Scînteia, martie 1981 (Anul 50, nr. 11982-12007)

1981-03-01 / nr. 11982

SCINTEIA — duminica 7 martie 1981 „PIESE“ DE PRISOS LA DOSARUL PIESELOR DE SCHIMB PENTRU AGRICULTURĂ „Scînteia revine asupra unei probleme de stringentă actualitate. Încheierea reparaţiilor la tractoarele şi maşinile agricole O situaţie prezentată de Direcţia mecanizării din Ministerul Agriculturii Repararea şi punerea în stare de funcţionare a tuturor tractoarelor şi maşinilor agricole — iată urgenţa nu­mărul unu pentru toate staţiunile de mecanizare din agricultură. Aceas­tă cerinţă majoră, care trebuie să marcheze ferm trecerea la Înfăp­tuirea unei profunde revoluţii agrare incepind chiar cu prima campanie agricolă a cincinalului actual, a fost subliniată cu pregnanţă de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la tribuna Con­gresului ţărănimii, recent Încheiat. In legătură cu stadiul reparaţiilor şi problemele ce trebuie rezolvate pentru finalizarea lor am solicitat citeva precizări tovarăşului Costică LEU, directorul direcţiei S.M.A. din Direcţia generală a mecanizării din Ministerul Agriculturii. „ La data de 26 februarie mai erau de reparat 3 622 de tractoare, 550 maşini de erbicidat, 586 semănă­tori pentru păioase, 469 maşini pentru tratamente fitosanitare, 223 cultiva­toare, 187 semănători pentru plante prăşitoare, 92 grape cu discuri, 88 maşini de împrăştiat ingrăşăminte naturale, 49 maşini de administrat amendamente, 19 maşini de plantat cartofi şi 12 combinatoare, toate, uti­laje ce vor concura la executarea lu­crărilor din campania de primăvară. Rezultă că situaţia cea mai grea se înregistrează la tractoare, cele mai mari restanţe fiind localizate în sta­ţiunile de mecanizare din judeţele Brăila, Timiş, Tulcea, Dolj, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Vaslui, Iaşi, Gorj şi Maramureş, adică in multe din ju­deţele ce vor începe printre primele munca în cîmp. Principala cauză a întîrzierii reparaţiilor o constituie lipsa pieselor de schimb, faptul că unităţile industriale de profil nu şi-au onorat graficele de livrare a pieselor de schimb contractate cu agricultura, în acest an centrele de reparaţii au utilizat un mare volum de piese vechi recondiţionate. Pon­derea lor în activitatea de reparaţii a fost cu 15—20 la sută mai mare faţă de anul trecut. — Tovarăşe director, să nu discu­tăm acum despre această problemă. Rămînem la părerea că în acest do­meniu realizările sint mici, ■ cu mult sub posibilităţi, şi că sint incă multe lucruri de făcut. Vă întreb ce trebuie întreprins acum cu maximă urgenţă ? — Prima, şi de fapt singura condi­ţie pentru a încheia repararea tutu­ror tractoarelor şi maşinilor agricole este ca unităţile industriale de profil să ne asigure întreg necesarul de piese de schimb la nivelul contrac­telor. Precizez că, nelivrind ritmic piesele de schimb conform graficelor întocmite, principalii noştri furnizori — întreprinderea „Tractorul“ Braşov, Întreprinderea mecanică Codlea, în­treprinderea de tractoare şi maşini agricole Craiova, întreprinderea me­canică Medgidia, întreprinderea me­canică ,.Ceahlăul“ Piatra Neamţ şi alţii — au acumulat faţă de obliga­ţiile contractuale restanţe mari la sute de repere. La unele piese aceste restante sunt de ordinul miilor şi chiar zecilor de mii de bucăţi. Situaţia este mult mai gravă dacă avem în vedere că pentru a repara totuşi pînă acum tractoarele şi ma­şinile agricole în proporţie de 99—95 la sută, noi am epuizat practic toate stocurile legate de piese de schimb. Aceasta înseamnă să intrăm in cam­pania de primăvară fără nici o rezer­vă de piese de schimb. Cu alte cu­vine, nu vom avea cu ce repara tractoarele și celelalte utilaje care se vor defecta pe parcursul executării