Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)

1970-09-26 / nr. 8558

PAGINA 2 faptul! DIVERS Tableta — diagnostic După numeroase experimen- I ţări, prof. Stoian Iorvescu de la Institutul de stat pentru contro- I Iul medicamentelor şi cercetări ■ chimico-farmaceutice a reuşit să obţină un nou produs — ta­bleta pentru antibiogramă. A­­ceasta are un rol deosebit de important în stabilirea exactă I a antibioticelor prescrise de • medic. De la pacient se recol- I tează o probă (în funcţie de na­tura bolii) car­e, fiind tratată I cu tableta pentru antibiogramă, • dă diferite reacţii. Studierea lor permite stabilirea exactă a na­turii microbului, precum şi a­­ antibioticelor indicate în trata- I ment. Este vorba deci de un auxiliar preţios în stabilirea I diagnosticului şi aplicarea trata­■ mentului. Ceea ce face ca noua invenţie să primească un „diag­nostic“ excelent. Călătorului I nu-i stă bine la cabană? Acum două zile ne aflam la­ cabana „Muntele Roşu“ din ma­sivul Ciucaş. Mai multor turişti, care n-au găsit la restaurant de­cit un sortiment variat de bău­turi şi... cam atit, li s-a deschis­­ pofta pentru... consultarea con­dicii de sugestii şi reclamaţii. Numai că această dorinţă legiti- ■ mă avea să declanşeze o adevă­rată reacţie in lanţ : condica e la cabanier; cabanierul e, de patru zile (! ?), la Sinaia ; caba­na insă (recunoşteau mai de­parte ceilalţi salariaţi), ori cu el,­­ ori fără el, tot neprimitoare ră- ■ mine — instalaţia de termoficare nu funcţionează, becurile din ca­mere nu se aprind, in căsuţele­­ din jur plouă. Ce-i rămine de făcut călătorului in această si­tuaţie ? Să pornească mai de- o parte spre cabana „Ciucaş“ ? A- I ceasta este „gospodărită“ şi mai I şi. In plin sezon turistic, a fost I pur şi simplu închisă. In ce ne ■ priveşte, n-am îndrăznit să ne aventurăm mai departe. Sperăm să o facă forurile de resort, iar efectele să se facă simţite cît­­ mai curind. ! Nu ! „înveseliţi“ copiii cu alcool! în casa lui Gheorghe Colipcă din comuna Nicolae Bălcescu (Botoşani) e mare veselie. Toţi cei de faţă ridică pahar după pahar. Doar copilul gazdelor I nu era în rînd cu ei. Părinţii ■ însă au ţinut neapărat să se în­veselească şi el. Şi, cu toate că [ avea numai doi ani şi jumătate, i-au dat să bea ţuică pe între­cute. Nu mult după aceea, vese­lia s-a făcut ţăndări. Copilul s-a­­ intoxicat. A fost transportat de­­ urgenţă la spital, dar n-a mai putut fi salvat.­ ­ Vă aşteptăm la probă La Iaşi funcţionează un ma­gazin specializat in desfacerea uniformelor şcolare. De mai multă vreme, această unitate se arată dispusă să execute şi con- I fecţii la comandă. Nici una din ■ comenzile înregistrate pină a­­cum nu a fost insă satisfăcută. De cîteva luni, ele s-au rătăcit pe drumul O.C.L. — I.C.R.T.l. şi nimeni nu le mai dă de ca­păt. Cum se vede, responsabilii­­ comerţului din localitate sînt I încă departe de a trece măcar proba întîi. A respectului faţă de clienţi. Cit despre celelalte,­­ aşteptăm... proba contrarie ! La acelaşi numitor De cîteva săptămîni, tot tre- I cînd pe lîngă tarlaua cu po­rumb a fermei nr. 5 din cadrul I­­.A.S. Ulteasca (Brăila), între ■ Dobre Roşioru şi Nicu Mitrea încolţise o discuţie în contra­dictoriu, pe care nu o puteau aduce la acelaşi numitor. Unul I susţinea că într-o singură căru­ţă nu poate încăpea o tonă de­­ porumb, iar celălalt că da. Cum I să se dovedească cine are drep­tate ? Au intrat cu căruţa pe I­tarla, au încărcat-o cu vîrf şi­­ îndesat şi au pornit spre casă, să facă măsurătoarea. Fără voia lor, au fost scutiţi însă de a­­ceastă operaţie. Măsurătoarea a­­ avut loc în curtea fermei agri­cole. Aducerea la acelaşi numi- I tor se va face în fața