Scînteia, mai 1971 (Anul 40, nr. 8773-8802)

1971-05-23 / nr. 8794

PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC O avere uriaşă — locuinţe, proprietate de stat, în valoare de circa 43 miliarde lei — este administrată şi întreţinută prin unităţi specializate ale consiliilor populare judeţene, municipale şi orăşeneşti. Numai în Capitală există peste un sfert de milion de titulari de contracte, pentru spaţii locative din fondul statului. Ca să poată fi utilizat în condiţii cit mai bune şi pe o perioadă cit mai îndelungată, pentru acest fond, — care, de altfel, creşte intr-un ritm foarte rapid — se fac importante cheltuieli cu diferite reparaţii şi modernizări. Numai la nivelul anului trecut, în Capitală s-au efectuat, din fondurile statului, lucrări de circa 150 milioane lei, la care s-au adăugat alte 52 000 lucrări de prestaţii comandate de locatari. Pe fundalul acestui considerabil volum de realizări, reclamaţiile şi sesizările — privind calitatea şi ritmul execuţiei, nerespectarea termenelor etc. — trimise întreprinderilor prestatatoare, consiliilor populare, altor organe, redacţiilor (numai redacţia noastră primeşte cîteva zeci in fiecare lună), fac o supărătoare notă discordantă. Care sunt cauzele acestei stări de lucruri ? Pentru relevarea lor am făcut un sondaj prin câteva cartiere din Capitală, în mai multe locuri din zona centrală a oraşului printre case peste care patina vremii şi-a pus amprenta, au apărut insule care reţin privirea , faţade reparate şi vopsite, garduri noi, acoperişuri, jgheaburi, burlane refăcute, toate dau impresia de prospeţime. Destui locatari au cuvinte de apreciere la adresa constructorilor. S-au făcut şi lucrări de interior , compartimentări, înlocuiri de instalaţii, sporiri de confort, refaceri de sobe, izolaţii hidrofuge şi. Este un aspect pozitiv al concentrării şi zonării reparaţiilor. Dar sunt destul de numeroase şi astfel de observaţii. La clădirea din str. Paleologu 16 constatăm deficienţe cu ghiotura. Locatarii se pling , sobele refăcute fumegă, un tavan proaspăt reparat parcă-i bătut de valuri, prezintă crăpături, iar un trotuar de protecţie, din dale de beton, n-a reuşit să treacă de încercarea primei ploi şi s-a desprins de zid. La imobilul din str. Rahmaninov 27, după repararea acoperişului, ploaia trece mai abitir ca înainte, iar la clădirea din str. C. Porumbescu 5, şantierul a fost părăsit . jgheaburile şi burlanele noi stau aruncate in pivniţă, iar apa continuă să se infiltreze în ziduri, în Calea Victoriei (la nr. 33, ap. 42) o lucrare de împrospătare a locuinţei (care în mod normal trebuia să dureze 1—2 zile), a durat aproape două săptămîni şi necesită acum retuşuri şi remedieri. Nu ne propunem să facem aici un inventar al lucrărilor neglijente, întrerupte sau tărăgănate, care ii nemulţumesc pe locatari. Vă invităm, insă, să ne Însoţiţi, in continuare, în raidul întreprins. ...Ora 7. Grupul de şantiere nr. 1, din cadrul întreprinderii de reparaţii şi locuinţe Giuleşti din Capitală , biroul şefului de grup Gh. Marin „Eu unde lucrez astăzi ?“... „Cine-mi aduce nisipul 7...“ „De unde iau schela 7..." „Cine aduce uşa de la atelier ?...