Scînteia, august 1981 (Anul 50, nr. 12112-12137)

1981-08-01 / nr. 12112

SCINTEIA—simbäla 1 august 1981 Intr-o zi de primăvară din acest an, in care soarele încerca cu timi­ditate să topească stratul gros de zăpadă aşternut in păduri şi pe dru­murile de acces, directorul întreprin­derii forestiere de exploatare şi transport din Rimnicu Vîlcea, tova­răşul Florin Ilie, era foarte Îngri­jorat : — Ne-am pregătit din timp mai bine ca niciodată pentru producţia acestui an — ne spunea directorul. In adunarea generală a oamenilor muncii din toamna anului trecut am hotărit cu toţii, muncitorii şi spe­cialiştii Întreprinderii, ca anul 1981 să fie anul fructificării la cel mai înalt nivel al experienţei şi capaci­tăţii noastre de muncă, pentru a ne situa pe un joc fruntaş in întrecerea socialistă. Am trecut neintirziat la aplicarea a ceea ce am hotărit. Şi iată, acum vremea ne face festa : ne-a distrus o serie de dru­muri de acces, iar zăpada întir­­zie să se topeas­că,­­ îngreuhind mult exploata­rea lemnului. Oamenii între­prinderii nu s-au lamentat, n-au stat cu braţele încruci­şate in faţa acestei situaţii. Iniţiativa şi tenacitatea­­muncitorească pentru depăşirea momentelor mai dificile s-au dovedit hotăritoare. Iar rezul­tatele au fost pe măsură : producţia a început să se desfăşoare un ritm susţinut, lemnul din păduri a fost tăiat, pregătit şi transportat cu maxi­mă operativitate spre unităţile de prelucrare sau depozitele de desfa­cere către populaţie. Ca rezultat, in primul semestru al anului, colectivul întreprinderii a ajuns să se situeze pe primul loc în întrecerea socialistă dintre unităţile industriei exploatării lemnului , cu 1276,5 puncte. In a­­ceastă perioadă, principalii indicatori de plan au fost depăşiţi cu 3,2 la sută la producţia netă, 3,4 la sută la producţia fizică, 13,8 la sută la livrări de mărfuri la fondul pieţei. Stăm din nou de vorbă cu direc­torul intreprinderii. Acum este mai destins, dar vizibil preocupat de problemele curente ale producţiei. — Aceste rezultate — ne spune directorul — sunt consecinţe firească a aplicării neabătute a noului meca­nism economico-financiar, a înţelege­rii, de fiecare muncitor şi spe­cialist din unitatea noastră, a dato­riei care ii revine să participe direct la înfăptuirea actului autoconducerii şi autogestiunii economice. Concret, aceasta a însemnat pentru noi atra­gerea fiecărui om, indiferent de locul său de muncă, la procesul de organizare mai bună a producţiei şi a muncii, de gospodărire cît mai ju­dicioasă a întreprinderii. Ne exprimăm dorinţa să continuăm dialogul la citeva locuri de muncă. Pe drum aflăm că nn ..portofoliul“ consiliului oamenilor muncii au fost colectate un număr de 276 propuneri făcute in ultimele adunări ale oame­nilor muncii şi in şedinţele de grupă sindicală, a căror aplicare este riguros urmărită. Sunt propuneri, idei, su­gestii care vizează: nemijlocit per­fecţionarea procesului de producţie. Bunăoară, in urma unei propuneri referitoare la creşterea operativităţii şi eficienţei activităţii de exploatare a lemnului, consiliul oamenilor mun­cii a trecut neintirziat la deschiderea unor centre de sortare şi preindus­­trializare in 7 puncte de lucru acce­sibile mijloacelor de transport de mare capacitate. Urmărim activitatea la unul din punctele de sortare şi preindustrializare. Noul sistem de organizare a producţiei a asigurat o mai mare concentrare a forţei de muncă şi a utilajelor, ceea ce a in­fluenţat, pe de o parte, creşterea productivităţii muncii, iar, pe de alta, sporirea gradului de valorifi­care a masei lemnoase, diminuin­­du-se in raport direct proporţional pierderile de exploatare. Pe plan