instanței­­ de judecată. • Rubrică redactata de : Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenților „Scînteii" CIND TIMPUL $I ENERGIA CADRELOR DE PARTID SUNT IROSITE IN RAPOARTE, STUDII SI STATISTICI, SLĂBEŞTE EFICACITATEA MUNCII POLITICE CUM ESTE ÎNDRUMATĂ ORGANIZAŢIA DE PARTID DE LA COMBINATUL DE MATERIALE DE CONSTRUCŢIE TG. JIU SĂ-ŞI EXERCITE ATRIBUŢIILE Ajunşi la capătul unor investigaţii privind eficienţa practică a îndrumă­rii organizaţiilor de partid, constatăm că sîntem puşi în faţa unei situaţii oarecum paradoxale, în timp ce la Comitetul municipal de partid Tg. Jiu ni se vorbeşte pe larg despre preo­cuparea susţinută pentru redresarea activităţii de la Combinatul de ma­teriale de construcţie, despre un şir de acţiuni întreprinse în acest scop de comitetul municipal (ca argument ne este înfăţişat un vraf de mate­riale, cîteva dosare cu pretenţie de studii), la combinat, semnele de re­dresare — îndeosebi sub aspectul efi­cienţei activităţii economice — sunt deocamdată palide, iar secretarul co­mitetului de partid de aici (cu un „stagiu“ abia de cîteva luni în a­­ceastă funcţie), exprimă rezerve în privinţa eficacităţii ajutorului acor­dat de către comitetul municipal. Ce ne rămine de făcut pentru a elucida lucrurile decît să analizăm în ce măsură a contribuit efectiv a­­jutorul comitetului municipal la îm­bunătăţirea activităţii ? Or, privind lucrurile din acest unghi, situaţia e departe de a fi satisfăcătoare. Pe scurt, ce este contradictoriu în­tre cele relatate la comitetul munici­pal de partid şi situaţia existentă la combinat ? Manifestînd o deplină mulţumire pentru faptul că „s-a făcut tot ce e posibil“, tovarăşii Mihai Sma­­randache, prim-secretar, şi Victor Banta, secretar cu problemele econo­mice al comitetului municipal de partid, ne vorbesc despre repetatele deplasări pe teren pentru cunoaşte­rea la faţa locului a situaţiei reale, despre amplele studii efectuate la sfirşitul anului trecut privind cauzele depăşirii preţului de cost şi mijloa­cele de remediere în 1970, des­pre colectivele de control şi ajutor trimise aici , ca şi despre faptul că în aprilie a avut loc la combinat o şedinţă a secretariatului comitetului municipal de partid, în urma căreia au fost întocmite două ample pla­nuri de măsuri — al consiliului de administraţie şi al comitetului de partid — preconizînd recuperarea pierderilor provenite din depăşirea preţului de cost cel mai tîrziu pînă la 30 septembrie. Aşadar, „preocupare“ a existat, dar cu ce s-a soldat ea ? Fireşte, dacă activitatea combinatului ar fi mar­cat revirimentul scontat, nimeni n-ar putea pune acum la îndoială efica­citatea acţiunilor întreprinse de co­mitetul municipal de partid, a stu­diilor, deplasărilor, şedinţelor, pla­nurilor de măsuri... Persistenţa unor deficienţe grave în activitatea com­binatului, în ciuda „preocupării sus­ţinute" de care ni se vorbea la mu­nicipiu, ridică însă cîteva probleme : De ce a fost nevoie să se revi­nă mereu cu alte şi alte hotărîri asupra aceloraşi aspecte ale muncii ? Nu cumva la aceasta a con­tribuit tendinţa birocratică de a limita cunoaşterea realităţilor doar la faptele transmise de intermediari, la cele aflate din rapoarte şi infor­mări, fără un control efectiv, însoţit de un ajutor competent, operativ ? Fireşte, ne referim nu la necesi­tatea unui control administrativ, ci a unui control cu caracter politic, rea­lizat prin mijloace specifice activităţii de partid şi menit să determine mo­bilizarea colectivului la îndeplinirea în condiţii optime a sarcinilor de plan, ridicarea nivelului de conştiinţă al salariaţilor, crearea unei puter­nice opinii de masă combative împo­triva manifestărilor de