* Ca intr-un simultan de şah, timp de o oră şi mai bine, ciţiva zeci de lucrători (zidari, zugravi, timplari, sobari), care la acea oră ar fi trebuit să se afle la punctele de lucru, II asaltau pe şef cu întrebări. După cum aţi observat încă din „start“, capacitatea de lucru a grupului respectiv fusese diminuată cu un număr însemnat de ore. Ne-am notat adresa mai multor puncte de lucru şi am început să le vizităm. La ora prinzului ne aflam la imobilul din str. Ştefan Furtună 11 , probabil extenuat de efortul depus (dăduse prin ciur o roabă de nisip şi mutase citeva lopeţi de moloz), „lucrătorul“... sforăia la umbră. Am revenit cu două ore ,înainte de sfirşitul programului , de data aceasta nici dormind nu l-am mai găsit. „A plecat de vreo oră“, ne spune locatarul. Ne deplasăm la alte şantiere. Din 14 lucrătorireţineţi, cu două ore înainte de sfirşitul programului !) nu rămăseseră decit patru. Facem un calcul sumar : in cadrul formaţiei respective, a cărei activitate o urmărisem pe parcursul unei zile întregi, s-a irosit mai bine de o treime din timpul de lucru. Pe un alt şantier, aparţinind de I.C.R. Pantelimon, l-am căutat, timp de 4 zile, pe şeful de echipă Marin Lupşa, fără a-i da de urmă. Luna trecută acest „şef“ a muncit doar de 850 de lei, în timp ce alţi meseriaşi nu pridideau cu lucrul, realizând ciştiguri de două-trei ori mai mari. Şi exemplele ar putea continua. Ce reiese de aici ? Că organizarea defectuoasă a muncii, absenţa unei supravegheri permanente şi competente asupra desfăşurării lucrărilor duc la risipirea timpului de lucru, influenţează nefavorabil nu numai durata execuţiei, ci şi calitatea ei. în criză de timp, lucrările se fac in pripă, superficial, sunt sărite unele operaţiuni intermediare obligatoriu Rezultatul : tencuieli care cad, acoperişuri permeabile, subzidiri necorespunzătoare, finisaje neglijente. Asemenea carenţe (destul de numeroase !) sunt, cum s-ar aice, la vedere, se dezvăluie la o cercetare sumară. Sunt însă şi alte cauze, mai puţin vizibile, ale nemulţumirilor în legătură cu activitatea de reparaţii. Printre ele, un loc de frunte ocupă programarea defectuoasă a lucrărilor. La începutul anului se deschid simultan aproape toate lucrările contractate, pentru ca apoi multe să fie părăsite. De asemenea, se stabilesc termene mult prea largi pentru efectuarea lucrărilor. Astfel, în zonele care au format obiectul sondajului nostru, din cele 116 lucrări începute încă în ianuarie, pină in prezent au fost recepţionate doar două, iar multe au termen abia in ultimele luni ale anului, în perimetrul activităţii dirigintelui Puiu Stancu erau deschise 36 de puncte de lucru, unde munceau... 18 muncitori! Această practică dăunătoare diminuează răspunderea, iar maiştrii, diriginţii, nu mai reuşesc să exercite un control eficient, să urmărească zilnic toate punctele de lucru. Nu o dată un asemenea mod de „organizare“ a format obiectul criticii in presă, în şedinţele de analiză ale forurilor tutelare ; totuşi, el continuă să se manifeste, in rindul altor cauze care concură la tărăgănarea reparaţiilor şi la realizarea unor lucrări de slabă calitate, menţionăm : aprovizionarea neritmică a punctelor de lucru cu materialele necesare (fie că materialele solicitate lipsesc din depozit, fie că sunt prea puţine mijloace de transport, fie că n-a fost lansată la timp comanda), precum şi superficialitatea, lipsa de exigenţă. Ce propun specialiştii pentru Îmbunătăţirea activităţii în acest sector . Iată cîteva opinii : ing. Gh. Pelecudi, din cadrul I.A.L. Foişor : „Cointeresarea constructorului intr-o activitate ritmică, in predarea la timp a lucrărilor, în asigurarea unei calităţi corespunzătoare. Pentru aceasta ar fi necesară schimbarea modalităţii de finanţare , la contractare să se avanseze un acont, pe parcurs executantul să „trăiască“ din credite, şi abia la recepţie să se facă încheierea socotelilor“. Ing. Gh. Constantin, de la aceeaşi întreprindere . „Acolo unde volumul lucrărilor de reparaţii este mai mare ar trebui organizată munca in lanţ, pe meserii, ca la marile construcţii. Ar trebui experimentat — şi, ulterior, extins — sistemul de lucru în acord global, in vederea unei cointeresări mai strînse a echipelor de lucrători". Deputatul Nicolae Gh. Mihail, preşedintele