Scînteia, august 1989 (Anul 58, nr. 14603-14628)

1989-08-01 / nr. 14603

PAGINA 2 lASFINSII! M1NC1TI8EIT! PlfN FftPTE CHEMAlU AB8ESATE IA MAMA POPOlARă Oii MBMiOIPIOl COMiTAHTM PE ŞANTIERUL COMBINATULUI CHIMIC DIN SLOBOZIA CONSTRUCTORII SE GRĂBESC Zile de muncă intensă, zile fier­binţi în care incandescenţa muncii este conectată la cotele înaltelor so­licitări şi eforturi pe care secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, le-a orientat cu claritate în toate sectoarele de activi­tate pentru realizarea planului pe 8 luni in cinstea marii sărbători de la 23 August, iar pe întregul an pînă la marele forum al comuniştilor. Pentru îndeplinirea acestor angaja­mente, pe şantierul etapei a IlI-a de dezvoltare a Combinatului Chimic Slobozia activitatea se desfăşoară sub imperativul competiţiei cu timpul, în care organizarea, ordinea şi disciplina, competenţa profesio­nală şi creaţia tehnică sunt prezente de la începutul şi pină la încheierea zilei de muncă. Sîntem pe şantier, printre con­structori, dar gindurile noastre sunt încă sub impresia marilor recolte, recolte ce nu puteau fi concepute acum un sfert de veac : 8 000—9 000, chiar şi 10 000 kg griu şi orz la hectar, la care au contribuit din plin şi produsele realizate pe această prestigioasă platformă industrială. Urmărim oamenii de pe schelele complicatelor instalaţii care cresc văzînd cu ochii. Se lucrează la cota plus 52 metri, unde două macarale de mare capacitate au ridicat pentru montaj ultimele coloane necesare complexelor instalaţii. Cele­ două macarale au fost reglate asemenea unor ceasornice perfecte şi coloanele prefabricate la sol au fost fixate acolo unde prevedea proiectul. Zeci de tone de oţel asamblate cu o to­leranţă de microni. Pentru un ne­avizat, totul pare colosal. Pentru montorii şi sudorii din cadrul bri­găzii Slobozia — Trustul de Montaj Utilaj Chimic Bucureşti — totul pare normal. Se munceşte contra­­cronometru, iar afirmaţia nu este o simplă figură de stil ; este pur autentică şi se argumentează la fie­care punct de lucru. Se ştie cu pre­cizie, cu rigurozitate cînd şi la ce oră coloanele de la instalaţiile de uree sau amoniac au fost montate, cind sudorii vor începe şi vor ter­mina îmbinările. Totul după ceasor­nic. Pentru aceasta, inimile celor 300 de montori şi sudori bat la uni­son. Fiecare ştie că în funcţie de el graficul muncii, programul elaborat de adunarea generală va fi respec­tat, iar fluxul lucrărilor se va des­făşura în deplină concordanţă cu an­gajamentele asumate de întregul co­lectiv. Discutăm cu ing. Traian Sasu, şe­ful brigăzii Slobozia, interlocutorul, cu rigurozitatea caracteristică activi­tăţii ce o coordonează, intră direct în subiect. — Până la 23 August vom pune în funcţiune instalaţia de deminerali­­zare a apei de pe platforma combi­natului chimic, care este absolut ne­cesară pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor de producţie. Avem deja două zile avans faţă de graficul sta­bilit de noi. După ultimele calcule, montajul compresorului de bioxid de carbon de la instalaţia de uree, în vederea omologării lui, fiind reali­zat în premieră pe ţară de Uzinele „23 August“ Bucureşti, va fi finali­zat pînă la 19 august. Complexitatea instalaţiei solicită din plin, alături de pregătirea profesională propriu­­zisă, specifică montajului, o stăpînire deplină a cunoştinţelor energetice, mecanice şi de automatizare. Paralel cu aceste lucrări ce se vor realiza în avans, vom scurta cu 40 de zile pe­rioada necesară executării instala­ţiei de expediţie a produselor, care se va face direct în vagoane, un vrac, ceea ce va contribui la livrarea ope­rativă a întregii producţii. In pre­zent, am luat un substanţial avans şi la definitivarea montajului la cele 3 coloane de absorbţie şi desobţie in vederea efectuării probelor hidrau­lice. Adunate, lucrările realizate în avans ne vor da posibilitatea ca noi, constructorii de pe platforma etapei a IlI-a de dezvoltare a Combinatului Chimic Slobozia, să îndeplinim pla­nul pe întregul an in cinstea celui de-al XIV-lea Congres al partidului. — Cum aţi reuşit să-i luaţi timpu­lui înainte ? — Brigada noastră are o organiza­ţie de partid puternică, la noi co­muniştii sînt nu numai buni munci­tori, ci şi oameni cu idei. Am să vin şi cu cîteva argumente : prin prefabricarea conductelor, pe părţi de instalaţii, la sol, s-a reuşit ca productivitatea muncii să crească cu 25—30 la sută. Am introdus tehnici noi de sudură, cu straturi