Scînteia, ianuarie 1971 (Anul 40, nr. 8655-8683)

1971-01-26 / nr. 8678

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Un trofeu de... aur Nu este bine să vinzi blana ursului din pădure. De aceea vî­­nătorii de la A.J.V.P.S. Covasna au hotărît să dovedească, pe con­cret, valoarea trofeelor existente pe fondurile lor de vinătoare. Şi astfel, pe fondul de la Vlăduţ a fost împuşcat, nu cu mult timp în urmă, un urs de o mărime pu­ţin obişnuită. Supus măsurători­lor, acesta s-a dovedit a fi, in­tr-adevăr, un exemplar deosebit de preţios, care întrunind nu mai puţin de 381­ de puncte CIC, egalează recordul mondial al tro­feelor de urs — record care apar­ţine tot ţării noastre. Un exem­plar care, după cum afirmă spe­cialiştii, înseamnă aur la orice expoziţie cinegetică. Arhiva de pe şosea De la o vreme, obţinerea unui act de arhivă de la U.E.I.L. Bre­­zoi constituia un adevărat cal­var pentru solicitanţi. De ce ? Intimplarea de mai jos este mai edificatoare decit orice răspuns. Intr-una di­n zilele trecute, pe o distanţă de circa 300 de metri, şoseaua Brezoi-Voineasa a fost „pavată“ cu tot felul de docu­mente ale acestei unităţi: devize de construcţii, foi de transport, carnete de inventar şi recepţie, state de plată, structura fondului de salarii, a preţului de cost, sta­te de funcţiuni, situaţia produc­ţiilor lunare etc., etc. Documen­tele in cauză urmau să fie mu­tate de la Mălaia la Brezoi. Dar cum nimeni din­­conducerea u­­nităţii n-a fost curios să vadă cum se face această treabă, o bună parte din arhivă nici n-a mai ajuns la destinaţie. In acest caz, fiind vorba de acte, credem că forurile de resort vor lua şi ele act faţă de o asemenea atitu­dine, administrind celor vinovaţi sancţiunile corespunzătoare. Hoţul se numea... neglijenţă Anul trecut, miliţia municipiu­lui Reşiţa a primit o adresă din partea conducerii întreprinderii judeţene de construcţii-montaj Caraş-Severin, prin care se sem­nala că, de la depozitul de mate­riale de instalaţii, a dispărut un rezervor cilindric cu o capacitate de 10 000 litri. Organele de mili­ţie şi procuratura au început de îndată cercetările. Dar rezervo­rul nu era de­­ găsit nicăieri ! După aproape 9 luni de la pri­mirea reclamaţiei, iată că re­zervorul este găsit la... Anina. Fusese instalat la baia puţului nr. 1 de la întreprinderea minie­ră din localitate, chiar de către şantierul 103 Moldova Nouă — şantier ce aparţine întreprinderii reclamante. Numai că, din gre­şeala unui funcţionar, se omisese emiterea bonului de consum. „Hoţul“ se numea, aşadar, ne­glijenţă. Dincolo de hazul unei atare intîmplări, măsurile de ri­goare, se impun. Nu de alta, dar în felul acesta, s-ar putea să dispară întreaga întreprindere. De la o sen­tinţă la alta Instanţa işi spusese cuvintul. Rămasă definitivă, sentinţa pro­nunţată de ea trebuia executată. Iată insă că executorul judecă­toresc, Ion Arominesei, de la judecătoria din Oradea, era de altă părere. Stind de vorbă cu Ileana Miclăuş, pe care o inte­resa neindeplinirea sentinţei pronunţate, dumnealui a încer­cat să o convingă că ar şti o a­­nume cale pentru a preface ho­tărîrea respectivă, referitoare la o problemă de spaţiu locativ, intr-o simplă literă moartă. Se ridica doar un singur „dacă“. Exact in momentul in care il considera rezolvat, strecurindu-şi în buzunar suma pretinsă, omul legii a fost invitat să scoată ba­nii pe masă. Acum îl aşteaptă şi pe el o sentinţă. Care nu va rămine nici ea neexecutată. „Recital“ suspendat Copleşit c­e propriul său „ano­nimat“, zugravul Vasile Seme­­reczki din Baia Mare, str. Garoa­fei 67, s-a decis să dea, la Că­rei, o „lovitură de teatru“ care să facă senzaţie. Invingîndu-şi tracul cu cine ştie cite pahare de alcool, a intrat în locuinţa lui Mihai Toth (str. Duzilor 79) pe care l-a somat să-i asigure con­diţii pentru a pune în scenă o idilă amoroasă. A pătruns în­­tr-o cameră, după care, dezilu­zionat, s-a urcat pe... acoperiş, de unde, ca un brav cascador, a sărit în curtea vecină, procurîn­­du-şi un ciomag. Actul al doilea al recitalului a început spectacu­los în stradă, unde „eroul“ a fă­cut zob geamurile de la vreo opt case. Dar cînd să