Scînteia, august 1989 (Anul 58, nr. 14603-14628)
1989-08-01 / nr. 14603
PAGINA 2 lASFINSII! M1NC1TI8EIT! PlfN FftPTE CHEMAlU AB8ESATE IA MAMA POPOlARă Oii MBMiOIPIOl COMiTAHTM PE ŞANTIERUL COMBINATULUI CHIMIC DIN SLOBOZIA CONSTRUCTORII SE GRĂBESC Zile de muncă intensă, zile fierbinţi în care incandescenţa muncii este conectată la cotele înaltelor solicitări şi eforturi pe care secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, le-a orientat cu claritate în toate sectoarele de activitate pentru realizarea planului pe 8 luni in cinstea marii sărbători de la 23 August, iar pe întregul an pînă la marele forum al comuniştilor. Pentru îndeplinirea acestor angajamente, pe şantierul etapei a IlI-a de dezvoltare a Combinatului Chimic Slobozia activitatea se desfăşoară sub imperativul competiţiei cu timpul, în care organizarea, ordinea şi disciplina, competenţa profesională şi creaţia tehnică sunt prezente de la începutul şi pină la încheierea zilei de muncă. Sîntem pe şantier, printre constructori, dar gindurile noastre sunt încă sub impresia marilor recolte, recolte ce nu puteau fi concepute acum un sfert de veac : 8 000—9 000, chiar şi 10 000 kg griu şi orz la hectar, la care au contribuit din plin şi produsele realizate pe această prestigioasă platformă industrială. Urmărim oamenii de pe schelele complicatelor instalaţii care cresc văzînd cu ochii. Se lucrează la cota plus 52 metri, unde două macarale de mare capacitate au ridicat pentru montaj ultimele coloane necesare complexelor instalaţii. Cele două macarale au fost reglate asemenea unor ceasornice perfecte şi coloanele prefabricate la sol au fost fixate acolo unde prevedea proiectul. Zeci de tone de oţel asamblate cu o toleranţă de microni. Pentru un neavizat, totul pare colosal. Pentru montorii şi sudorii din cadrul brigăzii Slobozia — Trustul de Montaj Utilaj Chimic Bucureşti — totul pare normal. Se munceşte contracronometru, iar afirmaţia nu este o simplă figură de stil ; este pur autentică şi se argumentează la fiecare punct de lucru. Se ştie cu precizie, cu rigurozitate cînd şi la ce oră coloanele de la instalaţiile de uree sau amoniac au fost montate, cind sudorii vor începe şi vor termina îmbinările. Totul după ceasornic. Pentru aceasta, inimile celor 300 de montori şi sudori bat la unison. Fiecare ştie că în funcţie de el graficul muncii, programul elaborat de adunarea generală va fi respectat, iar fluxul lucrărilor se va desfăşura în deplină concordanţă cu angajamentele asumate de întregul colectiv. Discutăm cu ing. Traian Sasu, şeful brigăzii Slobozia, interlocutorul, cu rigurozitatea caracteristică activităţii ce o coordonează, intră direct în subiect. — Până la 23 August vom pune în funcţiune instalaţia de demineralizare a apei de pe platforma combinatului chimic, care este absolut necesară pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor de producţie. Avem deja două zile avans faţă de graficul stabilit de noi. După ultimele calcule, montajul compresorului de bioxid de carbon de la instalaţia de uree, în vederea omologării lui, fiind realizat în premieră pe ţară de Uzinele „23 August“ Bucureşti, va fi finalizat pînă la 19 august. Complexitatea instalaţiei solicită din plin, alături de pregătirea profesională propriuzisă, specifică montajului, o stăpînire deplină a cunoştinţelor energetice, mecanice şi de automatizare. Paralel cu aceste lucrări ce se vor realiza în avans, vom scurta cu 40 de zile perioada necesară executării instalaţiei de expediţie a produselor, care se va face direct în vagoane, un vrac, ceea ce va contribui la livrarea operativă a întregii producţii. In prezent, am luat un substanţial avans şi la definitivarea montajului la cele 3 coloane de absorbţie şi desobţie in vederea efectuării probelor hidraulice. Adunate, lucrările realizate în avans ne vor da posibilitatea ca noi, constructorii de pe platforma etapei a IlI-a de dezvoltare a Combinatului Chimic Slobozia, să îndeplinim planul pe întregul an in cinstea celui de-al XIV-lea Congres al partidului. — Cum aţi reuşit să-i luaţi timpului înainte ? — Brigada noastră are o organizaţie de partid puternică, la noi comuniştii sînt nu numai buni muncitori, ci şi oameni cu idei. Am să vin şi cu cîteva argumente : prin prefabricarea conductelor, pe părţi de instalaţii, la sol, s-a reuşit ca productivitatea muncii să crească cu 25—30 la sută. Am introdus tehnici noi de sudură, cu straturi