protec­toare de argon, care au condus la o calitate superioară a îmbinărilor su­date. Şi la noi se fac mii de suduri. Fiecare sudor este un artist in pro­fesia lui, fiind autorizat pentru in­stalaţii cu presiuni foarte înalte şi în diverse oţeluri aliate. La testările din ultimele 5 luni, prin control ne­distructiv „Gamma“, s-a stabilit că absolut toate sudurile au fost de foarte bună calitate. Procentul rebu­turilor fiind zero, s-au economisit timp şi filme şi s-a cîştigat acea cu­tezanţă profesională care stimulează orgoliul celor mai destoinici munci­tori. — In cadrul brigăzii noastre — in­tervine secretarul organizaţiei de partid, maistrul principal specialist Nicolae Tom­a, fiecare din cei 300 de muncitori, mentori sau sudori este un specialist. Un specialist care a învăţat tainele meseriei pe platforma combinatului, marea lor majoritate fiind originari­ din Slobozia sau din comunele învecinate. Pentru aceasta învăţăm şi iar învăţăm. Ne comple­tăm cunoştinţele, ne punem la punct cu tot ce au mai nou ştiinţa şi teh­nica. Echipa de ţerari-montori, con­dusă de Ion Lepădătescu, a realizat o adevărată operă de artă din in­stalaţia compresorului de la fabrica de uree, ca de altfel şi formaţiile coordonate de Ion Ştefan şi Ion Pîrvu la fabrica de amoniac şi in­stalaţia de demineralizare a apei. Băieţii lui Tudor Buriceanu au exe­cutat tratamentele la coloane folo­sind tehnologii moderne, in bună parte in premieră, reuşind să reducă timpul prevăzut in tehnologii cu 50 la sută. Vorbesc despre to­varăşii mei de muncă, majori­tatea comunişti, şi gindurile mă poartă în urmă cu 20 de ani, cînd am venit aici und­e primele lucrări de fundaţie se executau în vecină­tatea unui lan de porumb şi imi amintesc că, atunci, pentru a aduce un sudor autorizat sau o echipă de montori trebuia să facem apel la ajutorul marilor şantiere specializate din Bucureşti şi Ploieşti, Turnu Mă­gurele şi Făgăraş, de la Borzeşti sau Săvineşti. Acum, suntem­ o familie, o familie de ialomiţeni care a crescut o dată cu combinatul, cu oraşul, care dintr-un tîrg a devenit o adevărată perlă a Bărăganului. Mihai VIȘOIU corespondentul „Scinteii" Noi soluţii, noi iniţiative (Urmare din pag. I) port al rezultatelor bune înregistra­te pe 7 luni în activitatea desfăşu­rată de întregul colectiv al între­prinderii. O demonstrează şi nivelul în continuă creştere al producţiei ob­ţinute de secţia armături. Aici se realizează o mare parte din mărfu­rile destinate exportului. „Pentru a putea onora toate contractele la timp şi in cele mai bune condiţii de cali­tate — remarca inginerul Ştefan Gebăilă, şeful secţiei — am reorga­nizat întregul flux tehnologic­. Am realizat o nouă compartimentare a locurilor de muncă, astfel incit să diminuăm transportul şi să obţinem o mai bună fluenţă a producţiei pe toate liniile. Am extins apoi şi extin­dem in continuare tehnologia de tur­nare la joasă presiune, instalaţiile pe care le-am conceput şi realizat cu forţe proprii asigurînd o productivi­tate de citeva ori mai mare, precum și un control permanent al parame­trilor procesului de turnare. Trecînd, totodată, la aplicarea tehnologiilor celor mai noi în domeniul nostru, precum forjarea din calupi printr-o singură încălzire, am eliminat cup­toarele de încălzire a metalului, pre­cum şi consumul de laminate din alamă“. Despre realizări similare ne-a vor­bit şi inginerul Nicolae Niţă, şeful secţiei echipament metalic, unde in primul semestru s-a înregistrat pro­ducţia cea mai mare, de la punerea în funcţiune a capacităţilor fabricii. Practic, producţia suplimentară reali­zată de colectivul acestei secţii se ri­dică la aproape 3 milioane lei, iar la export prevederile au fost depăşite cu 20 la sută. „Şi aceasta — arăta şeful secţiei — datorită modului energic în care am acţionat cu toţii — munci­tori şi specialişti deopotrivă — în direcţia automatizării operaţiilor care necesitau multă manoperă, modifică­rii constructive şi tehnologice a unor produse, eliminării tuturor locurilor înguste. Dar chiar dacă am obţinut un salt important, în ce priveşte pro­ductivitatea şi calitatea nu suntem­ pe deplin mulţumiţi, mobilizîndu-ne in continuare pentru găsirea unor so­luţii şi mai bune. Experienţa ne-a în­văţat să căutăm continuu, pentru că modernizarea este o activitate con­tinuă“. Căutînd soluţiile tehnice cele mai eficiente, transformind utilajele şi maşinile cu randamente scăzute în echipamente şi agregate automate de mare productivitate, produse şi