se îndrep­te spre a noua, un grup de „spectatori entuziaşti“ l-a îm­brăţişat frenetic predîndu-l or­ganelor de miliţie. Pentru ma­gistralul „recital“, Vasile Seme­­reczki a fost „distins“, prin pro­cedură urgentă, cu şase luni în­chisoare. Rubrică redactată de : Dumitru TÎRCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" TESTUL DE EFICIENŢĂ AL ŞEDINŢEI DE PARTID Cadru organizat de dezbatere a problemelor majore, de confruntare a părerilor şi de adoptare, pe baza experienţei colective, a unor hotă­­râri temeinic fundamentate — şe­dinţele, adunările, consfătuirile re­prezintă un mijloc eficient de atra­gere a membrilor de partid la o par­ticipare activă la viaţa organizaţiei, o şcoală de educaţie comunistă, de către a răspunderii partinice. Bine­înţeles, cu condiţia ca şedinţele să nu fie privite ca un scop în sine, ci sa se soldeze cu efecte practice. Investigaţia întreprinsa la Uzina „1 Mai“ din Ploieşti a urmărit să a­­nalizeze tocmai acest aspect esen­ţial — şi anume eficienţa şedinţelor de partid. Asistind la unele şedinţe, răsfoind procesele verbale a zeci de adunări generale ale organizaţiilor de bază, ale plenarelor comitetelor de partid, citind rapoartele şi refera­tele prezentate, urmărind aplica­rea planurilor de măsuri, am con­statat că multe birouri ale orga­nizaţiilor de bază sunt preocupate să imprime şedinţelor o mai mare efi­cienţă. La secţia mecanică I, în adu­nările generale ale organizaţiilor de bază au fost dezbătute cele mai acute probleme ale organizării producţiei : folosirea timpului de lucru, discipli­na in producţie, calitatea produselor. Desfăşurate in spiritul exigenţei par­tinice, avind un pronunţat caracter de lucru, dezbaterile s-au soldat cu mă­suri practice a căror aplicare a con­tribuit la îmbunătăţirea activităţii. Relevind aportul adunărilor de par­tid la mobilizarea colectivului, in so­luţionarea problemelor economice majore de la secţia amintită ca şi de la remorci, secretarul comitetului u­­zinal de partid, Tom­a Oprea, sublinia că efectele practice ale adunărilor de partid sunt nemijlocit legate de te­matica lor, de măsura în care ele sunt orientate spre problemele majore de actualitate. La aceasta se adaugă „tonul“ pe care referatul, raportul sau informarea prezentată 11 imprimă discuţiilor — arăta în concluzie in­terlocutorul. Intr-adevăr, prima condiţie a reu­şitei constă în buna pregătire a adu­nării de partid, in întocmirea cu spi­rit de răspundere a documentelor ce vor fi supuse dezbaterilor. Or, toc­mai in acest domeniu am întîlnit aci cazuri frecvente de formalism. Co­mitetul de partid de la secţia sape de foraj prevăzuse în pla­nul său de muncă o analiză a fe­lului in care organizaţiile de bază se îngrijesc de economisirea metalu­lui. Aşadar, o temă judicios aleasă, de incontestabilă utilitate practică. Cu condiţia, fireşte, ca referatul ce urma să fie prezentat de comitetul de partid să analizeze temeinic stă­rile de lucruri din ateliere, de la fie­care loc de muncă, să critice tendinţa de neglijare de către unele organi­zaţii de bază a acestei sarcini eco­nomice majore, intr-un cuvint să spună lucrurilor pe nume. Aşteptă­rile au fost însă înşelate datorită faptului că referatul întocmit de un singur tovarăş, fără consultarea ce­lorlalţi membri ai comitetului, s-a limitat să înşire pe multe pagini ge­neralităţi despre politica economică a partidului, la care se adăugau critici adresate în exclusivitate Centralei de utilaj petrolier şi ministerului tute­lar. In schimb, nici o vorbă despre rezervele din secţie, despre răspun­derea organizaţiilor de bază, a cadre­lor tehnico-administrative din uzină in depistarea a noi resurse de econo­misire a metalului. Nu e de mirare că de pe urma unei asemenea şedinţe lărgite nu s-a putut încropi nici mă­car un plan de măsuri. La secţia II mecanică am întîlnit cazuri cînd temele puse în dezbate­rea adunărilor de partid erau pur şi simplu copiate după planurile de muncă din anul precedent. O aseme­nea întocmire a tematicii, un „stil de şapirograf“ — duce evident şi inevi­tabil la şablonizarea activităţii. In una din lunile anului trecut în pla­nurile celor cinci