Scînteia, ianuarie 1971 (Anul 40, nr. 8655-8683)
1971-01-26 / nr. 8678
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Un trofeu de... aur Nu este bine să vinzi blana ursului din pădure. De aceea vînătorii de la A.J.V.P.S. Covasna au hotărît să dovedească, pe concret, valoarea trofeelor existente pe fondurile lor de vinătoare. Şi astfel, pe fondul de la Vlăduţ a fost împuşcat, nu cu mult timp în urmă, un urs de o mărime puţin obişnuită. Supus măsurătorilor, acesta s-a dovedit a fi, intr-adevăr, un exemplar deosebit de preţios, care întrunind nu mai puţin de 381 de puncte CIC, egalează recordul mondial al trofeelor de urs — record care aparţine tot ţării noastre. Un exemplar care, după cum afirmă specialiştii, înseamnă aur la orice expoziţie cinegetică. Arhiva de pe şosea De la o vreme, obţinerea unui act de arhivă de la U.E.I.L. Brezoi constituia un adevărat calvar pentru solicitanţi. De ce ? Intimplarea de mai jos este mai edificatoare decit orice răspuns. Intr-una din zilele trecute, pe o distanţă de circa 300 de metri, şoseaua Brezoi-Voineasa a fost „pavată“ cu tot felul de documente ale acestei unităţi: devize de construcţii, foi de transport, carnete de inventar şi recepţie, state de plată, structura fondului de salarii, a preţului de cost, state de funcţiuni, situaţia producţiilor lunare etc., etc. Documentele in cauză urmau să fie mutate de la Mălaia la Brezoi. Dar cum nimeni dinconducerea unităţii n-a fost curios să vadă cum se face această treabă, o bună parte din arhivă nici n-a mai ajuns la destinaţie. In acest caz, fiind vorba de acte, credem că forurile de resort vor lua şi ele act faţă de o asemenea atitudine, administrind celor vinovaţi sancţiunile corespunzătoare. Hoţul se numea... neglijenţă Anul trecut, miliţia municipiului Reşiţa a primit o adresă din partea conducerii întreprinderii judeţene de construcţii-montaj Caraş-Severin, prin care se semnala că, de la depozitul de materiale de instalaţii, a dispărut un rezervor cilindric cu o capacitate de 10 000 litri. Organele de miliţie şi procuratura au început de îndată cercetările. Dar rezervorul nu era de găsit nicăieri ! După aproape 9 luni de la primirea reclamaţiei, iată că rezervorul este găsit la... Anina. Fusese instalat la baia puţului nr. 1 de la întreprinderea minieră din localitate, chiar de către şantierul 103 Moldova Nouă — şantier ce aparţine întreprinderii reclamante. Numai că, din greşeala unui funcţionar, se omisese emiterea bonului de consum. „Hoţul“ se numea, aşadar, neglijenţă. Dincolo de hazul unei atare intîmplări, măsurile de rigoare, se impun. Nu de alta, dar în felul acesta, s-ar putea să dispară întreaga întreprindere. De la o sentinţă la alta Instanţa işi spusese cuvintul. Rămasă definitivă, sentinţa pronunţată de ea trebuia executată. Iată insă că executorul judecătoresc, Ion Arominesei, de la judecătoria din Oradea, era de altă părere. Stind de vorbă cu Ileana Miclăuş, pe care o interesa neindeplinirea sentinţei pronunţate, dumnealui a încercat să o convingă că ar şti o anume cale pentru a preface hotărîrea respectivă, referitoare la o problemă de spaţiu locativ, intr-o simplă literă moartă. Se ridica doar un singur „dacă“. Exact in momentul in care il considera rezolvat, strecurindu-şi în buzunar suma pretinsă, omul legii a fost invitat să scoată banii pe masă. Acum îl aşteaptă şi pe el o sentinţă. Care nu va rămine nici ea neexecutată. „Recital“ suspendat Copleşit ce propriul său „anonimat“, zugravul Vasile Semereczki din Baia Mare, str. Garoafei 67, s-a decis să dea, la Cărei, o „lovitură de teatru“ care să facă senzaţie. Invingîndu-şi tracul cu cine ştie cite pahare de alcool, a intrat în locuinţa lui Mihai Toth (str. Duzilor 79) pe care l-a somat să-i asigure condiţii pentru a pune în scenă o idilă amoroasă. A pătruns într-o cameră, după care, deziluzionat, s-a urcat pe... acoperiş, de unde, ca un brav cascador, a sărit în curtea vecină, procurîndu-şi un ciomag. Actul al doilea al recitalului a început spectaculos în stradă, unde „eroul“ a făcut zob geamurile de la vreo opt case. Dar cînd să