ac­cesorii care necesitau un mare con­sum de metal sau de alte materiale, în piese „suple“, executate din ma­teriale ieftine, uşoare, dar pe deplin competitive, muncitorii şi specialiş­tii de la I.R.E.M.O.A.S. Bucureşti au reuşit să descopere şi să valorifice resurse pe baza cărora se pot rea­liza şi depăşi substanţial prevederile planului în lunile următoare, în con­diţiile unei eficienţe crescinde, ale re­ducerii accentuate a consumurilor materiale şi energetice. Astfel, în luna iulie, ca urmare a unei mai mari răspunderi manifestate în direcţia urmăririi atente a gradului de încăr­care a maşinilor şi utilajelor, indi­cele de folosire a acestora a ajuns la 92 la sută, faţă de 88 la sută cît este planificat. Au fost asimilate, totoda­tă, 95 de produse noi, din care 65 destinate exportului. „Preocupaţi să realizăm întocmai prevederile planu­lui pe 8 luni pînă la 23 August şi sar­cinile pe întregul an în cinstea Con­gresului al XIV-lea al partidului — a ţinut să sublinieze Mircea Surdu­­lescu, inginerul-şef coordonator al întreprinderii — am trecut la cău­tarea şi adoptarea unor noi reţete de elaborare a şarjelor în sectoarele calde, pentru a putea utiliza într-o mai mare măsură fontele şi fierul vechi recuperate în unitate. Pe lingă economiile obţinute, se asigură pe a­ceastă cale o mare parte din metalul necesar realizării in avans a produc­ţiei şi, deci, îndeplinirea înainte de termen a planului“. Tot pe baza unor reţete, pu de la punct de specialiştii unităţii s-a tre­cut la utilizarea unor brichete din praf de cocs şi a unor deşeuri de grafit în locul cocsului. Mergînd mai departe, pe flux, reţinem că pentru evacuarea zgurii şi a materialelor de formare uzate a fost construită o in­stalaţie care transportă pneumatic toate aceste materiale direct la Fa­brica de Prefabricate din Beton, si­tuată în vecinătate şi unde respecti­vele cenuşi sunt folosite la fabrica­rea betonului. Iată, deci, că acolo unde mobili­zarea este generală, unde întregul co­lectiv de oameni ai muncii participă cu întreaga lor capacitate la înfăp­tuirea prevederilor planului, a tutu­ror programelor de dezvoltare asu­mate, nu există obstacole de netre­cut, ştacheta realizărilor putînd fi ri­dicată in funcţie de cerinţele econo­miei, de comandamentele fiecărei etape parcurse, de obiectivele şi sar­cinile puse de conducerea partidului in faţa colectivelor de oameni ai muncii din toate sectoarele de activi­tate. Experienţa colectivului de oameni ai muncii de la I.R.E.M.O.A.S., din toate celelalte unităţi care au reali­zat planul înainte de termen demon­strează o dată în plus că progresul tehnic, stimularea şi promovarea lar­gă a creativităţii tehnice reprezintă cea mai sigură cale de înfăptuire a acestor sarcini şi obiective, a întregii producţii, la timp şi in bune condiţii de calitate — aşa cum a subliniat re­cent tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu prilejul vizitei în judeţul Constanţa. Nicolae MILITARU ECHIPAMENTELE DE IRIGAŢII FOLOSITE $I PROTEJATE CU MAXIMO RĂSPUNDERE! Cînd priveşti cîmpul care primeş­te apa binefăcătoare de la sutele şi miile de aspersoare aşezate de-a lun­gul aripilor de ploaie, gîndul te duce la efortul material considerabil care s-a făcut pentru amenajarea siste­melor de irigaţii, pentru producerea unei mari cantităţi de echipamente de udare, dar şi la munca deloc uşoară a celor care, de la primele ore ale dimineţii şi pină a doua zi, asigură mutarea şi funcţionarea in­stalaţiilor. Un sistem de irigaţii este ca un mecanism de ceasornic, în care fiecare angrenaj are un rol bine definit în aducţiunea şi distri­buirea apei. Dar poate mai mult ca staţiile de bază de pompare, cana­lele sau conductele îngropate de aducţiune, staţiile de punere sub presiune a apei sau celelalte con­strucţii hidrotehnice, echipamentele propriu-zise de irigare au un rol hotărîtor, ele fiind acelea care pun în valoare întregul efort de inves­tiţii, finan­zind în fapt scopul orică­rui sistem de irigaţii, prin îndepli­nirea ultimei verigi din acest com­plex şi costisitor lanţ al aducerii apei, de la Dunăre sau alte surse, pină la rădăcina plantelor. Rezultă de aici importanţa covirşitoare pe care o prezintă folosirea, gospodări­rea şi păstrarea cu maximă răspun­dere a echipamentelor de udare, de care depind în ultimă instanţă ex­ploatarea cu eficienţă maximă a sis­temelor şi irigarea culturilor pe toa­te terenurile amenajate. Este clar că sistemul, metoda ac­tuală de administrare a apei