practic, aceasta a permis realizarea, in şase luni din acest an, a unor economii de 345 tone carburanţi şi lubrifianţi, precum şi reducerea cu 1,50 lei a cheltuielilor totale la 1000 lei producţie-marfă. într-una din exploatările forestiere îl intîlnim pe tovarăşul Ion Zidaru, şeful compartimentului plan al între­prinderii, care ne spune că sporirea indicilor de mecanizare a principale­lor operaţii s-a obţinut tot prin apli­carea propunerilor făcute de oamenii din producţie. Ca urmare, operaţiile de doborit-secţionat se realizează in prezent complet mecanizat, iar la cele de scos­ apropiat şi de încărcare — indicii de mecanizare prevăzuţi in plan au fost depăşiţi. Muncitorii din exploatările fores­tiere ale întreprinderii s-au dovedit a fi buni gospodari, acordind o mare­­ atenţie valorificării masei lemnoase din locurile greu accesibile. In acest an, de exemplu, peste 10 la sută din materialul lemnos stabilit pentru ex­ploatare se va realiza numai din doboriturile de vint. Or, pentru scoa­terea acestora erau necesare mari cheltuieli in vederea executării unor drumuri de acces si instalării unor funiculare in serie. Nimeni nu a fost insă de acord, pentru că aceste cheltuieli s-ar fi repercutat in cele din urmă asupra producţiei nete şi a beneficiilor, diminuîndu-le. De aceea, s-a găsit o altă rezolvare, pe cit de simplă, pe atît de economicoa­să. In locul investiţiilor şi al dotări­lor suplimentare, s-a ales soluţia creşterii numărului şi a gradului de utilizare a atelajelor. — Dintr-un calcul estimativ — pre­ciza şeful compartimentului plan — rezultă că, prin folosirea atelajelor, cheltuielile pentru operaţia de scos­­apropiat a lemnului provenit din doboriturile de vint şi din locurile greu accesibile se reduc cu aproape 40 la sută. Punerea în funcţiune a oricărui mecanism folosit in activitatea fores­tieră este greu de conceput astăzi fără utilizarea energiei electrice, a carburanţilor şi lubrifianţilor. Deşi, prin profilul său, unitatea nu se nu­mără printre marii consumatori de resurse energetice, totuşi colectivul întreprinderii nu a neglijat nici a­­ceastă cale de reducere a cheltuieli­lor materiale şi de producţie. Econo­miile obţinute nu sunt poate prea spectaculoase. Dar ele nu se reali­zează uşor, trebuie pusă în valoare fiecare resursă , de economisire. In această privinţă s-a afirmat puternic spiritul gospodă­resc al colectivu­lui. Să exempli­ficăm. Prin raţio­nalizarea ilumi­natului în halele de producţie, în ateliere, magazii şi depozite — trecerea la ge­neralizarea iluminatului fluores­cent in locul celui incandescent — s-au economisit 86 MWh ener­gie electrică. Alţi 140 MWh au­ fost înregistraţi in „contul de economii“ ca urmare a perfecţionării procesului tehnologic, in sensul adoptării siste­mului de alimentare a haldelor de gatere cu buşteni, cap la cap, pe lanţurile transportoare, al celui de oprire automată a utilajelor condu­cătoare după un minut de mers în gol ş.a. In prezent se află in curs de materializare alte idei gospodă­reşti şi mai îndrăzneţe. Bunăoară, to­varăşul Dumitru Şerban, secretarul comitetului de partid de la U.F.E.T. Jibleă, a propus ca, în locul alimen­tării cu energie electrică, funicularele din vecinătatea unor cursuri de apă să fie acţionate cu ajutorul forţei hidraulice. Acum se lucrează la rea­lizarea amenajărilor tehnice necesare. Fapt este că, adunînd kilowatt-oră cu kilowatt-oră şi gram cu gram de combustibil, pe ansamblul întreprin­derii s-au şi realizat economii de 320 MWh energie electrică şi 246 tone combustibil convenţional. Cu tenacitate, măsurile tehnice şi organizatorice prind viaţă, contribuie direct la ridicarea activităţii produc­tive la cote mereu mai inalte de efi­cienţă. Dornic să cunoască şi să apli­ce şi alte idei şi soluţii valoroase din celelalte unităţi de profil, colectivul întreprinderii vilcene se adresează propunerea de a se realiza în peri­oada următoare un schimb de expe­rienţă. Credem că această propunere va găsi ecoul cuvenit. Corneliu CĂRLAN Ion STANCIU ÎN INDUSTRIE EXPERIENŢA ÎNAINTATĂ la tribuna :Semnten­" Prin autoconducere şi autogestiune economică Fiecare om-participant la organizarea cît mai bună a producţiei La I.F.E.T.