Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)
1970-09-26 / nr. 8558
PAGINA 2 faptul! DIVERS Tableta — diagnostic După numeroase experimen- I ţări, prof. Stoian Iorvescu de la Institutul de stat pentru contro- I Iul medicamentelor şi cercetări ■ chimico-farmaceutice a reuşit să obţină un nou produs — tableta pentru antibiogramă. Aceasta are un rol deosebit de important în stabilirea exactă I a antibioticelor prescrise de • medic. De la pacient se recol- I tează o probă (în funcţie de natura bolii) care, fiind tratată I cu tableta pentru antibiogramă, • dă diferite reacţii. Studierea lor permite stabilirea exactă a naturii microbului, precum şi a antibioticelor indicate în trata- I ment. Este vorba deci de un auxiliar preţios în stabilirea I diagnosticului şi aplicarea trata■ mentului. Ceea ce face ca noua invenţie să primească un „diagnostic“ excelent. Călătorului I nu-i stă bine la cabană? Acum două zile ne aflam la cabana „Muntele Roşu“ din masivul Ciucaş. Mai multor turişti, care n-au găsit la restaurant decit un sortiment variat de băuturi şi... cam atit, li s-a deschis pofta pentru... consultarea condicii de sugestii şi reclamaţii. Numai că această dorinţă legiti- ■ mă avea să declanşeze o adevărată reacţie in lanţ : condica e la cabanier; cabanierul e, de patru zile (! ?), la Sinaia ; cabana insă (recunoşteau mai departe ceilalţi salariaţi), ori cu el, ori fără el, tot neprimitoare ră- ■ mine — instalaţia de termoficare nu funcţionează, becurile din camere nu se aprind, in căsuţele din jur plouă. Ce-i rămine de făcut călătorului in această situaţie ? Să pornească mai de- o parte spre cabana „Ciucaş“ ? A- I ceasta este „gospodărită“ şi mai I şi. In plin sezon turistic, a fost I pur şi simplu închisă. In ce ne ■ priveşte, n-am îndrăznit să ne aventurăm mai departe. Sperăm să o facă forurile de resort, iar efectele să se facă simţite cît mai curind. ! Nu ! „înveseliţi“ copiii cu alcool! în casa lui Gheorghe Colipcă din comuna Nicolae Bălcescu (Botoşani) e mare veselie. Toţi cei de faţă ridică pahar după pahar. Doar copilul gazdelor I nu era în rînd cu ei. Părinţii ■ însă au ţinut neapărat să se înveselească şi el. Şi, cu toate că [ avea numai doi ani şi jumătate, i-au dat să bea ţuică pe întrecute. Nu mult după aceea, veselia s-a făcut ţăndări. Copilul s-a intoxicat. A fost transportat de urgenţă la spital, dar n-a mai putut fi salvat. Vă aşteptăm la probă La Iaşi funcţionează un magazin specializat in desfacerea uniformelor şcolare. De mai multă vreme, această unitate se arată dispusă să execute şi con- I fecţii la comandă. Nici una din ■ comenzile înregistrate pină acum nu a fost insă satisfăcută. De cîteva luni, ele s-au rătăcit pe drumul O.C.L. — I.C.R.T.l. şi nimeni nu le mai dă de capăt. Cum se vede, responsabilii comerţului din localitate sînt I încă departe de a trece măcar proba întîi. A respectului faţă de clienţi. Cit despre celelalte, aşteptăm... proba contrarie ! La acelaşi numitor De cîteva săptămîni, tot tre- I cînd pe lîngă tarlaua cu porumb a fermei nr. 5 din cadrul I.A.S. Ulteasca (Brăila), între ■ Dobre Roşioru şi Nicu Mitrea încolţise o discuţie în contradictoriu, pe care nu o puteau aduce la acelaşi numitor. Unul I susţinea că într-o singură căruţă nu poate încăpea o tonă de porumb, iar celălalt că da. Cum I să se dovedească cine are dreptate ? Au intrat cu căruţa pe Itarla, au încărcat-o cu vîrf şi îndesat şi au pornit spre casă, să facă măsurătoarea. Fără voia lor, au fost scutiţi însă de această operaţie. Măsurătoarea a avut loc în curtea fermei agricole. Aducerea la acelaşi numi- I tor se va face în fața instanței