Scînteia, ianuarie 1971 (Anul 40, nr. 8655-8683)

1971-01-14 / nr. 8666

SCINTEIA — Joi 14 Ianuarie 1971 pagina economică PRODUCŢIA DE CARTOFI-la nivelul posibilităţilor agriculturii noastre, al cerinţelor aprovizionării populaţiei! Producţia de cartofi obţinută in ultimii ani­­*• cu excepţia anului 1968 — a fost mult sub posibilităţi. Este adevărat că au fost obţi­nute rezultate bune în ce pri­veşte cultivarea cartofilor timpurii şi de vară, dar la cei de toam­nă, cantităţile preluate la fondul de stat au fost insuficiente, iar calitatea lor a lăsat de dorit. Cauzele care au determinat această situaţie sunt, în general, cunoscute. Pe prim plan se situează condiţiile climatice nefa­vorabile care au determinat, mai ales în 1970, să se obţină recolte mici, in­cit pentru buna aprovizionare a populaţiei a fost nevoie să se recurgă la import. La aceasta se adaugă însă şi deficienţele care au existat în or­ganizarea producţiei şi asigurarea ba­zei materiale. Astfel, cultura cartofu­lui a fost răspîndită în aproape toate unităţile agricole, pe suprafeţe mici, şi amplasată pe terenuri nepo­trivite şi nemecanizabile ; cartofii de săminţă, in multe cazuri, au fost de calitate necorespunzătoare , lucră­rile nu au fost executate la timp şi de bună calitate, fapt determinat de lipsa unor maşini care să asigure mecanizarea complexă. La aceasta se adaugă faptul că pentru cultura cartofului nu s-au repartizat cantităţi îndestulătoare de îngrăşăminte, iar tratamentele chimice împotriva boli­lor şi a dăunătorilor nu s-au aplicat la timp şi corect. Pînă în anul tre­cut au fost acordate preţuri de con­tractare a producţiei marfă nestimula­torii atit pentru unităţile care pro­duceau cartofi de săminţă, cit şi pen­tru cele care­­vrau cartofi de con­sum. Conducerea de partid şi de stat a aprobat o serie de măsuri care­ să ducă în final la sporirea can­titativă şi calitativă a producţiei de cartofi. Una dintre aceste măsuri se referă la stabilrea unor noi preţuri de contractare şi achiziţionare a car­tofilor de toamnă. Printr-o hotărîre a Consiliului de Minişti, se prevede ca preţurile de cumpărare a cartofi­lor care se preiau în vrac să fie sta­­bilte pe trei clase de calităţi, faţă de o singură clasă pînă acum, ţinîndu-se seama de însuşirile lor calitative, de­terminate de soi şi mărime. Pentru a primi noile preţuri îmbunătăţite, producătorii trebuie să sorteze carto­fii, astfel incit ei să corespundă con­diţiilor de calitate prevăzute. De ase­menea, unităţile agricole şi producă­torii pot obţine venituri suplimenta­re prin livrarea cartofilor în saci puşi la dispoziţie de întreprinderile valo­­rificatoare. Pentru aceşti cartofi se vor primi in plus 25 de lei la tonă peste preţurile prevăzute în hotărîre. Pentru cartofii păstraţi de producă­tori în timpul iernii, aceştia primesc, peste preţurile prevăzute prin hotă­rîre, cheltuielile de păstrare in limi­ta a 300 de lei pentru o tonă. Pe ln­gă acordarea unor preţuri de achi­ziţie şi contractare îmbunătăţite, în vederea stimulării producătorilor în sporirea recoltei de cartofi şi pentru specializarea unor zone şi unităţi în această cultură, începînd cu recolta anului 1971, cooperativele agricole, membrii acestora şi producătorii in­dividuali din regiunile in care nu se produce porumb vor putea cumpă­ra din fondul de stat, la preţul de vînzare cu amănuntul, anumite can­tităţi de porumb pentru cart­ofii vîn­­duţi statului pe bază de contract. Totodată, Ministerul Agriculturii şi Silviculturii a întocmit un program privind organizarea producţiei şi va­lorificării cartofilor, program care a fost aprobat de conducerea superioa­ră de partid şi de stat. Pe baza aces­tui program, ca urmare a creşterii recoltelor medii la hectar, producţia globală de cartofi urmează să crească la 4,4 milioane de tone în 1971 