se îndrepte spre a noua, un grup de „spectatori entuziaşti“ l-a îmbrăţişat frenetic predîndu-l organelor de miliţie. Pentru magistralul „recital“, Vasile Semereczki a fost „distins“, prin procedură urgentă, cu şase luni închisoare. Rubrică redactată de : Dumitru TÎRCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" TESTUL DE EFICIENŢĂ AL ŞEDINŢEI DE PARTID Cadru organizat de dezbatere a problemelor majore, de confruntare a părerilor şi de adoptare, pe baza experienţei colective, a unor hotărâri temeinic fundamentate — şedinţele, adunările, consfătuirile reprezintă un mijloc eficient de atragere a membrilor de partid la o participare activă la viaţa organizaţiei, o şcoală de educaţie comunistă, de către a răspunderii partinice. Bineînţeles, cu condiţia ca şedinţele să nu fie privite ca un scop în sine, ci sa se soldeze cu efecte practice. Investigaţia întreprinsa la Uzina „1 Mai“ din Ploieşti a urmărit să analizeze tocmai acest aspect esenţial — şi anume eficienţa şedinţelor de partid. Asistind la unele şedinţe, răsfoind procesele verbale a zeci de adunări generale ale organizaţiilor de bază, ale plenarelor comitetelor de partid, citind rapoartele şi referatele prezentate, urmărind aplicarea planurilor de măsuri, am constatat că multe birouri ale organizaţiilor de bază sunt preocupate să imprime şedinţelor o mai mare eficienţă. La secţia mecanică I, în adunările generale ale organizaţiilor de bază au fost dezbătute cele mai acute probleme ale organizării producţiei : folosirea timpului de lucru, disciplina in producţie, calitatea produselor. Desfăşurate in spiritul exigenţei partinice, avind un pronunţat caracter de lucru, dezbaterile s-au soldat cu măsuri practice a căror aplicare a contribuit la îmbunătăţirea activităţii. Relevind aportul adunărilor de partid la mobilizarea colectivului, in soluţionarea problemelor economice majore de la secţia amintită ca şi de la remorci, secretarul comitetului uzinal de partid, Toma Oprea, sublinia că efectele practice ale adunărilor de partid sunt nemijlocit legate de tematica lor, de măsura în care ele sunt orientate spre problemele majore de actualitate. La aceasta se adaugă „tonul“ pe care referatul, raportul sau informarea prezentată 11 imprimă discuţiilor — arăta în concluzie interlocutorul. Intr-adevăr, prima condiţie a reuşitei constă în buna pregătire a adunării de partid, in întocmirea cu spirit de răspundere a documentelor ce vor fi supuse dezbaterilor. Or, tocmai in acest domeniu am întîlnit aci cazuri frecvente de formalism. Comitetul de partid de la secţia sape de foraj prevăzuse în planul său de muncă o analiză a felului in care organizaţiile de bază se îngrijesc de economisirea metalului. Aşadar, o temă judicios aleasă, de incontestabilă utilitate practică. Cu condiţia, fireşte, ca referatul ce urma să fie prezentat de comitetul de partid să analizeze temeinic stările de lucruri din ateliere, de la fiecare loc de muncă, să critice tendinţa de neglijare de către unele organizaţii de bază a acestei sarcini economice majore, intr-un cuvint să spună lucrurilor pe nume. Aşteptările au fost însă înşelate datorită faptului că referatul întocmit de un singur tovarăş, fără consultarea celorlalţi membri ai comitetului, s-a limitat să înşire pe multe pagini generalităţi despre politica economică a partidului, la care se adăugau critici adresate în exclusivitate Centralei de utilaj petrolier şi ministerului tutelar. In schimb, nici o vorbă despre rezervele din secţie, despre răspunderea organizaţiilor de bază, a cadrelor tehnico-administrative din uzină in depistarea a noi resurse de economisire a metalului. Nu e de mirare că de pe urma unei asemenea şedinţe lărgite nu s-a putut încropi nici măcar un plan de măsuri. La secţia II mecanică am întîlnit cazuri cînd temele puse în dezbaterea adunărilor de partid erau pur şi simplu copiate după planurile de muncă din anul precedent. O asemenea întocmire a tematicii, un „stil de şapirograf“ — duce evident şi inevitabil la şablonizarea activităţii. In una din lunile anului trecut în planurile celor cinci