de iri­gaţii cu echipamente din conducte de aluminiu articulate, cu mutare manuală, metodă aplicată in prezent pe mai mult de 75 la sută din supra­faţa irigată, este greoaie şi costisi­toare, în acelaşi timp. De aceea, şi la noi în ţară, ca de altfel şi pe plan mondial, există preocupări asidue de a introduce in practică alte teh­nologii, inclusiv noi tipuri de echi­pamente de udare. Dar, deocamdată, trebuie folosite cit mai judicios şi complet echipamentele existente, care s-au produs de mulţi ani. Asu­pra perspectivelor şi a modului in care sunt materializate intenţiile ,pentru a face mai economice meto­dele de udare şi, mai ales, pentru a se înlocui aluminiul la fabricarea echipamentelor, metal extrem de costisitor şi deficitar, totodată, vom reveni după ce vom căpăta răspuns la întrebările : cum sunt folosite şi gospodărite actualele echipamente?; ce posibilităţi există pentru asigura­rea lor în continuare ? Dintr-un început trebuie accen­tuat că nu se pot asigura folosirea judicioasă şi gestionarea corectă a echipamentelor de irigaţii, care sunt proprietatea unităţilor agricole de stat şi cooperatiste, decît în măsura în care acestea sunt trecute în ges­tiunea fermelor şi fac parte din in­ventarul mijloacelor de producţie al fermelor. In acest sens, încă din anul 1984, în baza unui ordin al Mi­nisterului Agriculturii, s-a pus pro­blema predării echipamentelor de irigaţii în gestiunea şefilor de fer­me, tocmai pentru a se stopa o serie de neajunsuri ce se făceau simţite în gospodărirea acestei avuţii. Deşi, în ansamblu, s-a constatat o îmbu­nătăţire a situaţiei, totuşi nu peste tot s-a înţeles cerinţa aplicării şi respectării cu stricteţe a măsurilor privind buna gospodărire şi folosire a echipamentelor de irigaţii. Datori­tă deficienţelor manifestate în a­­ceastă privinţă, într-o serie de uni­tăţi agricole s-a ajuns la situaţii grave, inadmisibile, de degradare şi înstrăinare a multor instalaţii, care au drept consecinţă diminuarea se­rioasă a capacităţii de irigare a cul­turilor pe toate suprafeţele amena­jate. Citeva succinte relatări ale co­respondenţilor noştri judeţeni sunt edificatoare pentru amploarea şi efectele profund dăunătoare ale a­­cestei stări de lucruri negative. Mai puţin cu un sfert din capacitate Mai bine de 94 la sută din supra­faţa arabilă a judeţului CALARAŞI, adică aproape 400 000 hectare, este amenajată pentru irigaţii. Problema care se pune acum, in plin sezon de irigaţii, este în ce măsură sunt asi­gurate instalaţiile de udare, pentru folosirea la întreaga capacitate a sistemelor ? Ne răspunde tovarăşul Eugen Marinescu, director al I.E.E.L.I.F. Călăraşi: „Unităţile agri­cole cooperatiste dispun de 18 100 e­­chipamente de udare, ceea ce în­seamnă, practic, posibilitatea irigării a peste 20 000 hectare pe zi. Pină in prezent au fost scoase în cîmp cu circa 5 000 instalaţii mai puţin decit există în inventarul cooperativelor agricole. Aşa stînd lucrurile, se pune firesc întrebarea : unde sunt celelalte aripi de ploaie, de ce nu sunt scoase in cîmp şi folosite în scopul pentru care au fost create ? Răspunsul vi­zează cel puţin două situaţii. Prima se referă la o condamnabilă negli­jenţă a proprietarilor aripilor de ploaie faţă de modul în care au fost păstrate, reparate şi folosite aceste bunuri de mare valoare. Iată numai cîteva exemple : la C.A.P. Gălbinaşi, peste 300 de conducte (o aripă de ploaie are între 15 şi 22 conducte) au fost atît de „bine“ întreţinute, încit nu mai pot fi folosite, în timp ce alte 400 de conducte stau stivuite într-un loc mai „retras“, imposibil de stabilit cîte mai sunt utilizabile şi cite nu. La cooperativele agricole Fundeni, Budeşti, Rasa, Plevna, Ro­­seţi cantităţile de conducte din am­bele categorii — distruse sau ne­­scoase în cîmp — depăşesc 500 de bucăţi. O bună parte din aceste con­ducte au fost duse cu întîrziere la centrele de reparat, abia după inter­venţia energică a comitetului jude­ţean de partid. La sistemul de iri­gaţii Dor Mărunt, bunăoară, au fost aduse şi „depozitate“, claie peste gră­madă, peste 4 000 de asemenea con­ducte. Capacitatea de reparaţii este de maximum 60 pe zi, ceea ce în­seamnă că aceste conducte vor pu­tea fi luate de posesorii lor şi duse in cîmp la... începutul toamnei. Dintre conducte, ni s-a spus, peste 20 la sută nu mai pot fi reparate, atît sînt de deteriorate, şi vor fi tri­mise la retopit. Cea de-a doua situaţie se referă la existenţa unor instalaţii de udare doar în