lucrărilor. Iată de ce solicităm cu insistenţă ca Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi întreprin­derile furnizoare din subordine să întreprindă măsuri imediate pentru a recupera neîntîrziat toate restanţele şi să asigure agriculturii piesele de schimb necesare la nivelul contracte­lor încheiate. De prea multă vreme la solicitările noastre factorii de răs­pundere din M.I.C.M. ne răspund cu promisiuni. Timpul discuţiilor a tre­cut. Acum avem nevoie urgentă de piese de schimb. In continuare, interlocutorul ne-a pus la dispoziţie o listă cu principa­lele piese de schimb deficitare a că­ror livrare se urmărește prin grafice speciale. Doua rubrici stîrnesc nedu­merire. Pe de o parte sunt trecute obligațiile contractuale, iar, pe de altă parte, angajamentul de livrare luat de M.I.C.M., care, fără excepție, este mai mic decit contractul încheiat pentru fiecare reper în parte. Cu alte cuvinte, contracte ferme, obligatorii au ajuns să fie tratate ca simple an­gajamente. Dar, culmea, la nici un reper angajamentele nu au fost res­pectate, restanțele fiind mult mai mari față de prevederile contractelor. Am pus această listă la dispoziţia corespondenţilor noştri din judeţele Braşov, Dolj, Cons­tan­ţa şi Neamţ pentru a se interesa la întreprinde­rile furnizoare cum vor acţiona aces­tea pentru recuperarea restanţelor şi livrarea neîntîrziată a pieselor de schimb necesare agriculturii. Aurel PAPADIUC generale a aprovizionării tehnico-ma­­teriale a agriculturii, întreprinderea apare restantă faţă de angajamentele asumate de M.I.C.M. cu mari canti­tăţi la încă trei repere : 1 100 brăz­­dare scurte şi 1 184 brăzdare lungi pentru semănătoarea SUP-48 — 48M, şi 1 662 semimosoare II pentru grapa cu discuri GD—6,4. Interlocutorul rămîne de-a dreptul uimit. Mai confruntă o dată cifrele de plan şi cele de producţie. Spre a În­lătura orice îndoială îi cheamă pe şe­fii birourilor de producţie şi de des­facere, chiar şi pe gestionarul maga­ziei de produse finite. Se reiau cal­culele, se fac analize, dar rezultatele rămîn paradoxale : în loc de restan­te... depășiri ! La brăzdarele scurte și lungi, unde nici măcar nu au fost de recuperat restante din 1980, pla­nul pe primele două luni ale acestui an, prevăzînd doar 660 de piese pen­tru fiecare din aceste repere, a fost depăşit cu 20 şi respectiv 105 bucăţi , la semimosoarele II — piese foarte simple dealtfel — în aceste două luni au fost recuperate restanţele din 1980, iar, in plus faţă de cele 1 600 de astfel de piese ce trebuiau realizate pînă la 28 februarie au mai fost li­vrate 499 de bucăţi. încercăm să ne lămurim :­ — Nu v-au fost comunicate, nici­odată cifrele despre care v-am vor­bit ? — Vă spun cu toată răspunderea că aceste cifre le aflu acum de la dum­neavoastră. Sînt cu atît mai uimit cu cit ele sînt aproape duble față de sarcinile noastre de plan. — Consideraţi posibil ca in aceste cifre să fie incluse şi restantele al­tor întreprinderi din cadrul M.I.C.M. ? — Puţin probabil, intrucit sintem­ singura întreprindere din tară care producem semănători mecanice şi grape cu discuri. Admiţînd totuşi că fabricarea pieselor de schimb pentru aceste maşini a fost încredinţată şi altor unităţi, este de neînţeles de ce restanţele sunt puse pe seama între­prinderii noastre. (Constantin Bla­­govici). NOTA REDACŢIEI Am prezentat această situaţie to­varăşului Marian Curelea, director general adjunct in Direcţia generală a aprovizionării tehnico-materiale a agriculturii. „Este incredibil. Întreprinderea are obligaţii asumate prin contracte clare, care poartă număr, semnături şi ştampilă. Confruntind datele din aceste contracte cu situaţia livrărilor pînă la 25 februarie rezultă că între­prinderea