-Rîmnicu Vîlcea, INIŢIATIVE MUN­CITOREŞTI PENTRU SPORIREA PRODUCŢIEI FIZICE ŞI A EFICIENŢEI ECONOMICE ÎN AGRICULTURĂ GRĂDINILE, CIMPUL AŞTEAPTĂ CULEGĂTORII­­ PE TOŢI LOCUITORII SATELOR! Teleormanul poate trimite mai multe legume in pieţele Capitalei! • Ritmul recoltării a sporit, dar sînt încă rămîneri în urmă • Cînd delegaţii I.L.F. sunt capricioşi, camioanele rămîn neîncărcate în luna iulie, unităţile agricole din judeţul Teleorman au strins şi ex­pediat beneficiarilor peste 21 000 tone ceapă, tomate, ardeii, castraveţi, us­turoi, vinete şi alte legume. Pe an­samblul judeţului, planul de livrări la legume nu s-a realizat cu circa 10 000 tone datorită, in principal, ve­getaţiei intirziate a acestora. Coman­damentul judeţean pentru agricultură a luat măsuri pentru urgentarea re­coltării legumelor. Ca urmare, in pe­rioada 20—26 iulie graficele de livrare au fost depăşite cu 150 tone, iar în saptămina în care ne aflăm s-a înre­gistrat acelaşi ritm bun de lucru. Marţi, de pildă, faţă de 1655 tone plan s-au livrat la fondul de stat 1710 tone. La creşterea ritmului de recoltare a legumelor contribuie in mod deosebit şi cei peste 5 000 elevi, care fac in aceste zile practică in unităţile agri­cole de stat şi cooperatiste. Un exemplu de mobilizare a coo­peratorilor am întilnit la ferma de le­gume a C.A.P. Peretu. După cum ne spunea ing. Cornelia Vişan, şefa de fermă, din planul pe acest an de 1833 tone de legume au fost livrate a­­proape 700 tone. Cultura de ardei gras fiind întreţinută bine anunţă o producţie mult mai mare faţă de cele 800 tone planificate. Bune re­zultate la recoltarea legumelor au şi cooperatorii din fermele de la Cer­­netu şi Izvoarele, care expediază zilnic cite 50—60 tone de produse proaspete. Intr-adevăr, acolo unde munca este bine organizată, unde specialiş­tii din conducerile unităţilor se află in mijlocul oamenilor, lucrind cot la cot cu ei, indrumînd şi luind de­cizii imediate, rezultatele nu se lasă aşteptate. La grădina de legume a cooperativei Ştorobăneasa stăm de vorbă cu ing. Fănica Istru. „Avem o recoltă bună de legume şi ar fi păcat de munca noastră să le lăsăm in cimp. De la 6 dimineaţa şi pină seara tirziu, cooperatorii, printre­­ care Floarea Olteanu, Floarea Abăla-V___________________________________ ru, Gica Crăciun, Petru Vătuiu şi toţi ceilalţi nu cunosc odihna. Prin­­tr-o folosire bună a mijloacelor de transport, zilnic depăşim graficele de livrare cu 5—10 tone roşii şi vi­nete".­ Trebuie insă semnalat că, în com­paraţie cu ritmul bun înregistrat in unităţile amintite, sunt altele in care, deşi in cimp sunt legume coapte şi frumoase, ritmul recoltării şi livră­rii este nesatisfăcător. La C.A.P. Cervenia s-au strins pină acum nu­mai 72 tone din 1822 tone plan, iar la C.A.P. Frumoasa — 106 tone din 1­785. Miercuri seara, la ferma legu­micolă a C.A.P. Smîrdioasa, din graficul zilei nu se livraseră circa 90 tone tomate, deși după spusele teh­­nicienei Constanţa Pomojnicu exis­tau în cimp cel puţin 50 tone toma­te. „Nu avem forţă de muncă sufi­cientă pentru a stringe legumele — ne spunea tehniciană. Deşi am­ stat de vorbă cu conducerea