scriptele unităţilor agricole. In realitate, unde sint nimeni nu ştie. Şi totuşi, cite ceva tot se mai vede : la gardurile din sectoarele zootehnice, cîteva la unele gospodă­rii individuale, proptele la saivanele de oi sau avînd cu totul şi cu totul alte întrebuinţări. Indiferent de jus­tificări, neglijenţa este evidentă şi condamnabilă. (Mihail Dumitrescu). Neglijenţe păgubitoare In judeţul TELEORMAN există amenajate pentru irigaţii 274 000 hectare, pentru udarea culturilor fiind utilizate numeroase echipa­mente mobile şi instalaţii fixe: con­ducte, aspersoare, hidranţi etc. Cum se­ asigură respectarea întocmai a normelor legale privind gestionarea şi folosirea lor ? Am reţinut mai întâi de la ing. Cornel Nicolescu, şeful serviciului exploatare din cadrul I.E.E.L.I.F. Teleorman, că în pre­zent, în raport cu regulamentul de exploatare a sistemelor de irigaţii, există un deficit de peste 4 800 echi­pamente de udare. Aceasta impune şi mai mult ca echipamentele exis­tente să fie gospodărite cu maximă răspundere. Numai că nu peste tot se procedează astfel. La C.A.P. Plosca, care are o su­prafaţă de 4 052 hectare amenajate pentru irigaţii şi echipamente de udare cu o valoare de inventar de 11 milioane lei, nu se prea cunosc exact starea tehnică şi numărul acestora. „Am făcut noi o analiză — ne spune Anghelina Vlad, contabila­­şefă a cooperativei. Am consemnat şi concluziile într-un proces-verbal care cred că este la preşedinte“. în curtea unităţii aveam să vedem depozitate în stivă conductele de aluminiu pen­tru — ni s-a precizat — 31 echipa­mente folosite la irigarea pe brazde. „Le avem de circa 5 ani in dotare, dar nu le-am utilizat încă, deşi ni­velările făcute pe anumite suprafeţe ar permite o asemenea modalitate de udare a culturilor. Poate la anul specialiştii vor avea în atenţie...“ Pînă atunci s-au găsit alte între­buinţări pentru conducte. Bunăoară, sprijinirea unui gard „şubrezit“ din apropiere. Din controalele efectuate în unităţile agricole din judeţ a re­zultat că în unele locuri conductelor de aluminiu li se dau cele mai năs­truşnice întrebuinţări­­: burlane, co­şuri de fum, stîlpi de susţinere etc. La fermele legumicole de la C.A.P. Crîngeni şi C.A.P. Bragadiru se uti­lizau ca gard, iar in comuna Năstu­­relu, şi nu numai aici, unii cetăţeni le foloseau la udarea legumelor din gospodăriile proprii. Sigur, în ase­menea cazuri, ca şi în altele, s-au luat măsurile ce se impuneau, fiind traşi la răspundere cei vinovaţi. După cum, pentru cele 106 echipa­mente de udare (în valoare de 2,5 milioane lei) care nu s-au găsit la inventariere (la C.A.P. Piatra — 31, C.A.P. Poroschia — 18, C.A.P. Su­­haia — 10, C.A.P. Plopii Slăviteşti, C.A.P. Izlaz etc.) au fost făcute acte de imputare conducerilor unităţilor agricole respective. Dar de ce trebuie să se ajungă aici ? De ce sunt to­lerate atitudinile de neglijenţă, de nepăsare faţă de avutul obştesc, care conduc la înstrăinarea şi degradarea acestor echipamente, cu consecinţe păgubitoare ? Iată, de pildă, cazu­l hidranţilor, care sunt râspindiţi pe mari suprafeţe, iar supravegherea lor de către personalul întreprinde­rii de specialitate nu este posibilă. Ca urmare a neatenţiei mecanizato­rilor, numai în anul trecut a fost nevoie să fie reparaţi 3 200 hidranţi. Din aceleaşi motive au fost deterio­rate un mare număr de conducte de aluminiu. Costul reparaţiilor numai la această categorie s-a ridicat la 3 000 000 lei, pe ansamblul judeţului. (Stan Ştefan). Metalul adunat în totalitate pentru noile instalaţii Fabricarea ţevilor din aluminiu pentru echipamentele de irigaţii se realizează la întreprinderea de Pre­lucrare a Aluminiului Slatina, iar echiparea acestora cu accesoriile a­­ferente se efectuează la întreprin­derea Mecanică pentru Agricultură Balş, ambele din judeţul OLT. Insă producerea de conducte şi echipa­mente noi este condiţionată de re­cuperarea şi livrarea aluminiului celor două unităţi industriale prin întreprinderile judeţene de recupe­rare şi valorificare a materialelor refolosibile sau direct de către în­treprinderile de execuţie şi exploa­tare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare din judeţele interesate. Aceasta întrucât conductele şi acce­soriile pentru programele de irigaţii sunt confecţionate doar din alumi­niu recuperat, cu un adaos de alu­miniu primar de numai 20 la sută. Tocmai de aceea, unităţile din agri­cultură au obligaţia să recupereze în întregime toate cantităţile de alumi­niu