din Piatra Neamţ are res­tanţele care au fost prezentate la toa­te cele patru repere pe care le pro­duce. Curios cum directorul între­prinderii nu cunoaşte situaţia reală, cînd zilnic raportează forului ierarhic superior livrările faţă de angajamen­tul M.I.C.M. şi faţă de contracte. Ar fi deci mai bine ca unitatea, fac­torii de conducere să privească cu mai multă atenţie şi, mai ales, cu mai multă răspundere această situa­ţie“. O asemenea situaţie este foarte greu de înţeles şi, oricum, este de neacceptat. Sperăm că forurile in drept vor face lumină fără întîrziere. La întreprinderea „Ceahlăul" din Piatra Neamţ Un episod hazliu, dacă n-ar fi trist, directorul se mira că are restanţe La întreprinderea mecanică „Cea­hlăul“ din­ Piatra Neamţ discutăm cu tovarăşul Ştefan Mangu, directorul întreprinderii . „ Cum acţionează, în aceste zile, colectivul întreprinderii pentru recu­perarea restantelor la piesele de schimb pentru maşinile agricole ? — Avem, e drept, o mică răminere in urmă la unul din cele patru repere pe care le fabricăm. Este vorba de 1175 mosoare distanţiere pentru gra­pele cu discuri GD-6,4, care sunt deja fabricate, dar cantităţile de astfel de piese repartizate pe beneficiari nefi­­ind vagonabile, avem probleme cu expedierea lor către S.M.A.-uri, pe care însă le vom rezolva în următoa­rele zile. — Totuşi, în evidenţele Direcţiei O valoroasă resursă materială re­­folosibilă care poate şi trebuie să fie redată în cantităţi cit mai mari în circuitul economic o reprezintă cauciucul uzat. Această problemă preocupă multe ţări, indiferent dacă au sau nu o industrie petrochimică dezvoltată ori o bogată bază de ma­terii prime. în anul 1980, în ţara noastră, resur­sele disponibile de cauciuc uzat au fost evaluate la circa 85 000 tone, din care mare parte sub formă de anve­lope, restul constituindu-l diversele articole de cauciuc utilizate în in­dustrie şi bunuri de consum. Din această cantitate s-au valorificat in instalaţii speciale de producere a cauciucului regenerat şi prin reşapa­­re circa 12 000 tone, adică 14 la sută. Comparativ cu ţări în care nivelul de valorificare a cauciucului uzat se situează la peste 50 la sută, rezultă că există încă resurse nevalorificate, care se acumulează de la an la an în cantităţi impresionante, punînd pro­bleme nu numai economice, ci şi ecologice. Reşaparea şi regenerarea nu con­stituie însă singurele metode de re­introducere a cauciucului uzat în circuitul economic. Pe plan mon­dial, pirogenarea sau degradarea termică a acestor produse se a­­firmă ca o metodă din ce in ce mai eficientă de valorificare su­perioară, îndeosebi a cauciucurilor ce nu se pot reşapa sau rege­nera, asigurînd reintroducerea în cir­cuitul industrial a unor cantităţi a­­preciabile de compuşi chimici valo­roşi care constituie materii prime tilbenzen, 2 710 tone de orto şi meta­­xilen, 2 870 tone compuşi stirenici etc. De asemenea, reziduul rămas după procesul termic, aproximat la 35 000—45 000 tone, poate fi folosit drept combustibil solid în cuptoarele cu injecţii de praf sau ca înlocuitor al unor sortimente de negru de fum. Firesc, se pune întrebarea dacă în ţara noastră există preocupări de a valorifica produsele uzate de cauciuc prin pirogenare, încă din anul 1973 un colectiv de cercetători de la­ In­stitutul de cercetare ştiinţifică şi in­ginerie tehnologică pentru echipament energetic şi maşini de ridicat (I.C.S.I.T.E.E.M.R.)a început să stu­dieze această problemă, iar în 1974 a realizat prima instalaţie de pirogenare. Care este situa­ţia astăzi, după aproape 8 ani? în anul 1975, ne relatează dr. Ing. Valeriu Anghel, iniţiatorul şi coordonatorul acestor cercetări, nu­— Intr-adevăr, foarte puţin şi a­­ceasta pentru