Scînteia, martie 1970 (Anul 39, nr. 8352-8382)
1970-03-26 / nr. 8377
PAGINA 4 LA ROVINARI se dublează producţia de cărbune 0 DEMONSTRAŢIE A PUTERII PRODUCTIVE A MUNCII BINE ORGANIZATE, A FRUCTIFICĂRII INVESTIŢIILOR In cadrul amplului program de dezvoltare a bazei energetice a ţării, Îşi lărgeşie de la an la an activitatea in ritm susţinut Exploatarea minieră-Rovinari, din bazinul carbonifer cu același nume. Aici se folosesc metode avansate de exploatare a cărbunelui „la zi“. Carierele sunt dotate cu utilaje complexe, de mare productivitate, la nivelul celei mai avansate tehnici, capabile să asigure îndeplinirea sarcinilor de plan în toate etapele de dezvoltare. Dacă în 1965 au fost extrase 650 000 tone lignit. In 1967 — 1 035 000 tone, iar in 1969 — 3 428 000 tone, în acest an sarcina de plan este aproape dublă faţă de cea din anul precedent. In prezent, exploatarea noastră dispune de un parc de maşini şi utilaje a căror valoare depăşeşte 700 milioane lei. Condiţia primordială a realizării sarcinilor de plan sporite este întreţinerea şi folosirea raţională a bazei tehnice de care dispunem. O singură oră de stagnare ne- prevăzută a unei combine nu mai nseamnă — ca acum 5 ani, în cazul stagnării de aceeaşi durată a unui utilaj — nerealizarea a 60 de tone de lignit, ci o nerealizare de nu mai puţin 650 tone lignit. Iată de ce întreaga noastră atenţie se concentrează asupra găsirii celor mai eficace metode, procedee şi mijloace care să ne permită să eliminăm orice întrerupere neprevăzută in funcţionarea utilajelor. Temelia bunei folosiri a utilajelor de extracţie a fost pusă, încă din faza de montare a acestora, cind pe platformele de montaj au fost repartizaţi ingineri, maiştri şi muncitori dintre cei mai bine pregătiţi profesional. Aceştia au urmărit în mod amănunţit, încă din această fază, interacţiunea dintre diferitele subansamble componente ale utilajelor, principiile de funcţionare, reglare şi întreţinere a lor, în aşa fel incit în perioada de exploatare au putut asigura cu succes buna lor funcţionare. Participarea la lucrările de montaj a personalului care exploatează aceste utilaje a constituit o excelentă şcoală de recalificare şi specializare pe noi profile. Ca organizare, au fost alcătuite formaţii-tip de întreţinere pe toate schimburile de lucru, stabilindu-se responsabili pentru fiecare utilaj în parte. In aceste funcţii au fost numite cadrele specializate pe platformele de montaj, care au primit şi sarcina de a instrui şi pregăti corespunzător restul personalului repartizat în aceste formaţi. Cerinţa utilizării cu randament superior a tehnicii moderne ne-a obligat să punem un accent deosebit pe ridicarea continuă a calificării oamenilor. Aceasta se asigură, în principal, prin împletirea demonstraţiilor practice, la locul de muncă, cu cunoştinţele teoretice, dobindite la cursuri de ridicare a calificării. Au fost pregătiţi, în felul acesta, 192 de excavatorişti, lăcătuşi şi electricieni. La cursurile de ridicare a calificării au participat cu regularitate 484 de muncitori de diferite meserii. O dată cu darea în funcţiune a noilor cariere au fost organizate cursuri de calificare în meseriile necesare, cu peste 50 de elevi in fiecare an de învăţămînt. Iniţial, datorită experienţei insuficiente, în exploatarea noastră s-a aplicat sistemul clasic de întreţinere şi reparare a utilajelor : revizii periodice lunare şi întreţinerea zilnică, de cîte o oră, la începutul fiecărui schimb. Practica a arătat că acest sistem nu corespunde noilor tehnologii de lucru, că ora de întreţinere de la începutul fiecărui schimb nu este necesară, utilajele fiind prevăzute cu instalaţii