Scînteia, martie 1981 (Anul 50, nr. 11982-12007)
1981-03-01 / nr. 11982
SCINTEIA — duminica 7 martie 1981 „PIESE“ DE PRISOS LA DOSARUL PIESELOR DE SCHIMB PENTRU AGRICULTURĂ „Scînteia revine asupra unei probleme de stringentă actualitate. Încheierea reparaţiilor la tractoarele şi maşinile agricole O situaţie prezentată de Direcţia mecanizării din Ministerul Agriculturii Repararea şi punerea în stare de funcţionare a tuturor tractoarelor şi maşinilor agricole — iată urgenţa numărul unu pentru toate staţiunile de mecanizare din agricultură. Această cerinţă majoră, care trebuie să marcheze ferm trecerea la Înfăptuirea unei profunde revoluţii agrare incepind chiar cu prima campanie agricolă a cincinalului actual, a fost subliniată cu pregnanţă de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la tribuna Congresului ţărănimii, recent Încheiat. In legătură cu stadiul reparaţiilor şi problemele ce trebuie rezolvate pentru finalizarea lor am solicitat citeva precizări tovarăşului Costică LEU, directorul direcţiei S.M.A. din Direcţia generală a mecanizării din Ministerul Agriculturii. „ La data de 26 februarie mai erau de reparat 3 622 de tractoare, 550 maşini de erbicidat, 586 semănători pentru păioase, 469 maşini pentru tratamente fitosanitare, 223 cultivatoare, 187 semănători pentru plante prăşitoare, 92 grape cu discuri, 88 maşini de împrăştiat ingrăşăminte naturale, 49 maşini de administrat amendamente, 19 maşini de plantat cartofi şi 12 combinatoare, toate, utilaje ce vor concura la executarea lucrărilor din campania de primăvară. Rezultă că situaţia cea mai grea se înregistrează la tractoare, cele mai mari restanţe fiind localizate în staţiunile de mecanizare din judeţele Brăila, Timiş, Tulcea, Dolj, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Vaslui, Iaşi, Gorj şi Maramureş, adică in multe din judeţele ce vor începe printre primele munca în cîmp. Principala cauză a întîrzierii reparaţiilor o constituie lipsa pieselor de schimb, faptul că unităţile industriale de profil nu şi-au onorat graficele de livrare a pieselor de schimb contractate cu agricultura, în acest an centrele de reparaţii au utilizat un mare volum de piese vechi recondiţionate. Ponderea lor în activitatea de reparaţii a fost cu 15—20 la sută mai mare faţă de anul trecut. — Tovarăşe director, să nu discutăm acum despre această problemă. Rămînem la părerea că în acest domeniu realizările sint mici, ■ cu mult sub posibilităţi, şi că sint incă multe lucruri de făcut. Vă întreb ce trebuie întreprins acum cu maximă urgenţă ? — Prima, şi de fapt singura condiţie pentru a încheia repararea tuturor tractoarelor şi maşinilor agricole este ca unităţile industriale de profil să ne asigure întreg necesarul de piese de schimb la nivelul contractelor. Precizez că, nelivrind ritmic piesele de schimb conform graficelor întocmite, principalii noştri furnizori — întreprinderea „Tractorul“ Braşov, Întreprinderea mecanică Codlea, întreprinderea de tractoare şi maşini agricole Craiova, întreprinderea mecanică Medgidia, întreprinderea mecanică ,.Ceahlăul“ Piatra Neamţ şi alţii — au acumulat faţă de obligaţiile contractuale restanţe mari la sute de repere. La unele piese aceste restante sunt de ordinul miilor şi chiar zecilor de mii de bucăţi. Situaţia este mult mai gravă dacă avem în vedere că pentru a repara totuşi pînă acum tractoarele şi maşinile agricole în proporţie de 99—95 la sută, noi am epuizat practic toate stocurile legate de piese de schimb. Aceasta înseamnă să intrăm in campania de primăvară fără nici o rezervă de piese de schimb. Cu alte cuvine, nu vom avea cu ce repara tractoarele și celelalte utilaje care se vor defecta pe