişti, pentru a ajuta comitetele de partid şi de direct.? în depistarea cauzelor şi luarea de măsuri eficiente. în urma unei astfel de intervenţii, Fabrica iescule Rîşnov şi-a îmbunătăţit simţitor ritmicitatea producţiei, iar Fabrica de articole din tablă din Codrea a reuşit să realizeze la timp mijloacele tehnice prevăzute în plan şi aşteptate de beneficiari. Semnificativ este faptul că aceste colective au în sfera lor de preocupare nu numai problemele curente ale activităţii unor întreprinderi, ci şi obiective de perspectivă. Atunci cînd se ivesc probleme care depăşesc posibilităţile noastre sau a căror rezolvare depinde, în ultimă instanţă, de organele centrale sau de colaborarea cu alte judeţe, invităm la faţa locului pe factorii de răspundere respectivi, solicitîndu-le intervenţia operativă. Şi trebuie să spunem că, de cele mai multe ori, prezenţa lor, sprijinul acordat s-au dovedit a fi eficiente. Nu putem să nu amintim de atenţia ce se acordă îmbunătăţirii şi perfecţionării activităţii comitetelor de direcţie. Există un judeţ numeroase comitete de direcţie care, în perioada ce a trecut de la constituirea lor, au acumulat o valoroasă experienţă , dar sunt şi comitete de direcţie care nu au reuşit încă să-şi formeze un stil de muncă adecvat şi să cuprindă problemele tot mai complexe ridicate de conducerea şi organizarea ştiinţifică a activităţii unor întreprinderi Comitetul judeţean de Carti-I — pe baza unui studiu al muncii unor comitete de direcţie — a abordat în cadrul unei recente consfătuiri stilul şi modul în care îşi desfăşoară activitatea aceste organisme de conducere colectivă. Putem afirma că acest schimb de experienţă şi de opinii, ca şi măsurile luate ulterior au marcat un reviriment în activitatea multor comitete de direcţie, şi in viitor vom persevera în această privinţă, in condiţiile înfiinţării centralelor, combinatelor şi grupurilor industriale. Sarcinile trasate de partid in domeniul economic, precum şi necesitatea majoră de a realiza exemplar hotărîrile Congresului al X-lea al P.C.R ne fac să apreciem că mai avem multe de rezolvat pentru a asigura punerea în valoare a rezervelor producţiei existente în întreprinderi. In această ordine de idei, sursa importantă de sporire a producţiei industriale rămine creşterea productivităţii muncii. Deşi productivitatea muncii, pe judeţ, a sporit cu 1,6 la sută faţă de plan şi cu 5,7 la sută în comparaţie cu 10 luni din anul trecut, totuşi nu sîntem mulţumiţi nici pe departe de aceste rezultate. Mai mult, evoluţia productivităţii muncii o apreciem ca nesatisfăcâtoare, sub posibilităţile reale , iar aceasta se datorează, în principal, depăşirii numărului mediu scriptic de salariaţi la unele întreprinderi, cit şi faptului că se menţine încă un însemnat număr de muncitori auxiliari, ocupaţi în diverse activităţi neproductive. Asemenea stări de lucruri se întilnesc la întreprinderi ca „Rulmentul", „Hidromecanica", UPRUC-Făgăraş, Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului Braşov, „Nivea" şi altele. Rezerve importante în ceea ce priveşte creşterea productivităţii muncii există chiar şi în întreprinderile care şi-au îndeplinit sistematic acest indicator. In unele intreprinderi s-a acţionat incă insuficient de energic in vederea reducerii cheltuielilor materiale de producţie, economisirii materiilor prime şi materialelor, a metalului, raţionalizării importului. De aceea, in cel mai scurt timp vom întreprinde, în acest sens, studii in fiecare unitate şi, pe baza concluziilor certe desprinse, vom lua măsuri menite să asigure lichidarea neajunsurilor. Adăugînd la acestea deficienţele care mai persistă în acţiunea de organizare superioară a producţiei şi a muncii, cele legate de practicarea unor norme insuficient fundamentate, slaba activitate pe linia ridicării calificării forţei de muncă, utilizării corespunzătoare în anumite întreprinderi a fondului de timp de lucru — avem imaginea surselor spre care trebuie să ne îndreptăm în mod deosebit atenţia în perioadele următoare, in anul viitor, cînd producţia industrială globală va creşte cu 9,5 la sută faţă de preliminările anului acesta, exportul cu 9,2 la sută, iar productivitatea muncii — cu 10,4 la sută. În prezent, colective din care fac parte activişti ai comisiei economice, specialişti din unităţile noastre productive sprijină efectiv întreprinderile în lichidarea rămînerilor in urmă la unii indicatori ai planului şi, concomitent, stabilesc măsurile ce se impun în vederea asigurării tuturor condiţiilor tehnice şi organizatorice, astfel ca încă din primele zile ale anului viitor