cooperati­vei, cu primarul comunei, nu am primit nici un ajutor. Ca urmare, dintr-un plan total de 1733 tone, am livrat pină acum doar 99 tone, deşi legume avem din belşug“. Fără în­doială, printr-o mai bună redistri­buire a forţelor, cu sprijinul elevi­lor, al personalului administrativ din comună, problema s-ar rezolva. Intervenţia comitetului comunal de partid se impune urgent. Mai multă atenţie trebuie acor­dată folosirii mijloacelor de trans­port. La depozitul C.L.F. Zimnicea, unde se preirau produsele din unită­ţile agricole din această mare zonă legumicolă a judeţului, stăm de vor­bă, miercuri, 29 iulie, cu unul din şoferii care aşteaptă cu camionul pentru a fi încărcat . Ilie Moise, de la autobaza de transport Ferentari Bucureşti : „Este ora 16. De cînd staţionaţi aici ?“. „Am venit de luni seara. Nu am avut ce încărca, deşi am fost şi astăzi in citeva ferme ale intreprinderii de producere a legu­melor din localitate. Cred că am fă­cut 30—40 km in gol“. Adevărul l-am aflat insă imediat, după o discu­ţie intre şeful depozitului, Dumitru Urdoi, şi delegatul I.L.F. Militari Bucureşti, Ion Soare. „Deşi in gra­fic sunt prevăzute sortimentele de legume, nu de puţine ori şoferii sau delegaţii, ca in cazul de faţă, pre­iau numai ce le convine, ne-a spus şeful depozitului. Astfel, tova­răşul Ion Soare nu dorea să ridice decit ceapă, deşi în depozit se află tomate, castraveţi şi ardei de cea mai bună calitate“. Delegatul I.L.F. Militari fiind de faţă la intervenţia noastră, problema s-a rezolvat re­pede, iar maşina a fost încărcată. Ră­­mine însă această atitudine iraţi­o­­nală a unor reprezentanţi ai unită­ţilor de valorificare care uită cu cită trudă au muncit cooperatorii, faptul că producătorii sunt nevoiţi uneori să încetinească recoltarea unor legume — continuă şeful de­pozitului. Fără a mai pune la soco­teală timpul pierdut şi­ benzina con­sumată inutil de unii conducători auto. Să mai adăugăm şi faptul că o parte din şoferii cu care am stat de vorbă reclamă că la depozitul Militari din Capitală camioanele stau chiar cite două zile la descăr­cat. Şi uite-aşa, intr-o săptămînă nu se poate face decit un singur transport Bucureşti — Alexandria şi retur“. Am consemnat şi opinia tovarăşu­lui Cătălin Caciuc, inginerul-şef al trustului judeţean al horticulturii. „Avem posibilitatea şi suntem­ pre­gătiţi pentru a prelua în luna au­gust cite 2 000 tone zilnic de legu­me in vederea aprovizionării jude­ţului nostru, a Capitalei (cel mai mare beneficiar), a altor zone din ţară, precum şi pentru întreprinde­rea de producere şi industrializa­re a legumelor din Tr. Măgurele. Pentru a realiza ceea ce ne-am propus vor fi concentrate mai mul­te forţe la recoltat, vor fi optimiza­te transporturile, in aşa fel incit zilnic să fie făcute trei curse, intre grădini şi depozitele de preluare. De asemenea, vom folosi mai mult transportul pe calea ferată, mai ales în cazul legumelor mai puţin peri­sabile“. Stan ŞTEFAN corespondentul „Sem­ten­“ Din situaţia încheiată la sfirşitul lunii iulie rezultă că in judeţul Timiş — una din principalele zone legumi­cole ale ţării — livrările la fondul de stat pe şapte luni au fost îndepli­nite şi chiar depăşite la legume de cimp, cartofi timpurii, leguminoase alimentare. O analiză mai atentă a modului cum decurg lucrările in fer­mele legumicole, cum este sortată, preluată şi valorificată pe piaţă ori în unităţile de industrializare pro­ducţia de legume şi fructe este de natură să evidenţieze atît aspecte po­zitive, cit şi unele neajunsuri. Pare paradoxal, dar planul de li­vrări la fondul de stat pe luna iulie n-a fost îndeplinit la nivelul pre­văzut. Ca urmare, la