de ungere centralizată şi automată, cu dispozitive de protecţie şi semnalizare centralizată a tuturor deranjamentelor pe linia fluxului tehnologic. S-a trecut, de aceea, la preluarea schimbului din mers, ceea ce a dus la creşterea timpului efectiv de lucru în cadrul fiecărui schimb. S-a constatat, de asemenea, că reviziile şi reparaţiile lunare nu corespund — ca periodicitate — pentru aceste utilaje moderne, întrucît la excavatorul cu roată cu cupe, care este utilajul conducător în complexul tehnologic, periodicitatea optimă de schimbare a elementelor de uzură este de 6 zile, cu o staţionare de 8 ore. Stabilirea — pe bază de observaţii proprii — a acestei periodicităţi a permis reducerea timpului total de staţionare necesar pentru schimbarea elementelor de uzură. Executarea lucrărilor de revizie şi reparaţie un sistem descentralizat, prin pregătirea şi execuţia reparaţiilor de către fiecare sector, aplicată, de asemenea, la început, a fost şi ea înlocuită, după o perioadă, întrucît la nivelul fiecărui sector pregătirea elementelor interschimbabile nu se făcea destul de operativ şi de calitatea cerută, iar cheltuielile de execuţie erau mai mari. S-a trecut la sistemul mixt de organizare a reparaţiilor, pregătirea tuturor elementelor de uzură fiind efectuată de către atelierul central, cu echipe specializate pe anumite operaţii, montarea şi repararea propriu-zisă făcîndu-se de către fiecare sector, cu personalul de întreţinere-reparaţii. Calitatea reviziilor şi a reparaţiilor depinde acum direct de buna organizare şi de pregătirea profesională a echipelor care le execută, de asistenţa tehnică acordată. În cadrul exploatării s-au luat măsuri pentru asimilarea şi producerea tuturor reperelor cu frecvenţă de uzură mare. Prin renunţarea la importarea lor, s-au economisit pînă acum peste două milioane lei. Efectuarea unor revizii cu caracter preventiv asigură, de asemenea, buna funcţionare a întregii linii tehnologice, la care, o singură defecţiune, la un singur utilaj, ar duce la oprirea întregii activităţi de producţie. In sfirşit, o atenţie deosebită acordăm asistenţei tehnice în schimburile II şi III, în cadrul cărora munca de coordonare şi control este încredinţată maiştrilor organizatori, care au competenţa să rezolve problemele pe care le ridică procesul de producţie. Folosirea raţională a utilajelor din carierele noastre se oglindeşte fidel in rezultatele obţinute In producţie. La cariera Orcani, bunăoară, care a intrat în funcţiune cu noua tehnologie in anul 1967, s-au atins parametrii proiectaţi cu 15 luni înainte de termen, azi realizîndu-se aici o depăşire a productivităţii muncii proiectate cu 13,85 la sută. Folosirea integrală a posibilităţilor de exploatare ale excavatoarelor în frontul de lucru a determinat depăşirea sarcinilor de plan şi a Indicilor de calitate a producţiei, fapt care s-a răsfrint pozitiv in bilanţul financiar al activităţii exploatării , la sfirşitul anului trecut au fost obţinute economii la preţul de cost în valoare de 2 816 000 lei şi un plus de beneficii, peste cele planificate, de 1 491 000 lei. Ion CROITORU inginer-șef adjunct al Exploatării miniere — Rovinari tribuna experienţei înaintate \ „NEPOTUL LUI RAMEAU" | J pe scena Teatrului | „lucia Sturdza Bulandra" | Inaintea plecării la Festivalul internaţional de teatru de la Florenţa — Rassegna Internazionale dei Teatri Stabili — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" prezintă în zilele de vineri 3 aprilie, ora 20, şi sîmbătă 4 aprilie, ora 18, ultimele spectacole cu „Nepotul lui Haimeau", de Denis Diderot, in traducerea şi adaptarea see- t nică a lui Gellu Naum. Regia