comisiei de gospodărie locativă din cadrul Consiliului popular al municipiului Bucureşti : „Pentru stimularea unei munci conştiincioase şi de bună calitate, pentru evitarea unor practici de umflare a devizelor, ar trebui revizuite şi reactualizate normele şi cataloagele ce stau la baza activităţii de reparaţii şi prestaţii“. Desigur, problemele reparării şi întreţinerii fondului locativ interesează nu numai pe cetăţenii Capitalei, ele se pun şi pentru celelalte localităţi. In dorinţa de a afla ce se preconizează la scara întregii ţări, în sectorul pus în discuţie, ne-am adresat inginerului I. Alexandrescu, director în C.S.E.A.L. . „Recent, la noi a avut loc o consfătuire a cadrelor din sectorul gospodăriei locative , menţiona d-sa. Cu această ocazie s-au ridicat numeroase probleme care se cer soluţionate. Unii participanţi au criticat pe proiectanţi, alţii , anumite acte normative şi forme organizatorice, dar nu au fost evidenţiate suficient deficienţele proprii, şi mai ales ce se mai poate face pentru îmbunătăţirea calităţii lucrărilor şi reducerea duratei acestora. In această ordine de idei, consiliile populare vor trebui să adopte — pentru întreprinderile de administraţie locativă, de reparaţii, întreţinere şi servire a populaţiei — acele forme de organizare şi de lucru care corespund cel mai bine condiţiilor specifice din localităţile respective. Vom sprijini extinderea oricăror iniţiative care să ducă la eliminarea tărăgănărilor şi la îmbunătăţirea calităţii execuţiei. Cu mult înaintea acestei consfătuiri, însă, la noi s-a întocmit un program de acţiune, în cadrul căruia, împreună cu Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelorşi alte organe, ne propunem să soluţionăm cîteva dintre problemelecheie de care depinde îmbunătăţirea activităţii acestui sector important al deservirii. Astfel, se ştie că multe contracte de lucrări se încheie fără ca Întreprinderile de reparaţii să aibă toate materialele asigurate. Ulterior, aceasta provoacă lungi Întreruperi pe şantiere. Deoarece apreciem că activitatea întreprinderilor de reparaţii şi de prestaţii trebuie să se bucure de aceeaşi atenţie ca şi întreprinderile de construcţiimontaj, vom urmări — împreună cu Comitetul de Stat al Planificării — asigurarea aprovizionării ritmice cu materiale de construcţii. Analizăm care lucrări este bine să fie realizate în acord şi care in regie, pentru a putea introduce sisteme de remunerare stimulative, care să asigure muncitorilor din reparaţii acelaşi nivel de ciştiguri ca şi pe şantierele de construcţii-montaj. Aceasta ar permite mai buna folosire a timpului de lucru, reducerea fluctuaţiei forţei de muncă, o selecţie, mai bună a meseriaşilor şi, in consecinţă, îmbunătăţirea calităţii lucrărilor. Avem in vedere şi alte chestiuni, cum ar fi simplificarea evidenţelor, diversificarea prestărilor etc. Sperăm ca, in următoarele cîteva luni, in orice caz încă în acest an, să ajungem la rezultate palpabile în perfecţionarea activităţii acestui sector important de deservire“. Al. PLAIEŞU I. MIHAI Repararea unor imobile DUREAZĂ MULT? NU-I NIMIC, ORICUM TREBUIE LUAT TOTUL DE LA CAPĂT! Şi „Nufărul" sufera de gigantism... Am dus la „Nufărul" citeva lucruri pentru curăţat, dar mai bine le curăţăm acasă, ne relata ing. Nicolae Cristea din cartierul Balta Albă din Capitală. Mai intii pentru că am cărat după mine geamantanul cu obiecte pe o distanţă cu de la Bucureşti pină la Piteşti. Apoi din cauza timpului pierdut. Prima dată m-am dus la unitatea de curăţătorie rapidă nr. 21. Era după terminarea serviciului, pe la ora 16. „Astăzi nu mai luăm nici o comandă — mi s-a spus la ghişeu. Reveniţi miine dimineaţă“. M-am Întors a doua zi, pe la 6. In