indisciplină, risipă etc. — Nu contest cîtuşi de puţin utili­tatea diferitelor situaţii, informări care ni se cer de către organele lo­cale de partid — ne spunea tov. Gheorghe Trif, secretarul comitetului de partid din combinat , ele consti­tuie un mijloc de control, de cunoaş­tere, de apreciere a stărilor de lu­cruri, cu condiţia, fireşte, să nu fie prea multe şi să nu fie privite ca un scop în sine. Iată, de la municipiu ni s-au cerut un şir de situaţii. Ce­ fă­ceau insă cu ele nu ştiu ; la ce au folosit n-am putut afla. Combinatul trimite organelor de statistică, pre­cum şi celor locale de partid destule situaţii detaliate privind stadiua­rea­ viaţa de partid­ izării indicatorilor de plan. De ce să se ceara comitetului de partid, în le­gătură cu aceleaşi aspecte, alt noian de hîrtii ? Nici nu se asigură o mai bună informare, iar un şir de oa­meni sunt absorbiţi cu întocmirea, re­facerea, citirea a tot felul de hîrtii... In fond, limitarea controlului comi­tetului municipal de partid asupra organizaţiei de la Combinatul de materiale de construcţie doar la... achiziţionarea de rapoarte, situaţii informaţionale, statistici denotă că aici nu sunt înţelese pe deplin me­nirea organizaţiei de partid, funcţia şi atribuţiile ei politice. In acelaşi timp, o asemenea practică împinge organizaţiile de partid la o activitate scriptologică. Credem că este semnificativ — pentru a întări aceste observaţii — un „fapt divers" petrecut în z­ele ce au urmat calamităţilor naturale din primăvară, atunci cînd organiza­ţiile de partid, colectivul combinatu­lui îşi înzeciseră eforturile spre a li­vra cantităţi suplimentare de ciment pentru localităţile sinistrate. Şi iată că, venit să analizeze unele aspecte ale muncii organizatorice, un colec­tiv al comitetului municipal de partid a socotit că era momentul cel mai potrivit pentru a-şi concretiza „aju­torul pe teren" solicitînd tot felul de situaţii, relaţii, frunzărind dosare. „Au venit, au plecat, nici pînă as­tăzi nu ştim ce au vrut şi ce au con­statat" — ni se spune. Intr-adevăr, la ce şi cui vor fi fo­losit situaţiile colecţionate cu zel ar­­hivistic de la combinat ? Relatîn­­du-ne despre activitatea comisiei e­­conomice a comitetului municipal de partid, tov. Victor Banţa şi Ioan Coa­nă, activist al comisiei, scot din ser­tare mai multe dosare cuprinzînd in­formări, studii, referate. Iată una dintre ele : „Informare privind mo­dul cum se utilizează capacităţile de producţie...“. Consultăm cele 14 file ale informării , tabele şi iar tabele tic­site de cifre. Examinîndu-le mai a­­tent, constaţi că nu reprezintă altceva decit aşezarea, cap la cap, fără nici o concluzie, fără nici un efort de ana­liză şi interpretare, a tabelelor şi situaţiilor solicitate diferitelor servi­cii din cele două unităţi economice. Poate însă, ne-am spus, acest exemplu tipic de limitare a contro­lului de partid la simpla colecţionare şi încopciere în dosare a diferitelor situaţii reprezintă un caz izolat. Cî­­tuşi de puţin. Iată o altă ilustrare a ceea ce este denumită aici... acţiune de informare a comisiei. Un alt do­sar voluminos. Tematica lui rezultă din prima filă : „La indicaţia comi­tetelor judeţean şi municipal de par­tid, un colectiv format din activişti ai comisiei economice a comitetului municipal a analizat, în perioada 1—15 decembrie 1969, în cadrul com­binatului de materiale de construc­ţie, cauzele care au dus la depăşirea preţului de cost". Tardivă analiză, tardivă alertă după ce pagubele s-au produs și nu mai era altceva de făcut decît înre­gistrarea efectelor negative ! Poate însă concluziile lor să fi folosit pen­tru a preveni repetarea unor aseme­nea anomalii în 1970 ? Nici