parcursul executării lucrărilor. Iată de ce solicităm cu insistenţă ca Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi întreprinderile furnizoare din subordine să întreprindă măsuri imediate pentru a recupera neîntîrziat toate restanţele şi să asigure agriculturii piesele de schimb necesare la nivelul contractelor încheiate. De prea multă vreme la solicitările noastre factorii de răspundere din M.I.C.M. ne răspund cu promisiuni. Timpul discuţiilor a trecut. Acum avem nevoie urgentă de piese de schimb. In continuare, interlocutorul ne-a pus la dispoziţie o listă cu principalele piese de schimb deficitare a căror livrare se urmărește prin grafice speciale. Doua rubrici stîrnesc nedumerire. Pe de o parte sunt trecute obligațiile contractuale, iar, pe de altă parte, angajamentul de livrare luat de M.I.C.M., care, fără excepție, este mai mic decit contractul încheiat pentru fiecare reper în parte. Cu alte cuvinte, contracte ferme, obligatorii au ajuns să fie tratate ca simple angajamente. Dar, culmea, la nici un reper angajamentele nu au fost respectate, restanțele fiind mult mai mari față de prevederile contractelor. Am pus această listă la dispoziţia corespondenţilor noştri din judeţele Braşov, Dolj, Constanţa şi Neamţ pentru a se interesa la întreprinderile furnizoare cum vor acţiona acestea pentru recuperarea restanţelor şi livrarea neîntîrziată a pieselor de schimb necesare agriculturii. Aurel PAPADIUC generale a aprovizionării tehnico-materiale a agriculturii, întreprinderea apare restantă faţă de angajamentele asumate de M.I.C.M. cu mari cantităţi la încă trei repere : 1 100 brăzdare scurte şi 1 184 brăzdare lungi pentru semănătoarea SUP-48 — 48M, şi 1 662 semimosoare II pentru grapa cu discuri GD—6,4. Interlocutorul rămîne de-a dreptul uimit. Mai confruntă o dată cifrele de plan şi cele de producţie. Spre a Înlătura orice îndoială îi cheamă pe şefii birourilor de producţie şi de desfacere, chiar şi pe gestionarul magaziei de produse finite. Se reiau calculele, se fac analize, dar rezultatele rămîn paradoxale : în loc de restante... depășiri ! La brăzdarele scurte și lungi, unde nici măcar nu au fost de recuperat restante din 1980, planul pe primele două luni ale acestui an, prevăzînd doar 660 de piese pentru fiecare din aceste repere, a fost depăşit cu 20 şi respectiv 105 bucăţi , la semimosoarele II — piese foarte simple dealtfel — în aceste două luni au fost recuperate restanţele din 1980, iar, in plus faţă de cele 1 600 de astfel de piese ce trebuiau realizate pînă la 28 februarie au mai fost livrate 499 de bucăţi. încercăm să ne lămurim : — Nu v-au fost comunicate, niciodată cifrele despre care v-am vorbit ? — Vă spun cu toată răspunderea că aceste cifre le aflu acum de la dumneavoastră. Sînt cu atît mai uimit cu cit ele sînt aproape duble față de sarcinile noastre de plan. — Consideraţi posibil ca in aceste cifre să fie incluse şi restantele altor întreprinderi din cadrul M.I.C.M. ? — Puţin probabil, intrucit sintem singura întreprindere din tară care producem semănători mecanice şi grape cu discuri. Admiţînd totuşi că fabricarea pieselor de schimb pentru aceste maşini a fost încredinţată şi altor unităţi, este de neînţeles de ce restanţele sunt puse pe seama întreprinderii noastre. (Constantin Blagovici). NOTA REDACŢIEI Am prezentat această situaţie tovarăşului Marian Curelea, director general adjunct in Direcţia generală a aprovizionării tehnico-materiale a agriculturii. „Este incredibil. Întreprinderea are obligaţii asumate prin contracte clare, care poartă număr, semnături şi ştampilă. Confruntind datele din aceste contracte cu situaţia livrărilor pînă la 25 februarie rezultă că