să se realizeze sarcinile de plan în mod ■ ritmic. Măsurile respective privesc aprovizionarea tehnico-materială, deoarece unele intreprinderi din industria constructoare de maşini n-au fost onorate incă cu repartiţii, iar cantităţile repartizate nu satisfac nici pe departe necesarul pe luna ianuarie 1970. O situaţie similară se constată şi in domeniul acoperirii producţiei de export cu contracte şi comenzi ferme. In domeniul investiţiilor, se întrevăd o serie de neajunsuri referitoare la achiziţionarea utilajelor tehnologice din ţară şi import, asigurarea documentaţiei tehnice de execuţie a obiectivelor industriale, ceea ce face necesară intervenţia grabnică a ministerelor şi a altor organe centrale. Un sprijin substanţial trebuie acordat centralelor industriale, combinatelor şi grupurilor de întreprinderi, pentru a putea să-şi îndeplinească cu competenţă, încă de la început, atribuţiile ce le-au fost încredinţate pe linia organizării şi conducerii producţiei. Perspectiva anului 1970 este clară: colectivele din întreprinderi, organele şi organizaţiile de partid depun în aceste zile toate eforturile pentru lichidarea neajunsurilor de care am vorbit, pentru a asigura îndeplinirea integrală a sarcinilor de plan, a angajamentelor asumate In entuziasta Întrecere socialistă. Ele slnt ferm hotărîte să amplifice neîncetat aportul brașovenilor la realizarea sarcinilor ultimului an al actualului cincinali an hotărîtor In trecerea cu succes la înfăptuirea programului stabilit de cel de cd X-Iea Congres al P.C.R. SARCINILE Şl ANGAJAMENTELE BRAŞOVULUI PAGINA I Picătură cu picătură s© risipa fluviu IN ATENŢIA CONSTRUCTORILOR ŞI MONTORILOR FABRICII DE PLĂCI FIBROLEMNOASE DIN FOCŞANI Sub aspect gospodăresc, şantierul fabricii de P.F.L. din cadrul Combinatului de exploatare şi industrializare a lemnului Focşani rivalizează cu celelalte şantiere care în toamna acestui an au furnizat subiectul mai multor articole critice publicate in ziarul nostru. Cu excepţia unui micro-depozit de profile laminate, împrejmuit şi amenajat ca „la carte“, şi care ne-a impresionat plăcut, şi aici am călcat peste adevărate saltele de vată pentru izolaţii, abandonată pe sub pereţii halelor sau în calea oamenilor. Pe suprafeţe intinse, praful hidrofob a făcut compoziţie perfectă cu praful abundent al drumurilor de acces. Aruncate la întimplare, prin hală sau în afara ei, sumedenie de cofraje s-au transformat in bucăţi şi aşchii. Cărămizi simple sau refractare sfărîmate, cabluri de înaltă tensiune, îngropate în plin drum. Întregesc peisajul dezordinii. Nota „personală" a risipei o dă Insă metalul. Sub formă de țeavă, baie sau sîrmă, pretutindeni, de la un capăt la altul al șantierului, întîlneşti metal îngropat în pătmînt, îndoit, sfirtecat. încercarea de a preciza, la faţa locului, cine anume se face răspunzător de această situaţie s-a soldat cu rezultate neconcludente. Fiecare din cei întrebaţi a aruncat vina în seama vecinului , constructorii pe instalatori, montori sau izolatori; aceştia, la rîndul lor, pe constructori sau pe echipele de muncitori ale altor întreprinderi („Vulcan" şi „Energomontaj“) care lucrează sau au lucrat aici. Insistăm sa aflăm adevărul. In acest sens, am organizat o discuţie, la care am invitat principalii factori de conducere de pe şantier : ing. Viorel Dumitraşcu, şeful şantierului 703, aparţinînd de întreprinderea 7 Construcţii montaj Galaţi, antreprenorul general al lucrării, ing. Leon Georgescu, şeful sectorului instalaţii, aparţinînd de întreprinderea 14 instalaţii Iaşi, Petrea Drugan, şeful lotului de izolaţii din cadrul întreprinderii 3 Izolaţii — Bucureşti şi Nicolae Lovin, şeful lotului de construcţii, secretarul organizaţiei de partid. La începutul discuţiei, tuturor le-am adresat Întrebarea ! — Se poate lucra pe şantier în deplină ordine, fără pierderi de materiale . — Indiscutabil, da — a fost părerea unanimă a celor patru cadre de conducere. — De ce nu se respectă acest deziderat şi pe şantierul fabricii de P.F.L. ? Fără a răspunde deschis la Întrebare, fiecare din cei de faţă a încercat din nou să se agaţe de aşa-zisa lipsă de colaborare între subantreprizele care activează în perimetrul şantierului, de o anumită dificultate în delimitarea răspunderii pe fiecare lot în parte. Explicaţia a fost destul de neconvingătoare şi de aceea am revenit cu altă întrebare. — Cum ar putea fi totuşi întronat spiritul de ordine şi economie pe şantier ? — Plata lunară a formaţiilor de lucru să se facă şi în raport cu modul cum gospodăresc materialele — a sugerat şeful lotului de instalaţii. — Acordarea sporului