organizaţii de bază din secţie se prevăzuse aceeaşi analiză ca şi cea efectuată de comitetul de partid : îndeplinirea planului pe semestrul I şi sarcinile de producţie pe viitoarele luni. Intrebindu-1 pe secretarul comitetului de partid, tov. Petre Mihai, cum se face că deşi in fiecare sector se ridică alte aspecte acute specifice (la atelierele de prelucrare — îndeosebi folosirea timpului de lucru, iar la montaj ( calitatea muncii etc.) birourile organizaţiilor de bază copiază tema din planul de muncă al comitetului de partid, interlocutorul ne-a destăinuit cu sinceritate că, de fapt... şedinţele prevăzute în planurile de muncă ale organizaţiilor de bază uneori nici nu au loc, considerîndu-se însă că s-au ţinut, intrucît toţi membrii de partid au participat la dezbaterea pe secţie. Iată pină unde ajunge formalismul ! viaţa de partid Este, aşadar, de înţeles slabul interesat care sînt urmărite de participanţi discuţiile la modul „de toate pentru toţi“. Tov. Mihai Stoian, membru al biroului comitetului uzinal de partid, s-a referit in această ordine de idei la o consfătuire organizată de comitetul sindicatului în legătură cu o problemă de cea mai stringentă actualitate : reducerea rebuturilor. Numai că in loc să se vorbească despre cauzele care fac ca in uzină rebuturile să se menţină la o cotă ridicată, despre mijloacele practice de remediere a acestei stări de lucruri, s-a vorbit ore in şir despre... utilitatea şi necesitatea lichidării rebuturilor, ctit pe ansamblul economiei naţionale, cit şi pe judeţ. Nu e de mirare că după o asemenea „consfătuire de lucru“ situaţia a rămas neschimbată. Aşadar, aproape un an lucrurile s-au tot analizat pentru ca la sfîrşitul anului trecut să se înregistreze un nivel al rebuturilor la oţel în valoare de 245 milioane lei (superior anului precedent). La fontă piesele rebutate totalizează 235 tone. Lipsa de ecou, de forţă de înrîurire a unor referate — după cum ne-a relatat redactorul-şef al ziarului de uzină, Vasile Sandu— a fost convingător ilustrată de un material (pe care l-am lecturat şi noi) în legătură cu însemnătatea întăririi disciplinei in producţie. Aveai impresia că textul cuprinde fragmente dintr-un tratat de etică sau dintr-o prelegere universitară. Ferindu-se să „supere“ pe cineva, să relateze daunele aduse de diferitele cazuri concrete de încălcare a disciplinei muncii, să-i numească pe cei vinovaţi de asemenea abateri, referatul a plutit în nori, reuşind să aducă asistenţa într-o stare de acută toropeală. Evident că, in asemenea condiţii, nici secretarii organizaţiilor de bază, nici şefii de ateliere, nici inginerii şefi coordonatori ai diferitelor secţii, nici alţi nemembri de partid nu s-au simţit înclinaţi să pună degetul pe rană. Formalismul care şi-a pus amprenta pe aşa-zisa pregătire a adunării a dus la irosirea timpului a sute de participanţi la şedinţă. — Păcat că la noi pierderea flagrantă de timp încă nu este blamată aşa cu se cuvine — ne spunea ing. Dumitru Nistor, directorul general al Centralei de utilaj petrolier. Am mai spus-o de altfel la o discuţie purtată în cadrul biroului comitetului judeţean de partid : excesiva reţinere a cadrelor de bază, ca şi a muncitorilor în şedinţe, analize şi consfătuiri soldate cu rezultate minime are efecte negative asupra producţiei, a întregii activităţi economice. Trebuie stabilit cu mai mare discernămint cînd, în ce problemă se impun dezbateri, iar cînd e intr-adevăr nevoie să le organizăm temeinic şi să ne ingriji ca ele să se încheie cu măsuri a căror aplicare să fie riguros controlată. Nu se poate ca mai mult să stăm şi să discutăm decit să facem treabă... Deşi, teoretic toată lumea e de acord cu acest adevăr, în uzină fiecare aşteaptă ca lucrurile să se îndrepte de la sine. Tovarăşul Toma Oprea, secretarul comitetului uzinal de partid, relatindu-ne despre şedinţe în care se vorbeşte mult, dar nu se stabileşte nimic precis, arăta : „Efectul unor asemenea «colocvii platonice» este cu atît mai dăunător cu cit potopul vorbăriei îneacă propunerile concrete, preţioase ale unor membri de partid. Şi atunci omul, văzînd că vorbeşte degeaba, renunţă să-şi mai spună părerea. Aşa se explică de ce la unele adunări generale de partid iau cuvintul mereu aceiaşi oameni, îndeosebi şefi de secţii, care înşiră o serie de sarcini de serviciu, bine cunoscute şi cu asta... «dezbaterea» s-a încheiat...