organizaţii de bază din secţie se prevăzuse aceeaşi ana­liză ca şi cea efectuată de comitetul de partid : îndeplinirea planului pe semestrul I şi sarcinile de producţie­ pe viitoarele luni. Intrebindu-1 pe secretarul comite­­­tului de partid, tov. Petre Mihai, cum se face că deşi in fiecare sec­tor se ridică alte aspecte acute spe­cifice (la atelierele de prelucrare — îndeosebi folosirea timpului de lu­cru, iar la montaj ( calitatea muncii etc.) birourile organizaţiilor de bază copiază tema din planul de muncă al comitetului de partid, interlocutorul ne-a destăinuit cu sin­ceritate că, de fapt... şedinţele pre­văzute în planurile de muncă ale or­ganizaţiilor de bază uneori nici nu au loc, considerîndu-se însă că s-au ţinut, intrucît toţi membrii de partid au participat la dezbaterea pe secţie. Iată pină unde ajunge formalismul ! viaţa de partid Este, aşadar, de înţeles slabul inte­resat care sînt urmărite de partici­panţi discuţiile la modul „de toate pentru toţi“. Tov. Mihai Stoian, membru al biroului comitetului uzi­nal de partid, s-a referit in această ordine de idei la o consfătuire orga­nizată de comitetul sindicatului în legătură cu o problemă de cea mai stringentă actualitate : reducerea re­buturilor. Numai că in loc să se vor­bească despre cauzele care fac ca in uzină rebuturile să se menţină la o cotă ridicată, despre mijloacele prac­tice de remediere a acestei stări de lucruri, s-a vorbit ore in şir des­pre... utilitatea şi necesitatea lichi­dării rebuturilor, ctit pe ansamblul economiei naţionale, cit şi pe judeţ. Nu e de mirare că după o asemenea „consfătuire de lucru“ situaţia a ră­mas neschimbată. Aşadar, aproape un an lucrurile s-au tot analizat pentru ca la sfîrşitul anului trecut să se înregistreze un nivel al rebuturilor la oţel în valoare de 245 milioane lei (superior anului precedent). La fontă piesele rebutate totalizează 235 tone. Lipsa de ecou, de forţă de înrîurire a unor referate — după cum ne-a relatat redactorul-şef al ziarului de uzină, Vasile Sandu— a fost con­vingător ilustrată de un material (pe care l-am lecturat şi noi) în legătură cu însemnătatea în­tăririi disciplinei in producţie. Aveai impresia că textul cu­prinde fragmente dintr-un tratat de etică sau dintr-o prelegere universi­tară. Ferindu-se să „supere“ pe cineva, să relateze daunele aduse de diferitele cazuri concrete de încăl­care a disciplinei muncii, să-i nu­mească pe cei vinovaţi de asemenea abateri, referatul a plutit în nori, reuşind să aducă asistenţa într-o stare de acută toropeală. Evident că, in asemenea condiţii, nici se­cretarii organizaţiilor de bază, nici şefii de ateliere, nici inginerii şefi coordonatori ai diferitelor sec­ţii, nici alţi nemembri de partid nu s-au simţit înclinaţi să pună de­getul pe rană. Formalismul care şi-a pus amprenta pe aşa-zisa pregătire a adunării a dus la irosirea timpului a sute de participanţi la şedinţă. — Păcat că la noi pierderea fla­grantă de timp încă nu este blamată aşa cu se cuvine — ne spunea ing. Dumitru Nistor, directorul general al Centralei de utilaj petrolier. Am mai spus-o de altfel la o discuţie purtată în cadrul biroului comitetului judeţean de partid : excesiva reţi­nere a cadrelor de bază, ca şi a mun­citorilor în şedinţe, analize şi con­sfătuiri soldate cu rezultate minime are efecte negative asupra producţiei, a întregii activităţi economice. Tre­buie stabilit cu mai mare discernă­­mint cînd, în ce problemă se impun dezbateri, iar cînd e intr-adevăr ne­voie să le organizăm temeinic şi să ne ingriji­ ca ele să se încheie cu măsuri a căror aplicare să fie riguros controlată. Nu se poate ca mai mult să stăm şi să discutăm decit să facem treabă... Deşi, teoretic toată lumea e de a­­cord cu acest adevăr, în uzină fie­care aşteaptă ca lucrurile să se în­drepte de la sine. Tovarăşul Tom­a Oprea, secretarul comitetului uzinal de partid, relatindu-ne despre şedinţe în care se vorbeşte mult, dar nu se stabileşte nimic precis, arăta : „Efec­tul unor asemenea «colocvii plato­nice» este cu atît mai dăunător cu cit potopul vorbăriei îneacă propunerile concrete, preţioase ale unor membri de partid. Şi atunci omul, văzînd că vorbeşte degeaba, renunţă să-şi mai spună părerea. Aşa se explică de ce la unele adunări generale de partid iau cuvintul mereu aceiaşi oa­meni, îndeosebi şefi de secţii, care înşiră o serie de sarcini de serviciu, bine cunoscute şi cu asta... «dezbate­rea» s-a încheiat...