că nu s-a înţeles că de fapt pirogenarea este metoda cea mai eficientă de valorificare a cau­ciucurilor uzate. Nu este numai pă­rerea mea, ci şi a literaturii de spe­cialitate. Chiar dacă, prin reşapare, viaţa anvelopelor se prelungeşte, după un timp acestea tot la cauciucuri uzate ajung. în ceea ce priveşte regenerarea cauciucului, metoda prac­ticată la noi în ţară se face cu un consum mare de energie şi nici nu poate valorifica întreaga resursă. Dar timp de opt ani nimeni nu a pri­vit cu interes această problemă, în ciuda faptului că anual zeci de mii de tone de cauciucuri uzate luau drumul gropilor de gunoi sau se ar­deau pur şi simplu, aşa cum se mai ard şi astăzi la incineratorul (care de mult trebuia dărîmat) întreprin­derii de cauciuc din Jilava, într-adevăr, la Consiliul Naţional dere al tehnologiei, această instala­ţie faţă de cea a cercetătorilor de la I.C.S.I.T.E.E.M.R. ? „Procedeul uti­lizat de colectivul inginerului Va­leriu Anghel, ne spune inginerul Petre Albăstroiu, şeful labora­torului cocs de la I.C.E.M., are avantajul adoptării unei tehno­logii clasice testate deja în fază de laborator şi pilot la noi în ţară şi în mari instalaţii indus­triale în multe ţări din lume. Acest procedeu pune însă problema uti­lizării marilor cantităţi de reziduuri solide pe care le produce şi care sunt insuficient studiate pînă în pre­zent. Tehnologia concepută de noi elimină acest dezavantaj, deoarece în instalaţia noastră aceste reziduuri solide se ard, ele întreţinînd combus­tia instalaţiei. Dezavantajul acestei tehnologii constă în faptul că este neconvenţională, deci încă necerceta­ Două tehnologii pot să transforme cauciucul uzat in materii prime utile, dar nu pot învinge încă inerţia unor beneficiari . Din cele peste 85 000 tone/an cauciuc uzat sunt valorificate doar 14 la sută . Prin aplicarea noilor tehnologii la instalaţii cu o capacitate de prelucrare de 100 000 tone anual, economia noastră ar beneficia de peste 50 000 tone ţiţei uşor, 15 milioane metri cubi gaz combustibil şi 150 000 MWh La întreprinderea „Tractorul“ din Braşov Ceva s-a schimbat un bine şi se promite şi mai mult La întreprinderea „Tractorul“ Bra­şov nu vom insista asupra cauzelor care au determinat restanţele în asi­gurarea pieselor de schimb pentru a­­gricultură. Cert este însă că de la începutul acestui an colectivul de la „Tractorul“ şi-a pus la inimă, cum se spune, această problemă, pe care a tratat-o cu întreaga răspundere. Au fost luate o serie de măsuri, prin­tre care amintim : îmbunătăţirea rit­mului de lucru la sectoarele calde, prin­tr-o mai bună organizare şi a­­provizionare, dezvoltarea capacităţii de uzinare a pinioanelor prin crearea a două ateliere în loc, de unul şi îm­bunătăţirea tehnologiilor de fabrica­ţie. Aceste măsuri, ca şi o mai te­meinică mobilizare a colectivului de muncă au permis ca la cele mai mul­te poziţii de piese de schimb să se recupereze rămânerile în urmă, iar­­ uzina să asigure la această oră pie­sele la nivelul cifrelor stabilite prin graficul întocmit conform înţelegerii dintre Ministerul Agriculturii şi M.I.C.M. Din discuţia avută cu ing. Victor Niţă, director tehnic adjunct al întreprinderii, situaţia livrării principalelor­­repere este următoarea : Pentru tractorul U—650 , la blocul motor s-au livrat toate cele 71 bu­căţi prevăzute în angajamentul M.I.C.M., iar pînă la 2 martie se va ajunge la 150 bucăţi , la chiulasă — în loc de 119 bucăţi s-au livrat pînă azi. 28 februarie, 240 bucăţi ; la cele două poziţii de pinioane — faţă de 625 bucăţi şi respectiv 675 bucăţi s-au livrat 3 100 şi, respectiv, 2 650 bucăţi. La aceste poziţii, datorită măsurilor amintite se va ajunge în situaţia fe­ricită să se asigure toate cele 