“ Dacă multe din şedinţele ţinute la uzina „1 Mai“ nu au avut eficacitatea dorită, aceasta reflectă, în bună măsură, şi nivelul îndrumării de către activiştii comitetului municipal de partid. Tematicile adunărilor generale, multe din referatele prezentate au fost cunoscute de către activişti ai comitetului municipal de partid. Era de datoria lor să combată cu fermitate asemenea manifestări de formalism. Pasivitatea manifestată apare cu totul nefirească. Biroul comitetului judeţean de partid Prahova a analizat eficienţa şedinţelor şi adunărilor de partid din unităţile economice, jalonînd cîteva măsuri menite să îmbunătăţească pregătirea şi desfăşurarea lor — şi trebuie spus că unele rezultate ale aplicării lor au început să se vadă. Este vorba acum de a continua eforturile pentru o mai judicioasă orientare tematică, de un control efectiv la faţa locului pentru ca referatele prezentate să aibă un caracter analitic, de o preocupare asiduă pentru ca şedinţele să se încheie cu măsuri practice a căror aplicare să fie riguros urmărită. Constantin CAPRARU corespondentul „Scînteii* In numărul din 14 decembrie 1970 al ziarului nostru s-a publicat un articol in care se relata că, în urma unor sesizări întemeiate, făcute de Constantin Ciocan, salariat al întreprinderii „Nicovala“ din Sighişoara — cu privire la o seamă de abateri grave de la disciplina de plan şi financiară săvîrşite de-a lungul anilor de către conducerea întreprinderii — în loc să se ia măsuri energice, impuse de lege, impotriva celor vinovaţi şi pentru curmarea ilegalităţilor, au fost întreprinse acţiuni cu caracter represiv împotriva autorului sesizărilor. Astfel, el a fost dat în judecată pentru calomnie, de către Mihai Ştefan, directorul general al Centralei industriale de articole casnice, utilaje şi piese de schimb — forul tutelar al întreprinderii, şi condamnat, — aşa cum se va vedea, în mod nedrept — de către judecătoria locală Sighişoara, la amendă penală ; totodată, conducerea întreprinderii i-a desfăcut ilegal contractul de muncă, in timp ce se afla in concediu de boală, neluindu-i în considerare certificatul medical Aceeaşi judecătorie locală Sighişoara, unde cel in cauză a contestat legalitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, i-a respins contestaţia, pronunţînd o sentinţă Împotriva căreia procurorul general a declarat recurs extraordinar. Acestea erau faptele la data publicării articolului amintit. Cum au evoluat lucrurile ? Mai întii, procesul de „calomnie“, împotriva sentinţei de condamnare au declarat recurs atît acuzatul, Constantin Ciocan, cit şi reclamantul, Mihai Ştefan. Cel dinţii, pentru că s-a simţit evident, nedreptăţit, considerind că, prin sesizările sale întemeiate adresate unui organ central, n-a urmărit alt scop decit acela de a contribui la stăvilirea abuzurilor și ilegalităţilor ce se petreceau la întreprinderea in care lucra. Iar reclamantul, deoarece a socotit că, față de „gravitatea faptei“ (sic !), pedeapsa pecuniară dată acuzatului de către instanță este, prea blindă. Nu vom intra în detaliile chestiunii De reţinut că în finalul cererii de recurs, M. Ştefan atrage atenţia tribunalului că, aplicîndu-se „numai o pedeapsă pecuniară, hotărîrea nu-şi va atinge scopul educativpreventiv“ (!?). Recursurile celor două părţi urmau să se judece la 17 decembrie 1970, la Tribunalul judeţean Mureş. Dar în timpul şedinţei de judecată, instanţa primeşte din partea reclamantului M. Şi următoarea telegramă : .