întreprinderea din Piatra Neamţ are restanţele care au fost prezentate la toate cele patru repere pe care le produce. Curios cum directorul întreprinderii nu cunoaşte situaţia reală, cînd zilnic raportează forului ierarhic superior livrările faţă de angajamentul M.I.C.M. şi faţă de contracte. Ar fi deci mai bine ca unitatea, factorii de conducere să privească cu mai multă atenţie şi, mai ales, cu mai multă răspundere această situaţie“. O asemenea situaţie este foarte greu de înţeles şi, oricum, este de neacceptat. Sperăm că forurile in drept vor face lumină fără întîrziere. La întreprinderea „Ceahlăul" din Piatra Neamţ Un episod hazliu, dacă n-ar fi trist, directorul se mira că are restanţe La întreprinderea mecanică „Ceahlăul“ din Piatra Neamţ discutăm cu tovarăşul Ştefan Mangu, directorul întreprinderii . „ Cum acţionează, în aceste zile, colectivul întreprinderii pentru recuperarea restantelor la piesele de schimb pentru maşinile agricole ? — Avem, e drept, o mică răminere in urmă la unul din cele patru repere pe care le fabricăm. Este vorba de 1175 mosoare distanţiere pentru grapele cu discuri GD-6,4, care sunt deja fabricate, dar cantităţile de astfel de piese repartizate pe beneficiari nefiind vagonabile, avem probleme cu expedierea lor către S.M.A.-uri, pe care însă le vom rezolva în următoarele zile. — Totuşi, în evidenţele Direcţiei O valoroasă resursă materială refolosibilă care poate şi trebuie să fie redată în cantităţi cit mai mari în circuitul economic o reprezintă cauciucul uzat. Această problemă preocupă multe ţări, indiferent dacă au sau nu o industrie petrochimică dezvoltată ori o bogată bază de materii prime. în anul 1980, în ţara noastră, resursele disponibile de cauciuc uzat au fost evaluate la circa 85 000 tone, din care mare parte sub formă de anvelope, restul constituindu-l diversele articole de cauciuc utilizate în industrie şi bunuri de consum. Din această cantitate s-au valorificat in instalaţii speciale de producere a cauciucului regenerat şi prin reşapare circa 12 000 tone, adică 14 la sută. Comparativ cu ţări în care nivelul de valorificare a cauciucului uzat se situează la peste 50 la sută, rezultă că există încă resurse nevalorificate, care se acumulează de la an la an în cantităţi impresionante, punînd probleme nu numai economice, ci şi ecologice. Reşaparea şi regenerarea nu constituie însă singurele metode de reintroducere a cauciucului uzat în circuitul economic. Pe plan mondial, pirogenarea sau degradarea termică a acestor produse se afirmă ca o metodă din ce in ce mai eficientă de valorificare superioară, îndeosebi a cauciucurilor ce nu se pot reşapa sau regenera, asigurînd reintroducerea în circuitul industrial a unor cantităţi apreciabile de compuşi chimici valoroşi care constituie materii prime tilbenzen, 2 710 tone de orto şi metaxilen, 2 870 tone compuşi stirenici etc. De asemenea, reziduul rămas după procesul termic, aproximat la 35 000—45 000 tone, poate fi folosit drept combustibil solid în cuptoarele cu injecţii de praf sau ca înlocuitor al unor sortimente de negru de fum. Firesc, se pune întrebarea dacă în ţara noastră există preocupări de a valorifica produsele uzate de cauciuc prin pirogenare, încă din anul 1973 un colectiv de cercetători de la Institutul de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru echipament energetic şi maşini de ridicat (I.C.S.I.T.E.E.M.R.)a început să studieze această problemă, iar în 1974 a realizat prima instalaţie de pirogenare. Care este situaţia astăzi, după aproape 8 ani? în anul 1975, ne relatează dr. Ing. Valeriu Anghel, iniţiatorul şi coordonatorul acestor cercetări, nu— Intr-adevăr, foarte puţin şi