de judecată. • Rubrică redactata de : Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenților „Scînteii" CIND TIMPUL $I ENERGIA CADRELOR DE PARTID SUNT IROSITE IN RAPOARTE, STUDII SI STATISTICI, SLĂBEŞTE EFICACITATEA MUNCII POLITICE CUM ESTE ÎNDRUMATĂ ORGANIZAŢIA DE PARTID DE LA COMBINATUL DE MATERIALE DE CONSTRUCŢIE TG. JIU SĂ-ŞI EXERCITE ATRIBUŢIILE Ajunşi la capătul unor investigaţii privind eficienţa practică a îndrumării organizaţiilor de partid, constatăm că sîntem puşi în faţa unei situaţii oarecum paradoxale, în timp ce la Comitetul municipal de partid Tg. Jiu ni se vorbeşte pe larg despre preocuparea susţinută pentru redresarea activităţii de la Combinatul de materiale de construcţie, despre un şir de acţiuni întreprinse în acest scop de comitetul municipal (ca argument ne este înfăţişat un vraf de materiale, cîteva dosare cu pretenţie de studii), la combinat, semnele de redresare — îndeosebi sub aspectul eficienţei activităţii economice — sunt deocamdată palide, iar secretarul comitetului de partid de aici (cu un „stagiu“ abia de cîteva luni în această funcţie), exprimă rezerve în privinţa eficacităţii ajutorului acordat de către comitetul municipal. Ce ne rămine de făcut pentru a elucida lucrurile decît să analizăm în ce măsură a contribuit efectiv ajutorul comitetului municipal la îmbunătăţirea activităţii ? Or, privind lucrurile din acest unghi, situaţia e departe de a fi satisfăcătoare. Pe scurt, ce este contradictoriu între cele relatate la comitetul municipal de partid şi situaţia existentă la combinat ? Manifestînd o deplină mulţumire pentru faptul că „s-a făcut tot ce e posibil“, tovarăşii Mihai Smarandache, prim-secretar, şi Victor Banta, secretar cu problemele economice al comitetului municipal de partid, ne vorbesc despre repetatele deplasări pe teren pentru cunoaşterea la faţa locului a situaţiei reale, despre amplele studii efectuate la sfirşitul anului trecut privind cauzele depăşirii preţului de cost şi mijloacele de remediere în 1970, despre colectivele de control şi ajutor trimise aici , ca şi despre faptul că în aprilie a avut loc la combinat o şedinţă a secretariatului comitetului municipal de partid, în urma căreia au fost întocmite două ample planuri de măsuri — al consiliului de administraţie şi al comitetului de partid — preconizînd recuperarea pierderilor provenite din depăşirea preţului de cost cel mai tîrziu pînă la 30 septembrie. Aşadar, „preocupare“ a existat, dar cu ce s-a soldat ea ? Fireşte, dacă activitatea combinatului ar fi marcat revirimentul scontat, nimeni n-ar putea pune acum la îndoială eficacitatea acţiunilor întreprinse de comitetul municipal de partid, a studiilor, deplasărilor, şedinţelor, planurilor de măsuri... Persistenţa unor deficienţe grave în activitatea combinatului, în ciuda „preocupării susţinute" de care ni se vorbea la municipiu, ridică însă cîteva probleme : De ce a fost nevoie să se revină mereu cu alte şi alte hotărîri asupra aceloraşi aspecte ale muncii ? Nu cumva la aceasta a contribuit tendinţa birocratică de a limita cunoaşterea realităţilor doar la faptele transmise de intermediari, la cele aflate din rapoarte şi informări, fără un control efectiv, însoţit de un ajutor competent, operativ ? Fireşte, ne referim nu la necesitatea unui control administrativ, ci a unui control cu caracter politic, realizat prin mijloace specifice activităţii de partid şi menit să determine mobilizarea colectivului la îndeplinirea în condiţii optime a sarcinilor de plan, ridicarea nivelului de conştiinţă al salariaţilor, crearea unei puternice opinii de masă combative împotriva manifestărilor de