protectoare de argon, care au condus la o calitate superioară a îmbinărilor sudate. Şi la noi se fac mii de suduri. Fiecare sudor este un artist in profesia lui, fiind autorizat pentru instalaţii cu presiuni foarte înalte şi în diverse oţeluri aliate. La testările din ultimele 5 luni, prin control nedistructiv „Gamma“, s-a stabilit că absolut toate sudurile au fost de foarte bună calitate. Procentul rebuturilor fiind zero, s-au economisit timp şi filme şi s-a cîştigat acea cutezanţă profesională care stimulează orgoliul celor mai destoinici muncitori. — In cadrul brigăzii noastre — intervine secretarul organizaţiei de partid, maistrul principal specialist Nicolae Toma, fiecare din cei 300 de muncitori, mentori sau sudori este un specialist. Un specialist care a învăţat tainele meseriei pe platforma combinatului, marea lor majoritate fiind originari din Slobozia sau din comunele învecinate. Pentru aceasta învăţăm şi iar învăţăm. Ne completăm cunoştinţele, ne punem la punct cu tot ce au mai nou ştiinţa şi tehnica. Echipa de ţerari-montori, condusă de Ion Lepădătescu, a realizat o adevărată operă de artă din instalaţia compresorului de la fabrica de uree, ca de altfel şi formaţiile coordonate de Ion Ştefan şi Ion Pîrvu la fabrica de amoniac şi instalaţia de demineralizare a apei. Băieţii lui Tudor Buriceanu au executat tratamentele la coloane folosind tehnologii moderne, in bună parte in premieră, reuşind să reducă timpul prevăzut in tehnologii cu 50 la sută. Vorbesc despre tovarăşii mei de muncă, majoritatea comunişti, şi gindurile mă poartă în urmă cu 20 de ani, cînd am venit aici unde primele lucrări de fundaţie se executau în vecinătatea unui lan de porumb şi imi amintesc că, atunci, pentru a aduce un sudor autorizat sau o echipă de montori trebuia să facem apel la ajutorul marilor şantiere specializate din Bucureşti şi Ploieşti, Turnu Măgurele şi Făgăraş, de la Borzeşti sau Săvineşti. Acum, suntem o familie, o familie de ialomiţeni care a crescut o dată cu combinatul, cu oraşul, care dintr-un tîrg a devenit o adevărată perlă a Bărăganului. Mihai VIȘOIU corespondentul „Scinteii" Noi soluţii, noi iniţiative (Urmare din pag. I) port al rezultatelor bune înregistrate pe 7 luni în activitatea desfăşurată de întregul colectiv al întreprinderii. O demonstrează şi nivelul în continuă creştere al producţiei obţinute de secţia armături. Aici se realizează o mare parte din mărfurile destinate exportului. „Pentru a putea onora toate contractele la timp şi in cele mai bune condiţii de calitate — remarca inginerul Ştefan Gebăilă, şeful secţiei — am reorganizat întregul flux tehnologic. Am realizat o nouă compartimentare a locurilor de muncă, astfel incit să diminuăm transportul şi să obţinem o mai bună fluenţă a producţiei pe toate liniile. Am extins apoi şi extindem in continuare tehnologia de turnare la joasă presiune, instalaţiile pe care le-am conceput şi realizat cu forţe proprii asigurînd o productivitate de citeva ori mai mare, precum și un control permanent al parametrilor procesului de turnare. Trecînd, totodată, la aplicarea tehnologiilor celor mai noi în domeniul nostru, precum forjarea din calupi printr-o singură încălzire, am eliminat cuptoarele de încălzire a metalului, precum şi consumul de laminate din alamă“. Despre realizări similare ne-a vorbit şi inginerul Nicolae Niţă, şeful secţiei echipament metalic, unde in primul semestru s-a înregistrat producţia cea mai mare, de la punerea în funcţiune a capacităţilor fabricii. Practic, producţia suplimentară realizată de colectivul acestei secţii se ridică la aproape 3 milioane lei, iar la export prevederile au fost depăşite cu 20 la sută. „Şi aceasta — arăta şeful secţiei — datorită modului energic în care am acţionat cu toţii — muncitori şi specialişti deopotrivă — în direcţia automatizării operaţiilor care necesitau multă manoperă, modificării constructive şi tehnologice a unor produse, eliminării tuturor locurilor înguste. Dar chiar dacă am obţinut un salt important, în ce priveşte productivitatea şi calitatea nu suntem pe deplin mulţumiţi, mobilizîndu-ne in continuare pentru găsirea unor soluţii şi mai bune. Experienţa ne-a învăţat să căutăm continuu, pentru că modernizarea este o activitate continuă“. Căutînd soluţiile tehnice cele mai eficiente, transformind utilajele şi maşinile cu randamente scăzute în echipamente şi agregate automate de mare productivitate, produse şi