atît. Eficacitatea studiului rezultă clar din faptul că, numai după patru luni, sub presiunea deficienţelor care se men­ţineau, comitetul municipal de par­tid s-a văzut nevoit să analizeze din nou cauzele depăşirii preţului de cost cu 9,1 milioane de lei (deci agrava­rea deficienţelor faţă de situaţia anu­lui trecut) şi măsurile ce se impu­neau pentru redresarea situaţiei. Aşadar, noi planuri de măsuri, res­ponsabilităţi şi termene : „pînă la 30 septembrie se va lichida depăşirea preţului de cost". Dar iată, la jumă­tatea lunii septembrie, volumul aces­tor pierderi era încă încărcat cu 5,4 milioane lei. Privim din nou dosarul voluminos, cuprinzînd studiul efectuat la sfîrşi­­tul anului trecut — munca de două săptămâni a unui colectiv venit aici „să ajute la îndreptarea lucrurilor". O uriaşă cantitate de muncă, de energie irosite zadarnic ! Iată, numai pentru situaţia utilizării utilajelor conducătoare a fost nevoie de un cearşaf de hîrtie, care, desfăşurat, acoperă biroul tovarăşului V. Banţa. Cît timp, cîtă muncă pentru comple­tarea tuturor rubricilor : 47 pe verti­cală şi 121 pe orizontală , circa 5 600 de pătrăţele albe au trebuit să fie completate cu atîtea cifre statistice ! Sesizînd probabil întrebarea pe care intenţionăm s-o punem, tov. Ioan Coană arată că a întocmit sin­gur această situaţie, fără a răpi din timpul altora. Dar cît preţ a pus pe timpul său de lucru, cu cîte cadre tehnice a stat de vorbă spre a colecta şi contabiliza acea puzderie de cifre ? Şi pînă la urmă, la ce a folosit aceas­tă muncă ? „Să avem o imagine...“. Dacă e vorba de imagine, singurul lucru pe care ea îl arată este, în a­­cest caz, tendinţa de birocratizare a muncii de partid. Mai trebuie oare precizat că rostul studiilor, al anali­zelor nu este de „a fotografia" lipsu­rile, a înşira constatativ ceea ce nu merge, ci de a dezvălui cauzele nea­junsurilor şi a preciza metodele cele mai eficace de înlăturare a aces­tora. Intre acestea, preponderente tre­buie să fie, bineînţeles, metodele mun­cii politice, vizînd întărirea responsa­bilităţii, ordinii şi disciplinei la fie­care loc de muncă, creşterea forţei de înrîurire a exemplului personal al comuniştilor, statornicirea unui climat favorabil largii manifestări a iniţia­tivei şi capacităţii creatoare a fiecă­rui salariat, combaterii energice a tendinţelor de împăcare cu neajunsu­rile, ca şi alte aspecte, care nu pot fi soluţionate prin metode administra­tive. Un sprijin direct, consistent, în desfăşurarea muncii politice va fi cu atît mai binevenit şi mai eficient cu cît activitatea vie, dinamică — elibe­rată de tarele formalismului și tendin­țelor birocratice — va deveni prepon­derentă în stilul de muncă al Comi­tetului municipal de partid Tg. Jiu. Constantin MORARU Mihail DUMITRESCU Cind să pornesc din faţa Consiliului popular Bu­zău, a apărut in faţa maşi­nii un fumător şi m-a ru­gat să-l duc şi pe dumea­­lui pină la Simileasca. La un moment dat, uitindu-mă prin oglinda retrovizoare, am văzut un loc de pasa­ger două cizme cu tocurile in sus şi cu virfurile în­dreptate spre mine. Puţin speriat, am întrebat: — Chiar in Simileasca coborîţi ? — La întreprinderea de industrie locală „Flacăra", mi-a răspuns de sub ban­că vocea stăpinului celor două cizme. In faţa întreprinderii am oprit. Fumătorul a cobo­­rit, mi-a mulțumit și a pornit in mii­ni spre poartă. — Ascultă... am strigat eu după cele două cizme. Dar s-au făcut nevăzute după o clădire. M-am uitat la firmă și, intr-adevăr, era sediul în­treprinderii de industrie lo­cală. Am­ intrat in vorbă cu portarul, care părea normal. — A trecut un tovarăș pe aici, cine era ? — Cum cine ? Era tova­rășul Aristide. — Care Aristide ? Bri­­and ? — Tovarășu’ ! Nu mă lua pe mine cu istoria cu Bri­­and ! A fost tovarășu’ Aris­tide Marin, tovarășu' di­rector Aristide. — Dar de ce mergea in miini ? — Așa lucrează aici con­ducerea. Pe dos. Stind de vorbă cu porta­rul, mi-am aruncat privirile prin întreprindere. Nu ştiu dacă sunteţi la curent, dar de curind s-au construit nişte autoateliere utilate cu strung, staţie de în­cărcat acumulatoare, in­stalaţie de suduri e­­lectrică şi multe alte us­tensile. Un asemenea au­toatelier costă peste un sfert de milion. Ei bine, spre un astfel de autoate­lier nou-nouţ s-au repezit cîţiva oameni şi, cit ai zice peşte, l-au descompletat. — De ce descompletaţi autoatelierul ? — i-am în­trebat pe descompletatori. — Avem nevoie de strung. II montăm... — Dar era montat ? — Avem nevoie şi de ma­şină. Cărăm cu ea mun­citori de la Buzău la Cer­­năteşti şi invers. — Merge şi invers . — Dac-o întoarce la Cer­­năteşti. Grozavi oameni ! Au ne­voie de un strung şi de un autobuz ori camion şi cum­pără un autoatelier. Un autoatelier modern, care costă o avere şi care un­deva ar fi necesar aşa cum­ a fost conceput. Dar asta nu-i nimic. Era pauza de prinz şi, făcind cîţiva paşi prin întreprindere, imi a­­trage atenţia un postament de beton armat, înalt cam cît un apartament cu 2 ca­mere, confort III. Pe beton săpase cineva următorul text : „Acest beton va fi spart de Dragomir Ștefan“. — Cînd a fost turnat be­tonul ăsta ? — Abia s-a uscat ca lu­mea. — Şi daci s-a uscat ca lumea, de ce să-l spargă Dragomir 7 — Fiindcă a mai spart betoane d-astea abia us­cate. Şi mai are de spart. Ştiţi, aici s-a făcut o hali pentru fabricarea înlocui­torilor de cărămidă. — Şi 7 — Betoanele astea erau turnate pentru agregatele necesare. Dar cind au fost gata montate agregatele s-au răzgindit. Acum re­profilează hala pe plăci de gard și spalieri. — Dacă ar fi făcut-o de la început pentru fabrica­rea de șpalieri, acum n-ar mai fi avut Dragomir ce lucra. Așa e . — Ba ar fi avut. Drago­mir ăsta are de lucru aici toată viaţa. Uitaţi, vedeţi hala aia ? — O văd. — Şi aia trebuie repro­filată... Ştiţi, aici se făceau nişte stilpi electrici din be­ton. Ii turnau oamenii a­fară. Li s-a făcut milă de muncitori şi după multe de­mersuri s-a aprobat con­strucţia halei. Au făcut hala.. — Şi acum de ce trebuie să se reprofileze ? — După ce s-a dat apro­bare pentru hală, după ce au pus-o pe picioare, le-a scos Bucureştiul stilpii din plan. Norocos om Dragomir ăsta ! Am mai făcut ciţiva paşi prin „Flacăra“ (stinsă de bani) şi văzind nişte in­stalaţii noi care erau „de­pozitate" după sistemul I.C.M. (întreprinderea asta se ocupă cu fierul vechi) am întrebat: — Asta ce mai e 7 — O­glindă. Un fel de săpător cu mai multe cupe. — Dacă e săpător de ce nu sapă 7 — E nou. A fost adus in '69 din străinătate. A lu­crat cîteva luni... — Și a obosit 7 — Aici la noi nu sint condiții de lucru pentru el. Mai mult încurcă. — Dacă încurcă de ce-aţi mai adus maşina, de ce s -a băgat valută in ea 7 O daţi acum pe mina lui Dragomir 7 De ce se lucrea­ză aici cu picioarele 7 — Pentru că mîinile sint ocupate pentru mers. Şi mergind eu aşa prin întreprindere, mă izbesc nas în nas cu tovarăşul Aristide. Acum mergea intr-o mină pentru că cu cealaltă işi scosese pălăria să mă salute. — N-am ştiut că sinteţi de la... şi veniţi in con­trol. Mulţumit de ce-aţi constatat in întreprinde­rea noastră 7 — Puteaţi să faceţi şi mai mult. — De pildă 7 — Nişte tuburi de cana­lizare cu orificiul exte­rior. — Ne-a şi sosit maşina de tuburi din străinătate. — Există o astfel de ma­şină . Unde-aţi găsit-o 7 — Ea face tuburi nor­male. Dar o reprofilăm noi. — Aşa da. Ce mai aveţi în perspectivă 7 — O fabrică