aceasta pentru că nu s-a înţeles că de fapt pirogenarea este metoda cea mai eficientă de valorificare a cauciucurilor uzate. Nu este numai părerea mea, ci şi a literaturii de specialitate. Chiar dacă, prin reşapare, viaţa anvelopelor se prelungeşte, după un timp acestea tot la cauciucuri uzate ajung. în ceea ce priveşte regenerarea cauciucului, metoda practicată la noi în ţară se face cu un consum mare de energie şi nici nu poate valorifica întreaga resursă. Dar timp de opt ani nimeni nu a privit cu interes această problemă, în ciuda faptului că anual zeci de mii de tone de cauciucuri uzate luau drumul gropilor de gunoi sau se ardeau pur şi simplu, aşa cum se mai ard şi astăzi la incineratorul (care de mult trebuia dărîmat) întreprinderii de cauciuc din Jilava, într-adevăr, la Consiliul Naţional dere al tehnologiei, această instalaţie faţă de cea a cercetătorilor de la I.C.S.I.T.E.E.M.R. ? „Procedeul utilizat de colectivul inginerului Valeriu Anghel, ne spune inginerul Petre Albăstroiu, şeful laboratorului cocs de la I.C.E.M., are avantajul adoptării unei tehnologii clasice testate deja în fază de laborator şi pilot la noi în ţară şi în mari instalaţii industriale în multe ţări din lume. Acest procedeu pune însă problema utilizării marilor cantităţi de reziduuri solide pe care le produce şi care sunt insuficient studiate pînă în prezent. Tehnologia concepută de noi elimină acest dezavantaj, deoarece în instalaţia noastră aceste reziduuri solide se ard, ele întreţinînd combustia instalaţiei. Dezavantajul acestei tehnologii constă în faptul că este neconvenţională, deci încă necerceta Două tehnologii pot să transforme cauciucul uzat in materii prime utile, dar nu pot învinge încă inerţia unor beneficiari . Din cele peste 85 000 tone/an cauciuc uzat sunt valorificate doar 14 la sută . Prin aplicarea noilor tehnologii la instalaţii cu o capacitate de prelucrare de 100 000 tone anual, economia noastră ar beneficia de peste 50 000 tone ţiţei uşor, 15 milioane metri cubi gaz combustibil şi 150 000 MWh La întreprinderea „Tractorul“ din Braşov Ceva s-a schimbat un bine şi se promite şi mai mult La întreprinderea „Tractorul“ Braşov nu vom insista asupra cauzelor care au determinat restanţele în asigurarea pieselor de schimb pentru agricultură. Cert este însă că de la începutul acestui an colectivul de la „Tractorul“ şi-a pus la inimă, cum se spune, această problemă, pe care a tratat-o cu întreaga răspundere. Au fost luate o serie de măsuri, printre care amintim : îmbunătăţirea ritmului de lucru la sectoarele calde, printr-o mai bună organizare şi aprovizionare, dezvoltarea capacităţii de uzinare a pinioanelor prin crearea a două ateliere în loc, de unul şi îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie. Aceste măsuri, ca şi o mai temeinică mobilizare a colectivului de muncă au permis ca la cele mai multe poziţii de piese de schimb să se recupereze rămânerile în urmă, iar uzina să asigure la această oră piesele la nivelul cifrelor stabilite prin graficul întocmit conform înţelegerii dintre Ministerul Agriculturii şi M.I.C.M. Din discuţia avută cu ing. Victor Niţă, director tehnic adjunct al întreprinderii, situaţia livrării principalelorrepere este următoarea : Pentru tractorul U—650 , la blocul motor s-au livrat toate cele 71 bucăţi prevăzute în angajamentul M.I.C.M., iar pînă la 2 martie se va ajunge la 150 bucăţi , la chiulasă — în loc de 119 bucăţi s-au livrat pînă azi. 28 februarie, 240 bucăţi ; la cele două poziţii de pinioane — faţă de 625 bucăţi şi respectiv 675 bucăţi s-au livrat 3 100 şi, respectiv, 2 650 bucăţi. La aceste poziţii, datorită măsurilor amintite se va ajunge în situaţia fericită