refolosibil, pentru acest an fiind stabilit un program de 3 000 tone de aluminiu, întreaga cantitate trebuind să fie livrată pînă la sfîrşitul lunii aprilie. Care este situaţia în momen­tul de faţă ? După cum ne-a infor­mat Marin Şerbănescu, directorul Întreprinderii Judeţene pentru Recu­perarea şi Valorificarea Materialelor Refolosibile Olt, pînă în prezent nu s-a asigurat circa o treime din can­titatea prevăzută. O succintă analiză relevă că unele judeţe au depăşit cantităţile stabi­lite prin program, cum sunt Constan­ţa, Dolj şi Olt, cît şi sectorul agricol Ilfov, în timp ce marea majoritate a judeţelor înregistrează restanţe, unele, cum sunt Arad, Timiş, Mureş, Alba, Galaţi, Vaslui, Bihor ş..a., li­­vrînd cantităţi simbolice. Or, sarcinile stabilite în acest do­meniu nu sunt facultative. Nereali­­zările conduc la imposibilitatea fa­bricării noilor echipamente de udare necesare atît pentru dotarea unită­ţilor agricole din noile sisteme de irigaţii date recent în funcţiune, cît şi pentru înlocuirea echipamentelor care au depăşit durata de utilizare. Sunt doar citeva argumente care ac­centuează cerinţa urgentării expe­dierii integrale a aluminiului refolo­sibil cu destinaţie pentru progra­mele de irigaţii, de către toate ju­deţele, in cantităţile prevăzute sau chiar peste acestea. Cu atit mai mult se impune acest lucru cu cit în toate judeţele posibilităţile sunt mult mai mari decît programele sta­bilite. (Mihai Grigoreşcuţă). ★ Stările de lucruri negative semna­late, care, într-o măsură mai mare sau mai mică, s-au regăsit în toate judeţele cu suprafeţe mari amenaja­te pentru irigaţii, au format obiectul unor analize exigente pe toată filie­ra răspunderilor, de la minister pînă la fermele de producţie. In două etape, colective de specialişti de la Ministerul Aprovizionării Tehnico- Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Ministerul Agricul­turii, Uniunea Naţională a Coopera­tivelor Agricole de Producţie şi Ban­ca pentru Agricultură şi Industria Alimentară, împreună cu factorii de răspundere de la organele judeţene de specialitate, au efectuat controale amănunţite în 12 judeţe privind mo­dul de gestionare, întreţinere şi ex­ploatare a echipamentelor de irigaţii, precum şi organizarea activităţii de colectare şi valorificare a materiale­lor refolosibile din casarea acestora. Este de­ notat faptul că prin măsuri­le stabilite, nu doar în unităţile con­trolate, ci pe ansamblul judeţelor, a crescut preocuparea conducerilor unităţilor agricole pentru buna gos­podărire şi păstrare a echipamente­lor de irigaţii. In majoritatea unită­ţilor, echipamentele respective au fost inventariate faptic şi puse de acord cu evidenţa funciar-contabilă şi au fost predate, aşa cum prevede noul ordin al Ministerului Agriculturii, cu procese-verbale, în gestiunea şefilor de ferme şi a echipelor de udători, care poartă răspunderea integrităţii lor pe toată perioada de funcţionare. O mare cantitate de conducte şi com­ponente din aluminiu, cărora li s-au dat alte folosinţe sau erau degradate, au fost recuperate, trimise la repa­rat sau livrate întreprinderilor pen­tru recuperarea şi valorificarea ma­terialelor refolosibile. Cît despre efi­cienţa acestei acţiuni este suficient să arătăm că, datorită măsurilor a­­plicate, suprafaţa irigată afectată de lipsa echipamentelor de irigare la începutul anului s-a redus la jumă­­tate.­Desigur, toate acestea trebuie con­siderate doar ca un început. Orga­nele judeţene de partid şi organiza­ţiile de partid din unităţile agricole trebuie să acţioneze în continuare cu fermitate, astfel incit grija pentru buna folosire şi gospodărire a echipa­mentelor de irigaţii să devină o preo­cupare permanentă şi să nu se ma­nifeste doar în campanii, când s-a ajuns la un punct critic. Totodată, se desprinde cerinţa recuperării tutu­ror cantităţilor de aluminiu de la echipamentele casate, fără de care nu este posibilă fabricarea altora noi, pentru înlocuire. Fără îndoială, toate aceste acţiuni şi măsuri sunt de stringentă necesi­tate pentru a se asigura, cu actualele echipamente de udare, folosirea la întreaga capacitate a sistemelor de irigaţii, pentru amenajarea cărora s-au investit fonduri băneşti şi ma­teriale considerabile. Dar problema realizării unei eficienţe economice ridicate pe terenurile irigate, în strîn­­să concordanţă cu imperativele re­ducerii consumurilor energetice, a renunţării la materialele deficitare, energointensive şi diminuării forţei de muncă ocupate, este