aparţine lui David Estig. Sce- nografia: I. Popescu Udrişte. In distribuţie: Gheorghe Diţnica şi Marin Moraru. ^ cinema • Moll Flanders : PATRIA — •; 12, 15; 18, 21, FESTIVAL — 8,45; 11,45; 14,45; 17,45; 20,45. • Domnisoara doctor : REPUBLICA — 8,45; 11,15; 13,45; 16,15. • Dala filmului : Aşa am venit (R. P. Ungară) ! REPUBLICA - 20,30. • Joc dublu in serviciul secret: LUCEAFĂRUL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21, BUCUREȘTI — 9; 11,15; 13,30; 16,30; 18,45; 21, FAVORIT — 10; 13; 15,30; 18; 20,30. • Elvira Madigan : CAPITOL — 9,30; 11,45; 14; 16,30; 18,45; 21. Fecioara care îmi place : VICORIA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. • Bătălia pentru Roma : LUMINA — 9,30—15,45 în continuare ; 19,30. înfrățirea Intre popoare — 15,30; 19. a Ghici cine vine la cină 7 : CENTRAL — 8,45; 11; 13,15; 15,45; 18,15; 20,45, BUCEGI — 9,45; 12; 15,45; 18,15; 20,30, GIULEȘTI — 15,30; 18; 20,30. • Program pentru copii DOINA — 9, 10. • Mireasa era în negru ! DOINA — 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30, MELODIA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45, MODERN — 9,15; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45. • Yo-Yo : TIMPURI NOI — 9—17 în continuare. • Program de filme documentare : TIMPURI NOI — 19; 21. • Patal Patachon : CINEMATEA (sala Union) — 10; 12; 14; 16. • Adio Texas : FEROVIAR — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21, EXCELSIOR — 9,45; 12,15; 14,45; 17,15; 20, AURORA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, TOMIS — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, FLAMURA — 9; 11,15; 16; 18,15; 20,30. • Visul domnului Gentil: FLOREASCA - 10; 13,45; 16; 18,15; 20,30, GRIVITA — 16; 18,15; 20,30. • Via Mala: BUZEŞTI — 15,30; 18; VIITORUL — 15,30; 18. • Prietenele : VIITORUL - 20,30. • Colivie pentru doi : BUZEŞTI — 20,30. • Explozie in munţi : DACIA — 8,30—20,45 în continuare. • Winnetou In Valea morţii : LIRA — 15,30; 18, CRINGAŞI — 15,30; 18; 20,15, VITAN — 15,30; 18; 20,15. • Roşu şi auriu : LIRA — 20,15. • Comisarul X și „Panterele albastre“ : DRUMUL SĂRII — 15,30; 17,45, VOLGA — 10—12 în continuare ; 16; 18,15; 20,30. • Căsătorie prin Mica publicitate : DRUMUL SARII — 20. • Lovitură puternică : COTROCENI — 15,30; 18. • Păsări şi ogari : COTROCENI - 20,30. • Urmărirea : GLORIA — 9,30; 12; 14,30; 17,15; 19,45. • La Nord prin Nord-Vest: MOŞILOR — 15,30; 19. • Noile aventuri ale răzbunătorilor : MUNCA — 16; 18, 20. • Don Juan fără voie : FLACARA — 15,30; 18; 20,15. • Stăpîn pe situaţie : MIORIŢA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, ARTA — 9,30—15,45 în continuare; 18,15; 20,30. • Păcatul dragostei : RAHOVA — 15,30; 18. • Viaţa lui Mateus : RAHOVA — 20,15. • Atentatul de la Sarajevo : PROGRESUL — 15,30; 18; 20,15. • Noapte cu ceaţă : UNIREA — 15,30; 18; 20,15. • Veşnicul întârziat POPULAR — 15,30; 18; 20,30. • Călugăriţa : FERENTARI — 15,30; 19. • Prea mic pentru un război alb de mare : PACEA — 16; 18; 20. • Un glonte pentru general : COSMOS — 15,30; 18; 20;15, teatre • Filarmonica de stat „George Enescu“ (la Ateneul Român — sala Studio) : Concert dat de cvartetul Filarmonicii din Iași — 20. In program lucrări de Haydn, Brahms, Dumitru Bughici. • Opera Română : Carmen — 19,30. • Teatrul de operetă: My fair lady — 19,30. • Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (sala Comedia) : Coana Chiriţa — 19,30. (sala Studio) : Al patrulea anotimp — 19,30. • Teatrul de comedie Opinia publică — 20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (sala din bd. Schitu Măgureanu) : Nepotul lui Rameau — 20; (sala din str. Alex. Sahia) ; Viraj periculos — 20. • Teatrul Mici Emigrantul din Brisbane — 20. • Teatrul „C. I. Nottara" (sala Magheru) : Crimă și pedeapsă — 19,30; (sala Studio) ; Enigmatica doamnă „M“ — 20. • Teatrul „Ion Creangă“ • Cocoşelul neascultător — 9,30. • Teatrul evreiesc de stat Transfuzia — 19,30. • Teatrul „Ţăndărică" (sala din Calea Victoriei) • O poveste cu cîntec — 17; Nocturn I — 21,30. • Teatrul satiric muzical „C. Tănase" (sala Savoy) : Boeing-Boeing — 17; Varietăţi — 20, (sala din Calea Victoriei nr. 174) ; Nicuţă... la Tănase — 19,30.» Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu“ : Domnişoara din Sighişoara — 19,30. • Ansamblul Uniunii Generale a Sindicatelor : Esop, viaţa, muzica şi noi — 20. • Circul de stat Carnavalul circului — 16: 19,30. (Urmare din pag. I) din fruntaşii întrecerii — aflaţi un număr de cîteva sute ! — astfel încît, netrădînd individualitatea, s-o faci oglindă şi simbol al colectivului . Venit aici de la începutul construcţiei, cind combinatul de azi era un paşnic şi frumos lan de grîu, i-a văzut pe mulţi dintre foştii ţărani ureînd treaptă cu treaptă scara calificării superioare, devenind operatori şi meşteri chimişti, dirijînd cu competenţă şi răspundere complexele procese ale transformării intime a materiei. — Să vă dau un exemplu. Să luăm una dintre fabricile combinatului. Este vorba de cea de produse clorosodice, unitate care, înzestrată cu o instalaţie de electroliză cu mercur, printre cele mai moderne din Europa, şi-a atins parametrii proiectaţi încă din primul trimestru de la intrarea sa în producţie. Fie şi numai acest element ar putea oferi, cred, măsura întreagă a capacităţii şi răspunderii colectivului. Dar asta nu-i totul. In 1973 producţia de sodă şi clor a combinatului nostru va trebui să depăşească de circa 4 ori (nouă ne place să spunem : de cel puţin 4 ori !) nivelul anului 1969. Pentru aceasta, potrivit proiectelor, va trebui ca fabrica de clorosodice să-şi ridice capacitatea, încă din primul trimestru al anului viitor, cu 66 la sută. Dar nu despre această cifră e vorba. V-am dat-o ca punct de reper in discuţia pe care o propuneţi — cea despre oameni... Şi asta, fiindcă la o creştere a producţiei cu 66 la sută, sporul de personal va fi de numai 10 la sută. Adăugaţi şi faptul că 90 la sută din utilajele necesare extinderii fabricii vor fi de construcţie românească, cele mai multe piese-unicat, fabricate la noi pentru prima oară, deci ele însele presupunînd un examen, cum şi faptul că în noile instalaţii se va experimenta un inedit procedeu tehnologic, tot românesc, de obţinere a sării cristalizate. Toate acestea, repet, cu o sporire minimă de personal. Şi toate acestea — s-o mai subliniez ? — datorită pasiunii, priceperii, specializării muncitorilor noştri, a oamenilor combinatului. Oamenii combinatului... I-am întîlnit, in aceste zile, în această vastă incintă de muncă şi viaţă populată cu construcţii şi instalaţii-gigant, cuprinşi în febra vie a întrecerii pentru înfăptuirea marilor obiective ale acestui ultim an al cincinalului. Dar şi această întrecere mi s-a părut — din nou — a avea aici, la Rm. Vîlcea, un „cer particular, un plus de pregnanţă şi de intensitate. Marele combinat fusese, de curînd, teatrul unei înflăcărate demonstraţii de sentimente, unită cu decizia spre noi Împliniri, exprimată prin angajamente de muncă sporite , prezenţa, printre chimiştii vilceni, a conducătorilor de partid şi de stat, in frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a dinamizat energia creatoare a oamenilor, mobilizînd noi resurse de hărnicie şi de talent, dăruite progresului economic al ţării. La aceeaşi fabrică de clorosodice, despre