să se asigure toate cele 27 961 şi respectiv 27 570 bucăţi prevăzute in contract pînă la finele lunii aprilie, în loc de finele lunii iunie, cum este prevăzut. La axul secundar s-au livrat 1 700 bucăți la zi. Realizarea lui in continuare este îngreunată de lipsa unor materiale. La discul ambreiaj pentru tractoarele A-1800 și S—1800 uzina se află, de miine, in grafic, livrînd 291 bucăţi. La diferenţial se livrează mîine, duminică, ultimele 12 bucăţi, iar la coroană am intrat de astăzi în grafic, în luna martie se vor livra suplimentar 1 500 bucăţi. Situaţia este destul de bună şi la tractoarele S-650, S-651 deoarece reperele amintite mai sus sunt comune. Tractoarele UVL , la bloc motor uzina intîmpină unele greutăţi din lipsa pieselor turnate, ceea ce nu-i permite să asigure decit 50 la sută din prevederile graficului pe luna martie. La cămaşa cilindrului astăzi uzina a livrat ultimele 200 bucăţi prevăzute prin grafic ; la carter-punte se mai înregistrează un minus de 71 bucăţi, care vor fi recuperate pînă la 15 martie ; la trompă astăzi au fost livrate ultimele 300 bucăţi. Pînă în 2 sau 3 martie se va intra în grafic şi la capetele de bară, şi la grupul conic. (Nicolae Mocanul. Dată fiind importanţa deosebită a asigurării pieselor de schimb, în numărul viitor al ziarului vom reveni cu relatări şi din alte întreprinderi industriale despre eforturile ce se fac pentru a asigura operativ nevoile agriculturii. ŞTIINŢA IN CONFRUNTARE CREATOARE CU CERINŢELE ECONOMIEI pentru industria maselor plastice, a fibrelor chimice, a cauciucurilor, într-un studiu pe această temă, efectuat în urmă cu cîţiva ani la Facultatea de chimie şi inginerie chimică din Institutul politehnic din Iaşi, se arăta că prin pirogenarea a 100 000 tone de cauciuc uzat se pot obţine peste 40 de compuşi chimici, din care : 305 tone izopren, 500 tone pentene şi izopentene, 395 tone benzen, 1 855 tone toluen, 1 285 tone estalaţia concepută cu un an Înainte a fost întregită cu încă un cuptor de pirogenare, aşa că în momentul de faţă staţia pilot poate prelucra 200—300 kg de cauciuc uzat pe zi. în acest timp s-a realizat şi proiectul de execuţie pentru o instalaţie cu o capacitate de pirogenare de 5 000 tone pe an. — Deci o staţie pilot şi un proiect de instalaţie industrială. Nu vi se pare că e cam puţin pentru opt ani? pentru Ştiinţă şi Tehnologie suntem informaţi că s-a elaborat un program complex, pe întreg cincinalul 1981—1985, de valorificare a cauciucurilor uzate. Se prevede construirea a 10 instalaţii de pirogenare. Aflăm, de asemenea, că şi la Institutul de cercetări metalurgice (I.C.E.M.) din Bucureşti există cercetări în această direcţie, unde a fost concepută o instalaţie. ,Ce aduce nou, din punctul de ve* * n colaborare cu Institutul de fizică atomică Măgurele, întreprinderea de autoturisme din Piteşti a realizat şi pus în funcţiune o instalaţie de nitrulare ionică pentru durificarea oţelurilor din aliaje sărace. Toate unităţile care folosesc oţeluri aliate dure pentru scule ar putea aplica această metodă, realizind o importantă creştere a eficienţei economice şi reducerea consumului de elemente de aliere Foto: E. Dietuseanu In toamna anului trecut, secretarul general al partidului a vizitat secţia de utilaje şi piese de schimb a Combinatului de fire şi fibre sintetice Săvineşti. Prin dezvoltarea pe care a cunoscut-o, prin volumul şi structura produselor sale, această secţie a devenit, de fapt, o adevărată uzină constructoare de maşini, cu un colectiv puternic, utilajele fabricate aici aflîndu-se de pe acum în dotarea multor unităţi de profil din ţară. Cu prilejul vizitei de lucru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a