indisciplină, risipă etc. — Nu contest cîtuşi de puţin utilitatea diferitelor situaţii, informări care ni se cer de către organele locale de partid — ne spunea tov. Gheorghe Trif, secretarul comitetului de partid din combinat , ele constituie un mijloc de control, de cunoaştere, de apreciere a stărilor de lucruri, cu condiţia, fireşte, să nu fie prea multe şi să nu fie privite ca un scop în sine. Iată, de la municipiu ni s-au cerut un şir de situaţii. Ce făceau insă cu ele nu ştiu ; la ce au folosit n-am putut afla. Combinatul trimite organelor de statistică, precum şi celor locale de partid destule situaţii detaliate privind stadiuarea viaţa de partid izării indicatorilor de plan. De ce să se ceara comitetului de partid, în legătură cu aceleaşi aspecte, alt noian de hîrtii ? Nici nu se asigură o mai bună informare, iar un şir de oameni sunt absorbiţi cu întocmirea, refacerea, citirea a tot felul de hîrtii... In fond, limitarea controlului comitetului municipal de partid asupra organizaţiei de la Combinatul de materiale de construcţie doar la... achiziţionarea de rapoarte, situaţii informaţionale, statistici denotă că aici nu sunt înţelese pe deplin menirea organizaţiei de partid, funcţia şi atribuţiile ei politice. In acelaşi timp, o asemenea practică împinge organizaţiile de partid la o activitate scriptologică. Credem că este semnificativ — pentru a întări aceste observaţii — un „fapt divers" petrecut în zele ce au urmat calamităţilor naturale din primăvară, atunci cînd organizaţiile de partid, colectivul combinatului îşi înzeciseră eforturile spre a livra cantităţi suplimentare de ciment pentru localităţile sinistrate. Şi iată că, venit să analizeze unele aspecte ale muncii organizatorice, un colectiv al comitetului municipal de partid a socotit că era momentul cel mai potrivit pentru a-şi concretiza „ajutorul pe teren" solicitînd tot felul de situaţii, relaţii, frunzărind dosare. „Au venit, au plecat, nici pînă astăzi nu ştim ce au vrut şi ce au constatat" — ni se spune. Intr-adevăr, la ce şi cui vor fi folosit situaţiile colecţionate cu zel arhivistic de la combinat ? Relatîndu-ne despre activitatea comisiei economice a comitetului municipal de partid, tov. Victor Banţa şi Ioan Coană, activist al comisiei, scot din sertare mai multe dosare cuprinzînd informări, studii, referate. Iată una dintre ele : „Informare privind modul cum se utilizează capacităţile de producţie...“. Consultăm cele 14 file ale informării , tabele şi iar tabele ticsite de cifre. Examinîndu-le mai atent, constaţi că nu reprezintă altceva decit aşezarea, cap la cap, fără nici o concluzie, fără nici un efort de analiză şi interpretare, a tabelelor şi situaţiilor solicitate diferitelor servicii din cele două unităţi economice. Poate însă, ne-am spus, acest exemplu tipic de limitare a controlului de partid la simpla colecţionare şi încopciere în dosare a diferitelor situaţii reprezintă un caz izolat. Cîtuşi de puţin. Iată o altă ilustrare a ceea ce este denumită aici... acţiune de informare a comisiei. Un alt dosar voluminos. Tematica lui rezultă din prima filă : „La indicaţia comitetelor judeţean şi municipal de partid, un colectiv format din activişti ai comisiei economice a comitetului municipal a analizat, în perioada 1—15 decembrie 1969, în cadrul combinatului de materiale de construcţie, cauzele care au dus la depăşirea preţului de cost". Tardivă analiză, tardivă alertă după ce pagubele s-au produs și nu mai era altceva de făcut decît înregistrarea efectelor negative ! Poate însă concluziile lor să fi folosit pentru a preveni repetarea unor asemenea anomalii în 1970 ? Nici