legumele de cimp s-a înregistrat o restanţă de peste 6000 tone, la cartofii timpurii , de circa 800 tone, iar la fructe — de aproape 300 tone. Pentru a cu­noaşte mai îndeaproape cauzele a­­cestei situaţii — planul pe 7 luni e realizat, doar pe iulie nu — ne-am deplasat în mai multe unităţi produ­cătoare pentru a vedea concret cum se desfăşoară activitatea. Primul popas l-am făcut în ferme­le din raza Complexului de legume şi fructe Lovrin, care deţine ponde­rea principală în cadrul judeţului. Aici, legumicultorii sunt mereu la datorie. In ziua raidului nostru, e­­chipele din fermele legumicole re­coltaseră în plus, faţă de grafice, 5 tone de roşii la C.A.P. Comloşu Mic şi tot atîtea la C.A.P. Gottlob, 3 tone roşii şi ceapă la C.A.P. Variaş şi 3 tone cartofi la I.A.S. Tomnatic. Aici, oamenii, avînd în frunte pe şefii de fermă, cunoşteau bine sarci­nile din acea zi şi acţionau pentru depăşirea lor, cu convingerea că nimic din această recoltă bogată nu trebuie să se piardă prin depreciere. Important este şi faptul că producţia ce s-a strins in ziua respectivă a fost sortată şi livrată pieţelor şi magazi­nelor din Timişoara. Cantităţi im­portante de legume şi fructe s-au re­coltat şi în celelalte unităţi din raza complexului amintit, astfel încît din acest bazin au fost livrate într-o singură zi 38 tone roşii, 6 tone ardei gras, 3 tone castraveţi, 5 tone dovle­cei, 1,5 tone vinete, 37 tone ceapă, 2 tone morcovi, o tonă pătrunjel, 80 tone cartofi timpurii şi 35 tone piersici. Ioan Navy, directorul com­plexului, ne spune că n-a fost zi sau săptămînă în care graficele de recoltare sau livrare să nu fie res­pectate. Faptul că, in funcţie de gra­dul de coacere a produselor, recol­tarea se face zilnic sau de 2—3 ori pe săptămînă, că oamenii cunosc in fiecare zi ce au de făcut, că, excep­­tind „virful“ din campania de re­coltare a griului, capacităţile de transport au fost asigurate la nivelul necesar (in ultima vreme neinregis­­tindu-se nici un caz in care legu­mele culese să fie lăsate pe cimp), a dus nu numai la îndeplinirea planu­lui de livrări la fondul de stat, ci şi la depăşirea lui stit pe cele 7 luni, cit şi pe luna iulie. La polul opus se situează unele unităţi din cadrul Complexului de legume şi fructe Lugoj. Slaba orga­nizare a muncii, lipsa de control din partea specialiştilor asupra­­ stării de vegetaţie a legumelor din cimp, pre­cum şi alte carenţe au făcut ca în fermele cooperativelor agricole Chi­­zatău, Balint şi Racoviţa, roşiile şi ardeii să fie recoltate cu mare in­tirziere, ceea ce se răsfrînge negativ asupra aprovizionării pieţelor. Mai mult chiar, la C.A.P. Boldur, din cauză că nu se respectă graficele de recoltare, mijloacele de transport fac­­ calea întoarsă fără nici o încărcătu­ră, consumind combustibil de poma­nă. Cînd în sfîrşit recolta a fost strinsă, n-a mai venit nimeni s-o ridice şi astfel citeva zeci de tone de tomate au rămas pe cîmp, sub cerul liber, timp de mai multe zile. Iată de ce este absolut necesar ca organizaţiile de partid şi consiliile de conducere ale cooperativelor aminti­te să ia măsuri ferme pentru întă­rirea ordinii şi disciplinei, pentru organizarea riguroasă a muncii, pen­tru mobilizarea la cules a tuturor locuitorilor satelor, astfel ca nimic din rodul grădinilor să nu se piardă. Cezar IOANA corespondentul „Seinten­” timiş : La organizare diferită — rezultate diferite Cooperatorii teleormăneni — mobilizaţi în aceste zile la recoltarea legumelor Foto : E. Dichiseanu PAGINA 3 Ialomiţa. Hărnicia din primăvară işi spune acum cuvintul Datorită cauzelor obiective prici­nuite de o primăvară rece şi umedă, legumicultorii din judeţul Ialomiţa au