şi la 4,9 milioane de tone in 1975. Pen­tru realizarea acestor producţii se preconizează aplicarea unor măsuri organizatorice şi tehnice. Una dintre condiţiile obţinerii unor recolte mari la hectar o constituie folosirea la plantat a unui material cu însuşiri biologice superioare. După ce ani la rînd această problemă a fost neglijată, producerea cartofului de săminţă a fost organizată după scheme ştiinţifice. Se remarcă cele 3 verigi în care se produce materia­lul săditor : prima — asigură ma­terialul iniţial ; a doua — super­­elita, iar a treia — cartofii de să­­mînţâ, care ajută la reînnoirea pe­riodică a materialului săditor din unităţile producătoare de cartofi de consum. Datorită neajunsurilor care au existat în această ultimă ve­rigă, cantităţile de cartofi desti­nate reînnoirii nu au fost sufi­ciente. De asemenea, datorită con­diţiilor de păstrare şi transport, în­suşirile materialului săditor erau di­minuate. Ce se prevede pentru îm­bunătăţirea acestei activităţi ? Din studiul întocmit de către Mi­nisterul Agriculturii şi Silviculturii rezultă că, pe ţară, în 1975 vor fi ne­cesare circa 1 milion tone de cartofi de săminţă. De aceea s-a hotărît ex­tinderea actualelor zone închise la 14 500 de hectare, de unde se va asi­gura întreaga cantitate necesară pentru reînnoire. Cartofii produşi in zonele închise in unităţi specializate vor fi destinaţi pentru săminţă în vederea reinmulţirii în zona respecti­vă şi în judeţele cu condiţii favora­bile. Alte măsuri se referă la organi­zarea înmulţirii cartofilor de sămîn­­ţă care provin din zonele închise, in unităţi şi ferme specializate din zona favorabilă cultivării cartofului. Se prevede, între altele, ca un număr de cooperative agricole şi ferme de stat să fie profilate pe înmul­ţirea cartofilor de săminţă. Aceste o­­prin­de cartofi de săminţă, unt şi cel al unităţilor învecinate, care vor produce cartofi de consum şi care vor fi livraţi fondului de stat. Experienţa anilor care au trecut a dovedit ce importanţă deosebită prezintă pentru nivelul recoltei men­ţinerea ridicată a valorii biologice a cartofilor de sămînţâ. în acest scop, pe lingă măsurile tehnice care se vor aplica în cimpurile de cultivare, o deosebită atenţie va fi acordată evi­tări pierderilor cauzate de păstrarea necorespunzătoare. Se preconizează construirea de complexe pentru pre­luarea, condiţionarea şi păstrarea cartofilor de săminţă prevăzute cu depozite speciale. Totodată, va fi îmbunătăţită şi teh­nologia de cultură a cartofilor. In a­­cest scop, secţiile staţiunilor de me­canizare a agriculturii vor fi dotate cu prioritate cu maşini specifice a­­cestei culturi, inclusiv combine de recoltat şi maşini de sortare şi cali­­brare a tuberculilor, în vederea păs­trării valorii biologice a cartofilor, institutul de cercetări pentru cultura cartofilor şi sfeclei de zahăr, precum şi inspectoratele judeţene pentru controlul seminţelor vor organiza controlul întregului material de să­minţă obţinut in unităţile specialiizate. Pentru îmbunătăţirea valorificării se vor organiza complexe specializa­te pentru preluarea, condiţionarea şi păstrarea cartofilor. Aceste complexe vor avea sarcini de sprijinire a pro­ducţiei şi a valorificării cartofilor. Astfel, in ce priveşte producţia, com­plexele se vor ocupa de aproviziona­rea unităţilor cu material săditor, de activitatea de chimizare , aprovizio­narea şi administrarea îngrăşăminte­lor chimice, ierbicidelor, insectofungi­­cidelor, aplicarea la timp a tratamen­telor împotriva bolilor şi dăunătorilor etc. în acest fel, unităţile producă­toare şi îndeosebi cele cu posibili­tăţi financiare mai reduse vor fi sprijinite în ce priveşte aproviziona­rea cu cartofi de sămînţă de calita­te superioară, diferite materiale etc. Crearea complexelor nu exclude po­sibilitatea ca unităţile