Sportul Popular, iunie 1963 (Anul 18, nr. 4248-4263)

1963-06-04 / nr. 4249

% Ne sena cititorii o iniţiativă ecoul ei Recent, la redacţie ne-ai sosit o scrisoare trimisă de­­­ov. Valentin Săvulescu din­ Bucureşti, cartierul Giuleşti, blocul G 7, apartamentul 5. Acest cititor al ziarului nostru ridică o problemă foarte importantă pentru dezvoltarea activităţii spor­tive în noile cvartaluri de locuinţe, construite în ul­timii ani în diferite colţuri ale Capitalei noastre. Iată ce ne scrie tov. Valentin Săvulescu : Dragi tovarăşi, „Am citit cu multă bucu­­­irie în ziarul „Sportul popu­lar" din 28.V.1963 articolul In care se vorbeşte despre constituirea asociaţiei spor­tive a cvartalului­ de blocuri­­Ferentari. M-am bucurat ci­­ttiind acest lucru deoarece imi gîndeam că această ini­ţiativă poate fi preluată şi de clubul sportiv raional Rapid, care în colaborare cu consiliul orăşenesc UCFS şi cu sprijinul organizatorilor grupelor de partid din trolocuri şi a celor două co­r­trhete de bloc ale cartie­­ului, ar putea să înfiinţeze a fi în Giuleşti o asociaţie sportiva. Am doi băieţi, unul­­de 13 ani şi celălalt de 9 ani, cărora le place sportul. Ei practică diferite discipline sportive în cadrul unor­­secţii ale Şcolii sportive, însă bucuria mea şi a altor pă­rinţi din cartierul Giuleşti a­r fi şi mai mare dacă copiii noştri ar putea să­ facă sport şl în apropierea casei. Şi apoi nu este exclus ca, vă­­zîndu-i pe cei mici pe tere­nul de sport, să ne luăm şi noi, cei mai în vîrstă, inima l în dinţi şi să păşim alături ide ei. Vreau să arăt, în con­­tibnuare, că în spatele blo­cului H 2 se află un teren care poate fi amenajat prin­­muncă voluntară şi transfor­­­mat în bază sportivă simplă De asemenea, în curtea şcolii nr. 166 ar putea fi amena­jate baze sportive simple.“ Publicind scrisoarea pri­mită din partea tov. Valen­tin Săvulescu avem speranţa că activiştii clubului sportiv Rapid vor putea să ia în cel mai scurt timp măsurile ne­cesare şi să studieze la faţa jocului posibilitatea înfiin­ţării unei asociaţii sportive I de cartier şi în Giugeşti. O adevărata avalanşa de con­cursuri atletice în luna iunie ! Intr-adevăr, cercetînd programul întrecerilor din această lună, se poate observa că nu există sfîrşit de săptămînă fără cel puţin un concurs de amploare. Simpla în­şiruire a acestor competiţii este pe deplin grăitoare: 6—7.­ Po­iana Braşov, concursul şcolilor cu program special de educaţie fi­zică ; 8—9 . Ploieşti, intilnirea echipelor reprezentative masculine ale R.P. Romine şi Greciei; 8—9. Sofia, a IX-a ediţie a tradiţio­nalului concurs internaţional or­­ganizat de ziarul „Narodna Mla­­dej" ; 8—9. etapa raională şi orăşenească a campionatelor re­publicane de seniori; 8—9: Bucureşti, etapa pe Capitală a campionatelor republicane şcolare; 15—16: Bucureşti, etapa a 11-a a campionatului Capitalei pe echipe reprezentative de raioane; 22—23: participarea unui grup de alb­ti fruntaşi la un concurs internatio­nal ln R.D. Germană; 23: Ora­dea, intilnirea echipelor reprezen­tative feminine ale R.P. Romine si R.P. Polone ; 29—30 : Bucureşti, finalele campionatelor republicane şcolare; 29—30: Sofia, Intilnirea echipelor reprezentative masculine şi feminine ale R.P. Bulgaria şi R.P. Romine. La întrecere mai participa şi echipele R.S.F. Iugo­slavia şi o serie de atleţi din Gre­cia şi Turcia. Nu-i aşa că este o veritabilă avalanşă ? Atleţii noştri vor avea deci de susţinut întîlniri foarte importante. Ţinînd seama de serio­zitatea cu care s-au pregătit pînă acum, ei vor putea înregistra re­zultate de valoare pe care sîntem­ gata să le consemnăm. ★ Dintre concursurile acestei săp­­tămîni cel mai important este, fără discuţie, meciul de la Ploieşti care opune reprezentativei noastre formaţia Greciei. Meciul este re­vanşa întîlnirii de la Salonic, din 1962, în cadrul căreia atleţii noş­­tri au obţinut victoria cu 122—90 puncte. Intilnirea de pe stadionul Pe­trolul se anunţă foarte