care îmi vorbise directorul general, i-am cunoscut pe operatorii chimişti Emil Andreescu, de la secţia electroliză, pe Sebastian Vlaşniţă, de la instalaţia de concentrare sodă, pe Dumitru Prujoiu, de la instalaţia de lichefiere clor, şi pe mulţi alţii, fruntaşi în producţie şi specialişti reputaţi ai domeniilor in care lucrează. Un mănunchi numeros de tineri entuziaşti, mare parte foşti constructori ai combinatului, pe care altoiul conştiinţei muncitoreşti a prins din plin, o dată cu ştiinţa, fructificîndu-le darul şi talentul nativ. Calitatea concentraţiei de sodă obţinută, de pildă, de Sebastian Vlaşniţă este la nivelul celei atinse in mari fabrici europene de veche tradiţie, de către maeştri ai meseriei constituiţi în veritabile dinastii, cu generaţii de experienţă in spate. Acelaşi Sebastian Vlaşniţă, mare iubitor de literatură şi artă, poate fi confundat, într-o discuţie purtată pe stradă sau în pauza unui concert, cu un expert al valorilor umaniste. Nimic din cunoştinţele şi atitudinea lui nu lasă să se străvadă altceva decit un om modern, produs al oraşului şi al civilizaţiei lui. Şi totuşi, pînă acum câţiva ani, acest om, aceşti tineri cunoşteau de o mie de ori mai bine — dacă nu exclusiv — lanul de grîu în orizontul căruia s-a ridicat ulterior combinatul. Oamenii combinatului... Că, într-o zi, nu demult la centrifugele de cristalizare a sării s-a produs o defecţiune electrică ce putea avea urmări serioase în fluxul tehnologic al fabricii de clorosodice, şi că această defecţiune a fost remediată in timp record de echipa de intervenţie, evitindu-se cea mai mică pierdere de producţie, faptul e firesc şi nu poate mira pe nimeni. Dar că un inginier, Ioan Miu, şi un maistru al fabricii, Gheorghe Barna, prezenţi la locul incidentului, n-au părăsit incinta uzinei pînă cînd totul n-a fost in ordine, consumîndu-şi ore şi ore peste program şi muncind cot la cot cu echipa de intervenţie, cu toate că nu era treaba lor, cu toate că nimeni nu-i invitase s-o facă, faptul se înscrie unui Eram, intr-adevăr, la Rîmnicu-Vîlcea , astfel de firesc, care poartă amprenta acestor ani, a acestor zile. El se înscrie unui dialog major, pe care oamenii combinatului îl poartă cu lumea şi timpul în care trăiesc, cu propriile lor dorinţe şi aspiraţii, proiectate în viitor. L-am condus pe maistrul Gheorghe Barna, în amurg, spre casă. Am străbătut oraşul, acest oraş pe care altădată evenimentele şi anii nu-l atingeau, am trecut printre noile blocuri de locuinţe (peste 4 500 apartamente construite în acest cincinal, alte 10 000 planificate pentru Vilcea in 1971-75), şi opriţi undeva, lingă o casă, intr-un loc din care se vede Oltul, cu colinele lui blinde şi ondulate strălucind în aerul cu limpezimi de izvor, am fost tentat, o clipă, să iau din nou coordonatele locului. Eram, într-adevăr, la Rîmnicu-Vîlcea , în „oraşul pensionarilor“, chiar şi pensionarii încep să se îndepărteze de la statutul clasic al tabieturilor... Cineva, la combinatul chimic, mi-a povestit despre un maistru chimist, Chiş Mihai, care, pensionat în 1968, a continuat şi după aceea să vină la lucru, nu ca să lucreze, ci să-i ajute pe tineri, să-i înveţe ce ştia el. Chimiştii vîlceni construiesc oraşului lor o nouă tradiţie a dinamismului. CRONICA PLASTICĂ Octavian Angheluţa Expoziţia pictorului Octavian Angheluţa, deschisă în sălile Galeriilor de artă din B-dul Nicolae Bălcescu nr. 20, aduce nota personală a unui limbaj unitar, lucrările lui reprezentînd forme rotunde şi definitive, închizînd de cele mai multe ori în interiorul lor sîmburele emoţional al unei trăiri directe, nemijlocite a fragmentului de viaţă. Şi, fără