agricole cu su­prafeţe mari şi resurse materiale su­ficiente să construiască depozite pro­prii pentru păstrarea cartofilor de sămînţă, urmind ca livrarea lor să se facă primăvara, pentru care ele ur­mează să perceapă o anumită taxă. Complexele situate in zonele închi­se de cultură a cartofilor de sămîn­ţă vor încheia contracte de produce­re, preluare, condiţionare şi de livra­re cu unităţile producătoare din a­­ceste zone. De asemenea, vor încheia contracte de livrare a cartofilor de sămînţă cu unităţile specializate din judeţele cu condiţii favorabile, pre­cum şi cu cele situate în zonele de cîmpie din sudul şi vestul ţării, care cultivă cartofi timpurii. Complexele din zonele favorabile încheie contrac­te cu unităţile producătoare de car­tofi de sămînţă, a căror producţie o preiau în stare brută sau presortată, o condiţionează şi o păstrează în de­pozit pînă în primăvară, cînd o li­vrează unităţilor contractante. Măsurile stabilite vizind îmbună­tăţirea producerii cartofilor de să­mînţa şi care atrag cheltuieli mate­riale importante din partea statului trebuie să fie urmate de altele tehn IH-deosebi se impune o zonare a pro­ducţiei de cartofi — sarcină de mare răspundere ce revine consiliilor in­­tercooperatiste. Specialiştii de la In­stitutul de cercetări pentru cultura cartofului şi sfeclei de zahăr de la Braşov susţin că zonele favorabile pentru cultura cartofului sunt limi­tate. De aceea, ele trebuie identifica­te si destinate cu prioritate acestei culturi. întrucît in această perioadă are loc definitivarea planurilor de producţie in cooperativele agricole este nece­sar ca problema amplasării cartofi­lor pe cele mai potrivite terenuri să fie privită cu cea mai mare răspun­dere. De asemenea, să fie lua­te şi alte măsuri care vizează sporirea producţiei de cartofi : asi-­ gurarea îngrăşămintelor, fertiliza­rea­ terenului, asigurarea materialu­lui săditor din soiurile cele mai po­trivite, înzestrarea secţiilor de me­canizare cu utilajele necesare etc. Noile măsuri privind organizarea producţiei şi valorificarea cartofilor vor contribui la sporirea producţiei şi la o mai bună aprovizionare a populaţiei cu acest aliment. Ion HERŢEG MĂSURI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA PRODUCŢIEI ŞI DESFACERII CARTOFILOR Uzina mecanică de maşini şi utilaje miniere din Baia Mare. In imagine : una din noile capacităţi productive puse în funcţiune de curind — secţia de prelucrări mecanice Foto : Agerpres DOROHOI A început construcţia unui nou obiectiv industrial DOROHOI (Cores- menaj. Aici urmează pondentul „Scînteii", să se realizeze anual N. Zamfirescu), în peste 5 000 tone st­­­zona industrială a o­­dlărie de menaj şi Iaşului Dorohoi, lu­ iluminat. Prin prne­­deţul Botoşani, a în- rea­­n, funcţiune a „ . v10 acestui obiectiv, in­ceput la 12 ianua­­ly73, oraşul Dorohoi ne, construcţia unui isi va spori cota da nou şi important o­ participare la pro­­biectiv economic : Fa­­ducţia industrială a­brica de sticlărie de judeţului Botoşani. Uzina mecanică din Mîrşa la remorca unor promisiuni neonorate De la un an la altul, a crescut numărul de remorci şi autocamioa­ne basculante realizate de Uzina mecanică din Mîrşa, judeţul Sibiu. Planul pe 1971 preve­de, de asemenea, o simţitoare creştere a producţiei. In acest trimestru al anu­lui, de exemplu, pe lingă satisfacerea ce­rinţelor beneficiarilor din ţară, Uzina din Mîrşa a contractat cu firme de peste hotare un număr de 2 290 re­morci RM 4. Dar, la ora actuală, 800 din­tre aceste remorci se găsesc montate în curtea uzinei, însă nu pot fi conside­rate produse finite, întrucît le lipsesc ridi­cătoarele — elemente hidraulice cu ajutorul cărora se face bascu­larea. Aceste ridică­toare urmau să fie... ridicate de la Uzina mecanică Plopeni, nu­mai că la Plopeni nici pînă în prezent