atît. Eficacitatea studiului rezultă clar din faptul că, numai după patru luni, sub presiunea deficienţelor care se menţineau, comitetul municipal de partid s-a văzut nevoit să analizeze din nou cauzele depăşirii preţului de cost cu 9,1 milioane de lei (deci agravarea deficienţelor faţă de situaţia anului trecut) şi măsurile ce se impuneau pentru redresarea situaţiei. Aşadar, noi planuri de măsuri, responsabilităţi şi termene : „pînă la 30 septembrie se va lichida depăşirea preţului de cost". Dar iată, la jumătatea lunii septembrie, volumul acestor pierderi era încă încărcat cu 5,4 milioane lei. Privim din nou dosarul voluminos, cuprinzînd studiul efectuat la sfîrşitul anului trecut — munca de două săptămâni a unui colectiv venit aici „să ajute la îndreptarea lucrurilor". O uriaşă cantitate de muncă, de energie irosite zadarnic ! Iată, numai pentru situaţia utilizării utilajelor conducătoare a fost nevoie de un cearşaf de hîrtie, care, desfăşurat, acoperă biroul tovarăşului V. Banţa. Cît timp, cîtă muncă pentru completarea tuturor rubricilor : 47 pe verticală şi 121 pe orizontală , circa 5 600 de pătrăţele albe au trebuit să fie completate cu atîtea cifre statistice ! Sesizînd probabil întrebarea pe care intenţionăm s-o punem, tov. Ioan Coană arată că a întocmit singur această situaţie, fără a răpi din timpul altora. Dar cît preţ a pus pe timpul său de lucru, cu cîte cadre tehnice a stat de vorbă spre a colecta şi contabiliza acea puzderie de cifre ? Şi pînă la urmă, la ce a folosit această muncă ? „Să avem o imagine...“. Dacă e vorba de imagine, singurul lucru pe care ea îl arată este, în acest caz, tendinţa de birocratizare a muncii de partid. Mai trebuie oare precizat că rostul studiilor, al analizelor nu este de „a fotografia" lipsurile, a înşira constatativ ceea ce nu merge, ci de a dezvălui cauzele neajunsurilor şi a preciza metodele cele mai eficace de înlăturare a acestora. Intre acestea, preponderente trebuie să fie, bineînţeles, metodele muncii politice, vizînd întărirea responsabilităţii, ordinii şi disciplinei la fiecare loc de muncă, creşterea forţei de înrîurire a exemplului personal al comuniştilor, statornicirea unui climat favorabil largii manifestări a iniţiativei şi capacităţii creatoare a fiecărui salariat, combaterii energice a tendinţelor de împăcare cu neajunsurile, ca şi alte aspecte, care nu pot fi soluţionate prin metode administrative. Un sprijin direct, consistent, în desfăşurarea muncii politice va fi cu atît mai binevenit şi mai eficient cu cît activitatea vie, dinamică — eliberată de tarele formalismului și tendințelor birocratice — va deveni preponderentă în stilul de muncă al Comitetului municipal de partid Tg. Jiu. Constantin MORARU Mihail DUMITRESCU Cind să pornesc din faţa Consiliului popular Buzău, a apărut in faţa maşinii un fumător şi m-a rugat să-l duc şi pe dumealui pină la Simileasca. La un moment dat, uitindu-mă prin oglinda retrovizoare, am văzut un loc de pasager două cizme cu tocurile in sus şi cu virfurile îndreptate spre mine. Puţin speriat, am întrebat: — Chiar in Simileasca coborîţi ? — La întreprinderea de industrie locală „Flacăra", mi-a răspuns de sub bancă vocea stăpinului celor două cizme. In faţa întreprinderii am oprit. Fumătorul a coborit, mi-a mulțumit și a pornit in miini spre poartă. — Ascultă... am strigat eu după cele două cizme. Dar s-au făcut nevăzute după o clădire. M-am uitat la firmă și, intr-adevăr, era sediul întreprinderii de industrie locală. Am intrat in vorbă cu portarul, care părea normal. — A trecut un tovarăș pe aici, cine era ? — Cum cine ? Era tovarășul Aristide. — Care