Scînteia, februarie 1971 (Anul 40, nr. 8684-8711)
1971-02-25 / nr. 8708
CUVÂNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrală Stimaţi tovarăşi, Aş dori să încep prin a adresa tuturor participanţilor la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comitetele judeţene şi alţi activişti de partid, de sindicat şi de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activităţii economice din ţara noastră. In discuţiile care au avut loc la ministere, cît şi în plenul consfătuirii s-a relevat justeţea hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului privind îmbunătăţirea organizării şi conducerii activităţii economice. Deşi centralele industriale îşi desfăşoară activitatea doar de un an şi jumătate, putem spune că ele şi-au dovedit pe deplin eficienţa. In timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive şi, în acelaşi timp, s-au adus unele critici îndreptăţite, atît cu privire la organizarea centralelor, cît şi în legătură cu metodele şi stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce priveşte problemele de finanţare. Nu însă în aceeaşi măsură tovarăşii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficienţe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acţionat pentru a spori eficienţa activităţii unităţilor noastre economice. Din acest punct de vedere, aş putea spune că dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici şi propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuţiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfăşurat într-un spirit de lucru; ele au oglindit creşterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competenţa profesională şi înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activităţi economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ţinîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît şi la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire în continuare a organizării, planificării şi conducerii activităţii economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966—1970 şi trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoaşteţi cu toţii, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producţia industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan ; s-au construit şi dat în funcţiune numeroase obiective în industrie, agricultură şi în celelalte ramuri, s-au obţinut noi progrese însemnate în repartizarea raţională, armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării. România a făcut în această perioadă noi paşi înainte pe drumul creşterii forţei sale economice, al valorificării tot mai intense a potenţialului material şi uman. Ca urmare a rezultatelor obţinute în dezvoltarea producţiei, în mai buna gospodărire a resurselor ţării, venitul naţional a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creşterea nivelului de trai al populaţiei , au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, au fost majorate în această perioadă toate categoriile de salarii şi îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile şi alocaţiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcţii de locuinţe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegaţie desfăşurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea economică şi socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfăşurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, intelectualitate, de toţi oamenii muncii şi le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obţinute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru ţara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătăţire a organizării şi conducerii economiei, a întregii vieţi sociale. S-au creat condiţii pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producţiei şi vieţii social-culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului, se numără şi crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecţionării conducerii şi planificării activităţii economice. O deosebită importanţă au avut crearea consiliilor de administraţie şi a comitetelor de direcţie, instituţionalizarea adunărilor generale ale salariaţilor, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea şi conducerea producţiei, la adîncirea democratismului socialist în economie şi în întreaga viaţă socială, îmbunătăţirea muncii de planificare, dezvoltarea relaţiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activităţii de investiţii, perfecţionarea comerţului exterior şi a sistemului financiar şi de credit, îmbunătăţirea cadrului legislativ al activităţii economice şi alte măsuri luate în această perioadă au creat condiţii ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viaţa economică a ţării, în înfăptuirea politicii partidului şi statului în acest domeniu hotărîtor pentru progresul întregii noastre societăţi. Tovarăşi. Doresc să mă refer, în continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rînd, în legătură cu organizarea şi funcţionarea centralelor şi a celorlalte unităţi cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfăşurată de aceste unităţi în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producţiei pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ţinînd seama de cerinţele pe care le ridică desfăşurarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare şi diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producţiei în unităţi mari, in stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activităţii economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producţiei materiale, perfecţionarea proceselor de muncă şi, în general, dezvoltarea forţelor de producţie ale societăţii noastre socialiste menţinîndu-se un număr mare de unităţi dispersate ; aceasta presupunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă , cît şi dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obţinute de centralele industriale, contribuţia pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naţionale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, aşa cum s-a arătat aici, aceste unităţi au obţinut şi cele mai bune rezultate. După cum se ştie, la adoptarea hotărîrii privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unităţi de producţie şi nu organisme de coordonare. Este vorba, deci, de unirea, de concentrarea producţiei în unităţi mari şi nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producţie să se desfăşoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — şi nici chiar toate ministerele — au înţeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcţionează mai mult ca organisme de coordonare şi care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sectoarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice , dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unităţi economice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite — şi în această privinţă sunt de acord să lăsăm o libertate desăvîrşită ministerelor, centralelor şi organizaţiilor economice cu statut de centrală , dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care am vorbit, să devină unităţi economice integrate, care răspund de conducerea întregii activităţi de producţie, cu tot ce implică aceasta pentru unităţile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector şi fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unităţi în miniministere — aşa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lîngă faptul că au o organizare şi atribuţiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcţii generale, şi-au creat şi un aparat numeros, unele depăşind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu personal de execuţie şi de conducere a producţiei, ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aş putea să nu menţionez, de asemenea, faptul că în organizarea unităţilor economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt hotărîrile de partid şi de stat privind trimiterea spre producţie a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în aşa fel încît, pînă la urmă, toţi oamenii, cu mici excepţii, să rămînă în Bucureşti. Din toate aşa-zisele reduceri fie personal care s-au realizat în ce priveşte aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unităţile de producţie în provincie, deşi ştim cu toţii că astăzi aproape 85 la sută din producţia ţării se realizează acolo, nu în Bucureşti. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităţilor productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulţi tovarăşi că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităţilor pe care acestea trebuiau să le îndeplinească Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început şi, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate , dar se pare că a existat şi o oarecare reţinere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărîte în a prelua cît mai operativ atribuţiunile ce li s-au încredinţat şi a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reţinere este legată, desigur, şi de faptul că noua formă de organizare implică o creştere serioasă a răspunderilor cadrelor respective ; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăşi aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuşi, prea multe atribuţiuni şi sarcini de la ministere. Au existat reţineri şi la ministere — fireşte, din alte motive. In parte, asemenea reţineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilităţile noilor organisme economice de a soluţiona corespunzător problemele conducerii şi organizării producţiei ; ele au pornit însă şi dintr-o anumită teamă a aparatului central, că dacă se vor trece prea multe atribuţiuni la centrale se va vedea că nu se justifică menţinerea unui personal atît de numeros la ministere şi că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor şi a forţelor noastre, a îndreptării lor spre proce(Continuare în pag. a m-a) Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român Preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din Republica Socialistă România Dragă tovarăşe Ceauşescu, BUCUREŞTI Vă mulţumesc pentru felicitările cordiale pe care mi le-aţi adresat, în numele dumneavoastră şi al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din Republica Socialistă România, cu prilejul alegerii mele în funcţia de preşedinte al Comitetului Central al Frontului Naţional din Republica Socialistă Cehoslovacă. Sunt convins că prietenia şi colaborarea multilaterală dintre partidele şi ţările noastre, dintre Frontul Naţional al Republicii Socialiste Cehoslovace şi Frontul Unităţii Socialiste din Republica Socialistă România se vor dezvolta spre folosul popoarelor ţărilor noastre, în interesul cauzei socialismului şi păcii în lume. GUSTAV HUSAK Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Cehoslovac Preşedintele Comitetului Central al Frontului Naţional din Republica Socialistă Cehoslovacă PROLETARI DIN TOATE JÂRILE. UNITI-VAl ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8708 | Joi 25 februarie 1971 18 PAGINI - 40 BANI Alteţei Sale SEC SABAH AL SALEM AL SABAH Emirul Kuweitului Cu prilejul Zilei naţionale a statului Kuweit, am plăcerea să adresez Alteţei Voastre, în numele poporului român şi al meu personal, calde felicitări şi cele mai bune urări de progres poporului Kuweitului. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Alteţei Sale JABER AL AHMED AL JABER E prinţ moştenitor şi prim-ministru al statului Kuweit Cu ocazia Zilei naţionala a statului Kuweit, transmit Alteţei Voastre sincere felicitări, iar poporului Kuweitului calde urări de pace şi progres. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România INTILNIREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU CU TOVARĂŞUL SANTIAGO CARRILLO Miercuri, 24 februarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a avut o întîlnire cu tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al Partidului Comunist din Spania, care face o vizită în ţara noastră. In cadrul convorbirii care a avut loc cu acest prilej, cei doi conducători de partid s-au informat reciproc asupra activităţii Partidului Comunist Român şi Partidului Comunist din Spania, au făcut un schimb de păreri privind probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti, ale situaţiei Internaţionale. Convorbirea s-a desfăşurat intr-o atmosferă de prietenie caldă, tovărăşească. (Agerpres) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii Populare Bulgaria Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat,a primit, miercuri 24 februarie a.c., pe Spas Gospodov, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Bulgaria la Bucureşti, la cererea acestuia. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă tovărăşească. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit pe noul ambasador al Japoniei Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit miercuri la amiază în vizită protocolară de prezentare pe Yoshito Shimoda, noul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Japoniei la Bucureşti. La primire, desfăşurată intr-o atmosferă cordială, a participat Mihai Marin, adjunct al ministrului afacerilor externe. (Agerpres) IN ZIARUL DE AZI: • REZOLUŢIA CONGRESULUI AL IX-LEA AL U.T.C. • CERINŢA OBIECTIVĂ A RECICLĂRII: A ÎNVĂŢA ŞI A REÎNVAŢA DE LA 6 LA 60 DE ANI • MAI MULTE MATERIALE DE CONSTRUCŢIE PENTRU POPULAŢIEI PAGINILE IV-V Cincinalul 1966-1970 in imagini Județul Suceava Semnul devoţiunii noastre ! Pentru noi, scriitorii — ca de altfel pentru întreaga ţară — evenimentul cel mai de seamă al anului în care ne aflăm va fi aniversarea a jumătate de veac de la întemeierea partidului nostru, Partidul Comunist Român. Această aniversare ne este deosebit de scumpă : ne dă prilejul să ne bucurăm de realizări, ne dă prilejul să plănuim viitorul, să trecem în revistă munca noastră şi să vedem cu claritate cît şi cum a ajutat ea la construcţia lumii noi, socialiste, la făurirea vieţii noi şi la apariţia omului nou — omul epocii noastre socialiste. Scriitorii noştri — şi cînd spun aşa mă refer nu numai la scriitorii de limba română, ci şi la cei de limbă maghiară, germană, sîrbă sau ai altor naţionalităţi care trăiesc şi muncesc laolaltă cu noi dintre hotarele aceleiaşi frumoase patrii — sînt, în covîrşitoarea lor majoritate, oameni harnici, unii dintre ei bine pregătiţi profesional, şi cu toţii profund devotaţi patriei noastre, poporului nostru, partidului nostru comunist. Scriitorii din gene- Zaharia STANCU preşedintele Uniunii scriitorilor raţia mea (adică cei născuţi pe la începutul veacului în curs) au fost martori, şi uneori chiar participanţi, la evenimente de prim ordin. Noi am văzut răscoalele ţărăneşti din 1907, am fost martorii represiunilor care au băgat în mormint mii de ţărani flămînzi, rupţi, desculţi şi nevinovaţi. Noi am fost martorii primului război mondial , iar părinţii şi fraţii noştri mai vîrstnici soldaţi de tranşee. Noi am văzut mişcările muncitoreşti şi ţărăneşti care au urmat primului război mondial, iar unii dintre noi au auzit şuierîndu-le pe lîngă ureche gloanţele care pe alţii i-au ucis. Noi am fost martori la un moment deosebit pentru istoria contemporană a ţării — crearea Partidului Comunist Român. Viaţa politică şi socială a României dintre cele două războaie mondiale a fost trăită de noi, prin redacţiile puţinelor publicaţii democratice, zi de zi şi noapte de noapte. Zi de zi şi noapte de noapte am trăit războiul civil din Spania, susţinînd Republica pe care numai tancurile şi aviaţia germano-italiană au biruit-o. Am trăit ascensiunea fascistă, am căutat să împiedicăm această ascensiune cu condeiele noastre, scriind despre comuniştii din închisori, punîndu-ne deseori la bătaie insăşi viaţa, atunci cînd îi atacam pe liderii fascişti, români sau străini, şi le dezvăluiam, cu înaltă îndrăzneală, crimele şi trădarea patriei. Am trăit ultimul război de agresiune, l-am veştejit şi l-am combătut. Scriitorii au contribuit la actul salvator de la 23 August, pregătind opinia publică prin scrierile lor care se răspîndeau clandestin. Cînd, la 23 August, comuniştii au ieşit la lumină, scriitorii au luat legătură cu ei şi au cerut să li se spună ce au de făcut pentru a duce poporul român şi statul român la o cît mai grabnică victorie, la o cit mai dîrză luptă împotriva forţelor negre ale întunericului. De atunci şi pînă astăzi majoritatea covîrşitoare a scriitorilor — incepînd cu cei mai în virstă şi isprăvind cu cei mai tineri dintre (Continuare in pag. a Vl-a) GLORIOSUL SEMICENTENAR