„..fiind invitat la M.A.N. (subl. ns.) rog acordaţi un nou termen pentru susţinerea şi soluţionarea recursului“. Asupra acestui moment vom reveni să vedem acum ce a întreprins conducerea centralei şi in legătură cu celălalt proces, privind desfacerea contractului de muncă al semnatarului sesizărilor. Menţionam la început că, împotriva hotăririi judecătoriei Sighişoara, prin care se menţinea măsura desfacerii contractului de muncă al lui C. Ciocan, procurorul general a declarat recurs extraordinar, găsind-o netemeinică şi nelegală. Recursul s-a judecat la 8 ianuarie a cu tot la Tribunalul judeţean Mureş. Dar, deşi centrala nu era angajată direct in acest litigiu, a delegat la proces pe şeful oficiului juridic pentru a susţine cauza, alături de jurisconsultul întreprinderii. Pe de altă parte, înainte ca tribunalul să-şî dea verdictul, Instanţa s-a pomenit din nou cu o telegramă din partea conducerii centralei : „...rugăm respingeţi recursul (!). Iar în subsidiar comunicăm că acest caz este în cercetarea Consiliului Sindicatelor, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii şi conducerii Ministerului Industriei Uşoare“ (subl ns.). Cum s-au desfăşurat procesele, ce concluzii s-au desprins pe marginea lor şi ce soluţii s-au dat . Arătam mai sus că în procesul de calomnie, la primul termen pentru soluţionarea recursului, reclamantul Mihai Ştefan a cerut, prin telegrama din care am citat, amînarea judecării, „fiind invitat la M.A.N.“. In legătură cu această motivare, unul dintre membrii completului de judecată, judecătorul Horia Banciu, ne-a declarat că procedura dădea dreptul celui în cauză să obţină aminarea pe baza oricărui alt motiv justificat. Nu e greu de priceput de ce reclamantul a ţinut să specifice anume motivul din telegramă , o manevră „diplomatică“ menită să atragă atenţia asupra importanţei persoanei d-sale. O practică inadmisibilă, străină spiritului democraţiei socialiste care nu îngăduie, sub nici o formă, abuzul de funcţie. Cu atît mai reprobabil în împrejurarea de faţă, cind M. Ştefan apărea ca persoană particulară aparte in proces. Că telegrama nu era decit un element de „punere în scenă“ o probează şi următorul fapt : în pofida menţiunii sale exprese din telegramă, la noul termen acordat, 14 ianuarie a.c., reclamantul nu s-a prezentat. Astfel că, potrivit procedurii legale, procesul s-a judecat in lipsa sa. Acuzatul si-a demonstrat in fata instanţei nevinovăţia, subliniind că, prin sesizările sale, care s-au dovedit a fi întemeiate, el nu a urmărit altceva decit să contribuie la apărarea legalităţii în unitatea în care lucra. Acelaşi lucru l-a susţinut şi reprezentantul procuraturii la şedinţa de judecată, Ladislau Vantsa. Completul de judecată, analizind cu atenţie piesele de la dosar şi constatind lipsa oricărei intenţii de calomnie din partea acuzatului, a hotărît printr-o decizie definitivă, casarea sentinţei instanţei de fond, scoaterea de sub învinuirea de calomnie a lui Constantin Ciocan, absolvindu-1 de orice răspundere penală. Totodată,a respins, ca neîntemeiat, recursul declarat de Mihai Ştefan, obligîndu-1 la plata cheltuielilor de judecată. — Păcat că n-a fost la proces şi pretinsul calomniat, directorul general Mihai Ştefan ! — ne-a declarat procurorul L. Vantsa. In instanţă n-am epuizat tot ce doream să spun dacă ar fi fost şi el de faţă. L-aş fi întrebat : cum înţelege, in calitatea pe care o are, nu numai să respecte dialogul dintre cetăţean şi instituţia publică, ci să creeze toate condiţiile pentru ca acest dialog, garantat de legislaţia noastră, bazat pe principiile democraţiei socialiste, să se manifeste din plin la rezolvarea treburilor obşteşti, la înfăptuirea legalităţii, la îmbunătăţirea activităţii in diferitele sectoare. De unde ideea că un cetăţean care acţionează în lumina celor de mai sus, exercitindu-şi drepturile, poate fi socotit.» calomniator 7 In cazul de faţă, prin sesizările făcute, C. Ciocan a apărat, în primul rind, interesele patrimoniale ale întreprinderii , iar atunci cînd a fost lezat, şi interesele sale legitime. Majoritatea covîrşitoare a problemelor semnalate de el au corespuns realităţii. In astfel de situării, noi ca slujitori ai legii, ai dreptăţii, avem datoria să-i apărăm pe autorii sesizărilor de eventuale represalii, de orice încercare de gituire a criticii. În ceea ce priveşte procesul de desfacere a contractului de muncă, şi aici — după