Aristide ? Briand ? — Tovarășu’ ! Nu mă lua pe mine cu istoria cu Briand ! A fost tovarășu’ Aristide Marin, tovarășu' director Aristide. — Dar de ce mergea in miini ? — Așa lucrează aici conducerea. Pe dos. Stind de vorbă cu portarul, mi-am aruncat privirile prin întreprindere. Nu ştiu dacă sunteţi la curent, dar de curind s-au construit nişte autoateliere utilate cu strung, staţie de încărcat acumulatoare, instalaţie de suduri electrică şi multe alte ustensile. Un asemenea autoatelier costă peste un sfert de milion. Ei bine, spre un astfel de autoatelier nou-nouţ s-au repezit cîţiva oameni şi, cit ai zice peşte, l-au descompletat. — De ce descompletaţi autoatelierul ? — i-am întrebat pe descompletatori. — Avem nevoie de strung. II montăm... — Dar era montat ? — Avem nevoie şi de maşină. Cărăm cu ea muncitori de la Buzău la Cernăteşti şi invers. — Merge şi invers . — Dac-o întoarce la Cernăteşti. Grozavi oameni ! Au nevoie de un strung şi de un autobuz ori camion şi cumpără un autoatelier. Un autoatelier modern, care costă o avere şi care undeva ar fi necesar aşa cum a fost conceput. Dar asta nu-i nimic. Era pauza de prinz şi, făcind cîţiva paşi prin întreprindere, imi atrage atenţia un postament de beton armat, înalt cam cît un apartament cu 2 camere, confort III. Pe beton săpase cineva următorul text : „Acest beton va fi spart de Dragomir Ștefan“. — Cînd a fost turnat betonul ăsta ? — Abia s-a uscat ca lumea. — Şi daci s-a uscat ca lumea, de ce să-l spargă Dragomir 7 — Fiindcă a mai spart betoane d-astea abia uscate. Şi mai are de spart. Ştiţi, aici s-a făcut o hali pentru fabricarea înlocuitorilor de cărămidă. — Şi 7 — Betoanele astea erau turnate pentru agregatele necesare. Dar cind au fost gata montate agregatele s-au răzgindit. Acum reprofilează hala pe plăci de gard și spalieri. — Dacă ar fi făcut-o de la început pentru fabricarea de șpalieri, acum n-ar mai fi avut Dragomir ce lucra. Așa e . — Ba ar fi avut. Dragomir ăsta are de lucru aici toată viaţa. Uitaţi, vedeţi hala aia ? — O văd. — Şi aia trebuie reprofilată... Ştiţi, aici se făceau nişte stilpi electrici din beton. Ii turnau oamenii afară. Li s-a făcut milă de muncitori şi după multe demersuri s-a aprobat construcţia halei. Au făcut hala.. — Şi acum de ce trebuie să se reprofileze ? — După ce s-a dat aprobare pentru hală, după ce au pus-o pe picioare, le-a scos Bucureştiul stilpii din plan. Norocos om Dragomir ăsta ! Am mai făcut ciţiva paşi prin „Flacăra“ (stinsă de bani) şi văzind nişte instalaţii noi care erau „depozitate" după sistemul I.C.M. (întreprinderea asta se ocupă cu fierul vechi) am întrebat: — Asta ce mai e 7 — Oglindă. Un fel de săpător cu mai multe cupe. — Dacă e săpător de ce nu sapă 7 — E nou. A fost adus in '69 din străinătate. A lucrat cîteva luni... — Și a obosit 7 — Aici la noi nu sint condiții de lucru pentru el. Mai mult încurcă. — Dacă încurcă de ce-aţi mai adus maşina, de ce s -a băgat valută in ea 7 O daţi acum pe mina lui Dragomir 7 De ce se lucrează aici cu picioarele 7 — Pentru că mîinile sint ocupate pentru mers. Şi mergind eu aşa prin întreprindere, mă izbesc nas în nas cu tovarăşul Aristide. Acum mergea intr-o mină pentru că cu cealaltă işi scosese pălăria să mă salute. — N-am ştiut că sinteţi de la... şi veniţi in control. Mulţumit de ce-aţi constatat in întreprinderea noastră 7 — Puteaţi să faceţi şi mai mult. — De pildă 7 — Nişte tuburi de canalizare cu orificiul exterior. — Ne-a şi sosit maşina de tuburi din străinătate. — Există o astfel de maşină . Unde-aţi găsit-o 7 — Ea face tuburi normale. Dar o reprofilăm noi. — Aşa da. Ce mai aveţi în