faţa unităţii — încă nedeschisă — se aflau cel puţin 80 de persoane. Am fost nevoit să renunţ şi am revenit după-amiază. Aceeaşi situaţie : „capacitatea completată“, în ziua următoare m-am sculat la 4. M-am dus, m-am aşezat la coadă, dar — pină la ora plecării la serviciu — rindul tot nu-mi venise. „Primiţi-mi măcar lucrurile şi programaţi-mă atunci cind este posibil, că m-am săturat să tot car geamantanul — am insistat eu". „Nu se poate, tovarăşe, mi s-a răspuns. Noi suntem unitate de deservire... rapidă. Mergeţi la unitatea 23, ea lucrează cu termen fix". Spre surprinderea mea, la unitatea 23 nici un „concurent“. în citeva minute mi s-a înminat bonul de comandă nr. 839 şi o dată cu el sfatul de a reveni peste... 21 de zile cînd obiectele vor fi gata curăţate. La data fixată m-am prezentat. „Mai avem ceva de lucru — am fost anunţat. Reveniţi miine". A doua zi iarăşi : „mai avem...“. Şi uite aşa, de pe o zi pe alta, am fost purtat pe drumuri de zece ori. Cele relatate de N. Cristea, din păcate, nu un caz izolat, aduc in discuţie o problemă de un deosebit interes cetăţenesc. După unele statistici sectorul de spălătorie şi curăţătorie chimică este clasificat — pe baza criteriului solicitărilor prezente şi de perspectivă — în grupa primelor patru servicii. Preluind o parte însemnată a muncilor gospodăreşti din familie, aceste unităţi oferă cetăţeanului posibilitatea unei utilizări mai eficiente şi raţionale a timpului său liber. Nu se poate spune că organizatorii activităţii! In cauză nu au avut in vedere acest lucru, deşi cele relatate mai sus ar putea conduce pe cititorul neavizat la o concluzie contrară: începînd cu anul 1966, cind s-au pus de fapt bazele dezvoltării sectorului în discuţie şi pină in prezent, capacitatea spălătoriilor şi curăţătoriilor pentru populaţia Capitalei a crescut cu peste 330 la sută. Care să fie atunci explicaţia nivelului scăzut al deservirii în momentul de faţă, al apariţiei situaţiilor de genul celei relatate — în primul rind este vorba de orientarea greşită care a fost dată acestui sector — este de părere B. Nalbandian, inginerul-şef al Întreprinderii „Nufărul“. Cerinţele populaţiei — lucru dovedit de altfel şi de practica internaţională — se îndreaptă în principal spre serviciile de spălătorie şi curăţătorie rapidă, ceea ce presupune realizarea unui număr sporit de unităţi mici, de cartier. Or, la noi s-a procedat invers. S-a construit in Militari o unitate mamut pentru deservirea întregii Capitale. Cit de neraţională este soluţia o demonstrează nu numai nivelul scăzut al deservirii — sursa principală a nemulţumirilor populaţiei — dar şi rezultatele economice. Unităţile mici au o rentabilitate cu 20—30 la sută superioară celei din Militari. Ce se poate întreprinde in momentul de faţă, dată fiind situaţia creată ? Socotesc că ar trebui analizată intr-o nouă viziune dezvoltarea sectorului de spălătorie şi curăţătorie. Cele mai multe utilaje au fost deja asimilate în ţară, existînd premisa — bineînţeles printr-un efort mai susţinut — asimilării lor în totalitate. Ar fi posibil deci să se treacă cit de curînd la realizarea unor unităţi mici, de cartier, ci mai multe ca număr, amplasate în zonele de intensă solicitare. Desigur, materializarea unei asemenea acţiuni la care se referea interlocutorul nostru nu se poate face peste noapte. Pină atunci însă ni se pare că o soluţie pentru descongestionarea unităţilor de spălat şi curăţat ar exista. Facem această apreciere bazîndu-ne pe analiza structurii cererii populaţiei. Se observă în prezent că unităţile de profil prezintă virfuri de exploatare in anumite luni ale anului, în timp ce în alte perioade capacităţile existente sunt solicitate sub posibilităţi. Iarna, de