27 961 şi respectiv 27 570 bucăţi prevăzute in contract pînă la finele lunii aprilie, în loc de finele lunii iunie, cum este prevăzut. La axul secundar s-au li­vrat 1 700 bucăți la zi. Realizarea lui in continuare este îngreunată de lip­­sa unor materiale. La discul ambreiaj pentru tractoa­rele A-1800 și S—1800 uzina se află, de miine, in grafic, livrînd 291 bucăţi. La diferenţial se livrează mîine, du­minică, ultimele 12 bucăţi, iar la co­roană am intrat de astăzi în grafic, în luna martie se vor livra suplimen­tar 1 500 bucăţi. Situaţia este destul de bună şi la tractoarele S-650, S-651 deoarece reperele amintite mai sus sunt comune. Tractoarele UVL , la bloc motor u­­zina intîmpină unele greutăţi din lipsa pieselor turnate, ceea ce nu-i permite să asigure decit 50 la sută din prevederile graficului pe luna martie. La cămaşa cilindrului astăzi uzina a livrat ultimele 200 bucăţi prevăzute prin grafic ; la carter-pun­­te se mai înregistrează un minus de 71 bucăţi, care vor fi recuperate pînă la 15 martie ; la trompă astăzi au fost livrate ultimele 300 bucăţi. Pînă în 2 sau 3 martie se va intra în gra­fic şi la capetele de bară, şi la gru­pul conic. (Nicolae Mocanul. Dată fiind importanţa deosebită a asigurării pieselor de schimb, în numărul viitor al ziarului vom reveni cu relatări şi din alte întreprinderi industriale despre eforturile ce se fac pentru a asigura operativ nevoile agriculturii. ŞTIINŢA IN CONFRUNTARE CREATOARE CU CERINŢELE ECONOMIEI pentru industria maselor plastice, a fibrelor chimice, a cauciucurilor, într-un studiu pe această temă, efectuat în urmă cu cîţiva ani la Fa­cultatea de chimie şi inginerie chi­mică din Institutul politehnic din Iaşi, se arăta că prin pirogenarea a 100 000 tone de cauciuc uzat se pot obţine peste 40 de compuşi chimici, din care : 305 tone izopren, 500 tone pentene şi izopentene, 395 tone ben­zen, 1 855 tone toluen, 1 285 tone e­stalaţia concepută cu un an Înain­te a fost întregită cu încă un cuptor de pirogenare, aşa că în momentul de faţă­ staţia pilot poate pre­lucra 200—300 kg de cauciuc uzat pe zi. în acest timp s-a­­ rea­lizat şi proiectul de execuţie pentru o instalaţie cu o capacitate de piro­genare de 5 000 tone pe an. — Deci o staţie pilot şi un proiect de instalaţie industrială. Nu vi se pare că e cam puţin pentru opt ani? pentru Ştiinţă şi Tehnologie suntem­ informaţi că s-a elaborat un pro­gram complex, pe întreg cincina­lul 1981—1985, de valorificare a cau­ciucurilor uzate. Se prevede construi­rea a 10 instalaţii de pirogenare. A­­flăm, de asemenea, că şi la Insti­tutul de cercetări metalurgice (I.C.E.M.) din Bucureşti există cer­cetări în această direcţie, unde a fost concepută o instalaţie. ,Ce aduce nou, din punctul de ve­* * ­n colaborare cu Institutul de fizică atomică­­ Măgurele, întreprinderea de autoturisme din Piteşti a realizat şi pus în funcţiune o instalaţie de nitrulare ionică pentru durificarea oţelurilor din aliaje sărace. Toate unităţile care folosesc oţeluri aliate dure pentru scule ar putea aplica această metodă, realizind o importantă creştere a eficienţei econo­mice şi reducerea consumului de elemente de aliere Foto: E. Dietu­seanu In toamna anului trecut, secretarul general al partidului a vizitat secţia de utilaje şi piese de schimb a Com­binatului de fire şi fibre sintetice Să­vineşti. Prin dezvoltarea pe care a cu­noscut-o, prin volumul şi structura produselor sale, această secţie a de­venit, de fapt, o adevărată uzină con­structoare de maşini, cu un co­lectiv puternic, utilajele fabri­cate aici aflîndu-se de pe acum în dotarea multor unităţi de profil din ţară. Cu prilejul vizitei de lucru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a trasat o