a ne referi la accepţia extinsă prin nediferenţiere a termenului, am putea vorbi, în cazul lucrărilor care ne sunt acum prezentate, de realism. Este un realism autentic, de viziune, conceput ca o problemă de orientare spre existenţă, legat intim de substanţa operei de artă. Căci nu pura descriere a învelişului faptic, nu stricta asemănare — ci faptul, fundamental, al orientării în forme cît mai armonioase spre viaţă pare a reprezenta firul comun şi călăuzitor al viziunii sale. Mai puţin reprezentat din punct de vedere numeric decît la precedenta expoziţie, dar cu acelaşi succes la public, portretul oferă şi de această dată lui Octavian Angheluţa un cîmp experimental nelimitat pe care nu-l practică insă niciodată ca pe un joc gratuit, ci ca pe un constant exerciţiu de expresivitate, de reducere la esenţial a trăsăturilor unei figuri şi prin aceasta de surprindere a dominantei caracterologice. Este un exerciţiu continuu, consecvent, vizibil intr-o fază incinientă în panourile cu schiţe (desen) intitulate „Examen“ — dar ale cărui rezultate definitive, uneori remarcabile, nu pot fi urmărite decît în „portretele şarjă" cum le numeşte pictorul însuşi, subliniind parcă prin această precizare limitele pe care singur le impune genului. Cele cîteva peisaje prezentate In actuala expoziţie marchează parcă hotărîrea de a cuprinde un întreg în cadenţele lui fundamentale, preferinţa spre efecte sintetice, precise, directe. Larga deschidere perspectivală a „Oraşului nou“ purtînd Însemnele transformărilor survenite sub influenţa progresului tehnic sau imaginile mai restrinse, particularizate ale peisajului agrest, aspecte ale naturii care-şi ordonează în interiorul lor întreaga existenţă stau mărturie atît a unei stări afective declanşate de un moment al realităţii, cît şi a unei puteri de concentrare a imaginii. In cadrul ordinii naturale, pictorul caută o articulare riguroasă a maselor. Aceeaşi hotărîre de a cuprinde un întreg în cadenţele lui fundamentale ca şi un acut simţ al analizei se întîlnesc în naturile moarte. Echilibrul natural al obiectelor este înregistrat cu ajutorul unui desen temeinic, uneori pregnant categoric, alteori învăluit in culoare. Jocul culorilor armonizate care contribuie în mare măsură la accentuarea impresiei de spontaneitate nu este însă decît dovada unei tehnici bine definite în care s-au îmbinat calmul și echilibrul necesare însuşirii treptate a meseriei. Sînt rezultatele activităţii unui artist care mergînd pe drumul temperamentului său artistic, al preferinţelor de ordin mai mult subiectiv aduce în actuala expoziţie cunoaşterea unei personale sensibilităţi. Marina PREUTU Scenă din spectacolul „Aceşti îngeri trişti" de D. R. Popescu, în interpretarea colectivului Teatrului „Mihai Eminescu" din Botoşani tv PROGRAMUL 17,30 Emisiune in limba maghiară. 18,05 Film serial „Oliver Twist“ (III). 18,35 Multe dulce și frumoasei... Emisiune de conf. dr. Sorin Statt. 19,00 Telejurnalul da seară. 19,20 Muzică distractivă, interpretată de violonistul George Carabulea. 19,30 Prim-plan, acad. Nicolae Teodorescu, decanul Facultăţii de matematică-mecanică — Universitatea Bucureşti. Emisiune de Ion Sava. 20,00 Reflector. 20,10 Anunţuri — publicitate. 20,15 Stagiune lirică T.V. Premieră pe ţară » „Geamgiii din Toledo". Operă de Tiberiu Olah. Libretul de Bujor Andor. Versiunea românească a libretului de Petre Codreanu. Conducerea muzicală Carol Litvin. Regia artistică. Hero Lupescu. 21,05 Anunţuri — publicitate. 21,10 Centenarul lul V. L Lenin. Trenul spre Revoluţie — film documentar despre întoarcerea lul Lenin în Rusia in aprilie 1917. 22,00 Telejurnalul de noapte. 