accesorii care necesitau un mare consum de metal sau de alte materiale, în piese „suple“, executate din materiale ieftine, uşoare, dar pe deplin competitive, muncitorii şi specialiştii de la I.R.E.M.O.A.S. Bucureşti au reuşit să descopere şi să valorifice resurse pe baza cărora se pot realiza şi depăşi substanţial prevederile planului în lunile următoare, în condiţiile unei eficienţe crescinde, ale reducerii accentuate a consumurilor materiale şi energetice. Astfel, în luna iulie, ca urmare a unei mai mari răspunderi manifestate în direcţia urmăririi atente a gradului de încărcare a maşinilor şi utilajelor, indicele de folosire a acestora a ajuns la 92 la sută, faţă de 88 la sută cît este planificat. Au fost asimilate, totodată, 95 de produse noi, din care 65 destinate exportului. „Preocupaţi să realizăm întocmai prevederile planului pe 8 luni pînă la 23 August şi sarcinile pe întregul an în cinstea Congresului al XIV-lea al partidului — a ţinut să sublinieze Mircea Surdulescu, inginerul-şef coordonator al întreprinderii — am trecut la căutarea şi adoptarea unor noi reţete de elaborare a şarjelor în sectoarele calde, pentru a putea utiliza într-o mai mare măsură fontele şi fierul vechi recuperate în unitate. Pe lingă economiile obţinute, se asigură pe această cale o mare parte din metalul necesar realizării in avans a producţiei şi, deci, îndeplinirea înainte de termen a planului“. Tot pe baza unor reţete, pu de la punct de specialiştii unităţii s-a trecut la utilizarea unor brichete din praf de cocs şi a unor deşeuri de grafit în locul cocsului. Mergînd mai departe, pe flux, reţinem că pentru evacuarea zgurii şi a materialelor de formare uzate a fost construită o instalaţie care transportă pneumatic toate aceste materiale direct la Fabrica de Prefabricate din Beton, situată în vecinătate şi unde respectivele cenuşi sunt folosite la fabricarea betonului. Iată, deci, că acolo unde mobilizarea este generală, unde întregul colectiv de oameni ai muncii participă cu întreaga lor capacitate la înfăptuirea prevederilor planului, a tuturor programelor de dezvoltare asumate, nu există obstacole de netrecut, ştacheta realizărilor putînd fi ridicată in funcţie de cerinţele economiei, de comandamentele fiecărei etape parcurse, de obiectivele şi sarcinile puse de conducerea partidului in faţa colectivelor de oameni ai muncii din toate sectoarele de activitate. Experienţa colectivului de oameni ai muncii de la I.R.E.M.O.A.S., din toate celelalte unităţi care au realizat planul înainte de termen demonstrează o dată în plus că progresul tehnic, stimularea şi promovarea largă a creativităţii tehnice reprezintă cea mai sigură cale de înfăptuire a acestor sarcini şi obiective, a întregii producţii, la timp şi in bune condiţii de calitate — aşa cum a subliniat recent tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu prilejul vizitei în judeţul Constanţa. Nicolae MILITARU ECHIPAMENTELE DE IRIGAŢII FOLOSITE $I PROTEJATE CU MAXIMO RĂSPUNDERE! Cînd priveşti cîmpul care primeşte apa binefăcătoare de la sutele şi miile de aspersoare aşezate de-a lungul aripilor de ploaie, gîndul te duce la efortul material considerabil care s-a făcut pentru amenajarea sistemelor de irigaţii, pentru producerea unei mari cantităţi de echipamente de udare, dar şi la munca deloc uşoară a celor care, de la primele ore ale dimineţii şi pină a doua zi, asigură mutarea şi funcţionarea instalaţiilor. Un sistem de irigaţii este ca un mecanism de ceasornic, în care fiecare angrenaj are un rol bine definit în aducţiunea şi distribuirea apei. Dar poate mai mult ca staţiile de bază de pompare, canalele sau conductele îngropate de aducţiune, staţiile de punere sub presiune a apei sau celelalte construcţii hidrotehnice, echipamentele propriu-zise de irigare au un rol hotărîtor, ele fiind acelea care pun în valoare întregul efort de investiţii, finanzind în fapt scopul oricărui sistem de irigaţii, prin îndeplinirea ultimei verigi din acest complex şi costisitor lanţ al aducerii apei, de la Dunăre sau alte surse, pină la rădăcina plantelor. Rezultă de aici importanţa covirşitoare pe care o prezintă folosirea, gospodărirea şi păstrarea cu maximă răspundere a echipamentelor de udare, de care depind în ultimă instanţă exploatarea cu eficienţă maximă a sistemelor şi irigarea culturilor pe toate terenurile amenajate. Este clar că sistemul, metoda actuală de administrare a apei de