de borca­ne şi damigene. Trebuie să trimitem urgent 87 de oa­meni la specializare pe timp de 6 luni. — Şi ce surpriză o să ne oferiţi la fabricarea aces­tor borcane şi damigene 7 Le faceţi din lemn de brad şi fără posibilitate de um­plere şi evacuare 7 — Normale. — Atunci unde e surpri­za 7 Normale le poate fa­ce oricine. — Unde e surpriza 7 Ia­t-o : pentru 1971 am în planul de producţie 1 131 000 lei damigene şi borcane. Reţineţi ! Pentru 1971. — Am reţinut. — Acum sintem­ aproape de sfirşitul lui ’70 şi pro­iectul pentru construirea fabricii încă nu e gata. Proiectul ! O să ne vină proiectul în ‘71, o să ne a­­pucăm de construcţia fa­bricii. In ’72 o să fim gata. — Şi cum o să realizaţi planul de 1 131000 la bor­cane şi damigene în 1971, dacă fabrica va fi gata in 72 7 — Ne descurcăm noi. — Le croşetaţi 7... Dar, apropo de reprofilare : după ce-o să fie gata fabrica de borcane şi damigene, n-o să fie pericol de repro­filare . Să vă scoată din plan damigenele şi bor­canele şi să vă dea să fa­ceţi tirbuşoane, curse de şoareci ori calapoade şi halva . — S-ar putea. Doar avem specialiști in reprofilări. — Știu Nea Dragomir... P. S. Mă simt dator să atrag atenția citi­torilor că în foileto­nul ăsta am cam exa­gerat ceva pe la în­ceput. Tovarăşul di­rector Marin Aristide nu e fumător şi nu poartă cizme. De ce merg unii din Buzău in minm­ foileton de Nicuţă TĂNASE 4 756 900 lei , aceasta este valoa­rea mărfurilor alimentare refuzate de către organizaţiile şi în­treprinderile comerciale in trimes­trul trecut. Cauzele refuzurilor ? In 92 la sută din cazuri este vorba de respingerea unor mărfuri cu defi­cienţe de calitate propriu-zise, res­tul refuzurilor fiind datorate lipsu­rilor privind aspectul comercial. Iată cîţiva dintre „campionii“ li­vrărilor de mărfuri necorespun­­zătoare : întreprinderea de pa­nificaţie­ Buzău livrează (către O.C.L. Alimentara) pîine arsă, a­­platizată, crăpată , în valoare de peste 80 de mii lei . Steagul Roşu- Bucureşti expediază (către I.C.S. Alimentara Cluj) figurine glasate cu gust rînced — peste 6 000 lei , fără a respecta normele şi clauzele contractuale. Fabrica de conserve Valea Roşie a livrat (beneficiarilor din întreaga ţară) produse cu gră­simi sub limită, rîncede, — în va­loare de zeci de mii de lei. „Clasamentul“ în­tocmit de specia­liştii Ministerului Comerţului Inte­rior continuă cu numeroase alte e­­xemple. Toate a­­testă că normele interne, standar­dele au fost ade­sea încălcate. Cum şi-a exerci­tat funcţiile — stabilite prin lege — controlul teh­nic de calitate ? Fabrica de con­serve Fetești, un obiectiv industrial nou, recent în­scris pe harta e­­conomică a țării. Acest fapt — la care se adaugă, desigur, tehnolo­gia modernă, de mare productivi­tate — ne-ar duce la gîndul că toate produsele ce ies pe poarta fabricii sunt de cea mai bună calitate. Dar... (mai există din păcate şi un dar) în urmă cu cîteva zile, unul din inspectorii direcţiei teritoriale pen­tru controlul calităţii a oprit livra­rea a 13 tone de mazăre boabe la cutii, produse aici, şi a dispus des­cărcarea vagonului pregătit pentru expediţie. Motivul ? Unii recipienţi erau bombaţi, iar alţii pur şi sim­plu explodaseră. Fenomenul, bi­necunoscut specialiştilor, este da­torat declanşării unor reacţii chi­mice între componentele produsu­lui, ca urmare a desfăşurării in­corecte a unor faze ale procesului de producţie. Ne-am adresat direc­torului fabricii, Grigore Andrei, so­­licitîndu-i explicaţii. — Să ştiţi — ne-a spus dînsul — că tovarăşul inspector n-a avut dreptate să oprească livrarea, pro­dusele erau bune. Noi l-am ascul­tat, am descărcat vagonul, dar n-avea dreptate. Aşa o fi, ne-am spus, deşi