22,10 Actualităţi literare. 22,30 Avanpremieră. 22,40 Disc uO — program prezentat de formaţia Casei de discuri „Electrecord". 23,00 închiderea emisiunii programului . PROGRAMUL . 20,15 Deschiderea emisiunii. Stagiune lirică T.V. Premieră pe ţară „Geamgiii din Toledo“. 21:05 Film pentru cinefili „Cabinetul doctorului Caligari“. Prezintă Romulus Vulpescu. 22:10 Recital poetic. Din Urba universală. Interpretează Mariana Mihuţ şi Val Săndulescu. 22:40 închiderea emisiunii programului. SClNTEIA — joi 26 martie 1970 Ştefan Constantinescu Ampla expoziţie, deschisă recent la Sala Dalles de Ştefan Constantinescu, însumînd un număr de 121 desene, guaşe, acuarele, uleiuri, nu este o retrospectivă. Reprezentînd o recoltă care se întinde pe parcursul ultimilor ani, ea impresionează prin cantitatea lucrărilor. Artistul a fost preocupat să dea o unitate tonală constantă expoziţiei, netulburată de stridenţe, de excese sau ezitări. Ştefan Constantinescu face parte din categoria acelor artişti pentru care motivul picturii — subiectul — nu este un simplu punct de plecare, un pretext uitat în cursul elaborării, ci o realitate tematică de fiecare clipă. Este atît de legat, de dependent chiar de existența reală a motivului încît impresia că mai niciodată nu-i ajunge un singur tablou pentru epuizarea lui numai cu greu ar putea fi înlăturată. Preferă reluarea la infinit a aceluiaşi motiv decit să încerce o cît de firavă dispensă de realitatea exterioară a motivului. Şi totuşi nu se poate vorbi la el de o reducere a picturii la literatura conţinută a motivului. Nici desenul, nici acuarela, cu toată claritatea expunerii şi a distribuirii elementelor figurale ale compoziţiei, nici guaşa şi nici pictura, nu încap în tiparele unei discursivităţi literare. Subiectul poate fi luat drept un reper necesar, doar ca punct de plecare în stabilirea identităţii tematice a lucrării. Ştefan Constantinescu este un voluptuos al privirii. NU al detaliului ci al impresiei de ansamblu. Amănuntele îl sperie, nu exercită asupra sa nici un fel de fascinaţie. De aceea nu se apropie de lucruri cu intenţia de a le explora pe toate feţele, ci se îndepărtează uşor pentru a nu reţine decît armonia întregului care-i mulcumeşte privirea. Dependent de motiv pînă la un anumit punct, el îşi ia toată libertatea în tratarea lui, unde nu mai ţine stema de nici un criteriu exterior eliminînd sau reţinând elementele componente ale imaginii după bunul plac al sensibilităţii sale picturale. Bunul plac nu înseamnă act arbitrar ci supunere, acceptare a legilor interioare ale artei. Tabloul este, fără îndoială, o reprezentare materială a lumii exterioare, dar el nu trăiește decît prin modul în care „reprezentarea“ este organizată plastic. Realitatea se subiectivează, impresia de călătorie devine amintire personală. Peisajele din Franţa, Italia, Iugoslavia, sau de la Curtea de Argeş au mai puţin aerul spontan al unor însemnări de album cu al unor sedimentări afective profunde. Artistul nu a călătorit pur şi simplu ci a rătăcit şi trăit peisajul respectivelor locuri, a zăbovit fără grabă, ca un om al locului. In fond, un sentimental care nu se desparte uşor de amintirile lui. Octavian BARBOSA FAPTUL DIVERS Ce urmeaza după extemporal? Două întrebări fulger : Cunoaşteţi normele de circulaţie pe drumurile publice ? Ce condiţii tehnice trebuie să întrunească un autovehicul pentru a fi scos din garaj 7 întrebări simple, dacă avem in vedere că au fost adresate unor oameni care trebuie să fie oricînd stăpîni pe ele — conducători auto din întreprinderi agricole de stat şi de mecanizare a agriculturii din 17 judeţe. Rezultatul : din 3 424 conducători