trasat o sarcină deosebit de mobilizatoare harnicului colectiv de aici, asimilarea în fabricaţie, un cit mai scurt timp posibil, a întregii game de utilaje necesare industriei firelor şi fibrelor chimice, eliminîndu-se total importul de astfel de utilaje, în condiţiile îndeplinirii şi depăşirii tuturor indicatorilor de plan. O sarcină primită cu înaltă răspundere şi angajare de întregul colectiv al secţiei, care a acumulat o valoroasă experienţă în domeniul autoutilării, — înfiinţată iniţial pentru a fabrica piese de schimb destinate necesităţilor curente ale combinatului, ne spune inginerul Aurel Rotaru, şeful secţiei, sectorul nostru de autoutilare a început asimilarea unor repere care erau procurate din import. Numărul acestor repere a sporit pe măsura dezvoltării şi dotării secţiei. Saltul calitativ al activităţii noastre s-a produs însă cu doi ani în urmă, cînd am început fabricarea utilajelor şi pieselor pentru noile capacităţi de producţie nu numai de la Săvineşti, ci şi de pe noile platforme de producere a firelor şi fibrelor sintetice de la Roman, Vaslui, Cîmpulung, Corabia. Vreau să subliniez două aspecte specifice activităţii noastre. Primul — faptul că fabricăm prototipuri, unicate sau utilaje de serie foarte mică ; al doilea — că realizăm piese şi utilaje de înaltă tehnicitate, avind precizii de ordinul micronilor, suprafeţe prelucrate pînă la luciul oglinzii şi structură deosebit de complexă. — Ce semnificaţie au pentru dumneavoastră indicaţiile date de secretarul general al partidului?" — îl întrebăm pe şeful secţiei. — Pornind de la faptul că cele 186 de tipuri de utilaje şi peste 1100 de piese pe care le-am asimilat pînă acum în fabricaţie reprezintă cam trei sferturi din gama utilajelor necesare industriei firelor şi fibrelor sintetice, eforturile noastre se îndreaptă spre lichidarea completă a importurilor de astfel de utilaje, urmărind, totodată, asimilarea a tot ce apare nou, prin perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie în acest sector al industriei chimice. Din punct de vedere cantitativ, sarcina noastră principală constă în a furniza şantierelor utilajele în timp cît mai scurt, realizînd şi depăşind astfel planul fizic. Pentru îndeplinirea şi depăşirea celorlalţi indicatori economico-financiari vom valorifica resursele privind perfecţionarea organizării muncii, sporirea indicilor de folosire a maşinilor-unelte etc. La înfăptuirea celor spuse de şeful secţiei s-a trecut chiar din primele zile ce au urmat vizitei secretarului general al partidului. în primele rînduri au fost şi sînt, ca întotdeauna, comuniştii. — într-o plenară a comitetului de La Săvineşti se înfăptuieşte cu răspundere sarcina privind realizarea pînă la sfîrşitul anului 1981 a întregii game de utilaje necesare industriei firelor şi fibrelor sintetice partid s-a dezbătut un amplu program de perfecţionare a organizării producţiei , ne spune ing. Vasile Mitrea, secretar cu probleme economice al comitetului de partid. înfăptuirea acestui plan presupune schimbarea întregii concepţii privind desfăşurarea fabricaţiei, în sensul organizării acesteia în funcţie de ordinea montajului utilajelor. O comisie formată din tehnologi, proiectanţi şi executanţi a trecut la analizarea documentaţiilor tuturor utilajelor pe care le avem de realizat pînă la sfîrşitul primului trimestru al anului 1981 şi la stabilirea tehnologiilor de fabricaţie, astfel încît ele să fie expediate şantierelor în concordanţă cu necesităţile de montaj. Totodată, se are în vedere executarea cu prioritate a acelor repere ce înlocuiesc importurile. Pornind de la asemenea criterii, a şi început, de pildă, fabricarea