irigaţii cu echipamente din conducte de aluminiu articulate, cu mutare manuală, metodă aplicată in prezent pe mai mult de 75 la sută din suprafaţa irigată, este greoaie şi costisitoare, în acelaşi timp. De aceea, şi la noi în ţară, ca de altfel şi pe plan mondial, există preocupări asidue de a introduce in practică alte tehnologii, inclusiv noi tipuri de echipamente de udare. Dar, deocamdată, trebuie folosite cit mai judicios şi complet echipamentele existente, care s-au produs de mulţi ani. Asupra perspectivelor şi a modului in care sunt materializate intenţiile ,pentru a face mai economice metodele de udare şi, mai ales, pentru a se înlocui aluminiul la fabricarea echipamentelor, metal extrem de costisitor şi deficitar, totodată, vom reveni după ce vom căpăta răspuns la întrebările : cum sunt folosite şi gospodărite actualele echipamente?; ce posibilităţi există pentru asigurarea lor în continuare ? Dintr-un început trebuie accentuat că nu se pot asigura folosirea judicioasă şi gestionarea corectă a echipamentelor de irigaţii, care sunt proprietatea unităţilor agricole de stat şi cooperatiste, decît în măsura în care acestea sunt trecute în gestiunea fermelor şi fac parte din inventarul mijloacelor de producţie al fermelor. In acest sens, încă din anul 1984, în baza unui ordin al Ministerului Agriculturii, s-a pus problema predării echipamentelor de irigaţii în gestiunea şefilor de ferme, tocmai pentru a se stopa o serie de neajunsuri ce se făceau simţite în gospodărirea acestei avuţii. Deşi, în ansamblu, s-a constatat o îmbunătăţire a situaţiei, totuşi nu peste tot s-a înţeles cerinţa aplicării şi respectării cu stricteţe a măsurilor privind buna gospodărire şi folosire a echipamentelor de irigaţii. Datorită deficienţelor manifestate în această privinţă, într-o serie de unităţi agricole s-a ajuns la situaţii grave, inadmisibile, de degradare şi înstrăinare a multor instalaţii, care au drept consecinţă diminuarea serioasă a capacităţii de irigare a culturilor pe toate suprafeţele amenajate. Citeva succinte relatări ale corespondenţilor noştri judeţeni sunt edificatoare pentru amploarea şi efectele profund dăunătoare ale acestei stări de lucruri negative. Mai puţin cu un sfert din capacitate Mai bine de 94 la sută din suprafaţa arabilă a judeţului CALARAŞI, adică aproape 400 000 hectare, este amenajată pentru irigaţii. Problema care se pune acum, in plin sezon de irigaţii, este în ce măsură sunt asigurate instalaţiile de udare, pentru folosirea la întreaga capacitate a sistemelor ? Ne răspunde tovarăşul Eugen Marinescu, director al I.E.E.L.I.F. Călăraşi: „Unităţile agricole cooperatiste dispun de 18 100 echipamente de udare, ceea ce înseamnă, practic, posibilitatea irigării a peste 20 000 hectare pe zi. Pină in prezent au fost scoase în cîmp cu circa 5 000 instalaţii mai puţin decit există în inventarul cooperativelor agricole. Aşa stînd lucrurile, se pune firesc întrebarea : unde sunt celelalte aripi de ploaie, de ce nu sunt scoase in cîmp şi folosite în scopul pentru care au fost create ? Răspunsul vizează cel puţin două situaţii. Prima se referă la o condamnabilă neglijenţă a proprietarilor aripilor de ploaie faţă de modul în care au fost păstrate, reparate şi folosite aceste bunuri de mare valoare. Iată numai cîteva exemple : la C.A.P. Gălbinaşi, peste 300 de conducte (o aripă de ploaie are între 15 şi 22 conducte) au fost atît de „bine“ întreţinute, încit nu mai pot fi folosite, în timp ce alte 400 de conducte stau stivuite într-un loc mai „retras“, imposibil de stabilit cîte mai sunt utilizabile şi cite nu. La cooperativele agricole Fundeni, Budeşti, Rasa, Plevna, Roseţi cantităţile de conducte din ambele categorii — distruse sau nescoase în cîmp — depăşesc 500 de bucăţi. O bună parte din aceste conducte au fost duse cu întîrziere la centrele de reparat, abia după intervenţia energică a comitetului judeţean de partid. La sistemul de irigaţii Dor Mărunt, bunăoară, au fost aduse şi „depozitate“, claie peste grămadă, peste 4 000 de asemenea conducte. Capacitatea de reparaţii este de maximum 60 pe zi, ceea ce înseamnă că aceste conducte vor putea fi luate de posesorii lor şi duse in cîmp la... începutul toamnei. Dintre conducte, ni s-a spus, peste 20 la sută nu mai pot fi reparate, atît sînt de deteriorate, şi vor fi trimise la retopit. Cea de-a doua situaţie se referă la existenţa unor instalaţii de udare doar în scriptele