exemplu, unităţile lucrează doar la jumătate din cit ar putea realiza. Nefiind stimulată să procedeze altfel, populaţia aşteaptă preziua sezonului cald pentru a apela la serviciile curăţătoriilor, cu toate că obiectele vestimentare de primăvară sau vară ar putea fi curăţate încă din iarnă. Cercetînd datele aflate la unităţile de deservire se constată că situaţia este identică şi toamna, cind predominante sunt obiectele pentru sezonul rece. Ce ar trebui făcut ? Soluţia ne este oferită de însăşi experienţa altor sectoare ale deservirii, unde prin aplicarea tarifelor sezoniere s-a putut ajunge la o dirijare favorabilă a cererii, împletindu-se interesele populaţiei cu cele ale întreprinderii. Ne-am oprit in rîndurile de faţă doar la două din problemele ce ni se par de maximă importanţă in momentul de faţă pentru sectorul de spălătorie şi curăţătorie din Capitală. Desigur, îmbunătăţirea nivelului deservirii populaţiei în unităţile de profil este dependentă şi de alţi factori. Solicităm de aceea direcţiei de resort a consiliului popular al municipiului, respectiv cea de industrie locală, o Intervenţie hotărîtă pentru analizarea tuturor aspectelor şi adoptarea celor mai eficiente soluţii. Mihai IONESCU ACŢIUNI SANITARE PRIORITARE: Imunizarea activă a populaţiei Conform normelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii, personalul unităţilor medico-sanitare de pe întreg teritoriul ţării şi-a înscris în acest an pe agenda de lucru un vast program de imunoprofilaxie. Este vorba de vaccinarea şi revaccinarea unor grupe de populaţie, operaţie cu nimic ieşită din comun, figurînd printre acţiunile sanitare cu caracter permanent, ca obişnuitul control medical periodic al tuturor salariaţilor, examenul medical de angajare sa. Toată lumea ştie că nu există copil căruia să nu-i fi fost administrate, la timpul potrivit, vaccinurile cunoscute (antidifteric, antivariolic, antipoliomielitic etc.). Unele categorii de adulţi, la rîndul lor (lucrătorii din sectorul alimentar, personalul din creşe şi grădiniţe, din instalaţiile centrale de apă, din instituţiile medico-sanitare etc.), sunt supuşi periodic unor controale medicale şi vaccinări. Alte acţiuni similare se adresează însă întregii populaţii ; vaccinul antitetanic, de pildă, este obligatoriu şi se aplică tuturor. Acelor persoane care manifestă tendinţa de a nu acorda creditul cuvenit unei asemenea operaţii, incercind să se eschiveze din faţa medicului, trebuie să le reamintim că agentul patogen al tetanosului se găseşte răspîndit pretutindeni, în praful de pe stradă, în pămîntul din grădini şi de pe cîmp, în arături, mai ales cînd au fost îngrăşate cu gunoi. Dar microbii se mai găsesc şi pe cuie ruginite, pe aşchii de lemn, cioburi de sticlă, capete de slrmă ş.a. Orice om este expus, în viaţa de toate zilele, la răniri periculoase, asociate cu pericolul, adeseori fatal, al infecţiei tetanice. Evitarea acestei maladii este posibilă astăzi cu ajutorul vaccinării antitetanice, cu condiţia ca aceasta să fie efectuată înainte ca rănirea să se producă. O asemenea imunizare preventivă şi-a dovedit eficacitatea în milioane de cazuri. Vaccinarea antitetanică (cu anatoxină tetanică) are ca rezultat producerea in organism a unor anticorpi, care inactivează toxinele eliberate de baccilii tetanici. Ea nu este legată de nici un pericol și poate fi aplicată fără teamă, începând cu virsta de trei luni ; la copii administrarea se face in asociere cu agentul antidifteric şi cu cel împotriva tusei convulsive. Imunitatea se menţine şi se consolidează prin rapeluri (revaccinări) regulate. De notat că administrarea vaccinului antitetanic se face în două doze de 0,5 ml, practicate la un interval de 30 de