clapetelor de reglaj, necesare imediat unor noi obiective, prin realizarea cărora se reduc cu 250 000 lei valută importurile. De asemenea, am început construirea primelor mașini de rupt cablu din telon, utilaje deosebit de complexe, solicitate pentru prima parte a anului 1981, a căror procurare din import ar fi costat peste 2,5 milioane lei valută. Concomitent cu preocupările privind lărgirea, pînă la înlăturarea completă a importurilor, a fabricării utilajelor pentru industria firelor chimice, constructorii de mașini săvineșteni iau măsuri energice şi pentru sporirea randamentului maşinilorunelte din dotarea secţiei. Prin îmbunătăţirea organizării producţiei şi creşterea numărului muncitorilor ce lucrează la mai multe maşini, în ultimul trimestru al anului trecut indicele de utilizare a acestora s-a ridicat la 87,9 la sută, faţă de 86,8 la sută cit era planificat. Aşadar, rezultate concludente ale spiritului gospodăresc al constructorilor de utilaje de la Săvineşti. Şi, aşa cum şi-au propus membrii colectivului, pină la sfîrşitul anului trecut au reuşit să înregistreze la capitolul reduceri de importuri o valoare mai mult decit dublă faţă de cea realizată în anul precedent. Dar să ascultăm opinia inginerului-şef, FlorinBuruiană, în legătură cu acest bilanţ şi, mai ales, cu perspectiva activităţii de autoutilare în 1981. „ Am încheiat anul 1980 cu succese remarcabile. Cel mai important dintre ele este acela că, pe lingă utilaje şi piese, am furnizat combinatelor de fibre sintetice de la Câmpulung, Vaslui şi Roman 8 linii tehnologice şi instalaţii complete de fabricaţie, dintre care o parte sunt acum in funcţiune. Anul 1981 a debutat şi el cu succese în măsura sarcinilor sporite • Ce ne revin pentru acest an, cind vom realiza maşini, utilaje şi piese în valoare de peste 110 milioane Iei, cifră ce reprezintă, de fapt, aportul nostru la economisirea resurselor valutare ale statului, întrucît tot ce producem înlocuieşte importul, în primele două luni din acest an am expediat ultimele utilaje pentru instalaţia de fire poliesterice la Combinatul de fibre sintetice de la Vaslui, precum şi utilaje pentru noile obiective aflate în construcţie la Cîmpulung şi Roman. Dar obiectivul cel mai important pentru care întregul colectiv al secţiei depune eforturi deosebite spre a-l finaliza în cursul acestui an este realizarea întregii game de utilaje necesare industriei firelor şi fibrelor sintetice, sarcină de cinste pe care ne-a încredinţat-o secretarul general al partidului cu prilejul vizitei cu care ne-a onorat în toamna anului trecut. Constantin BLAGOVICI corespondentul „Scinteii" tribuna „Scinteii" AUTOUTILAREA cale eficientă de reducere a importurilor tă suficient în staţii pilot de mare capacitate. De fapt, ne precizează inginerul Aurel Păun, unul dintre autorii acestei tehnologii, instalaţia a fost concepută ca urmare a unui subcontract de cercetări cu Institutul de cercetări chimice „Petru Poni“ din Iaşi, pentru a pirogena şi valorifica materialele refolosibile din mase plastice pentru care încă din acest an urmează să se pună în funcţiune o instalaţie pilot cu o capacitate de 1 000 tone/an la întreprinderea „Solventul“ din Timişoara. în cadrul cercetărilor s-a constatat că la fel de bine se pot pirogena în această instalaţie şi anvelope uzate, nereşapabile, iar rezultatele sunt mai mult decit promiţătoare : într-o instalaţie industrială cu o capacitate de prelucrare a 55 000 tone/an de cauciucuri uzate se pot obţine : 27 500 tone ulei (de fapt, un fel de ţiţei mai uşor), aproape 8 milioane metri cubi gaz combustibil cu o putere calorică de 10 000—11 000 kcal/kg şi direct, circa 78 500 MWh energie