sarcină deosebit de mobilizatoare harnicului colectiv de aici, asimila­rea în fabricaţie, un cit mai scurt timp posibil, a întregii game de utilaje ne­cesare industriei firelor şi fibrelor chimice, eliminîndu-se total importul de astfel de utilaje, în condiţiile în­deplinirii şi depăşirii tuturor indica­torilor de plan. O sarcină primită cu înaltă răspundere şi angajare de în­tregul colectiv al secţiei, care a acu­mulat o valoroasă experienţă în do­meniul autoutilării, — înfiinţată iniţial pentru a fabrica piese de schimb destinate necesităţi­lor curente ale combinatului, ne spu­ne inginerul Aurel Rotaru, şeful sec­ţiei, sectorul nostru de autoutilare a început asimilarea unor repere care erau procurate din import. Numărul acestor repere a sporit pe măsura dez­voltării şi dotării secţiei. Saltul calitativ al activităţii noastre s-a pro­dus însă cu doi ani în urmă, cînd am început fabricarea utilajelor şi pie­selor pentru noile capacităţi de pro­ducţie nu numai de la Săvineşti, ci şi de pe noile platforme de producere a firelor şi fibrelor sintetice de la Roman, Vaslui, Cîmpulung, Co­rabia. Vreau să subliniez două as­pecte specifice activităţii noastre. Primul — faptul că fabricăm proto­tipuri, unicate sau utilaje de serie foarte mică ; al doilea — că realizăm piese şi utilaje de înaltă tehnicitate, avind precizii de ordinul microni­lor, suprafeţe prelucrate pînă la lu­ciul oglinzii şi structură deosebit de complexă. — Ce semnificaţie au pentru dum­neavoastră indicaţiile date de secreta­rul general al partidului?" — îl în­trebăm pe şeful secţiei. — Pornind de la faptul că cele 186 de tipuri de utilaje şi peste 1100 de piese pe care le-am asimilat pînă acum în fabricaţie reprezintă cam trei sferturi din gama utilajelor ne­cesare industriei firelor şi fibrelor sintetice, eforturile noastre se în­dreaptă spre lichidarea completă a importurilor de astfel de utilaje, ur­mărind, totodată, asimilarea a tot ce apare nou, prin perfecţionarea teh­nologiilor de fabricaţie în acest sec­tor al industriei chimice. Din punct de vedere cantitativ, sarcina noastră principală constă în a furniza şan­tierelor utilajele în timp cît mai scurt, realizînd şi depăşind astfel planul fi­zic. Pentru îndeplinirea şi depăşirea celorlalţi indicatori economico-finan­­ciari vom valorifica resursele privind perfecţionarea organizării muncii, sporirea indicilor de folosire a maşi­­nilor-unelte etc. La înfăptuirea celor spuse de şe­ful secţiei s-a trecut chiar din pri­mele zile ce au urmat vizitei secre­tarului general al partidului. în pri­mele rînduri au fost şi sînt, ca în­totdeauna, comuniştii. — într-o plenară a comitetului de La Săvineşti se înfăp­tuieşte cu răspundere sarcina privind reali­zarea pînă la sfîrşitul anului 1981 a întregii game de utilaje nece­sare industriei firelor şi fibrelor sintetice partid s-a dezbătut un amplu pro­gram de perfecţionare a organizării producţiei , ne spune ing. Vasile Mitrea, secretar cu probleme econo­mice al comitetului de partid. înfăp­tuirea acestui plan presupune schim­barea întregii concepţii privind desfăşurarea fabricaţiei, în sensul or­ganizării acesteia în funcţie de ordi­nea montajului utilajelor. O comisie formată din tehnologi, proiectanţi şi executanţi a trecut la analizarea do­cumentaţiilor tuturor utilajelor pe care le avem de realizat pînă la sfîrşitul primului trimestru al anu­lui 1981 şi la stabilirea tehnologiilor de fabricaţie, astfel încît ele să fie expediate şantierelor în concordanţă cu necesităţile de montaj. Totodată, se are în vedere executarea cu prio­ritate a acelor repere ce înlocuiesc importurile. Pornind de la asemenea criterii, a şi început, de pildă, fabri­carea clapetelor de reglaj, necesare