“ Dacă multe din şedinţele ţinute la uzina „1 Mai“ nu au avut eficacitatea dorită, aceasta reflectă, în bună mă­sură, şi nivelul îndrumării de către activiştii comitetului municipal de partid. Tematicile adunărilor gene­rale, multe din referatele prezentate au fost cunoscute de către activişti ai comitetului municipal de partid. Era de datoria lor să combată cu fermi­tate asemenea manifestări de forma­lism. Pasivitatea manifestată apare cu totul nefirească. Biroul comitetului judeţean de partid Prahova a analizat eficienţa şedinţelor şi adunărilor de partid din unităţile economice, jalonînd cîteva măsuri menite să îmbunătăţească pregătirea şi desfăşurarea lor — şi trebuie spus că unele rezultate ale aplicării lor au început să se vadă. Este vorba acum de a continua efor­turile pentru o mai judicioasă orien­tare tematică, de un control efectiv la faţa locului pentru ca referatele prezentate să aibă un caracter ana­litic, de o preocupare asiduă pen­tru ca şedinţele să se încheie cu mă­suri practice a căror aplicare să fie riguros urmărită. Constantin CAPRARU corespondentul „Scînteii* In numărul din 14 de­cembrie 1970 al ziarului nostru s-a publicat un arti­col in care se relata că, în urma unor sesizări înteme­iate, făcute de Constantin Ciocan, salariat al între­prinderii „Nicovala“ din Si­ghişoara — cu privire la o seamă de abateri grave de la disciplina de plan şi fi­nanciară săvîrşite de-a lungul anilor de către con­ducerea întreprinderii — în loc să se ia măsuri ener­gice, impuse de lege, im­­potriva celor vinovaţi şi pentru curmarea ilegalită­ţilor, au fost întreprinse acţiuni cu caracter represiv împotriva autorului sesiză­rilor. Astfel, el a fost dat în judecată pentru calom­nie, de către Mihai Ştefan, directorul general al Cen­tralei industriale de arti­cole casnice, utilaje şi pie­se de schimb — forul tute­lar al întreprinderii, şi con­damnat, — aşa cum se va vedea, în mod nedrept — de către judecătoria locală Sighişoara, la amendă pe­nală ; totodată, conducerea întreprinderii i-a desfăcut ilegal contractul de muncă, in timp ce se afla in con­cediu de boală, neluindu-i în considerare certificatul medical Aceeaşi judecăto­rie locală Sighişoara, unde cel in cauză a contestat le­galitatea deciziei de desfa­cere a contractului de mun­că, i-a respins contestaţia, pronunţînd o sentinţă Îm­potriva căreia procurorul general a declarat recurs extraordinar. Acestea erau faptele la data publicării articolului amintit. Cum au evoluat lucrurile ? Mai întii, procesul de „calomnie“, împotriva sen­tinţei de condamnare au declarat recurs atît acuza­tul, Constantin Ciocan, cit şi reclamantul, Mihai Şte­fan. Cel dinţii, pentru că s-a simţit evident, nedrep­tăţit, considerind că, prin sesizările sale întemeiate adresate unui organ cen­tral, n-a urmărit alt scop decit acela de a contribui la stăvilirea abuzurilor și ilegalităţilor ce se petre­ceau la întreprinderea in care lucra. Iar reclamantul, deoarece a socotit că, față de „gravitatea faptei“ (sic !), pedeapsa pecuniară dată acuzatului de către in­stanță este­, prea blindă. Nu vom intra în detaliile chestiunii De reţinut că în finalul cererii de recurs, M. Ştefan atrage atenţia tribunalului că, aplicîn­­du-se „numai o pedeapsă pecuniară, hotărîrea nu-şi va atinge scopul educativ­­preventiv“ (!?). Recursurile celor două părţi urmau să se judece la 17 decembrie 1970, la Tribunalul jude­ţean Mureş. Dar în timpul şedinţei de judecată, in­stanţa primeşte din partea reclamantului M. Şi urmă­toarea telegramă : .