unităţilor agricole. In realitate, unde sint nimeni nu ştie. Şi totuşi, cite ceva tot se mai vede : la gardurile din sectoarele zootehnice, cîteva la unele gospodării individuale, proptele la saivanele de oi sau avînd cu totul şi cu totul alte întrebuinţări. Indiferent de justificări, neglijenţa este evidentă şi condamnabilă. (Mihail Dumitrescu). Neglijenţe păgubitoare In judeţul TELEORMAN există amenajate pentru irigaţii 274 000 hectare, pentru udarea culturilor fiind utilizate numeroase echipamente mobile şi instalaţii fixe: conducte, aspersoare, hidranţi etc. Cum se asigură respectarea întocmai a normelor legale privind gestionarea şi folosirea lor ? Am reţinut mai întâi de la ing. Cornel Nicolescu, şeful serviciului exploatare din cadrul I.E.E.L.I.F. Teleorman, că în prezent, în raport cu regulamentul de exploatare a sistemelor de irigaţii, există un deficit de peste 4 800 echipamente de udare. Aceasta impune şi mai mult ca echipamentele existente să fie gospodărite cu maximă răspundere. Numai că nu peste tot se procedează astfel. La C.A.P. Plosca, care are o suprafaţă de 4 052 hectare amenajate pentru irigaţii şi echipamente de udare cu o valoare de inventar de 11 milioane lei, nu se prea cunosc exact starea tehnică şi numărul acestora. „Am făcut noi o analiză — ne spune Anghelina Vlad, contabilaşefă a cooperativei. Am consemnat şi concluziile într-un proces-verbal care cred că este la preşedinte“. în curtea unităţii aveam să vedem depozitate în stivă conductele de aluminiu pentru — ni s-a precizat — 31 echipamente folosite la irigarea pe brazde. „Le avem de circa 5 ani in dotare, dar nu le-am utilizat încă, deşi nivelările făcute pe anumite suprafeţe ar permite o asemenea modalitate de udare a culturilor. Poate la anul specialiştii vor avea în atenţie...“ Pînă atunci s-au găsit alte întrebuinţări pentru conducte. Bunăoară, sprijinirea unui gard „şubrezit“ din apropiere. Din controalele efectuate în unităţile agricole din judeţ a rezultat că în unele locuri conductelor de aluminiu li se dau cele mai năstruşnice întrebuinţări: burlane, coşuri de fum, stîlpi de susţinere etc. La fermele legumicole de la C.A.P. Crîngeni şi C.A.P. Bragadiru se utilizau ca gard, iar in comuna Năsturelu, şi nu numai aici, unii cetăţeni le foloseau la udarea legumelor din gospodăriile proprii. Sigur, în asemenea cazuri, ca şi în altele, s-au luat măsurile ce se impuneau, fiind traşi la răspundere cei vinovaţi. După cum, pentru cele 106 echipamente de udare (în valoare de 2,5 milioane lei) care nu s-au găsit la inventariere (la C.A.P. Piatra — 31, C.A.P. Poroschia — 18, C.A.P. Suhaia — 10, C.A.P. Plopii Slăviteşti, C.A.P. Izlaz etc.) au fost făcute acte de imputare conducerilor unităţilor agricole respective. Dar de ce trebuie să se ajungă aici ? De ce sunt tolerate atitudinile de neglijenţă, de nepăsare faţă de avutul obştesc, care conduc la înstrăinarea şi degradarea acestor echipamente, cu consecinţe păgubitoare ? Iată, de pildă, cazul hidranţilor, care sunt râspindiţi pe mari suprafeţe, iar supravegherea lor de către personalul întreprinderii de specialitate nu este posibilă. Ca urmare a neatenţiei mecanizatorilor, numai în anul trecut a fost nevoie să fie reparaţi 3 200 hidranţi. Din aceleaşi motive au fost deteriorate un mare număr de conducte de aluminiu. Costul reparaţiilor numai la această categorie s-a ridicat la 3 000 000 lei, pe ansamblul judeţului. (Stan Ştefan). Metalul adunat în totalitate pentru noile instalaţii Fabricarea ţevilor din aluminiu pentru echipamentele de irigaţii se realizează la întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului Slatina, iar echiparea acestora cu accesoriile aferente se efectuează la întreprinderea Mecanică pentru Agricultură Balş, ambele din judeţul OLT. Insă producerea de conducte şi echipamente noi este condiţionată de recuperarea şi livrarea aluminiului celor două unităţi industriale prin întreprinderile judeţene de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile sau direct de către întreprinderile de execuţie şi exploatare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare din judeţele interesate. Aceasta întrucât conductele şi accesoriile pentru programele de irigaţii sunt confecţionate doar din aluminiu recuperat, cu un adaos de aluminiu primar de numai 20 la sută. Tocmai de aceea, unităţile din agricultură au obligaţia să recupereze în întregime toate cantităţile de aluminiu