imediat unor noi obiective, prin rea­lizarea cărora se reduc cu 250 000 lei valută importurile. De asemenea, am început construirea primelor mașini de rupt cablu din telon, utilaje deo­sebit de complexe, solicitate pentru prima parte a anului 1981, a căror­ ­ procurare din import ar fi costat pes­te 2,5 milioane lei valută. Concomitent cu preocupările pri­vind lărgirea, pînă la înlăturarea completă a importurilor, a fabricării utilajelor pentru industria firelor chimice, constructorii de mașini să­­vineșteni iau măsuri energice şi pen­tru sporirea randamentului maşinilor­­unelte din dotarea secţiei. Prin îmbu­nătăţirea organizării producţiei şi creşterea numărului muncitorilor ce lucrează la mai multe maşini, în ul­timul trimestru al anului trecut in­dicele de utilizare a acestora s-a ri­dicat la 87,9 la sută, faţă de 86,8 la sută cit era planificat. Aşadar, rezultate concludente ale spiritului gospodăresc al constructo­rilor de utilaje de la Săvineşti. Şi, aşa cum şi-au propus membrii colectivu­lui, pină la sfîrşitul anului trecut au reuşit să înregistreze la capitolul reduceri de importuri o valoare mai mult decit dublă faţă de cea reali­zată în anul precedent. Dar să ascul­tăm opinia inginerului-şef, Florin­­Buruiană, în legătură cu acest bilanţ şi, mai ales, cu perspectiva activită­ţii de autoutilare în 1981. „ Am încheiat anul 1980 cu succe­se remarcabile. Cel mai important dintre ele este acela că, pe lingă uti­laje şi piese, am furnizat combina­telor de fibre sintetice de la Câmpu­lung, Vaslui şi Roman 8 linii teh­nologice şi instalaţii complete de fabricaţie, dintre care o parte sunt acum in funcţiune. Anul 1981 a debu­tat şi el cu succese în măsura sar­cinilor sporite • Ce ne revin pentru acest an, cind vom realiza maşini, utilaje şi piese în valoare de peste 110 milioane Iei, cifră ce reprezintă, de fapt, aportul nostru la economisi­rea resurselor valutare ale statului, întrucît tot ce producem înlocuieşte importul, în primele două luni din acest an am expediat ultimele uti­laje pentru instalaţia de fire po­­liesterice la Combinatul de fibre sintetice de la Vaslui, precum şi utilaje pentru noile obiective aflate în construcţie la Cîmpulung şi Roman. Dar obiectivul cel mai important pentru care întregul colectiv al sec­ţiei depune eforturi deosebite spre a-l finaliza în cursul acestui an este realizarea întregii game de utilaje necesare industriei firelor şi fibrelor sintetice, sarcină de cinste pe care ne-a încredinţat-o secretarul general al partidului cu prilejul vizitei cu care ne-a onorat în toamna anului trecut. Constantin BLAGOVICI corespondentul „Scinteii" tribuna „Scinteii" AUTOUTILAREA cale eficientă de reducere a importurilor tă suficient în staţii pilot de mare capacitate.­­ De fapt, ne precizează inginerul Aurel Păun, unul dintre autorii a­­cestei tehnologii, instalaţia a fost concepută ca urmare a unui subcon­tract de cercetări cu Institutul de cercetări chimice „Petru Poni“ din Iaşi, pentru a pirogena şi valorifica materialele refolosibile din mase plastice pentru care încă din acest an urmează să se pună în funcţiune o instalaţie pilot cu o capacitate de 1 000 tone/an la întreprinderea „Sol­ventul“ din Timişoara. în cadrul cercetărilor s-a constatat că la fel de bine se pot pirogena în această instalaţie şi anvelope uzate, nereşa­­pabile, iar rezultatele sunt mai mult decit promiţătoare : într-o instalaţie industrială cu o capacitate de pre­lucrare a 55 000 tone/an de cauciucuri uzate se pot obţine : 27 500 tone ulei (de fapt, un fel de ţiţei mai uşor), aproape 8 milioane metri cubi gaz combustibil cu o putere calorică de 10 000—11 000 kcal/kg şi direct, circa 78 500 MWh ener­gie electrică. Iată, aşadar, că