cum s-a văzut — a intrat în joc practica telegramei de Influenţare. Nici mai mult, nici mai puţin, conducerea centralei cerea respingerea recursului. Cine-i dădea acest drept, pe ce se sprijinea ? Chipurile, din dorinţa de a „informa“ că se fac cercetări de către alte organe. Trebuie spus din capul locului că, intrucît cazul se afla in curs de soluţionare la justiţie şi întreprinderea angajată in proces avea posibilitatea să-şi susţină cauza, din toate punctele de vedere, prin cei doi reprezentanţi prezenţi in instanţă, hotărirea acesteia nu putea fi influenţată in nici un fel de faptul că şi alte organe s-ar fi ocupat, sub un aspect sau altul, de cazul respectiv. Cum poate fi calificat atunci acest act ? Ca o încercare de intimidare, de intolerabilă imixtiune — ne-a declarat procurorul de şedinţă Tudor Olteanu.De altfel, probele din dosar erau atît de concludente, incit procurorul a cerut instanţei să modifice hotărîrea judecătoriei şi să dispună direct reintegrarea in muncă a angajatului). Subliniem gravitatea deosebită a procedeului ilegal de care s-a folosit conducerea centralei, coraltînd — ca și in cazul precedent — un incalificabil abuz. Intr-adevăr, nimic nu poate justifica dreptul pe care si l-a arogat cu de la sine putere de a angaja public, printr-un act oficial, autoritatea a trei ministere şi a unui organ sindical, şi de a încerca, pe astfel de căi lăturalnice, să influenţeze soluţia instanţei. Oricine citeşte această telegramă îşi pune întrebarea firească : oare conducerile instituţiilor a căror autoritate a fost invocată într-un asemenea scop aveau cunoştinţă de intervenţie ? Nu, nu aveau ! Iată cum s-a procedat. Din dispoziţia conducerii centralei, şeful oficiului juridic, Petre Simionescu, trecind sub tăcere — in mod intenţionat — unele aspecte ale stării sănătăţii lui C. Ciocan, a făcut demersuri la Consiliul municipal al sindicatelor Bucureşti (IS), precum şi tatonări la Ministerul Sănătăţii, incercînd să afle in ce condiţii ar putea fi anulat acum certificatul medical al angajatului scos din întreprindere. Explicaţia 7 Trebuia confecţionat un motiv pentru a se menţine decizia de desfacere a contractului de muncă. Acesta este substratul real al avertizării din telegramă, cum că acest caz se află „în cercetare“. De altfel, la data expedierii telegramei, sesizarea către Ministerul Muncii nici măcar nu fusese depusă la minister ! (Cit despre cercetările din partea conducerii Ministerului Industriei Uşoare, n-am avut posibilitatea să verificăm dacă au fost declanşate sau nu) . Iată cum, din dorinţa pătimaşă de a se răfui cu autorul sesizărilor, conducerea centralei nu a ezitat să săvirşească un evident act de dezinformare publică. In ceea ce priveşte scopul acestor manevre — anularea certificatului medical — reţinem dintr-o discuţie avută cu consilierii juridici Viorel Catrava şi Ion Pruncu, de la Ministerul Sănătăţii (a cărui autoritate a fost angajată în telegramă) . „Ceea ce solicita şeful oficiului juridic al centralei era in totală contradicţie cu procedura legală. Acum, după atîta timp (şapte luni), ministerul nostru nu poate aprecia dacă certificatul medical respectiv a fost sau nu emis în condiţiile legii Ca atare, el rămâne valabil. Chiar în ipoteza neonorării certificatului, el nu poate fi anulat; In consecinţă, absenţa de la serviciu a angajatului este motivată“. Epilogul acestui caz aduce In prim plan satisfacţia legitimă de a fi triumfat adevărul, în concordanţă cu întreg climatul societăţii noastre întemeiat pe înaltele principii ale echităţii şi dreptăţii. După cum era de aşteptat, tribunalul a analizat cu deplină obiectivitate faptele, desfiinţind cele două sentinţe nedrepte. In acest fel, s-a confirmat Încă o dată că in societatea noastră nici un act de nedreptate, de inechitate nu este tolerat. Chiar dacă un caz sau altul poate căpăta, la un moment dat, la o anumită verigă a justiţiei o rezolvare nedreaptă, chiar dacă se pot strecura vremelnic unele erori, esenţial este că normele de procedură, cadrul legalităţii socialiste asigură posibilitatea de reexaminare a