electrică. Iată, aşadar, că dispunem în momentul de faţă de două tehnologii care aşteaptă să fie utilizate şi care ar putea repune în circuitul economic, prin valorificarea a sute de mii tone de cauciuc uzat, mari cantităţi de materii prime şi energie. După încetineala cu care se derulează aplicarea lor , pentru cea de la I.C.S.I.T.E.E.M.R. nici pînă acum nu s-a stabilit încă locul de amplasare a viitoarei instalaţii de 5 000 t/an, iar cea a specialiştilor de la I.C.E.M. Încă nu-şi găseşte un titular de brevet, care ar trebui să fie, de fapt, Ministerul Industriei Chimice — şi, după aprecierea specialiştilor cu care am purtat discuţii, se pare că este puţin probabil ca încă din anul acesta una sau alta din tehnologii să-şi găsească aplicaţia directă. Nu se pune problema opţiunii asupra uneia sau a alteia dintre cele două soluţii tehnice, ambele la fel de avantajoase. Considerăm că există un tară suficient cauciuc uzat ca să alimenteze instalaţiile care se vor construi, mai ales dacă avem în vedere că la nivelul anului 1985 cantitatea de cauciuc uzat va fi de 160 000 de tone. Vlaicu RADU CONTRASTE Să facă și dumnealor un calcul! Cînd e vorba să economisim, un calcul e bine venit, mai ales dacă se face la timp. Unii însă au păgubitorul obicei de a trage linie cînd este prea tirziu. Iată un exemplu. Anul trecut, centrala electrotermică din cadrul Combinatului pentru prelucrarea lemnului din Drobeta- Turnu Severin a furnizat diferiţilor terţiconsumatori peste 84 000 Gigacalorii. Şi terţii consumatori, la rindul lor, aveau obligaţia să returneze centralei electrotermice peste 100 000 mc condens. Cum n-au prea făcut-o, peste 86 000 mc condens s-a dus pe apa Sîmbetei. Și paguba nu este chiar mică. Respectiva cantitate de condens risipită echivalează cu 161,38 Gigacalorii, pentru producerea cărora sunt necesare 899 tone combustibil. Cu această energie s-ar fi putut realiza 66 000 mc cherestea sau peste 800 tone drojdie furajeră. Aşadar, n-ar fi rău ca cei în cauză — cooperativa „Pacea", întreprinderea mecanică, I.C.R.A., întreprinderea judeţeană de gospodărie comunală şi locativă. Baza de aprovizionare tehnico-materială pentru agricultură și altele — să facă, din cînd in cînd, cite un calcul al pierderilor si câștigurilor. Fie și numai pentru ca pierderile de combustibil să nu leardă buzunarele. (Virgilul Tătaru). — PAGINA 3 Rame pentru răsadniţe sau... pentru decor? Cooperativa de consum din comuna Vidra, judeţul Giurgiu, are o secţie care confecţionează rame pentru răsadniţe, necesare unităţilor agricole şi gospodăriilor populaţiei. Este o măsură bună. Mulţi oameni cunosc că Vidra este un mare bazin legumicol , dar fără răsadniţe nu se poate obţine răsad, iar fără răsad nu se pot produce legume timpurii. Cu totul de neînţeles este insă de ce cooperativei agricole din localitate i s-au repartizat, prin baza de aprovizionare Ştefăneşti, rame pentru răsadniţe tocmai de la Piatra Neamţ. Şi au sosit, anul trecut, 2 960 bucăţi. Dar cei de la Piatra Neamţ, in loc să trimită la Vidra rame de răsadniţe prevăzute cu cercevele pentru sticlă, au livrat rame pe care se montează folii de polietilenă (in mod obişnuit, acestea se folosesc sub solar). Neavind ce face cu ele, legumicultorii le-au stivuit frumos, aşa cum se văd şi în fotografia alăturată. La sesizarea cooperativei, a venit la Vidra un reprezentant al unităţii producătoare şi au fost luate măsuri pentru a fi redistribuite altor unităţi agricole. Dar pînă acum au fost luate de aici doar 460 bucăţi. Dacă redistribuirea va decurge în ritmul de pină acum, abia la primăvara viitoare ramele vor deveni paturi calde pentru răsaduri. Nu va fi prea tirziu ? (Ioan Herţeg).