importante rămîneri în urmă la li­vrarea legumelor : tomate, ardei, cas­traveţi şi vinete. Acolo unde legumi­cultorii au forţat mina naturii prin eforturi bine gîndite rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. O serie de uni­tăţi, cum sunt cele din consiliile agro­industriale Griviţa, Andrăşeşti, Ur­­ziceni, Fierbinţi, fermele I.P.I.L.F. şi serele trustului horticol, au început livrarea legumelor cu două săptămini mai devreme faţă de celelalte coo­perative care au aşteptat perioade ideale, nu au ajutat formaţiile­ din legumicultura cu lucrători din cele­lalte sectoare, atunci cind acest lucru se impunea. In vreme ce la unii exis­tă o adevărată explozie de tomate coapte şi vinete, iar restantele sint re­cuperate, la alţii plantele abia acum rodesc sau sunt încă in floare. De la C.A.P. Miloşeşti, de exem­plu, în fiecare săptămînă sunt livrate pieţelor Capitalei 1 009 tone de le­gume de bună calitate. Aici, printr-o bună organizare a muncii, in 20 de minute se încarcă un camion de cinci tone. Şeful de fermă, Luchian Furcoi, ne asigură că până la mijlocul lunii august va ajunge „la zi“ cu planul de livrări la legume. O bună experienţă în obţinerea legumelor timpurii au şi cooperatorii din Maia, Luci, Brazi, Fierbinţi şi Condeieşti, de unde au fost expediate însemnate cantităţi de tomate. Nu acelaşi lucru se poate spune despre unităţile agricole din consiliile agroindustriale Ciochina, Gura Ialomiţei şi Fâcăeni, unde gra­ficele de livrări la legume nu se res­pectă. In ce priveşte recoltarea şi livrarea fructelor, rezultate meritorii obţin în­treprinderile agricole de stat Fe­teşti şi Urziceni. La ferma nr. 13 a I.A.S. Feteşti, condusă de inginerul Tiberiu Onofrei, se recoltează zilnic 20 tone caise şi 30 tone piersici. Ca urmare a recoltelor bune de fructe şi livrării acestora la termen, în luna iulie Fabrica de conserve Feteşti a depăşit substanţial planul la produc­ţia de gemuri. La această unitate de industrializare a legumelor şi fruc­telor se constată o bună organizare a preluării produselor şi o grijă deo­sebită la sortarea lor. Ing. Valeria Bogdan, şefa serviciului producţie, ne spune că zilnic se obţin 40 tone de roşii in bulion, 55 tone fasole păstăi, 9 tone castraveţi în saramură, 30 tone gemuri şi se aşteaptă pornirea liniei de pastă de tomate, la care s-au făcut toate probele. Pentru impulsionarea recoltării le­gumelor, comandamentul agricol ju­deţean a luat hotărirea de a fi mo- * bilizate la cules toate forţele satului, elevii, urmind ca plata celor ce nu sunt membri cooperatori să se facă in fiecare seară, la grădină. Mihai VIŞOIU corespondentul „Seinten­* în Aplicarea acordului global S-a păşit cu dreptul şi e bine. Dar de ce întîrzie paşii următori? Formaţia de constructori ai lui Aurel Pop este cunoscută şi aprecia­tă pe şantierul Combinatului chimic din Giurgiu, înainte de toate, pentru „specialitatea“ dobîndită, şi anume aceea de a scurta sistematic duratele lucrărilor încredinţate, adică de a lu­cra­ foarte repede. Cea mai recentă performanţă : executarea pardoseli­lor anticorozive la depozitul de acid azotic a durat cu şapte zile mai pu­ţin decit fusese prevăzut în grafice. Cum s-a acţionat, mai ales că acest rezultat constituie, aşa cum spuneam, un lucru obişnuit în activitatea aces­tei formaţii ? Dar să-l ascultăm chiar pe şeful ei : — în acest caz, ca de fiecare dată cînd începem o nouă lucrare, obiec­tivul pe care ni-1 propunem constă în atingerea unui ritm de lucru nu nu­mai intens, dar şi în continuă creş­tere. Iar primul pas constă in cău­tarea tuturor căilor de scurtare a ter­menelor de execuţie. Este un obiec­tiv impus de preluarea lucrării în