hotăririlor nedrepte şi garantează scoaterea adevărului la lumină, înfăptuirea dreptăţii. In acelaşi timp, satisfacţia faţă de soluţionarea justă, legală a cazului de care ne-am ocupat, nu poate distrage atenţia de la răspunderea celor vinovaţi de naşterea şi perpetuarea unei situaţii în contradicţie cu normele democraţiei noastre socialiste. Se cuvin analizate cu toată severitatea pe care o merită practicile directorului general Mihai Ştefan : pe de o parte — încercarea brutală de a înăbuşi critica, de a se răfui josnic cu un om a cărui singură „vină“, este dorinţa sinceră de a curma o stare de lucruri intolerabilă, pe de altă parte — tentativa de a influenţa pe căi nepermise, in primul rind prin abuz de funcţie, actul de împărţire a dreptăţii. Şi luate măsurile ce se impun ! După apariţia primului nostru articol („Măsuri pentru îndreptare, ori sancţiune pentru sesizare?“), am aşteptat — după cum era şi firesc — un răspuns analitic, serios, din partea conducerii Ministerului Industriei Uşoare. La aceasta obliga respectul faţă de lege, care prevede îndatorirea tuturor conducerilor de instituţii de a răspunde la semnalele critice publicate în presă, obliga respectul faţă de opinia publică, precum şi grija — dincolo de cazul particular — de a curma cu hotărire asemenea practici ilegale, abuzive. Răspunsul aşteptat nu a sosit însă la redacţie, poziţia forului tutelar nu s-a făcut simţită — şi astfel vinovaţii s-au simţit încurajaţi pe făgaşul alunecos pe care l-au antrenat faptele şi mentalităţile nesancţionate. Iată însă, a venit momentul răspunderilor, momentul implacabil al adevărului şi dreptăţii. Alexandru STROE Gheorghe PIRVAN Nimic n-a putut opri înfăptuirea dreptăţii REVENIRE LA ARTICOLUL „MĂSURI PENTRU ÎNDREPTARE, ORI SANCŢIUNE PENTRU SESIZARE ?" ★ SCÎNTEIA — marţi 26 ianuarie 1971 RECLAMAŢII • SESIZĂRI RĂSPUNSURI PREA MULTA VREME PENTRU O SEMNĂTURĂ In iunie anul trecut, am absolvit institutul pedagogic — secţia învăţători — din oraşul Botoşani. La absolvire, am primit din partea institutului asigurări că în cel mult o lună, două voi primi diploma de învăţătoare. In acest timp, m-am adresat de mai multe ori institutului şi de fiecare dată mi s-a spus că diplomele sunt la minister la semnat Nu-i vorba numai de îndeplinit un act formal, dar lipsa diplomei are implicaţii mai mari. Bunăoară, la începutul anului şcolar 1970—1971 nu am putut fi încadrată pe post de învăţătoare, fiind nevoită să funcţionez pe post de educatoare. Inspectoratul şcolar nu-mi ia în consideraţie dovada pe care o am în locul diplomei. Rog pe această cale organele în drept să ne trimită diplomele pentru care am muncit 2 ani şi fără de care nu putem fi încadraţi pe posturile respective. Elena Gh. IUB str. Karl Marx nr. 2, ap. 59 Botoşani PROPUNERILE LOCUITORILOR VOR FI ÎNFĂPTUITE Mai mulţi cetăţeni din comuna Tismana, jud. Gorj au adresat redacţiei o scrisoare in care făceau o serie de propuneri privind mai buna gospodărire a comunei. Consiliul popular judeţean Gorj, căruia redacţia i-a trimis scrisoarea, ne-a comunicat că „cercetind cele semnalate s-a constatat că locuitorii au dreptate. Pentru rezolvarea propunerilor lor s-au luat următoarele măsuri : drumul comunal nr. 128, canton-Valea Minăstirii, în lungime de 6,050 km, a fost pavat cu bolovani, iar pentru anul 1971 sunt prevăzute reparaţii curente in vederea eliminării denivelărilor ce au apărut. In această zonă se execută de către Ministerul Transporturilor, prin I.C.T. Craiova, modernizarea drumului naţional nr. 67 D Tg. Jiu — Tismana — Baia de Aramă, iar Consiliul popular judeţean Gorj va efectua în anii 1972—1975 lucrări de îmbunătăţire a drumului 663 Godineşti — Tismana cu mixturi asfaltice uşoare. Consiliul popular al comunei Tismana va executa, in continuare, în acest an 2 000 mp trotuare, pentru care a şi început aprovizionarea cu dale de beton. Pentru folosirea mai bună a bazei turistice, întreprinderea judeţeană balneo-climatică şi turistică va face un studiu în legătură cu amenajările necesare in zona Tismana şi cu amplasarea unor indicatoare de orientare turistică in punctele Pădurea cu Liliac, Pădurea de castani, Mînăstirea Tismana, Chioşcu lui Coşbuc etc.