„..fiind invitat la M.A.N. (subl. ns.) rog acordaţi un nou termen pentru susţinerea şi soluţionarea recursului“. Asupra acestui moment vom reveni să vedem acum ce a în­treprins conducerea centra­lei şi in legătură cu celălalt proces, privind desfacerea contractului de muncă al semna­tarului sesizărilor. Menţionam la început că, împotriva hotăririi judecă­toriei Sighişoara, prin care se menţinea măsura desfa­cerii contractului de muncă al lui C. Ciocan, procurorul general a declarat recurs extraordinar, găsind-o ne­­temeinică şi nelegală. Re­cursul s-a judecat la 8 ia­nuarie a cu tot la Tribu­nalul judeţean Mureş. Dar, deşi centrala nu era anga­jată dir­ect in acest litigiu, a delegat la proces pe şeful oficiului juridic pentru a susţine cauza, alături de jurisconsultul întreprinde­rii. Pe de altă parte, înain­te ca tribunalul să-şî dea verdictul, Instanţa s-a po­menit din nou cu o tele­gramă din partea conduce­rii centralei : „...rugăm res­pingeţi recursul (!). Iar în subsidiar comunicăm că a­­cest caz este în cercetarea Consiliului Sindicatelor, Mi­nisterului Sănătăţii, Minis­terului Muncii şi conducerii Ministerului Industriei U­­şoare“ (subl ns.). Cum s-au desfăşurat pro­cesele, ce concluzii s-au desprins pe marginea lor şi ce soluţii s-au dat . Arătam mai sus că în pro­cesul de calomnie, la pri­mul termen pentru soluţio­narea recursului, reclaman­tul Mihai Ştefan a cerut, prin telegrama din care am citat, amînarea judecării, „fiind invitat la M.A.N.“. In legătură cu această mo­tivare, unul dintre mem­brii completului de jude­cată, judecătorul Horia Banciu, ne-a declarat că procedura dădea dreptul ce­lui în cauză să obţină a­­minarea pe baza oricărui alt motiv justificat. Nu e greu de priceput de ce reclamantul a ţinut să spe­cifice anume motivul din telegramă , o manevră „di­plomatică“ menită să atra­gă atenţia asupra impor­tanţei persoanei d-sale. O practică inadmisibilă, stră­ină spiritului democra­ţiei socialiste care nu în­găduie, sub nici o formă, abuzul de funcţie. Cu atît mai reprobabil în împre­jurarea de faţă, cind M. Ştefan apărea ca persoa­nă particulară a­parte in proces. Că telegrama nu era de­cit un element de „punere în scenă“ o probează şi următorul fapt : în pofida menţiunii sale exprese din telegramă, la noul termen acordat, 14 ianuarie a.c., reclamantul nu s-a prezen­tat. Astfel că, potrivit pro­cedurii legale, procesul s-a judecat in lipsa sa. Acuza­tul si-a demonstrat in fata instanţei nevinovăţia, sub­liniind că, prin sesizările sale, care s-au dovedit a fi întemeiate, el nu a ur­mărit altceva decit să con­tribuie la apărarea legali­tăţii în unitatea în care lu­cra. Acelaşi lucru l-a sus­ţinut şi reprezentantul pro­curaturii la şedinţa de ju­decată, Ladislau Vantsa. Completul de judecată, a­­nalizind cu atenţie piesele de la dosar şi constatind lipsa oricărei intenţii de calomnie din partea acuza­tului, a hotărît printr-o decizie definitivă, casarea sentinţei instanţei de fond, scoaterea de sub învinuirea de calomnie a lui Constan­tin Ciocan, absolvindu-1 de orice răspundere penală. Totodată,­a respins, ca ne­întemeiat, recursul declarat de Mihai Ştefan, obligîn­­du-1 la plata cheltuielilor de judecată. — Păcat că n-a fost la proces şi pretinsul calom­niat, directorul general Mi­hai Ştefan ! — ne-a decla­rat procurorul L. Vantsa. In instanţă n-am epuizat tot ce doream să spun dacă ar fi fost şi el de faţă. L-aş fi întrebat : cum în­ţelege, in calitatea pe care o are, nu numai să res­pecte dialogul dintre ce­tăţean şi instituţia publică, ci să creeze toate condiţiile pentru ca acest dialog, ga­rantat de legislaţia noastră, bazat pe principiile demo­craţiei socialiste, să se ma­nifeste din plin la rezol­varea treburilor obşteşti, la înfăptuirea legalităţii, la îmbunătăţirea activităţii in diferitele sectoare. De unde ideea că un cetăţean care acţionează în lumina celor de mai sus, exercitindu-şi drepturile, poate fi socotit.» calomniator 7 In cazul de faţă, prin sesizările făcu­te, C. Ciocan a apărat, în primul rind, interesele pa­trimoniale ale întreprin­derii , iar atunci cînd a fost lezat, şi interesele sale legitime. Majoritatea covîr­­şitoare a problemelor sem­nalate de el au corespuns realităţii. In astfel de si­tuării, noi ca slujitori ai legii, ai dreptăţii, avem da­toria să-i apărăm pe autorii sesizărilor de eventuale re­presalii, de orice încercare de gituire a criticii. În ceea ce priveşte pro­cesul de desfacere a con­tractului de muncă, şi aici — după cum s-a