auto peste 80 la sută au dat răspunsuri pentru care nu li s-a putut da decît note sub limita de trecere. Din 4 910 autovehicule controlate, aproape 40 la sută prezentau defecţiuni tehnice grave care periclitau siguranţa circulaţiei. Nu mai insistăm asupra concluziilor ce se desprind din acest extemporal. Le lăsăm pe seama forurilor datoare să pună capăt unei asemenea situaţii anormale. Geambaş de... cai putere Ákos Zoltán, merceolog din Oradea, te specializase, in ultimul timp, iu negoţul de maşini. Ca un adevărat expert, o studia pe toate fetele să vadă pe ce dă banii şi dacă „renta“, a lui era. Apoi o scotea iarăşi la vinzare. Şi, de fiecare dată, reuşea să-şi rotunjească punga cu citeva miişoare. Pentru că, intr-un răstimp destul de scurt, a cumpărat şi vindut nu una-două, ci şapte maşini ! Ar fi vrut, poate, să mai încheie şi alte tranzacţii, dar... i s-a demonstrat că şi-a greşit meseria. Părăsise merceologia pentru a se apuca de speculă. Acum, după argumentele adunate la dosar, ştie el singur ce-l aşteaptă ! Litera cu bucluc După ce s-a căsătorit acum cîteva luni, Neculai Acristoaei din Bucureşti s-a trezit intr-un bucluc de... nu mai ştie nici cum ii cheamă ! De fapt, ce s-a intimplat ? Consiliul popular al sectorului 3, unde a încheiat omul căsătoria, s-a adresat Consiliului popular al municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru a face cuvenita menţiune la actul de naştere al acestuia. Funcţionarii de aici au restituit însă imediat adresa primită, susţinind sus şi tare că, pentru ei, căsătoria nu este valabilă deoarece pe cetăţean ii cheamă Cristoaei şi nu Acristoaei. Investigaţiile care au urmat le-au dat dreptate. Numai că ele au mai scos la iveală incă un amănunt : cei ce îl făcuseră Acristoaei nu erau alţii decît tot dumnealor ! Pînă una-alta insă, Acristoaei, oricît s-ar da el peste cap, nu mai poate deveni Cristoaei decît printr-o sentinţă a tribunalului. Cu acest prilej, omul îşi va găsi, în sfirşit, adevăratul său nume. Cît despre cei ce au produs această încurcătură, ei au un nume precis : birocraţi ! Şi asta, fără nici o sentinţă dată de tribunal, în capcană La marginea comunei Şanţ (Bistriţa-Năsăud) se află o pădure care a fost declarată rezervaţie republicană de vinat. Vasile Tetcu, care-i cunoştea, se pare, toate tainele a reuşit să depisteze potecile folosite de cerbi. Gindind că nu-l vede nimeni, s-a hotărit să pună mai multe capcane in calea lor. Doi cerbi au murit strangulaţi. Dar la pufin timp după aceasta a căzut şi braconierul in capcană, cazul său fiind înaintat de îndată organelor de justiţie. In timpul cercetărilor, pe potecile pădurii au mai fost găsiţi incă trei cerbi prinşi in aceeaşi manieră. Autorii faptei sunt in curs de identificare. A venit scadenţa Arhivar la o întreprindere din Tîrgu Neamţ. Constantin Parasca, din acelaşi oraş, devenise, in ultima vreme, foarte curant. Dar nu pe banii lui. Elibera acte de vechime In cimpul muncii pentru cei ce-şi întocmeau dosarele de pensionare trecind in adeverinţe date ireale. In acest fel oferea — bineînţeles nu tocmai dezinteresat — unor Indivizi necinstiţi posibilitatea de a obţine pensii mai mari decit meritau. In urma cercetărilor Întreprinse s-a stabilit că şase persoane, care au beneficiat de asemenea adeverinţe, au încasat, pînă acum, 22 500 lei peste sumele ce li se cuveneau. Acum însă, binevoitorului arhivar şi celor ce au uzat de înscrisuri oficiale false le-a venit ziua scadenţei. Socotelile fiind incheiate, urmează ca vinovaţii să compară in faţa instanţei de judecată. Rubrică redactată de Dumitru URCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Semen’