zile. Rapelul I intervine la 6—12 luni de la aplicarea ultimei doze ; el constă în inocularea a 0.5 ml vaccin antitetanic. Rapelul II se practică, în acest caz, după cinci ani de la Rapelul I, prin administrarea unei singure doze. Reacţiile postvaccinale sunt de obicei de minimă importanţă, dacă inocularea s-a făcut strict intramuscular şi la locul indicat, in perfecte condiţii de asepsie. Vaccinarea antitetanică nu prezintă nici o contraindicaţie, in afara celor temporare (boli acute în evoluţie). „Unii cetăţeni îşi fac griji inutile — ne-a spus dr. Emilian Ciubotariu, inspector general adjunct în Ministerul Sănătăţii. Adulţii uită că, în perioada copilăriei, fără vaccinările practicate astăzi in întreaga lume, sănătatea lor ar fi fost prejudiciată. Or, statisticile medicale dovedesc — în cazul tetanosului — că, în ţara noastră, numărul mediu al îmbolnăvirilor, la 100 000 de locuitori, a scăzut de la 4,6 în anul 1960, la 0,5 în 1970. Este de prisos să adăugăm că, fără concursul activ al populaţiei, asemenea modificări substanţiale în reducerea morbidităţii nu ar fi fost posibile. De aceea, considerăm că , şi astăzi, când o asemenea acţiune se desfăşoară în întreaga ţară în mod satisfăcător — populaţia este chemată să acorde tot sprijinul necesar personalului medico-sanitar. Este de dorit să nu rămână nimeni restanţier faţă de propria sa sănătate, ci dimpotrivă, în cazul că a fost absent la prima vaccinare, să se prezinte din proprie iniţiativă la medic". medicale preventive este obligatorie pentru toţi salariaţii , după cum se specifică în normele republicane de protecţie a muncii şi instrucţiunile Ministerului Sănătăţii ; conform acestor norme, angajarea oricărui salariat fără un control medical prealabil, precum şi neprezentarea la controalele medicale periodice constituie contravenţii şi se sancţionează potrivit art. 29/H.C.M. nr. 2506/ 1969. — Consideraţi satisfăcător modul cum se face, în prezent, în unele întreprinderi şi instituţii, analiza stării de morbiditate a salariaţilor ? — în general, da. Majoritatea unităţilor economice acordă un interes sporit investigării stării de sănătate a salariaţilor. Dar mijloacele profilactice de acest gen nu sunt întotdeauna folosite aşa cum scrie in lege. Se mai fac, de pildă, angajări de personal fără examen medical prealabil, mai ales in sectoarele cu fluctuaţie accentuată a forţei de muncă, în construcţii, pe şantiere, în unele exploatări forestiere. Sunt şi persoana care, dintr-un motiv sau altul, evită medicul de întreprindere , tocmai în rindul acestora se semnalează adesea cazuri de maladii profesionale, diagnosticate in faze avansate, în astfel de situaţii, acţiunile ulterioare de recuperare social-profesională au o eficienţă redusă, sunt inoperante. Avînd în vedere interdependenţa care există intre starea de sănătate a oamenilor muncii şi bunul mers al procesului de producţie, acţiunile de acest gen se cer înscrise pe agenda socială a comitetelor de direcţie, ale centralelor industriale, ministerelor de resort, care pot întreprinde acţiuni speciale pe linie de profilaxie medicală. G. CUIBUS Controlul medical periodic al salariaţilor In cadrul acţiunilor de medicină preventivă, de apărare a sănătăţii oamenilor muncii, pe un loc de frunte se înscrie examenul medical — la angajare, ca şi cel periodic — al salariaţilor. — Examinările medicale cu caracter preventiv — ne-a spus dr. TRAIAN IONESCU, inspector general sanitar in Ministerul Sănătăţii — permit, după cum se ştie, urmărirea proceselor de adaptare fizică şi psihică a angajaţilor la locurile de muncă ; ele sunt de un real folos conducătorilor unităţilor economice. Acţiunile medicilor se cer insă completate — aşa cum prevăd