perspectivă 7 — O fabrică de borcane şi damigene. Trebuie să trimitem urgent 87 de oameni la specializare pe timp de 6 luni. — Şi ce surpriză o să ne oferiţi la fabricarea acestor borcane şi damigene 7 Le faceţi din lemn de brad şi fără posibilitate de umplere şi evacuare 7 — Normale. — Atunci unde e surpriza 7 Normale le poate face oricine. — Unde e surpriza 7 Iat-o : pentru 1971 am în planul de producţie 1 131 000 lei damigene şi borcane. Reţineţi ! Pentru 1971. — Am reţinut. — Acum sintem aproape de sfirşitul lui ’70 şi proiectul pentru construirea fabricii încă nu e gata. Proiectul ! O să ne vină proiectul în ‘71, o să ne apucăm de construcţia fabricii. In ’72 o să fim gata. — Şi cum o să realizaţi planul de 1 131000 la borcane şi damigene în 1971, dacă fabrica va fi gata in 72 7 — Ne descurcăm noi. — Le croşetaţi 7... Dar, apropo de reprofilare : după ce-o să fie gata fabrica de borcane şi damigene, n-o să fie pericol de reprofilare . Să vă scoată din plan damigenele şi borcanele şi să vă dea să faceţi tirbuşoane, curse de şoareci ori calapoade şi halva . — S-ar putea. Doar avem specialiști in reprofilări. — Știu Nea Dragomir... P. S. Mă simt dator să atrag atenția cititorilor că în foiletonul ăsta am cam exagerat ceva pe la început. Tovarăşul director Marin Aristide nu e fumător şi nu poartă cizme. De ce merg unii din Buzău in minm foileton de Nicuţă TĂNASE 4 756 900 lei , aceasta este valoarea mărfurilor alimentare refuzate de către organizaţiile şi întreprinderile comerciale in trimestrul trecut. Cauzele refuzurilor ? In 92 la sută din cazuri este vorba de respingerea unor mărfuri cu deficienţe de calitate propriu-zise, restul refuzurilor fiind datorate lipsurilor privind aspectul comercial. Iată cîţiva dintre „campionii“ livrărilor de mărfuri necorespunzătoare : întreprinderea de panificaţie Buzău livrează (către O.C.L. Alimentara) pîine arsă, aplatizată, crăpată , în valoare de peste 80 de mii lei . Steagul Roşu- Bucureşti expediază (către I.C.S. Alimentara Cluj) figurine glasate cu gust rînced — peste 6 000 lei , fără a respecta normele şi clauzele contractuale. Fabrica de conserve Valea Roşie a livrat (beneficiarilor din întreaga ţară) produse cu grăsimi sub limită, rîncede, — în valoare de zeci de mii de lei. „Clasamentul“ întocmit de specialiştii Ministerului Comerţului Interior continuă cu numeroase alte exemple. Toate atestă că normele interne, standardele au fost adesea încălcate. Cum şi-a exercitat funcţiile — stabilite prin lege — controlul tehnic de calitate ? Fabrica de conserve Fetești, un obiectiv industrial nou, recent înscris pe harta economică a țării. Acest fapt — la care se adaugă, desigur, tehnologia modernă, de mare productivitate — ne-ar duce la gîndul că toate produsele ce ies pe poarta fabricii sunt de cea mai bună calitate. Dar... (mai există din păcate şi un dar) în urmă cu cîteva zile, unul din inspectorii direcţiei teritoriale pentru controlul calităţii a oprit livrarea a 13 tone de mazăre boabe la cutii, produse aici, şi a dispus descărcarea vagonului pregătit pentru expediţie. Motivul ? Unii recipienţi erau bombaţi, iar alţii pur şi simplu explodaseră. Fenomenul, binecunoscut specialiştilor, este datorat declanşării unor reacţii chimice între componentele produsului, ca urmare a desfăşurării incorecte a unor faze ale procesului de producţie. Ne-am adresat directorului fabricii, Grigore Andrei, solicitîndu-i explicaţii. — Să ştiţi — ne-a spus dînsul — că tovarăşul inspector n-a avut dreptate să oprească livrarea, produsele erau bune. Noi l-am ascultat, am descărcat vagonul, dar n-avea dreptate. Aşa o fi, ne-am spus, deşi