nu s-a trecut la pregătirea fabricaţiei produsului respectiv — şi nici a altor două tipuri de ridicătoare. Ministerul Industriei Construcţiilor de Ma­şini a promis în repe­tate rînduri că proble­ma va fi rezolvată la timp. Iată-ne însă la jumătatea lunii ianua­rie şi Uzina mecanică Mîrşa este pusă în si­tuaţia de a nu-şi pu­tea realiza planul lu­nar cu aproximativ 90 milioane lei ! Vasile TRIF (Urmare din pag. I) cu 10 la sută mai mare decit în cincinalul precedent, "este necesară creşterea extracţiei de minereuri complexe cu 30 la sută, iar pentru o producţie cu 36 la sută mai mare de cupru, este nevoie de o cantitate de minereu cu 60 la sută mai mare. In esenţă, pentru a satisface in bune condiţii necesarul de ma­terii prime al economiei naţionale, activitatea noastră, începînd cu anul 1971 şi continuînd pe toată perioada cincinalului, este orientată spre dez­voltarea raţională, la maximum, a capacităţilor de producţie existente, punerea în exploatare a zăcăminte­lor noi depistate şi cercetate anterior (Gura Văii, Valea Blaznei, Tarna Mare, Veţel etc.) şi introducerea în circuitul economic a noi zăcăminte cu conţinuturi sărace, cum ar fi ace­lea de la Novidior şi Căpuş. Pentru aceasta, în prezent, colectivele de specialişti din minister şi unităţi ana­lizează toate posibilităţile de supli­mentare a producţiei de materii pri­me peste prevederile cincinalului, stabilind totodată toate măsurile ne­cesare. S-a şi conturat în acest sens valorificarea zăcămintelor de la Sîn­­timbru (mercur), Ohaba Ponor (bau­xită) şi altele. Se impune, de asemenea, concen­trarea cercetărilor de detaliu pentru o serie de zăcăminte de minereuri cuprifere sau complexe, urmărindu­­se punerea lor în valoare cu in­vestiţii cit mai reduse. O cale im­portantă de scurtare a termenului la care resursele de minereuri nefe­roase urmează a intra în circuitul economiei o constituie, de asemenea, exploatarea unor zăcăminte — în spe­cial a celor mici — concomitent cu lucrările de cercetare și explorare geologică. Este o necesitate strin­gentă ca institutele de proiectări și cercetări miniere, precum şi centrele cu acest profil de pe lingă centralele industriale să aplice măsuri cores­punzătoare pentru scurtarea perioadei de elaborare a studiilor tehnico-eco­­nomice şi a proiectelor de execuţie, precum şi soluţii mai bune pentru ridicarea eficienţei economice a in­vestiţiilor. Pentru ca geologia să con­tribuie din plin la acest program, este necesar să fie fructificate intr-o măsură mai mare posibilităţile ofe­rite de cadrul organizatoric creat prin contopirea activităţii industriei mi­niere cu aceea de cercetări geologice, legînd deci mai strins cercetarea geo­logică de necesităţile producţiei. Tot­odată, in domeniul minereurilor fe­roase, unde producţia indigenă are o pondere insuficientă în totalul re­surselor de materie primă, strădaniile noastre vor fi axate pe găsirea de noi zăcăminte şi, concomitent, pe îmbunătăţirea tehnologiilor de ex­tracţie şi preparare la cele deja ex­plorate, cum sunt Băişoara, Delniţa, Mădăraş. Desigur, sporirea extracţiei de mi­nereuri şi cărbune este o preocu­pare principală a noastră, dar in acelaşi timp trebuie îmbunătăţite şi tehnologiile pentru prepararea şi prelucrarea minereurilor şi cărbuni­lor in vederea valorificării lor su­perioare. Aşa, de pildă, la cărbunele pentru cocs va trebui să asigurăm măsurile necesare pentru ca spălarea acestuia să se facă cu obţinerea unor conţinuturi de cenuşă optime pentru metalurgie. Pentru minereurile nefe­roase, această acţiune înseamnă apli­carea acelor măsuri care să asigure recuperarea tuturor metalelor conţi­nute in concentrate şi cu un ran­dament de extracţie corespunzător. La minereurile cu conţinuturi mai sărace, se are in vedere realizarea u­­nor fluxuri tehnologice care să