reglementările în vigoare — de măsuri concrete din partea comitetelor de direcţie şi sindicale ale întreprinderilor , acţiuni menite să prevină maladiile profesionale, să neutralizeze nocivităţile, să contribuie la reducerea îmbolnăvirilor ş.a. Dar asemenea metode profilactice reprezintă şi un instrument eficient, aflat la indemnia unităţilor, a comitetelor sindicale, în vederea organizării ştiinţifice a producţiei, a muncii. Datele culese cu acest prilej s-au dovedit utile şi sistemului de protecţie a muncii, organismelor de cercetare a noxelor industriale, inspectoratelor sanitare judeţene. Efectuarea examenelor MARELE MAGAZIN UNIVERSAL DIN PITEŞTI Recent s-a dat în folosinţă în centrul oraşului Piteşti un modern magazin universal — primul dintr-un şir de alte şapte magazine similare ce urmează să fie construite în diverse oraşe din ţară. Construcţia are 7 nivele plus terasă şi a fost realizată în principal din panouri prefabricate, iar pentru finisaj s-au folosit cesarom, plăci mozaicate, gresie, ceramică, suplex etc. Pentru iluminat, proiectanţii au folosit un sistem ingenios, ferestrele localului fiind in aşa fel dispuse incit să nu permită pătrunderea directă a razelor solare spre rafturi pentru a feri mărfurile de depreciere. Scările şi lifturile au fost situate în afara sălilor destinate vinzării mărfurilor, evitîndu-se astfel aglomeraţia. Iată şi unele date privind profilul magazinului : dispune de o suprafaţă comercială utilă de 5 000 mp, echivalentul suprafeţei comerciale a oraşului destinată mărfurilor nealimentare. Aici sunt amenajate 30 de raioane ce comercializează un bogat sortiment de articole produse de industria noastră de bunuri de consum, cit şi din import. Să dăm cîteva exemple : la încălţăminte — de la pantoful cel mai ieftin pină la cel mai fin; la stofe — de la pinza nealbită pină la ţesătura de lună sută la sută ; un bogat sortiment de cristaluri din import, articole de parfumerie şi ceasornicărie. Majoritatea produselor ce se vor desface sunt achiziţionate direct de la furnizor. Dispunerea produselor are la bază o orientare logică : parterul oferă mărfuri de cerere curentă , de mercerie, cosmetică, ciorapi, produse de artizanat şi altele. Etajul I este destinat obiectelor pentru copiii de toate virajele (jocuri, încălţăminte, îmbrăcăminte), iar etajele următoare — articolelor pentru femei şi bărbaţi, precum şi produselor de uz gospodăresc. Terasa clădirii a fost amenajată pentru un café-bar. întregul magazin se înfăţişează ca o expoziţie bine asortată. Gh. CTRSTEA corespondentul „Scînteii* SCINTEIA - duminica 23 mai 1971 Dezvoltarea reţelei drumurilor Tulcei O DECIZIE BUNĂ ŞI O ACŢIUNE DE MASĂ DIN CARE CÎŞTIGA ÎNTREG JUDEŢUL O iniţiativă . Da, pentru că iniţial ideea aparţine cetăţenilor, sau poate unui singur cetăţean, dar e greu de stabilit şi de atribuit acum paternitatea acesteia. O acţiune? Răspunsul este tot afirmativ, pentru că obiectivul vizează lucrări de amploare — modernizarea drumurilor din judeţul Tulcea, la realizarea căreia participarea maselor de cetăţeni este condiţia reuşitei. în ultimii ani, citeva artere principale au fost asfaltate, permiţînd o legătură bună cu judeţele limitrofe. Numai în ultimul cincinal s-au modernizat peste 170 kilometri de drumuri şi şosele, însă moştenirea a fost vitregă in acest domeniu : cine cunoaşte locul de co cărui destin apa şi piatra sunt organic legate, ştie cum arătau aici drumurile într-un trecut nu prea Îndepărtat. Un adevărat calvar ! Este suficient să amintim faptul că nici o şosea şi nici un drum, din Întregul judeţ, nu erau asfaltate. De aceea, efortul întreprins acura implică nu numai mobilizarea unor fonduri materiale importante, ci şi un timp mai