la şefii de formaţii de lucru, de asemenea, trebuie să depindă şi de spiritul gospodăresc al acestora — a completat şeful şantierului 703. — De ce nu uzaţi de aceste mijloace ? — Personal, am operat reduceri de sporuri atunci cînd a fost cazul — a răspuns şeful şantierului 703. Ceilalţi interlocutori s-au abţinut să răspundă. Incercînd să localizăm afirmaţia la cîteva exemple concrete întîlnite in acea zi pe şantier, a rezultat că asemenea sancţiuni nu se referă la risipa „măruntă“, cu bucata, cu metrul sau cu kilogramul, cum se exprima unul din ei, ci la acele acte de irosire a valorilor materiale care devin cazuri de notorietate. Indiscutabil că asemenea prejudicii „en gros" trebuie recuperate de la cei care le comit, prin folosirea tuturor instrumentelor legale. Dar de ce se trece cu vederea risipa mică, „infimă", aceea produsă zilnic, oră de oră, care tocmai de aceea ajunge să însumeze mari valori ? Este fapt constatat şi confirmat da cei cu care am discutat că dacă acest canal de pierderi a rămas încă deschis, aceasta se datoreşte în primul rînd faptului că factorilor de conducere de pe şantiere le lipseşte „cultul" ordinii gospodăreşti. Nu-1 au, pentru că gîndirea loreste dominată încă de ideea cotelor legale de pierderi, acele cîteva procente care sunt destinate prin lege să acopere, în cazul anumitor materiale, eventuale pierderi ce ar putea surveni din cauza unor fenomene aleatorii. Rostul acestor pierderi admise este clar şi bine stabilit; în nici un caz, ele nu au menirea să justifice risipa în general. Or, atunci cînd am cerut explicaţii asupra unor indubitabile acte de neglijenţă care afectau integritatea materialelor, nu o dată am auzit pe şantierul fabricii de P.F.L. că pierderea se încadrează în cota procentuală admisă. Aşa s-a justificat şi tot Kiss, maistrul care coordonează lucrările la centrala termică, obiectiv în jurul căruia se aflau risipite şi deteriorate diverse materiale, între care multă cărămidă. Este o aberaţie să susţii că un bun poate fi distrus, că o cantitate de muncă socială poate fi irosită în virtutea unei răstălmăciri a legii, atunci cînd printr-un minimum de atenţie şi o manipulare normală materialele ar putea fi puse în afara oricărui pericol de degradare. Pe şantierul fabricii de P.F.L. de la Focşani am văzut, aşa cum aminteam mai sus, cîteva mii de kg de metal distrus, zeci de kg de vată aruncată, sute de cofraje deteriorate, numeroase grămăjoare de cărămizi sfărîmate şi multe alte materiale degradate. Să raportăm aceste „infime" cantităţi, desigur cu mult sub cifrele reale, numai la cele aproape 700 de obiective şi capacităţi industriale care s-au aflat în construcţie anul acesta. Este limpede că dacă aşa ar fi gospodărite materialele pe celelalte şantiere, atunci pierderile mărunte, de fiecare zi, ar atinge valori impresionante, de ordinul a zeci de milioane de lei. Iată cit de necesar este ca în lupta pentru apărarea şi întărirea avutului obștesc să se urmărească stăruitor ideea eradicării pierderilor în totalitatea lor, mari sau mici. Elementul hotărîtor al acestei dorite schimbări de atitudine socotim că îl constituie punerea în drepturile lui a principiului controlului ierarhic, dublat de acela al răspunderii materiale, pe toate treptele şi verigile aparatului de conducere. Prin asemenea mijloace s-ar fi prevenit nu numai risipa pe şantierul focşănean, dar mai ales sustragerile de bunuri care s-au constatat aici. „Lipsa oricărei paze pe şantier în timpul nopţii şi în zilele de sărbătoare a dat posibilitatea unor indivizi iresponsabili să sustragă de pe şantier până acum utilaje (motoare, pompe, conductori) în valoare de aproximativ 30 000 de lei , a remarcat ing. Leon Georgescu, şeful sectorului de instalaţii. De fiecare dată cînd s-a discutat despre asigurarea pazei, conducerea combinatului de exploatare şi industrializare a lemnului şi-a luat angajamente ferme că va rezolva de urgenţă problema. Totul a rămas doar promisiuni înscrise pe hîrtie, de vreme ce unii sustrag de pe şantier anumite valori materiale. Faptele analizate evidenţiază In mod concludent că la climatul In care se produc risipa şi infracţiunea concură adeseori atit abaterile de la normele interioare de supraveghere şi control, cît şi nepăsarea, acea orbire în faţa răspunderii sociale, pe care unii o înţeleg ca un gest „de omenie". Cei care îşi permit asemenea gesturi pe banii statului trebuie să fie traşi la răspundere, arătîndu-li-se că nu pentru astfel de acte sunt investiţi în munci de conducere. Nepăsarea și risipa în mînuirea banului public sunt intolerabile ! loan ERHAN