văzut — a intrat în joc practica te­legramei de Influenţare. Nici mai mult, nici mai puţin, conducerea centralei cerea respingerea recursu­lui. Cine-i dădea acest drept, pe ce se sprijinea ? Chipurile, din dorinţa de a „informa“ că se fac cerce­tări de către alte organe. Trebuie spus din capul lo­cului că, intrucît cazul se afla in curs de soluţionare la justiţie şi întreprinderea angajată in proces avea po­sibilitatea să-şi susţină cau­za, din toate punctele de vedere, prin cei doi repre­zentanţi prezenţi in instan­ţă, hotărirea acesteia nu putea fi influenţată in nici un fel de faptul că şi alte organe s-ar fi ocupat, sub un aspect sau altul, de ca­zul respectiv. Cum poate fi calificat atunci acest act ? Ca o încercare de in­timidare, de intolerabilă imixtiune — ne-a declarat procurorul de şedinţă Tu­dor Olteanu.­­De altfel, probele din dosar erau atît de concludente, incit pro­curorul a cerut instanţei să modifice hotărîrea ju­decătoriei şi să dispună direct reintegrarea in mun­că a angajatului). Subliniem gravitatea deosebită a pro­cedeului ilegal de care s-a folosit conducerea centra­lei, coraltînd — ca și in cazul precedent — un in­calificabil abuz. Intr-ade­văr, nimic nu poate justi­fica dreptul pe care si l-a arogat cu de la sine pu­tere de a angaja public, printr-un act oficial, au­toritatea a trei ministere şi a unui organ sindical, şi de a încerca, pe astfel de căi lăturalnice, să in­fluenţeze soluţia instanţei. Oricine citeşte această te­legramă îşi pune întreba­rea firească : oare condu­cerile instituţiilor a căror autoritate a fost invocată într-un asemenea scop a­­veau cunoştinţă de inter­venţie ? Nu, nu aveau ! Iată cum s-a procedat. Din dispoziţia conducerii cen­tralei, şeful oficiului juri­dic, Petre Simionescu, tre­­cind sub tăcere — in mod intenţionat — unele aspecte ale stării sănătăţii lui C. Ciocan, a făcut demersuri la Consiliul municipal al sindicatelor Bucureşti (IS), precum şi tatonări la Mi­nisterul Sănătăţii, incer­­cînd să afle in ce condiţii ar putea fi anulat acum certificatul medical al an­gajatului scos din între­prindere. Explicaţia 7 Tre­buia confecţionat un motiv pentru a se menţine decizia de desfacere a contractului de muncă. Acesta este sub­stratul real al avertizării din telegramă, cum că a­­cest caz se află „în cerce­tare“. De altfel, la data ex­pedierii telegramei, sesiza­rea către Ministerul Mun­cii nici măcar nu fusese depusă la minister ! (Cit despre cercetările din par­tea conducerii Ministerului Industriei Uşoare, n-am a­­vut posibilitatea să verifi­căm dacă au fost declan­şate sau nu) . Iată cum, din dorinţa pă­timaşă de a se răfui cu au­torul sesizărilor, conduce­rea centralei nu a ezitat să săvirşească un evident act de dezinformare publică. In ceea ce priveşte scopul a­­cestor manevre — anularea certificatului medical — re­ţinem dintr-o discuţie avută cu consilierii juridici Vio­rel Catrava şi Ion Pruncu, de la Ministerul Sănătăţii (a cărui autoritate a fost angajată în telegramă) . „Ceea ce solicita şeful ofi­ciului juridic al centralei era in totală contradicţie cu procedura legală. Acum, după atîta timp (şapte luni), ministerul nostru nu poate aprecia dacă certifi­catul medical respectiv a fost sau nu emis în condi­ţiile legii Ca atare, el ră­mâne valabil. Chiar în ipo­teza neonorării certificatu­lui, el nu poate fi anulat; In consecinţă, absenţa de la serviciu a angajatului este motivată“. Epilogul acestui caz aduce In prim plan satisfacţia le­gitimă de a fi triumfat a­­devărul, în concordanţă cu întreg climatul societăţii noastre întemeiat pe înal­tele principii ale echităţii şi dreptăţii. După cum era de aşteptat, tribunalul a a­­nalizat cu deplină obiecti­vitate faptele, desfiinţind cele două sentinţe nedrepte. In acest fel, s-a confirmat Încă o dată că in societatea noastră nici un act de ne­dreptate, de inechitate nu este tolerat. Chiar dacă un caz sau altul poate căpăta, la un moment dat, la o a­­numită verigă a justiţiei o rezolvare nedreaptă, chiar dacă se pot strecura vre­melnic unele erori, esen­ţial este că normele de pro­cedură, cadrul legalităţii socialiste asigură posibili­tatea de reexaminare