îndelungat de realizare. Cum se pot moderniza mai multe drumuri cu o investiţie afectată, spre exemplu, unei singure şosele ? Piatră se află la îndemîna aproape a fiecărei comune, a fiecărui sat. Participarea în masă a cetăţenilor — îndeosebi la scosul, spartul şi transportul pietrei — ar fi permis economisirea unor fonduri, punerea în valoare a unor rezerve locale. Ceea ce, de fapt, s-a și întimplat, întregul județ a devenit în primăvara aceasta un adevărat șantier. Practic, nu există comună sau sat in care ideea modernizării drumurilor să nu fi găsit ecou. Mii de oameni, de diferite vîrste, au răspuns chemării deputatelor, comitetelor executive ale consiliilor populare comunale. Obiectivele principale sunt: drumul judeţean 223, intre localităţile Beidaud şi Sarighiol-Deal, pină la limita cu judeţul Constanţa ; drumul naţional 22 B,intre localităţile Sarichioi-Deal, Casimcea şi Rahmanu; un alt drum, intre Ceamurlia de Sus şi Altîn-Tepe etc. Numai pe drumurile amintite, şantierul se întinde pe mai bine de 46 kilometri. — Multe sunt de făcut — ne declară primarul comunei Casimcea, Gheorghe Căpăţînă. Avem un plan, potrivit căruia — de la 1 ianuarie şi pină la Începutul lunii mai — ar fi trebuit să extragem din carieră aproape 3900 m.c. de piatră. Noi am scos aproape 5000 m.c. şi am transportat aproape 11000 tone. Am folosit pentru aceasta atelajele celor patru cooperative agricole de producţie, autocamioanele, precum şi alte mijloace de transport de la I.A.S. şi I.M.A. în comuna Topolog, primarul Remus Mărgărit ne spune acelaşi lucru : „Scoatem, spargem şi transportăm zilnic piatră pentru modernizarea drumurilor“. Zeci de cetăţeni participă prin contribuţie voluntară la aceste lucrări. La Făgăraş, Sîmbăta Nouă, Baia, la Carcaliu, unt şi în alte localităţi din judeţ, angajamentele luate sunt îndeplinite şi depăşite. Am notat nume de oameni harnici, de cetăţeni şi deputaţi, dar larga participare de care se bucură acţiunea, anulează exemplele nominale. Faptul cel mai semnificativ îl constituie tocmai prezenţa zilnică a sătenilor pe şantiere. La direcţia de drumuri şi poduri a consiliului popular judeţean aflăm că, numai pină la 5 mai, pe tronsonul Beidaud—Casimcea, prin contribuţia voluntară a cetăţenilor, s-au extras peste 14 000 tone piatră din care aproape 10 000 tone au şi fost transportate. Alte aproape 13 000 tone au fost extrase şi în mare parte transportate pe tronsonul Ceamurlia de Sus—Altîn- Tepe. Am solicitat directorului, ing. Anghel Vasian, părerea despre aportul cetăţenilor la vasta acţiune de modernizare a drumurilor , judeţului. Dincolo de cifrele prezentate, de realizările obţinute până în prezent, am reţinut ideea că participarea deputaţilor, a tuturor cetăţenilor la această acţiune este un adevărat „ferment de energie". „Realizarea şoselei Tulcea — Sulina — magistrala pe uscat a Deltei, obiectiv al viitorului apropiat, de mare importanţă, dar şi de mari investiţii — capătă contur, devine mai uşor de abordat cînd se poate conta pe participarea largă a cetăţenilor, pe contribuţia voluntară, în muncă, a acestora — remarcă tovarăşul Eugen Tarhon, prim-vicepreşedinte al comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Tulcea. Racordarea uriaşei forţe pe care o reprezintă sprijinul public la înfăptuirea unor obiective edilitar-gospodăreşti a găsit în judeţul Tulcea un teren fertil, scoţind la iveală rezerve impresionante. Este, poate, cea mai bună dovadă a conjugării eforturilor noastre, este rodul dialogului permanent dintre deputaţi şi alegători, dinrre edilii judeţului şi masa largă a cetăţenilor, care generează nu numai idei, ci și energia necesară pentru înfăptuirea acestora". Tudorel OANCEA corespondentul „Scînteii"