n-am Înţeles de ce a mai fost oprită livrarea şi descărcată marfa, de vreme ce conservele erau „bune“, iar inspectorul „n-avea dreptate“. Am pornit prin fabrică, Însoţiţi de şeful compartimentului C.T.C. Prima constatare : în secţiile de producţie domnea dezordinea ; pentru a trece, a trebuit să ocolim sacii de sare sparţi, cu conţinutul răspindit pe jos, să facem un adevărat slalom printre ambalajele aranjate... alandala. A doua constatare : magazia de produse finite ne-a primit încă de la intrare cu un „parfum“ de conserve stricate ; în lăzi şi în stive se aflau sute de recipienţi bombaţi şi explodaţi sub presiunea gazelor emanate de conţinutul depreciat. Ne oprim la aceste observaţii menţionînd că ele sînt similare cu cele constatate de inspectorul de la I.G.S. şi contestate de directorul fabricii. — Ştiţi — ne-a spus din nou dînsul — asemenea accidente se datoresc faptului că avem numeroşi lucrători şi controlori tineri. Dar oare tinereţea este incompatibilă cu producerea unor mărfuri conform standardelor ? Vîrsta contează sau modul cum e organizat, condus şi supravegheat întregul proces de producţie ? Nu cumva dezordinea din secţii, lipsa simţului gospodăresc şi mentalitatea greşită a conducerii au urmări directe asupra sistemului de control, favorizînd superficialitatea şi scăderea exigenţei ? Valea Roşie. Spre deosebire de durata ei din Feteşti, această fabrică ne-a făcut o adevărată demonstraţie a ceea ce înseamnă o gospodărire bună. Magaziile de produse finite — deşi neîncăpătoare şi fără a avea condiţii de depozitare dintre cele mai bune — adăposteau mii de cutii şi borcane de conserve de calitate corespunzătoare. Dar... (căci şi aici e un dar), după cum aminteam la început, producătorii din Valea Roşie au refuzuri de marfă — numai intr-un trimestru ! — de zeci de mii de lei ! Sînt doar cîteva zile de cînd fabrica şi-a „retras“ produsele necorespunzătoare sortate in depozitele I.C.R.A.-Bucureşti. Rezultatul : peste 11 000 de cutii cu mazăre boabe depreciate (cifra ne-a fost furnizată de laboratorul I.C.R.A.). Am constatat la faţa locului că amîndouă fabricile amintite dispun de o dotare modernă, de toate condiţiile materiale pentru executarea unor produse superioare, că există compartimente C.T.C. care pot asigura controlul pe toate fazele de producţie. Cu toate acestea, după cum am văzut, parametrii calitativi nu sunt întotdeauna respectaţi. Cu ajutorul specialiştilor, am reuşit să aflăm unde s-au produs fisurile (comune celor doi producători, cît şi altora) în sita protectoare a controlului. Recipienţii folosiţi nu sunt întotdeauna etanşi, deşi C.T.C.-ul are obligaţia de a opri la poarta fabricii materialele care nu respectă cerinţele impuse de normative. Sortarea materiilor prime se face adesea necorespunzător : ele se introduc in producţie spălate insuficient, veştede sau depreciate, fără a fi oprite la punctul de control. Practic, mecanismul de control permite efectuarea unei sortări superficiale. Maşinile de închidere a capacelor recipienţilor sunt uneori prost reglate sau defecte, sterilizarea produselor nu se face întotdeauna la temperatura şi cu durata prevăzută ; asemenea anomalii se petrec fără a atrage intervenţia controlorului desemnat să supravegheze fazele respective. La toate acestea se mai adaugă şi cazurile când controlul final nu reuşeşte să depisteze mărfurile necorespunzătoare înainte de a ieşi pe poarta fabricii. Legea privind asigurarea şi controlul calităţii produselor stabileşte în mod expres că organul de control tehnic de calitate răspunde de organizarea controlului producţiei pe toate treptele de fabricaţie. Trebuie