a ho­­tăririlor nedrepte şi garan­tează scoaterea adevărului la lumină, înfăptuirea drep­tăţii. In acelaşi timp, satisfac­ţia faţă de soluţionarea justă, legală a cazului de care ne-am ocupat, nu poate distrage atenţia de la răspunderea celor vinovaţi de naşterea şi perpetuarea unei situaţii în contradic­ţie cu normele democraţiei noastre socialiste. Se cu­vin analizate cu toată se­veritatea pe care o merită practicile directorului gene­ral Mihai Ştefan : pe de o parte — încercarea brutală de a înăbuşi critica, de a se răfui josnic cu un om a cărui singură „vină“, este dorinţa sinceră de a curma o stare de lucruri intolera­bilă, pe de altă parte — tentativa de a influenţa pe căi nepermise, in primul rind prin abuz de funcţie, actul de împărţire a drep­tăţii. Şi luate măsurile ce se impun ! După apariţia primului nostru articol („Măsuri pentru îndreptare, ori sanc­ţiune pentru sesizare?“), am aşteptat — după cum era şi firesc — un răspuns anali­tic, serios, din partea con­ducerii Ministerului Indus­triei Uşoare. La aceasta obliga respectul faţă de lege, care prevede îndato­rirea tuturor conducerilor de instituţii de a răspunde la semnalele critice publi­cate în presă, obliga respec­tul faţă de opinia publică, precum şi grija — dincolo de cazul particular — de a curma cu hotărire aseme­nea practici ilegale, abu­zive. Răspunsul aşteptat nu a sosit însă la redacţie, po­ziţia forului tutelar nu s-a făcut simţită — şi astfel vinovaţii s-au simţit în­curajaţi pe făgaşul alune­cos pe care l-au antrenat faptele şi mentalităţile ne­­sancţionate. Iată însă, a venit momentul răspunde­rilor, momentul implacabil al adevărului şi dreptăţii. Alexandru STROE Gheorghe PIRVAN Nimic n-a putut opri înfăptuirea dreptăţii REVENIRE LA ARTICOLUL „MĂSURI PENTRU ÎNDREPTARE, ORI SANCŢIUNE PENTRU SESIZARE ?" ★ SCÎNTEIA — marţi 26 ianuarie 1971 RECLAMAŢII • SESIZĂRI RĂSPUNSURI PREA MULTA VREME PENTRU O SEMNĂTURĂ In iunie anul trecut, am absolvit institutul pedagogic — secţia învă­ţători — din oraşul Botoşani. La absolvire, am primit din partea in­stitutului asigurări că în cel mult o lună, două voi primi diploma de în­văţătoare. In acest timp, m-am a­­dresat de mai multe ori institutu­lui şi de fiecare dată mi s-a spus că diplomele sunt la minister la semnat Nu-i vorba numai de îndeplinit un act formal, dar lipsa diplomei are implicaţii mai mari. Bunăoară, la începutul anului şcolar 1970—1971 nu am putut fi încadrată pe post de învăţătoare, fiind nevoită să funcţionez pe post de educatoare. Inspectoratul şcolar nu-mi ia în consideraţie dovada pe care o am în locul diplomei. Rog pe această cale organele în drept să ne tri­mită diplomele pentru care am muncit 2 ani şi fără de care nu pu­tem fi încadraţi pe posturile res­pective. Elena Gh. IUB str. Karl Marx nr. 2, ap. 59 Botoşani PROPUNERILE LOCUITORILOR VOR FI ÎNFĂPTUITE Mai mulţi cetăţeni din comuna Tismana, jud. Gorj au adresat re­dacţiei o scrisoare in care făceau o serie de propuneri privind mai buna gospodărire a comunei. Consiliul popular judeţean Gorj, căruia redacţia i-a trimis scrisoa­rea, ne-a comunicat că „cercetind cele semnalate s-a constatat că lo­cuitorii au dreptate. Pentru rezolva­rea propunerilor lor s-au luat ur­mătoarele măsuri : drumul comunal nr. 128, canton-Valea Minăstirii, în lungime de 6,050 km, a fost pavat cu bolovani, iar pentru anul 1971 sunt prevăzute reparaţii cu­rente in vederea eliminării de­nivelărilor ce au apărut. In a­­ceastă zonă se execută de către Mi­nisterul Transporturilor, prin I.C.T. Craiova, modernizarea drumului naţional nr. 67 D Tg. Jiu — Tisma­na — Baia de Aramă, iar Consiliul popular judeţean Gorj va efectua în anii 1972—1975 lucrări de îmbu­nătăţire a drumului 663 Godineşti — Tismana cu mixturi asfaltice uşoare. Consiliul popular al comunei Tis­mana va executa, in continuare, în acest an 2 000 mp trotuare, pentru care a şi început aprovizionarea cu dale de beton. Pentru folosirea mai bună a bazei turistice, între­prinderea judeţeană balneo-clima­­tică şi turistică va face un stu­diu în legătură cu amenajările ne­cesare in zona Tismana şi cu am­plasarea unor indicatoare de orien­tare turistică in punctele Pădurea cu Liliac, Pădurea de castani, Mî­­năstirea Tismana, Chioşcu lui Coş­­buc etc.