n-am Înţeles de ce a mai fost oprită li­vrarea şi descărcată marfa, de vre­me ce conservele erau „bune“, iar inspectorul „n-avea dreptate“. Am pornit prin fabrică, Însoţiţi de şeful compartimentului C.T.C. Prima constatare : în secţiile de producţie domnea dezordinea ; pentru a trece, a trebuit să ocolim sacii de sare sparţi, cu conţinutul răspindit pe jos, să facem un adevărat slalom printre ambalajele aranjate... alan­dala. A doua constatare : magazia de produse finite ne-a primit încă de la intrare cu un „parfum“ de conserve stricate ; în lăzi şi în sti­ve se aflau sute de recipienţi bom­baţi şi explodaţi sub presiunea ga­zelor emanate de conţinutul depre­ciat. Ne oprim la aceste observaţii menţionînd că ele sînt similare cu cele constatate de inspectorul de la I.G.S. şi contestate de directorul fabricii. — Ştiţi — ne-a spus din nou dîn­sul — asemenea accidente se dato­­resc faptului că avem numeroşi lucrători şi controlori tineri. Dar oare tinereţea este incompati­bilă cu producerea unor mărfuri conform standardelor ? Vîrsta con­tează sau modul cum e organizat, condus şi supravegheat întregul pro­ces de producţie ? Nu cumva dezor­dinea din secţii, lipsa simţului gos­podăresc şi mentalitatea greşită a conducerii au urmări directe asu­pra sistemului de control, favorizînd superficialitatea şi scăderea exi­genţei ? Valea Roşie. Spre deosebire de durata ei din Feteşti, această fa­brică ne-a făcut o adevărată de­monstraţie a ceea ce înseamnă o gospodărire bună. Magaziile de pro­duse finite — deşi neîncăpătoare şi fără a avea condiţii de depozitare dintre cele mai bune — adăposteau mii de cutii şi borcane de conserve de calitate corespunzătoare. Dar... (căci şi aici e un dar), după cum aminteam la început, producătorii din Valea Roşie au refuzuri de marfă — numai intr-un trimestru ! — de zeci de mii de lei ! Sînt doar cîteva zile de cînd fabrica şi-a „re­tras“ produsele necorespunzătoare sortate in depozitele I.C.R.A.-Bucu­­reşti. Rezultatul : peste 11 000 de cutii cu mazăre boabe depreciate­­ (cifra ne-a fost furnizată de labo­ratorul I.C.R.A.). Am constatat la faţa locului că amîndouă fabricile amintite dispun de o dotare modernă, de toate con­diţiile materiale pentru executarea unor produse superioare, că există compartimente C.T.C. care pot asi­gura controlul pe toate fazele de producţie. Cu toate acestea, după cum am văzut, parametrii calitativi nu sunt întotdeauna respectaţi. Cu ajutorul specialiştilor, am reu­şit să aflăm unde s-au produs fi­surile (comune celor doi producă­tori, cît şi altora) în sita protectoare a controlului. Recipienţii folosiţi nu sunt întotdeauna etanşi, deşi C.T.C.-ul are obligaţia de a opri la poarta fabricii materialele care nu respectă cerinţele impuse de normative. Sortarea materiilor pri­me se­­ face adesea necorespunză­tor : ele se introduc in producţie spălate insuficient, veştede sau de­preciate, fără a fi oprite la punctul de control. Practic, mecanismul de control permite efectuarea u­­nei sortări superficiale. Maşini­le de închidere a capacelor recipienţilor sunt uneori prost re­glate sau defecte, sterilizarea pro­duselor nu se face întotdeauna la temperatura şi cu durata prevăzu­tă ; asemenea anomalii se petrec fără a atrage intervenţia controloru­lui desemnat să supravegheze fazele respective. La toate acestea se mai adaugă şi cazurile când controlul final nu reuşeşte să depisteze măr­furile necorespunzătoare înainte de a ieşi pe poarta fabricii. Legea privind asigurarea şi con­trolul calităţii produselor stabileşte în mod expres că organul de con­trol tehnic de calitate răspunde de organizarea controlului producţiei pe toate treptele de fabricaţie. Tre­buie să