de­termine valorificarea lor eficientă. Pentru a ne referi numai la un sin­gur exemplu, prin aplicarea unei teh­nologii adecvate devine posibilă utilizarea importantelor cantităţi de cenuşi de pirită — conside­rate pînă nu de mult ca deşeuri ne­recuperabile , din care urmează a se extrage, în noua uzină a cărei con­strucţie începe în acest an la Giur­giu, importante cantităţi de fier şi metale neferoase. In vederea sporirii producţiei de a­luminiu, peste prevederile din cinci­nal, vor fi continuate lucrările pentru clarificarea volumului şi calităţii re­zervelor de bauxită silicioasă, a cenu­şilor de termocentrală, a şisturilor bituminoase şi a pămînturilor argi­­loase, pentru stabilirea tehnologiilor de prelucrare a acestora. De altfel, in funcţie de concluziile la care vom ajunge, se va trece in viitor la crea­rea capacităţilor de producţie co­respunzătoare. Este bine să arătăm că acest pro­gram nu poate fi realizat însă inte­gral numai prin eforturile ministe­rului nostru, ci , după cum s-a subliniat in expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comi­tetului Executiv al C.C. al P.C.R. şi a guvernului din 25 noiembrie 1970 — aceasta trebuie să constituie o pre­ocupare a tuturor factorilor intere­saţi din economie. De aceea, se im­pune să intensificăm colaborarea cu alte ministere, care urmează să pre­lucreze materiile prime pe care noi le vom furniza sau care sunt în mă­sură să ne furnizeze utilajele nece­sare. Aceasta este esenţial pentru re­ducerea concomitentă a importului şi, totodată, pentru introducerea în circuitul economic a unor noi sub­stanţe minerale. Colaborarea trebuie să pornească încă de la stabilirea în comun a tehnologiilor de extracţie şi preparare, strins legate de tehnolo­giile de prelucrare. Pe baza progra­melor de conlucrare elaborate îm­preună cu Ministerul Industriei Chi­mice, trebuie să rezolvăm proble­mele introducerii in circuitul econo­mic a unor noi materii prime pentru aluminiu, sulf, metale rare, cit şi pentru realizarea prelucrării cenuşi­lor de pirită , cu Ministerul Indus­triei Metalurgice — pentru sporirea producţiei de cocs indigen, minereu de fier şi calcar , cu Ministerul In­dustriei Lemnului — pentru asigura­rea intr-o proporţie mai mare a cao­­linului cu grad înalt de alb , cu Mi­nisterul Industriei Materialelor de Construcţii — pentru utilizarea steri­lului de la preparaţiile de cărbune, in vederea fabricării materialelor cera­mice şi de zidărie. Printre sarcinile calitative de ma­ximă importanţă pentru ramura noastră, se află creşterea productivi­tăţii muncii. Valoric, prevederile a­­cestui cincinal duc la o creştere me­die cu circa 5 la sută a acestui in­dicator în fiecare an. Fizic, însă, spo­rirea va fi mult mai mare (între 8—10 la sută), avind in vedere ex­tracţiile sporite în condiţiile unor conţinuturi mai scăzute. In acest scop, trebuie să se facă paşi hotăriţi in direcţia mecanizării şi moderni­zării proceselor de extracţie şi de preparare, care, pe lingă asigurarea unor producţii superioare in unitatea de timp, vor permite şi îmbunătăţi­rea securităţii muncii miniere. Pină la sfirşitul acestui an, circa 40 la sută din producţia de cărbune in a­­bataje va fi obţinută prin tăiere şi încărcare mecanizată cu combine şi pluguri, susţinerea metalică in aba­taje va fi extinsă la circa 65 la sută din totalul producţiei, iar încărcarea mecanizată la lucrările miniere de înaintare, In sectorul de minereuri, va reprezenta peste 50 la sută din to­talul producţiei. De asemenea, vor fi sporite eforturile pentru asimilarea unor noi utilaje şi modernizarea celor existente, fie prin autodotări, fie in colaborare cu uzinele constructoare de maşini. In vederea realizării in bune condiţii a sarcinilor de sporire a productivităţii muncii şi de ridicare a calităţii produselor, in