“. MASURI TOT NU S-AU LUAT In cartierul muncitoresc Socola din oraşul Iaşi locuiesc peste 30 000 de cetăţeni. De asemenea, aici funcţionează un mare număr de şcoli profesionale, licee de cultură generală şi de specialitate etc. Cu toate acestea, la Casa de cultură a sindicatelor, dotată cu aparate de proiecţie şi sală corespunzătoare, nu rulează filme artistice, ca în urmă cu ciţiva ani. In afară de faptul că ne vine greu să ne deplasăm la cinematografele din centrul oraşului, unde de obicei nu găsim bilete, considerăm că este in interesul tuturor să fie folosite mai bine aparatele şi sala Casei de cultură. Subliniem că această problemă a mai fost sesizată de locuitorii cartierului şi în ziarul judeţean „Flacăra Iaşului“, dar pină in prezent nu s-au luat nici un fel de măsuri. Constantin PETROVICI str. M. Sturza nr. 30 Iaşi UZINA NU MI DA DECIT PROMISIUNI Luna trecută am instalat în locuinţa mea un aparat de încălzit apa tip „Litoral 1“, produs al uzinei „1 Septembrie“-Satu-Mare, care funcţionează cu gaze naturale. In momentul cînd am Încercat să-l pun in funcţiune am constatat că are scăpări de gaze, care, acumulindu-se în aparat, provoacă o mică explozie, stingind arzătorul. Datorită unui defect de fabricaţie, aparatul, căruia i se face atîta reclamă in ziare, poate produce in locuinţa oricui o adevărată catastrofă. Am anunţat telefonic şi prin telegramă serviciile C.T.C. şi tehnologic ale uzinei producătoare. M-au asigurat că in maximum 7—10 zile va veni un delegat al fabricii pentru constatare şi remediere, interzicindu-mi categoric să intervin eu la aparat. Ne aflăm la sfirşitul lunii ianuarie şi delegatul n-a mai venit. Aş cumpăra eu ansamblul regulator, care presupun că este defect, dar de unde ? Cine altcineva decît uzina constructoare are obligaţia să remedieze defectele de fabricaţie la aparate ? Deocamdată, uzina „1 Septembrie"Satu-Mare nu-mi dă decit promisiuni, ceea ce nu o onorează. Ing. Marian BUCUR str. Gh. Lazăr nr. 38 Piteşti PIESE DE SCHIMB IN MAI MULTE MAGAZINE In urma unei scrisori primite de la D. Popescu, din str. Mecet nr. 23, sectorul 3, care sesiza deficienţe în vinzarea pieselor de schimb electrocasnice. Direcţia generală comercială a C.P.M.B. ne-a trimis următorul răspuns : „Sesizarea este reală, întrucit in Capitală comercializarea pieselor de schimb electrocasnice se face prin unitatea specializată din B-dul 1848 nr. 6 şi prin cîteva raioane ale unor magazine amplasate în zona centrală a oraşului. In consecinţă, s-a hotărît ca în cursul trimestrului I 1971 să se introducă spre vînzare în raioanele de aparate electrice ale unităţilor extracentrale „Favorit“-Drumul Taberei, complexele comerciale Berceni-Sud şi Bucureştii Noi un sortiment minimal de piese de schimb pentru aparate electrocasnice de strictă necesitate, cum ar fi : curele pentru maşini de cusut şi de spălat, becuri, rezistenţe, tăviţe pentru frigidere, tuburi racord şi piese motor pentru aspiratoare etc. Ca urmare, conducerile O.C.L. Tehnometal şi Universal au primit dispoziţii pentru luarea măsurilor necesare“. Iniţiativa este apreciabilă. Socotim că este necesar să se studieze, în continuare, posibilitatea măririi numărului de unităţi, din toate sectoarele Capitalei, care să vîndă astfel de piese de schimb, precum și a lărgirii sortimentului lor. Pe pîrtiile de schi In acest an Numeroase excursii peste hotare Agenţiile judeţene de turism şi filialele A.C.R. anunţă pentru acest an programe turistice va-' riate , vizitări de obiective turistice valoroase, de muzee renumite, monumente istorice şi de artă, pe diverse itinerare prin : R.P. BULGARIA, R.S. CEHOSLOVACA, R.D. GERMANA, R.S.F. IUGOSLAVIA, R.P. POLONA, R.P. UNGARA și U.R.S.S. înscrieri Individuale sau colective pentru excursii cu : TRENUL, AVIONUL, AUTOCARUL sau cu AUTOTURISME PROPRII. La cerere pot fi organizate excursii , cu programe speciale la manifestări sportive, culturale, tirguri şi expoziţii. REŢINEŢI DIN TIMP LOCURI T.A F.VITRSTA preferata !