refolosibil, pentru acest an fiind stabilit un program de 3 000 tone de aluminiu, întreaga cantitate trebuind să fie livrată pînă la sfîrşitul lunii aprilie. Care este situaţia în momentul de faţă ? După cum ne-a informat Marin Şerbănescu, directorul Întreprinderii Judeţene pentru Recuperarea şi Valorificarea Materialelor Refolosibile Olt, pînă în prezent nu s-a asigurat circa o treime din cantitatea prevăzută. O succintă analiză relevă că unele judeţe au depăşit cantităţile stabilite prin program, cum sunt Constanţa, Dolj şi Olt, cît şi sectorul agricol Ilfov, în timp ce marea majoritate a judeţelor înregistrează restanţe, unele, cum sunt Arad, Timiş, Mureş, Alba, Galaţi, Vaslui, Bihor ş..a., livrînd cantităţi simbolice. Or, sarcinile stabilite în acest domeniu nu sunt facultative. Nerealizările conduc la imposibilitatea fabricării noilor echipamente de udare necesare atît pentru dotarea unităţilor agricole din noile sisteme de irigaţii date recent în funcţiune, cît şi pentru înlocuirea echipamentelor care au depăşit durata de utilizare. Sunt doar citeva argumente care accentuează cerinţa urgentării expedierii integrale a aluminiului refolosibil cu destinaţie pentru programele de irigaţii, de către toate judeţele, in cantităţile prevăzute sau chiar peste acestea. Cu atit mai mult se impune acest lucru cu cit în toate judeţele posibilităţile sunt mult mai mari decît programele stabilite. (Mihai Grigoreşcuţă). ★ Stările de lucruri negative semnalate, care, într-o măsură mai mare sau mai mică, s-au regăsit în toate judeţele cu suprafeţe mari amenajate pentru irigaţii, au format obiectul unor analize exigente pe toată filiera răspunderilor, de la minister pînă la fermele de producţie. In două etape, colective de specialişti de la Ministerul Aprovizionării Tehnico- Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Ministerul Agriculturii, Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie şi Banca pentru Agricultură şi Industria Alimentară, împreună cu factorii de răspundere de la organele judeţene de specialitate, au efectuat controale amănunţite în 12 judeţe privind modul de gestionare, întreţinere şi exploatare a echipamentelor de irigaţii, precum şi organizarea activităţii de colectare şi valorificare a materialelor refolosibile din casarea acestora. Este de notat faptul că prin măsurile stabilite, nu doar în unităţile controlate, ci pe ansamblul judeţelor, a crescut preocuparea conducerilor unităţilor agricole pentru buna gospodărire şi păstrare a echipamentelor de irigaţii. In majoritatea unităţilor, echipamentele respective au fost inventariate faptic şi puse de acord cu evidenţa funciar-contabilă şi au fost predate, aşa cum prevede noul ordin al Ministerului Agriculturii, cu procese-verbale, în gestiunea şefilor de ferme şi a echipelor de udători, care poartă răspunderea integrităţii lor pe toată perioada de funcţionare. O mare cantitate de conducte şi componente din aluminiu, cărora li s-au dat alte folosinţe sau erau degradate, au fost recuperate, trimise la reparat sau livrate întreprinderilor pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile. Cît despre eficienţa acestei acţiuni este suficient să arătăm că, datorită măsurilor aplicate, suprafaţa irigată afectată de lipsa echipamentelor de irigare la începutul anului s-a redus la jumătate.Desigur, toate acestea trebuie considerate doar ca un început. Organele judeţene de partid şi organizaţiile de partid din unităţile agricole trebuie să acţioneze în continuare cu fermitate, astfel incit grija pentru buna folosire şi gospodărire a echipamentelor de irigaţii să devină o preocupare permanentă şi să nu se manifeste doar în campanii, când s-a ajuns la un punct critic. Totodată, se desprinde cerinţa recuperării tuturor cantităţilor de aluminiu de la echipamentele casate, fără de care nu este posibilă fabricarea altora noi, pentru înlocuire. Fără îndoială, toate aceste acţiuni şi măsuri sunt de stringentă necesitate pentru a se asigura, cu actualele echipamente de udare, folosirea la întreaga capacitate a sistemelor de irigaţii, pentru amenajarea cărora s-au investit fonduri băneşti şi materiale considerabile. Dar problema realizării unei eficienţe economice ridicate pe terenurile irigate, în strînsă concordanţă cu imperativele reducerii consumurilor energetice, a renunţării la materialele deficitare, energointensive şi diminuării forţei de muncă ocupate, este