condiţionată de introducerea in perspectiva ime­diată a unor soluţii, metode şi tehno­logii noi, moderne de irigare a cul­turilor, aspecte asupra cărora vom stărui intr-un număr viitor al zia­rului. . Aurel PAPADIUC SCINTEIA — marţi 7 august 1989 Pe drumul cel mai de la proiect la producţia de serie Produsele care se realizează anul acesta în secţia de aparate de mă­sură şi control dimensional şi in­stalaţii complexe la temă, din cadrul întreprinderii de Mecanică Fină din Capitală, deşi sunt de o mare diver­sitate, au două însuşiri comune : caracterul de noutate al echipamen­telor fabricate şi gradul înalt de tehnicitate al acestora. Intr-adevăr, produsele noi au o pondere tot mai însemnată in no­menclatorul de fabricaţie al secţiei. Cît priveşte nivelul de tehnici­tate al noilor echipamente, grăitor este faptul că majoritatea nu mai sunt simple instrumente de măsură, cum se realizau pînă nu de mult in unitate, ci instalaţii complexe cu performanţe superioare. — Saltul înregistrat în cursa de promovare a progresului tehnic este rezultatul bunei colaborări cu spe­cialiştii institutului de profil, afirmă ing. Florin Bănuţă, şeful secţiei. In esenţă, secţia în cauză este o microuzină integrată, în care spe­cialiştii Institutului de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Mecanică Fină şi Scule lu­crează alături de colegii lor din întreprinderea bucureşteană. Scopul organizării acestui colectiv mixt in­tegrat de cercetare-producţie îl con­stituie scurtarea timpului necesar afirmării noilor soluţii elaborate de cercetare. Cît de eficient este noul cadru organizatoric creat ? Răspun­sul cel mai bun la această întrebare rezultă din compararea nivelului ac­tual al reînnoirii producţiei cu si­tuaţia de acum doi ani, nu mai mult, adică dinainte de înfiinţarea colec­tivului integrat, cînd ritmul de înnoire al produselor era încă foarte lent. Această colaborare a început cu realizarea unei complexe maşini de măsurat in trei coordonate. Tre­cerea la fabricarea altor echipa­mente complexe la temă, adică a altor unicate, care să răspundă cît mai bine cerinţelor specifice ale be­neficiarului, s-a făcut rapid. Rapidă a fost şi implementarea în noile echipamente de măsură şi control a unor noi tipuri de traductoare in­ductive, apoi a microelectronicii şi, cel mai recent, a traductoarelor de înaltă rezoluţie. O preocupare de bază a colecti­vului integrat a fost revizuirea pro­gramelor de modernizare. — In prezent avem măsuri cu bătaie lungă, vizînd reînnoirea com­pletă a producţiei, afirmă ing. Cris­tian Ciovîrnache. în afară de asimilarea unui mare număr de produse noi, colectivul integrat urmăreşte şi utilizarea cît mai eficientă a materialelor, înlo­cuirea celor energointensive şi a celor deficitare. Totodată, se pre­ocupă de implementarea unor teh­nologii şi tratamente termice care să ridice calitatea produselor reali­zate. Bunăoară, tehnologia de ni­­trurare ionică şi cea de titanizare au şi fost introduse cu bune rezultate la realizarea aparaturii de mecanică fină. In cadrul secţiei integrate, solu­ţiile constructive teoretice, susţinute de tehnologii specifice adecvate, au condus la utilizarea in fabricaţia unor aparate şi echipamente com­plexe de mecanică fină a rocilor vulcanice de tip andezit, ca înlo­cuitori ai fontei şi oţelurilor înalt aliate, tendinţă de ultimă oră pe plan mondial. Rezultatele bune obţinute într-un timp scurt de acest colectiv nu în­seamnă nicidecum că el reuneşte un mare număr de specialişti. De fapt, nu colectivul de cercetare-producţie este numeros, ci competenţele celor ce-l alcătuiesc reţin în mod special atenţia, întrucit aparatele realizate încorporează nu numai mecanică fină, ci şi optică, electronică, auto­matică, informatică, specialiştii care le realizează — atît cei din cerce­tare, cît şi cei din întreprindere — „acoperă“ toate aceste domenii de specializare. Ceea ce constituie cu adevărat originalitatea acestui colectiv inte­grat de la întreprinderea de Meca­nică Fină este că el se implică ac­tiv, „de la A la Z“, în realizarea noilor produse. Mai precis, de la ŞTIINŢA , în confruntare creatoare cu cerinţele economiei contractarea, cercetarea, proiectarea tehnologică de repere şi subansam­bluri, stabilirea metodelor de con­trol specifice şi pînă la punerea în funcţiune a produsului, şcolarizarea personalului beneficiarului, asigura­rea activităţii de service în perioada de garanţie şi postgaranţie. In continuare, pe tot parcursul