prezent, cind, ca urmare a recentelor măsuri luate de partid şi de stat afluxul de forţă de muncă spre industria minieră a crescut, este necesar ca centralele să o preocupe mai îndeaproape de pre­ INDUSTRIA MINIERA SI GEOLOGIA gătirea cadrelor de muncitori şi de ridicarea calificării lor. Pentru reducerea cit mai accentua­tă a cheltuielilor de producţie — una din principalele sarcini calitati­ve care revin colectivelor din indus­tria minieră — in scopul ridicării eficienţei activităţii noastre econo­mice, va trebui să reflectăm mai mult la folosirea judicioasă a materiilor prime şi materialelor, la stabilirea cit mai raţională a normelor de con­sum. în această sferă de preocupări, un loc esenţial îl va ocupa extinde­rea folosirii unor înlocuitori şi gos­podărirea mai raţională a lemnului de mină. Este necesar să ajungem încă în acest an la o reducere a con­sumului de lemn de mină cu circa 1 mc la 1 000 tone cărbune, care, îm­preună cu economiile la extracţia mi­nereurilor, vor duce la o diminuare totală a consumului de circa 40 000 mc faţă de anul precedent. Un efect e­­conomic pozitiv se va obţine şi prin reducerea diluţiei la minereurile ne­feroase, diminuarea sterilului in ex­cavaţii, micşorarea pierderilor la ope­raţiile de preparare şi îmbunătăţirea randamentului de extracţie a mine­reurilor. Se poate afirma că, în prezent, unităţile miniere şi de cercetare geo­logică au toate condiţiile create pen­tru a îndeplini integral prevederile planului pe acest an. în acest scop, centralele şi combinatele industriale, care au fost investite cu atribuţii şi competenţe lărgite şi cărora li s-au asigurat toate condiţiile materiale ne­cesare, trebuie să renunţe la rutină, să intre mai repede in rolul lor, să rezolve, aşa cum cere conducerea partidului nostru, cu răspundere şi la un înalt nivel calitativ, sarcinile ce ie stau în­ faţă. Totodată, trebuie acordată mai multă atenţie întăririi disciplinei şi respectării stricte de către toţi a normelor de protecţie a muncii, domenii in care mai sunt multe de făcut in toate unităţile. Trebuie să se înţeleagă că de aceasta răspund deopotrivă de la directorii de unităţi, şefii de mină, inginerii, pînă la maiştrii şi şefii de echipă. în aceste condiţii, se va asigura un cadru optim desfăşurării unei activi­tăţi rodnice in anul 1971 , va fi posi­bil ca industria minieră şi geologia să răspundă la un nivel superior ce­rinţei alimentării economiei naţionale cu o bază largă de materii prime, sporirii producţiei pentru export. PAGINA 3 CONTRASTE • „Informa-Tehnica“ Vilcea 71 Devenită tradiţională in programul acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a mun­cii, desfăşurată in ju­deţul Vilcea , ne re­latează corespondentul nostru Petre Dobrescu „Informa-Tehnica“ Vil­cea 71 îşi consumă, in aceste zile, cea de-a treia ediţie. Dezbate­rile, consfătuirile, co­municările ştiinţifice, filmele documentare, expoziţiile şi alte ase­menea activităţi, orga­nizate cu acest prilej, sunt menite să infor­meze colectivele din industria judeţului asu­pra realizărilor ştiinţi­fice şi tehnice obţinute, creează un bun cadru pentru un larg schimb de opinii intre ingi­neri, economişti, tehni­cieni, maiştri, munci­tori de diferite profe­sii, in vederea adinci­­rii acţiunii de organi­zare ştiinţifică a pro­ducţiei şi a muncii. Concluziile desprinse de pe urma acestei im­portante manifestări vizează nemijlocit practica industrială. iar urarea noastră este: Roade mai bo­gate ! „Informa­ Tehni­­cii" vilcene la ediţia din ’72 ! Găinile milionare în iarna anului tre­cut ciţiva cooperatori din Brăneşti, judeţul Ilfov, se gîndeau să propună consiliului de conducere al coopera­tivei agricole desfiin­ţarea sectorului avicol. Ei susţineau că păsări­le nu sunt rentabile şi că aduc numai pagube în loc de cîştig. în­­tr-adevăr, in