condiţionată de introducerea in perspectiva imediată a unor soluţii, metode şi tehnologii noi, moderne de irigare a culturilor, aspecte asupra cărora vom stărui intr-un număr viitor al ziarului. . Aurel PAPADIUC SCINTEIA — marţi 7 august 1989 Pe drumul cel mai de la proiect la producţia de serie Produsele care se realizează anul acesta în secţia de aparate de măsură şi control dimensional şi instalaţii complexe la temă, din cadrul întreprinderii de Mecanică Fină din Capitală, deşi sunt de o mare diversitate, au două însuşiri comune : caracterul de noutate al echipamentelor fabricate şi gradul înalt de tehnicitate al acestora. Intr-adevăr, produsele noi au o pondere tot mai însemnată in nomenclatorul de fabricaţie al secţiei. Cît priveşte nivelul de tehnicitate al noilor echipamente, grăitor este faptul că majoritatea nu mai sunt simple instrumente de măsură, cum se realizau pînă nu de mult in unitate, ci instalaţii complexe cu performanţe superioare. — Saltul înregistrat în cursa de promovare a progresului tehnic este rezultatul bunei colaborări cu specialiştii institutului de profil, afirmă ing. Florin Bănuţă, şeful secţiei. In esenţă, secţia în cauză este o microuzină integrată, în care specialiştii Institutului de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Mecanică Fină şi Scule lucrează alături de colegii lor din întreprinderea bucureşteană. Scopul organizării acestui colectiv mixt integrat de cercetare-producţie îl constituie scurtarea timpului necesar afirmării noilor soluţii elaborate de cercetare. Cît de eficient este noul cadru organizatoric creat ? Răspunsul cel mai bun la această întrebare rezultă din compararea nivelului actual al reînnoirii producţiei cu situaţia de acum doi ani, nu mai mult, adică dinainte de înfiinţarea colectivului integrat, cînd ritmul de înnoire al produselor era încă foarte lent. Această colaborare a început cu realizarea unei complexe maşini de măsurat in trei coordonate. Trecerea la fabricarea altor echipamente complexe la temă, adică a altor unicate, care să răspundă cît mai bine cerinţelor specifice ale beneficiarului, s-a făcut rapid. Rapidă a fost şi implementarea în noile echipamente de măsură şi control a unor noi tipuri de traductoare inductive, apoi a microelectronicii şi, cel mai recent, a traductoarelor de înaltă rezoluţie. O preocupare de bază a colectivului integrat a fost revizuirea programelor de modernizare. — In prezent avem măsuri cu bătaie lungă, vizînd reînnoirea completă a producţiei, afirmă ing. Cristian Ciovîrnache. în afară de asimilarea unui mare număr de produse noi, colectivul integrat urmăreşte şi utilizarea cît mai eficientă a materialelor, înlocuirea celor energointensive şi a celor deficitare. Totodată, se preocupă de implementarea unor tehnologii şi tratamente termice care să ridice calitatea produselor realizate. Bunăoară, tehnologia de nitrurare ionică şi cea de titanizare au şi fost introduse cu bune rezultate la realizarea aparaturii de mecanică fină. In cadrul secţiei integrate, soluţiile constructive teoretice, susţinute de tehnologii specifice adecvate, au condus la utilizarea in fabricaţia unor aparate şi echipamente complexe de mecanică fină a rocilor vulcanice de tip andezit, ca înlocuitori ai fontei şi oţelurilor înalt aliate, tendinţă de ultimă oră pe plan mondial. Rezultatele bune obţinute într-un timp scurt de acest colectiv nu înseamnă nicidecum că el reuneşte un mare număr de specialişti. De fapt, nu colectivul de cercetare-producţie este numeros, ci competenţele celor ce-l alcătuiesc reţin în mod special atenţia, întrucit aparatele realizate încorporează nu numai mecanică fină, ci şi optică, electronică, automatică, informatică, specialiştii care le realizează — atît cei din cercetare, cît şi cei din întreprindere — „acoperă“ toate aceste domenii de specializare. Ceea ce constituie cu adevărat originalitatea acestui colectiv integrat de la întreprinderea de Mecanică Fină este că el se implică activ, „de la A la Z“, în realizarea noilor produse. Mai precis, de la ŞTIINŢA , în confruntare creatoare cu cerinţele economiei contractarea, cercetarea, proiectarea tehnologică de repere şi subansambluri, stabilirea metodelor de control specifice şi pînă la punerea în funcţiune a produsului, şcolarizarea personalului beneficiarului, asigurarea activităţii de service în perioada de garanţie şi postgaranţie. In continuare, pe tot parcursul