recunoaştem că la fabricile în discuţie legea a fost respectată doar... în princi­piu. Pentru a-şi îndeplini funcţi­ile, compartimen­tele de control dispun de puteri depline : ele au dreptul de a in­terzice ieşirea pe poarta fabricii a produselor neco­respunzătoare. In cursul investiga­ţiilor noastre n-am auzit ca măcar un singur lot să fi fost oprit de controlorii fa­bricilor. In toate cazurile analizate, nerespectarea pa­rametrilor cali­tăţii a fost semna­lată abia de co­merţ sau de alte organe de control. Aceasta dovedeşte că — deşi func­ţia de control se înfăptuieşte, în prezent, în cadrul unei scheme or­ganizatorice adec­vate — superfi­cialitatea şi lipsa de exigenţă a lucrătorilor din compartimentul de calitate compro­mit exercitarea acestei funcţii pe parcursul unor faze ale producţiei. Desigur, problemele calităţii pro­duselor evidenţiază rolul covîrşitor al calificării corespunzătoare, al te­meinicei pregătiri profesionale. A­­minteam mai înainte „opinia“ direc­torului fabricii de la Feteşti, care în­cerca să pună sub semnul identi­tăţii tinereţea cu lipsa de califica­re. Tovarăşul director uită însă rolul hotăritor al conducerii în ri­dicarea nivelului de pregătire pro­fesională — atît a controlorilor, cit şi a celorlalţi lucrători. Ale­gerea cutiilor cu etanşeitate bună de celelalte, a morcovului uscat de cel sănătos, citirea unui termome­tru sau a unui ceas nu necesită o specializare ultrainaltă, dar ignora­rea unor asemenea cerinţe foarte simple are consecinţe nefaste pen­tru calitatea produselor finite. Asigurarea condiţiilor necesare fa­bricării unor produse superioare trebuie să constituie o preocupare de bază a tuturor celor care diri­jează, îndrumă sau conduc nemijlo­cit producţia şi desfacerea mărfuri­lor. Este absolut necesar ca toţi fac­­­­tori interesaţi să-şi concentreze e­­forturile pentru a asigura funcţio­narea eficientă a controlului tehnic de calitate, pentru a exclude posi­bilitatea apariţiei pe piaţă a unor produse de calitate necorespunză­toare. George POPESCU Controlorii de calitate, coautori la o invenţie MAZĂREA... EXPLOZIVĂ 9 vj N AMITS * I iv w yi 91 ci • » Noua autogara din Tîrnăveni Foto : S. Cristian SCINTEIA — sâmbătă 26 septembrie 1970 Invitaţie la „Transilvania“ O unitate cu specific local, cu sa­loane mobilate şi decorate în stil năsăudean şi someşean, unitate care se bucură de un bun renume printre consumatorii clujeni: restaurantul „Transilvania“. Aici se pot servi preparate ale bucătăriei ardeleneşti, printre care antricot de văcuţă so­meşean şi cotlet de porc , la Sighet, la care se adaugă pîine rumenă, scoasă pe loc din cuptorul aflat în incinta localului, şi vinul casei, din pivniţele „Someşul“. „Vitadulci“-Cluj Acesta este numele întreprinderii de alimentaţie publică din Cluj. „Vi­­tadulci" este prezentă cu produsele sale în toate cofetăriile oraşului, asi­­gurînd zilnic 15 sortimente. Pornind de la constatarea că în unele cazuri consumul prăjiturilor preparate după reţete obişnuite este contraindicat, cofetarii de la I.A.P. „Vitadulci“. In colaborare cu specia­liştii unei clinici medicale din loca­litate, au experimentat şi pus în vîn­­zare 18 sortimente dietetice : înghe­ţate, prăjituri şi cafea , preparate cu zaharină. Hepaticii, de exemplu, pot consuma fără nici o teamă pră­jituri cu albuş de ou (fără gălbenuş) — batoane cu brînză de vaci, arle­chin, plăcintă cu mere etc. De ase­menea, pentru bolnavii de inimă şi de rinichi se prepară diferite prăji­turi fără sare, în compoziţia cărora intră cantităţile de grăsimi prescrise de medici. Pentru micii consumatori „Vi­tadulci“ a deschis cofetăria „Trei ie­purași“, cu preparate rndicate pentru copii.

Next