să recunoaştem că la fabricile în discuţie legea a fost respectată doar... în principiu. Pentru a-şi îndeplini funcţiile, compartimentele de control dispun de puteri depline : ele au dreptul de a interzice ieşirea pe poarta fabricii a produselor necorespunzătoare. In cursul investigaţiilor noastre n-am auzit ca măcar un singur lot să fi fost oprit de controlorii fabricilor. In toate cazurile analizate, nerespectarea parametrilor calităţii a fost semnalată abia de comerţ sau de alte organe de control. Aceasta dovedeşte că — deşi funcţia de control se înfăptuieşte, în prezent, în cadrul unei scheme organizatorice adecvate — superficialitatea şi lipsa de exigenţă a lucrătorilor din compartimentul de calitate compromit exercitarea acestei funcţii pe parcursul unor faze ale producţiei. Desigur, problemele calităţii produselor evidenţiază rolul covîrşitor al calificării corespunzătoare, al temeinicei pregătiri profesionale. Aminteam mai înainte „opinia“ directorului fabricii de la Feteşti, care încerca să pună sub semnul identităţii tinereţea cu lipsa de calificare. Tovarăşul director uită însă rolul hotăritor al conducerii în ridicarea nivelului de pregătire profesională — atît a controlorilor, cit şi a celorlalţi lucrători. Alegerea cutiilor cu etanşeitate bună de celelalte, a morcovului uscat de cel sănătos, citirea unui termometru sau a unui ceas nu necesită o specializare ultrainaltă, dar ignorarea unor asemenea cerinţe foarte simple are consecinţe nefaste pentru calitatea produselor finite. Asigurarea condiţiilor necesare fabricării unor produse superioare trebuie să constituie o preocupare de bază a tuturor celor care dirijează, îndrumă sau conduc nemijlocit producţia şi desfacerea mărfurilor. Este absolut necesar ca toţi factori interesaţi să-şi concentreze eforturile pentru a asigura funcţionarea eficientă a controlului tehnic de calitate, pentru a exclude posibilitatea apariţiei pe piaţă a unor produse de calitate necorespunzătoare. George POPESCU Controlorii de calitate, coautori la o invenţie MAZĂREA... EXPLOZIVĂ 9 vj N AMITS * I iv w yi 91 ci • » Noua autogara din Tîrnăveni Foto : S. Cristian SCINTEIA — sâmbătă 26 septembrie 1970 Invitaţie la „Transilvania“ O unitate cu specific local, cu saloane mobilate şi decorate în stil năsăudean şi someşean, unitate care se bucură de un bun renume printre consumatorii clujeni: restaurantul „Transilvania“. Aici se pot servi preparate ale bucătăriei ardeleneşti, printre care antricot de văcuţă someşean şi cotlet de porc , la Sighet, la care se adaugă pîine rumenă, scoasă pe loc din cuptorul aflat în incinta localului, şi vinul casei, din pivniţele „Someşul“. „Vitadulci“-Cluj Acesta este numele întreprinderii de alimentaţie publică din Cluj. „Vitadulci" este prezentă cu produsele sale în toate cofetăriile oraşului, asigurînd zilnic 15 sortimente. Pornind de la constatarea că în unele cazuri consumul prăjiturilor preparate după reţete obişnuite este contraindicat, cofetarii de la I.A.P. „Vitadulci“. In colaborare cu specialiştii unei clinici medicale din localitate, au experimentat şi pus în vînzare 18 sortimente dietetice : îngheţate, prăjituri şi cafea , preparate cu zaharină. Hepaticii, de exemplu, pot consuma fără nici o teamă prăjituri cu albuş de ou (fără gălbenuş) — batoane cu brînză de vaci, arlechin, plăcintă cu mere etc. De asemenea, pentru bolnavii de inimă şi de rinichi se prepară diferite prăjituri fără sare, în compoziţia cărora intră cantităţile de grăsimi prescrise de medici. Pentru micii consumatori „Vitadulci“ a deschis cofetăria „Trei iepurași“, cu preparate rndicate pentru copii.