dispunem în mo­mentul de faţă de două tehnologii care aşteaptă să fie utilizate şi care ar putea repune în circuitul econo­mic, prin valorificarea a sute de mii tone de cauciuc uzat, mari can­tităţi de materii prime şi energie. După încetineala cu care se derulea­ză aplicarea lor , pentru cea de la I.C.S.I.T.E.E.M.R. nici pînă acum nu s-a stabilit încă locul de am­plasare a viitoarei instalaţii de 5 000 t/an, iar cea a specialişti­lor de la I.C.E.M. Încă nu-şi găseşte un titular de brevet, care ar trebui să fie, de fapt, Mi­nisterul Industriei Chimice — şi, după aprecierea specialiştilor cu care am purtat discuţii, se pare că este puţin probabil ca încă din anul a­­cesta una sau alta din tehnologii să-şi găsească aplicaţia directă. Nu se pune problema opţiunii asupra uneia sau a alteia dintre cele două soluţii tehnice, ambele la fel de avantajoase. Considerăm că există un tară suficient cauciuc uzat ca să alimenteze instalaţiile care se vor construi, mai ales dacă avem în vedere că la nivelul anu­lui 1985 cantitatea de cauciuc uzat va fi de 160 000 de tone. Vlaicu RADU CONTRASTE Să facă și dumnealor un calcul! Cînd e vorba să e­­conomisim, un calcul e bine venit, mai ales dacă se face la timp. Unii însă au păgubi­torul obicei de a trage linie cînd este prea tirziu. Iată un exem­plu. Anul trecut, cen­trala electrotermică din cadrul Combinatu­lui pentru prelucrarea lemnului din Drobeta- Turnu Severin a fur­nizat diferiţilor terţi­­consumatori peste 84 000 Gigacalorii. Şi terţii­ consumatori, la rindul lor, aveau obli­gaţia să returneze centralei electrotermi­ce peste 100 000 mc condens. Cum n-au prea făcut-o, peste 86 000 mc condens s-a dus pe apa Sîmbetei. Și paguba nu este chiar mică. Respectiva cantitate de condens risipită echivalează cu 161,38 Gigacalorii, pentru producerea că­rora sunt necesare 899 tone combustibil. Cu această energie s-ar fi putut realiza 66 000 mc cherestea sau pes­te 800 tone drojdie furajeră. Aşadar, n-ar fi rău ca cei în cauză — cooperativa „Pa­cea", întreprinderea mecanică, I.C.R.A., în­treprinderea judeţeană de gospodărie comu­nală şi locativă. Baza de aprovizionare teh­­nico-materială pentru agricultură și altele — să facă, din cînd in cînd, cite un­ calcul al pierderilor si câștiguri­lor. Fie și numai pen­tru ca pierderile de combustibil să nu le­­ardă buzunarele. (Vir­gilul Tătaru). — PAGINA 3 Rame pentru răsadniţe sau... pentru decor? Cooperativa de con­sum din comuna Vi­dra, judeţul Giurgiu, are o secţie care con­fecţionează rame pen­tru răsadniţe, necesare unităţilor agricole şi gospodăriilor populaţi­ei. Este o măsură bună. Mulţi oameni cunosc că Vidra este un mare bazin legumicol , dar fără răsadniţe nu se poate obţine răsad, iar fără răsad nu se pot produce legume tim­purii. Cu totul de ne­înţeles este insă de ce cooperativei agricole din localitate i s-au repartizat, prin baza de aprovizionare Şte­­făneşti, rame pen­tru răsadniţe tocmai de la Piatra Neamţ. Şi au sosit, anul trecut, 2 960 bucăţi. Dar cei de la Piatra Neamţ, in loc să trimită la Vidra rame de răsadniţe prevăzute cu cercevele pentru sti­clă, au livrat rame pe care se montează fo­lii de polietilenă (in mod obişnuit, acestea se folosesc sub solar). Neavind ce face cu ele, legumicultorii le-au stivuit frumos, aşa cum se văd şi în fotografia alăturată. La sesizarea cooperativei, a venit la Vidra un reprezentant al unită­ţii producătoare şi au fost luate măsuri pen­tru a fi redistribuite altor unităţi agricole. Dar pînă acum au fost luate de aici doar 460 bucăţi. Dacă redistri­buirea va decurge în ritmul de pină acum, abia la primăvara vii­toare ramele vor de­veni paturi calde pen­tru răsaduri. Nu va fi prea tirziu ? (Ioan Herţeg).

Next