anul pre­cedent, se obţinuseră numai 71 de ouă, în medie, de la găinile crescute în cooperati­ve. Bine îndrumat de organele judeţene, consiliul de conducere a iniţiat o acţiune de cooperare, pe bază de contracte economice, precise, între această cooperativă şi com­plexul avicol I.A.S. de la Mihăileşti. Cu sprijinul specialiştilor complexului, coopera­torii au amenajat adă­posturile, au introdus hrănitoare, adăpătoa­re, ventilatoare etc., şi au cumpărat găini hi­bride. Acum, la ora bi­lanţului, rezultatele înregistrate sunt dintre cele mai bune. Coope­rativa obţine, în me­die, 220 de ouă de fie­care găină , cu­ rea­liza în ciţiva ani la­olaltă, în trecut. In to­tal, s-au obţinut pesta 1,8 milioane ouă din vînzarea cărora s-au recuperat toate chel­tuielile efectuate şi s-a realizat un venit rodnic care arată că a­­devăratul spirit gospo­dăresc e întotdeauna rentabil. Fiul dezmoştenit de la Buzău Institutul judeţean de proiectări din Bu­zău a Împlinit un an de existenţă. O ani­versare sărbătorită în condiţii stranii , după ce s-au făcut des­tule eforturi pentru a se pune bazele u­­nui asemenea colec­tiv specializat, care numără acum 150 de arhitecţi, ingineri, pro­iectanţi şi desenatori, după ce s-au zămislit cele mai optimiste pla­nuri asupra viitorului institut, consiliul popu­lar judeţean a intrat într-o subită criză de încredere. Caltatea celor 300 de documen­taţii tehnice executa­te, productivitatea pro­iectanţilor infirmă pă­rerea că Institutul de proiectări din Buzău nu ar avea... maturita­te tehnică. La sfirşitul anului 1970, consem­nează corespondentul nostru judeţean, Radu Gheorghiu, directorul institutului , a bătut mal în fiecare poar­tă de întreprindere şi instituţie, căutînd de lucru, in timp ce locuinţele Buzău­lui sunt proiectate la Ploieşti, magazinele­­ la Bucureşti, iar in­stalaţiile aiurea. In acest timp, ateliere şi grupuleţe ad-hoc de proiectare, nespeciali­­zate, in care înflo­reşte diletantismul, a­­par ca ciupercile la Buzău şi Rm. Sărat. Situaţie care naşte un şir de întrebări : are nevoie judeţul de un Institut de proiectări? Şi dacă da, cum se pot restabil relaţiile din­tre părinţi şi fiul lor legitim ? »^VSA^/WWWWWWVVWW/WV* Eclipsă la solarii Cînd se obţin roşiile in cîmp ? în mod o­­bişnuit, în zonele din sudul ţării, la sfîrşi­­tul lunii iunie. Şi, to­tuşi, recolta poate fi devansată cu două şi chiar trei săptămîni prin cultivarea roşiilor în solarii — adăpos­turi simple acoperite cu material plastic. Pe această cale coopera­tivele agricole obţin importante sporuri de beneficii. Iată de ce 13 cooperative agrico­le din judeţul Buzău au constituit 3 asocia­ţii intercooperatiste la Brădeanu, Scurteşti şi Dîmbroca, în vederea amenajării de solarii. Intenţia e bună, dar cum stau lucrările de construcţie şi de pre­gătire a terenului ? La Direcţia agricolă jude­ţeană situaţia este pre­zentată drept exem­plară. Pe teren lucru­rile stau însă invers. La Bulandra, unde se fac 11 hectare, arătura s-a terminat abia de curind, ţevile de sus­ţinere n-au fost suda­te, stîlpiI de dolie n-au fost îngropaţi, riglele pe stilpii de doie n-au fost monta­te pentru că... n-au so­sit La Scurteşti, după spusele directorului direcţiei agricole, con­strucţia ar fi fost ter­minată la termenul stabilit dacă ar fi so­sit pomeniţii stîlpi. Motivări, după cum se vede, s-au găsit, la fel şi un vinovat — între­prinderea de industrie locală „Flacăra“ (care, trebuie spus că este în subordinea consiliu­lui popular judeţean). Şi în ceilalţi ani s-au adus asemenea mo­tivări în ce priveşte intirzierea amenajării salariilor. Dar motivă­rile n-au ţinut de cald şi roşiile au rodit tîr­­ziu, o dată cu cele din cimp. In asemenea condiţii, investiţia n-a mai fost eficientă. Fi­reşte, nu trebuie re­editată experienţa. Costă prea mult.

Next