“. MASURI TOT NU S-AU LUAT In cartierul muncitoresc Socola din oraşul Iaşi locuiesc peste 30 000 de cetăţeni. De asemenea, aici func­ţionează un mare număr de şcoli profesionale, licee de cultură ge­nerală şi de specialitate etc. Cu toa­te acestea, la Casa de cultură a sin­dicatelor, dotată cu aparate de pro­iecţie şi sală corespunzătoare, nu rulează filme artistice, ca în urmă cu ciţiva ani. In afară de faptul că ne vine greu să ne deplasăm la ci­nematografele din centrul oraşului, unde de obicei nu găsim bilete, considerăm că este in interesul tu­turor să fie folosite mai bine apa­ratele şi sala Casei de cultură. Subliniem că această problemă a mai fost sesizată de locuitorii car­tierului şi în ziarul judeţean „Fla­căra Iaşului“, dar pină in prezent nu s-au luat nici un fel de măsuri. Constantin PETROVICI str. M. Sturza nr. 30 Iaşi UZINA NU MI DA DECIT PROMISIUNI Luna trecută am instalat în lo­cuinţa mea un aparat de încălzit apa tip „Litoral 1“, produs al uzi­nei „1 Septembrie“-Satu-Mare, care funcţionează cu gaze naturale. In momentul cînd am Încercat să-l pun in funcţiune am constatat că are scăpări de gaze, care, acumu­­lindu-se în aparat, provoacă o mică explozie, stingind arzătorul. Datorită unui defect de fabricaţie, aparatul, căruia i se face atîta recla­mă in ziare, poate produce in locuin­ţa oricui o adevărată catastrofă. Am anunţat telefonic şi prin telegramă serviciile C.T.C. şi tehnologic ale uzinei producătoare. M-au asigurat că in maximum 7—10 zile va veni un delegat al fabricii pentru con­statare şi remediere, interzicin­­du-mi categoric să intervin eu la aparat. Ne aflăm la sfirşitul lunii ianuarie şi delegatul n-a mai venit. Aş cumpăra eu ansamblul regu­lator, care presupun că este defect, dar de unde ? Cine altcineva decît uzina constructoare are obligaţia să remedieze defectele de fabricaţie la aparate ? Deocamdată, uzina „1 Septembrie"­Satu-Mare nu-mi dă decit promisiuni, ceea ce nu o ono­rează. Ing. Marian BUCUR str. Gh. Lazăr nr. 38 Piteşti PIESE DE SCHIMB IN MAI MULTE MAGAZINE In urma unei scrisori primite de la D. Popescu, din str. Mecet nr. 23, sectorul 3, care sesiza deficien­ţe în vinzarea pieselor de schimb electrocasnice. Direcţia generală co­mercială a C.P.M.B. ne-a trimis ur­mătorul răspuns : „Sesizarea este reală, întrucit in Capitală comer­cializarea pieselor de schimb elec­­trocasnice se face prin unitatea specializată din B-dul 1848 nr. 6 şi prin cîteva raioane ale unor maga­zine amplasate în zona centrală a oraşului. In consecinţă, s-a hotărît ca în cursul trimestrului I 1971 să se introducă spre vînzare în raioa­nele de aparate electrice ale uni­tăţilor extracentrale „Favorit“-Dru­­mul Taberei, complexele comerciale Berceni-Sud şi Bucureştii­ Noi un sortiment minimal de piese de schimb pentru aparate electrocas­nice de strictă necesitate, cum ar fi : curele pentru maşini de cusut şi de spălat, becuri, rezistenţe, tă­­viţe pentru frigidere, tuburi racord şi piese motor pentru aspiratoare etc. Ca urmare, conducerile O.C.L. Tehnometal şi Universal au primit dispoziţii pentru luarea măsurilor necesare“. Iniţiativa este apreciabilă. Soco­tim că este necesar să se studieze, în continuare, posibilitatea măririi numărului de unităţi, din toate sec­toarele Capitalei, care să vîndă ast­fel de piese de schimb, precum și a lărgirii sortimentului lor. Pe pîrtiile de schi In acest an Numeroase excursii peste hotare Agenţiile judeţene de turism şi filialele A.C.R. anunţă pentru acest an programe turistice va-' riate , vizitări de obiective tu­ristice valoroase, de muzee re­numite, monumente istorice şi de artă, pe diverse itinerare prin : R.P. BULGARIA, R.S. CEHOSLOVACA, R.D. GERMA­NA, R.S.F. IUGOSLAVIA, R.P. POLONA, R.P. UNGARA și U.R.S.S. înscrieri Individuale sau co­lective pentru excursii cu : TRENUL, AVIONUL, AUTOCA­RUL sau cu AUTOTURISME PROPRII. La cerere pot fi organizate excursii , cu programe speciale la manifestări sportive, cultu­rale, tir­guri şi expoziţii. REŢINEŢI DIN TIMP LOCURI T.A F.VIT­RSTA preferata !

Next