rea­lizării echipamentului complex se menţine contactul cu beneficiarul, care trebuie să-şi realizeze unele amenajări in vederea implementării acestuia. Un specialist din colectivul integrat se deplasează la beneficiar, unde verifică dacă sunt asigurate toate condiţiile tehnologice necesare punerii în funcţiune a utilajului. Se înlătură astfel situaţiile în care apa­ratura de măsură şi control stă în „sala de aşteptare“ la beneficiar o perioadă îndelungată, ceea ce atrage după sine păgubitoare uzuri fizice şi morale. In fine, echipa integrată participă la punerea efectivă în funcţiune a noului echipament. Fiind mereu împreună, şi proiec­tantul, şi tehnologul, se poate inter­veni creator şi asupra proiectelor acceptate de beneficiar, pornind de la ideea că orice proiect este per­fectibil. Prin îmbinarea experienţei teoretice a specialiştilor din cerce­­tare-proiectare cu cea tehnologică a celor din uzină, proiectele noilor echipamente — cuprinzînd tot mai multe subansambluri tipizate — se realizează mai rapid şi sunt supe­rioare calitativ. O imagine a devenit curentă în secţia de aparate de măsură şi con­trol a întreprinderii de Mecanică Fină. Cercetătorii din institutul de profil, proiectanţii şi tehnologii din uzină lucrează la planşete instalate alături de standurile electroniştilor, de maşinile-unelte şi de montajul final, toţi aceşti specialişti făcînd efectiv parte din echipa de lucru a secţiei. Bune rezultate înregistrează şi un alt colectiv integrat de cercetare­producţie din cadrul întreprinderii de Mecanică Fină. Este vorba de cel de traductoare. Convinşi că ope­rativitatea promovării în fabricaţie a rezultatelor cercetării depinde de capacitatea tehnologică a Întreprin­derii producătoare, specialiştii aces­tui colectiv integrat sunt preocupaţi, în prezent, de integrarea, aici, a întregii fabricaţii de traductoare. Ca atare, în curind, in unitate se vor efectua şi prelucrările optice, şi de­punerile de straturi metalice prin evaporare în vid, şi procesările foto­­litografice. întrucit s-a dovedit deosebit de eficientă, noua formă de colaborare dintre specialiştii din cercetare şi producţie se află in curs de extin­dere. De curind, au şi fost alcătuite noi colective integrate în vederea trecerii rapide la realizarea unor complexe echipamente de măsură şi control pentru industria de micro­electronică, a unor noi instalaţii de automatizare a controlului de cali­tate şi a traductoarelor de înaltă rezoluţie. Trecerea de la aparatura clasică de măsură şi control la complexe echipamente electronizate a presu­pus reorganizarea întregului proces de fabricaţie. Munca umăr la umăr a specialiştilor din cercetare cu co­legii lor din producţie a dat roade bune. In prezent, se realizează cu operativitate o gamă largă de echi­pamente specializate la temă, capa­bile să rezolve cele mai dificile pro­bleme ale producţiei, care în urmă cu numai cîţiva ani păreau de do­meniul imposibilului. — De fiecare dată cînd se ivesc dificultăţi, ne consultăm să vedem ce este de făcut şi găsim întotdeauna împreună rezolvarea optimă, afirmă cercetătorul Ion Vrăbioiu. Formula constituirii colectivelor integrate o practică Institutul de Mecanică Fină şi Scule şi nn alte unităţi ale centralei industriale de profil. Peste tot se începe cu orga­nizarea fluxurilor tehnologice de fabricaţie şi se continuă cu înnoirea masivă a produselor realizate, cu un grad sporit de valorificare a meta­lului. Merită reţinut faptul că, anul acesta, institutul participă la reali­zarea a 388 de măsuri cuprinse în programele de modernizare, dintre care 82 vizează realizări de produse şi puneri în funcţiune la beneficiari. — Ne străduim ca programele de modernizare din întreprinderi să se concretizeze prin măsuri cit mai rea­liste, dar de mare eficienţă, evitin­­du-se risipirea forţelor prin aplica­rea unor măsuri de importanţă mi­noră, afirmă dr. ing. Doru Palade, directorul institutului. Eliminarea barierelor dintre spe­cialiştii din cercetarea ştiinţifică şi cei din proiectarea tehnologică din întreprinderi creează, intr-adevăr, premisele orientării atenţiei, în pri­mul rînd, asupra unor domenii­­cheie, cu amplă deschidere spre viitor. Tocmai de aceea, extinderea în industrie, şi nu numai in cea de mecanică fină, a organizării de co­lective integrate de cercetare-pro­­ducţie se impune ca o cale sigură de afirmare mai operativă a noului, de scurtare semnificativă a ciclului de asimilare a noilor produse. Ioana DABU

Next