acord global. Ştim că dacă vom munci mai repede şi mai bine atunci şi câş­tigurile noastre vor fi mai mari. Cit despre rezerve de timp, acestea exis­tă, se află practic la îndemîna noas­tră , de la pregătirea cu grijă a lu­crării la aprovizionarea din timp cu tot ce ne trebuie şi pină la organiza­rea riguroasă a muncii fiecăruia din­tre noi. Toate aceste probleme sunt soluţionate prin discuţii şi hotăriri luate în comun de întreaga formaţie. — Cred că trebuie reliefat şi un alt aspect, intervine in discuţie ing. Con­stantin Băicuş, director tehnic al Trustului de lucrări speciale din Bucureşti. Prict aplicarea acordului global, şefilor de echipă, maiştrilor şi muncitorilor din subordine le revine direct răspunderea pentru înfăptuirea cu punctualitate a sarcinilor încre­dinţate. Calitate în care ei acţionează efectiv ca adevăraţi conducători la punctul de lucru. Cu alte cuvinte, devin principalii factori de conducere operativă a activităţii desfăşurate pe şantiere. Aceasta este, de altfel, con­diţia hotăritoare ca acordul global să-şi îndeplinească dublul său rol : acela de instrument eficient de orga­nizare şi conducere a lucrărilor pe de o parte, dar şi de cointeresare a oamenilor , pe de altă parte. Continuînd analiza noastră, mai notăm preocuparea constantă a con­ducerii trustului amintit pentru ge­neralizarea acordului global la toate lucrările şi pe toate şantierele unde acest lucru este posibil. O singură cifră e îndeajuns de grăi­toare : in momentul de faţă circa 95 la sută din personalul muncitor este cuprins în această formă modernă şi stimulatoare de or­ganizare a producţiei şi a mun­cii. Efectele sunt demne de re­ţinut : în anul trecut, pe şantierele Trustului de lucrări speciale, durata lucrărilor realizate a fost redusă cu peste 1 800 de zile, la care se adaugă, în primul semestru al acestui an, alte peste 800 de zile. Bunăoară, lucră­rile de protecţii anticorozive şi izola­ţii termice executate in cadrul dez­voltării întreprinderii bucureştene „Viscoîi!“ au fost reduse cu 180 de zile ; la fel, realizarea coşului de fum de la Fabrica de zahăr lanca a durat numai 35 de zile, în loc de 60 cit se preconizase. Iar exemplele pot con­tinua. Dincolo de aceste aspecte pozitive, investigaţiile făcute pe mai multe şantiere au scos in evidenţă o situa­ţie contradictorie. Intre trusturile de construcţii industriale există diferen­ţe, uneori sensibile, în privinţa nive­lului de aplicare a acordului global. Mai mult, de la o perioadă la alta apar frecvent fluctuaţii în cadrul a­­ce­lu­iaşi trust şi chiar în cadrul a­­celuiaşi şantier. Care sunt cauzele a­­cestor nedorite oscilaţii in aplicarea acordului global? •­­ Acordul global în sine nu con­stituie, in mod autom­at, o formă su­perioară de organizare a lucrărilor, ne-a precizat ing. Dan Călin, direc­torul trustului bucureştean. Dacă in­troducerea lucrului in acord global nu este insotita de asigurarea condiţiilor reale pentru aplicarea lui, rezultatele vor fi îndoielnice, iar acordul global nu-şi atinge scopul. Ceea ce, din pă­cate, se mai intîmplă pe alocuri. — Care anume sint aceste condiţii ? — Atît cele pe care trebuie să le asigure conducerea trustului si a şan­tierelor sale, cit şi cele care intră in sarcina celorlalţi factori cu care colaborăm in procesul de realizare a investiţiilor. Să fiu mai explicit : trustul nostru este, de obicei, unitatea care execută ultimele lucrări înainte de predarea obiectivelor productive. Dacă primim cu întîrziere fronturile de lucru specificate prin graficele de execuţie, nu încape nici o îndoială că nu vor putea fi respectate nici ter­menele prevăzute in contractele de acord global. Despre