realizării echipamentului complex se menţine contactul cu beneficiarul, care trebuie să-şi realizeze unele amenajări in vederea implementării acestuia. Un specialist din colectivul integrat se deplasează la beneficiar, unde verifică dacă sunt asigurate toate condiţiile tehnologice necesare punerii în funcţiune a utilajului. Se înlătură astfel situaţiile în care aparatura de măsură şi control stă în „sala de aşteptare“ la beneficiar o perioadă îndelungată, ceea ce atrage după sine păgubitoare uzuri fizice şi morale. In fine, echipa integrată participă la punerea efectivă în funcţiune a noului echipament. Fiind mereu împreună, şi proiectantul, şi tehnologul, se poate interveni creator şi asupra proiectelor acceptate de beneficiar, pornind de la ideea că orice proiect este perfectibil. Prin îmbinarea experienţei teoretice a specialiştilor din cercetare-proiectare cu cea tehnologică a celor din uzină, proiectele noilor echipamente — cuprinzînd tot mai multe subansambluri tipizate — se realizează mai rapid şi sunt superioare calitativ. O imagine a devenit curentă în secţia de aparate de măsură şi control a întreprinderii de Mecanică Fină. Cercetătorii din institutul de profil, proiectanţii şi tehnologii din uzină lucrează la planşete instalate alături de standurile electroniştilor, de maşinile-unelte şi de montajul final, toţi aceşti specialişti făcînd efectiv parte din echipa de lucru a secţiei. Bune rezultate înregistrează şi un alt colectiv integrat de cercetareproducţie din cadrul întreprinderii de Mecanică Fină. Este vorba de cel de traductoare. Convinşi că operativitatea promovării în fabricaţie a rezultatelor cercetării depinde de capacitatea tehnologică a Întreprinderii producătoare, specialiştii acestui colectiv integrat sunt preocupaţi, în prezent, de integrarea, aici, a întregii fabricaţii de traductoare. Ca atare, în curind, in unitate se vor efectua şi prelucrările optice, şi depunerile de straturi metalice prin evaporare în vid, şi procesările fotolitografice. întrucit s-a dovedit deosebit de eficientă, noua formă de colaborare dintre specialiştii din cercetare şi producţie se află in curs de extindere. De curind, au şi fost alcătuite noi colective integrate în vederea trecerii rapide la realizarea unor complexe echipamente de măsură şi control pentru industria de microelectronică, a unor noi instalaţii de automatizare a controlului de calitate şi a traductoarelor de înaltă rezoluţie. Trecerea de la aparatura clasică de măsură şi control la complexe echipamente electronizate a presupus reorganizarea întregului proces de fabricaţie. Munca umăr la umăr a specialiştilor din cercetare cu colegii lor din producţie a dat roade bune. In prezent, se realizează cu operativitate o gamă largă de echipamente specializate la temă, capabile să rezolve cele mai dificile probleme ale producţiei, care în urmă cu numai cîţiva ani păreau de domeniul imposibilului. — De fiecare dată cînd se ivesc dificultăţi, ne consultăm să vedem ce este de făcut şi găsim întotdeauna împreună rezolvarea optimă, afirmă cercetătorul Ion Vrăbioiu. Formula constituirii colectivelor integrate o practică Institutul de Mecanică Fină şi Scule şi nn alte unităţi ale centralei industriale de profil. Peste tot se începe cu organizarea fluxurilor tehnologice de fabricaţie şi se continuă cu înnoirea masivă a produselor realizate, cu un grad sporit de valorificare a metalului. Merită reţinut faptul că, anul acesta, institutul participă la realizarea a 388 de măsuri cuprinse în programele de modernizare, dintre care 82 vizează realizări de produse şi puneri în funcţiune la beneficiari. — Ne străduim ca programele de modernizare din întreprinderi să se concretizeze prin măsuri cit mai realiste, dar de mare eficienţă, evitindu-se risipirea forţelor prin aplicarea unor măsuri de importanţă minoră, afirmă dr. ing. Doru Palade, directorul institutului. Eliminarea barierelor dintre specialiştii din cercetarea ştiinţifică şi cei din proiectarea tehnologică din întreprinderi creează, intr-adevăr, premisele orientării atenţiei, în primul rînd, asupra unor domeniicheie, cu amplă deschidere spre viitor. Tocmai de aceea, extinderea în industrie, şi nu numai in cea de mecanică fină, a organizării de colective integrate de cercetare-producţie se impune ca o cale sigură de afirmare mai operativă a noului, de scurtare semnificativă a ciclului de asimilare a noilor produse. Ioana DABU