ce eficienţă a acordului global putem vorbi pe şan­tierul Combinatului de îngrăşăminte azotoase din Slobozia, unde lucrăto­rii noştri aşteaptă de luni de zile, fără­­să ştie cînd le vor primi, fron­turile de lucru la instalaţiile de u­ree şi amoniac ? Departe de a constitui un fenomen izolat, lipsa de sincronizare între di­feritele organizaţii de construcţii care acţionează pe aceeaşi platformă de investiţii determină deseori anularea unor contracte de acord global. De ce ? Neexistînd fronturi de lucru, echipele de constructori sunt mutate de la un punct de lucru la altul sau chiar pe alte şantiere. Altfel spus, subantreprizele sunt puse in neplă­cuta situaţie de a-şi tot reorganiza forţele de muncă în funcţie de volu­mul de fronturi de care dispun. O paranteză. De cele mai multe ori, intîrzierea cu care constructorii şi montor­ii predau fronturile de lucru se datorează începerii cu mare în­târziere a lucrărilor, din cauza slabei lor pregătiri. In asemenea situaţii, răspunderea beneficiarilor de inves­tiţii este evidentă. Un alt ne­ajuns în calea aplicării cu suc­ces a acordului global 11 constituie lipsa acută a unor materiale de care este absolută nevoie. Lista lor este prea lungă pentru a ne opri la unul sau altul. Fie că repartiţiile acordate sunt in mod nejustificat mai mici cu 25 la sută decit necesarul extras din proiecte, fie că furnizorii livrează cu intirziere şi neritmic materialele contractate, cert este faptul că, la ora actuală, pe şantiere se resimte din plin lipsa unor mari cantităţi de tablă zincată cu grosimi de 0,3, 0,4 şi 0,5 mm, bitum, vată minerală şi produse din vată, materiale termo­­hidroizolatoare şi multe altele. Pot fi contractate in acord global lucră­rile la care trebuie folosite aceste materiale şi despre care nu se ştie nici cum şi nici cînd vor fi procu­rate? Evident, nu. Dificultăţi in aplicarea eficientă a acordului global apar, uneori, şi pe filiera trust-şantiere. Este vorba de insuficienta grijă cu care in unele compartimente de activitate sunt tra­tate multiplele aspecte legate de a­­sigurarea condiţiilor pentru contrac­tarea fermă a lucrărilor în acord global. Concret, despre ce anume este vorba? • Perfectarea formelor este lăsată de obicei in grija compartimente­lor personal-învăţămint-retributie din şantier, fără ca serviciile de pregă­­tire,programare-lansare şi urmărire a producţiei să participe la pregăti­rea lucrărilor, la stabilirea volumului de lucrări şi a tehnologiilor de exe­cuţie. • Controlul modului in care se munceşte pe şantiere nu este În­totdeauna suficient de riguros. Ca atare, sunt cuprinse in fişele de ac­tivitate lucrări sau operaţii ca fiind efectuate manual, deşi se realizează mecanizat; de asemenea, în nu puţine situaţii, măsurarea volumelor de lu­crări realizate nu e îndeajuns de exactă. Abordind aceste probleme cu spe­cialişti din trust, am aflat că, recent, consiliul oamenilor muncii a analizat aceste neajunsuri și a adoptat o se­rie de măsuri menite să mobilizeze întregul personal tehnic la pregătirea lucrărilor ce vor fi contractate in acord global, întărind totodată con­trolul asupra modului în care sunt aplicate prevederile legale in acest domeniu. Cristian ANTONESCU PE ŞANTIERELE TRUSTULUI DE LUCRĂRI SPECIALE DIN BUCUREŞTI Cea mai tînără unitate a industriei uşoare pusa in funcţiune pe platforma industrială a municipiului Bistriţa este filatura de lină pieptănată. După numai 6 luni de funcţionare, tînărul colectiv muncitoresc de aici a înregistrat rezultate remarcabile, reuşind să depăşească producţia-marfă planificată cu mai bine de 3,5 milioane lei, în condiţii de rentabilitate sporită. (Gheorghe­ Crişan)

Next