intere­santă dată fiind participarea unora dintre cei mai valoroşi atleţi ro­mâi şi greci. Ploieştenii vor avea ocazia să-i vadă la lucru pe­­ Porumb, Z. Vamoş, C. Grecescu, V. Jurcă, I. Dăndărău, Gh. Po­­pescu, C. Drăgulescu, S. Ciochină, A. Stamatescu ca şi pe atleţii greci G. Papavasiliu, G. Tsakani­­kas, A­. Geor­gopoulos, D Man­­glaras, G. Marselos, I. Glezos, A. Kounadis foşti campioni bal­canici. Rezultatele ce vor fi obţinute acum vor cîntări greu şi în apre­cierile celor însărcinaţi să selec­ţioneze echipa Balcanilor pentru întllnirea acesteia cu reprezenta­tiva Scandinaviei, de la jumăta­tea lunii iulie. Foto : Enosis — Atena NUMEROASE COMPETIŢII ATLETICE IN LUNA IUNIE Simbătă şi duminicA, la Ploieşti: Homilia-tirecia Patru aticii rom­ini au avut ocazia să ia, săptămînă trecută, un prim contact cu sportivii greci. Iată-l in fotografie pe Zoltán Vámos, conducand plutonul alergătorilor pe 1500 m, in cursa de la Atena pe care a câștigat-o cu uşurință. Intilnirea de scrimă R.P. Romina — R.s.s Bielorusă Floretistul I. Mureşanu şi spadasinul A. An­kancicov — primii învingători ieri dimineaţă a început, In sala­­ Dinamo din Capitală, cea de a treia ediţie a întilnirii de scrimă 7 a dintre reprezentativele R.P. Ro­­- f- mine şi R.S.S. Bieloruse. Primii sportivi prezenţi pe plan, h­ui­ne au fost floretiştii şi spadasinii­­ care au evoluat în cadrul unui turneu individual. Concurenţii înscrişi la floreta se-au întîlnit mai întîi în semi­finale. Prima semifinală a confir- 2. mat buna pregătire a reprezentam 3- t- ţi­lor noştri I. Drimbă, I. Zilahi­­­ şi A. Csipler şi alături de ei a flo­­-­­ retistului din R.S.S. Bielorusă.­­ Kosceev, toţi calificaţi în finală. A­ două semifinală, mai echilibrată, a dat cîştig de cauză lui T. Mu­reşanu, S. Poenaru şi I. Falb.­­ Pentru un loc în finală (al 8-lea), M. Ţiu a fost nevoit să susțină un baraj în compania lui Salni­kov (R.S.S. Bielorusă). A clștigat la mare luptă Salnikov cu 5—4. In proba de spadă, cea mai­­ bună comportare a avut-o, în se­mifinale, reprezentantul R.S.S. Bieloruse, Cernișevici. Evoluînd în semifinita întîi, spadasinul Mai­­oviet­ic a terminat neînvins tur­ul. El se anunţa drept unul din­­tre cei mai autorizaţi câştigători al de planşă — floretiştii S Poe­naru (R.P.R.) şi V. Salnikov (R.S.S.R.) finalei. Împreună cu Cernişevici s-au mai calificat colegul său de lot, Smoleakov şi reprezentantul nostru, Toth. Al patrulea finalist TIBERIU STAMA (Continuare In pag. a 8-a) PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNITI-VA­ Organ aPerrfaria de Cultură Fizică și Sport din R.P.Româna Anul XIX—Nr. 4249 * Marţi 4 iunie 1963 * 8 pagini 25 bani REPORTAJUL NOSTRU Copiii Hunedoarei Pe imul di­n noile bulevarde ale Hunedoarei am în­­tî­lnit într-o după-amiaza plină de soare urv ofelor plim­­binchi-se agale cu un om cu parata­l­o­i scurţi. Bărbatul finea în căuşul palmei sale asprite de dogoarea cuptoru­lui, mine de-a­bia pornită pe cărările cu atîtea meandre ale Merelor. Din cînd in cinci oţelarul saluta sau răspundea de saluturile concetăţenilor săi, tovarăşi de muncă, de viaţă. Puştiul îşi privea cu mîrvărie tatăl, călcînd netemă­­tor alături de el. Amîn­doi, aşa cum mergeau, aveau semnificaţii de simbol : prezentul şi viitorul Inimii de oţel a patriei. Prtt­ndu-i ne-am reamintit o mărturisire a unuia din cei mai mari oţelari ai ţării, Ştefan Tripşa : „Cite o dată, in ceasurile de răgaz, ne strîngem laolaltă, prieteni vechi care am venit împreună la Hunedoara cu ani in urmă şi discutăm despre o carte, un film, o piesă bună sau despre sport. Cînd vine vorba despre oraşul nostru drag (şi nu poate să nu vină), despre viitorul lui, gîndurile se îndreaptă spre copiii săi. Foştii brigadieri, al căror obraz nu cunoscuse ascuţişul briciului cînd au venit aici, sînt azi bărbaţi in toată firea, cu copii mari — dacă se poate spune aşa. Şi nu sînt puţine apartamentele din O.M. stăpînite de larma puştilor...“ Copiii Hunedoarei — viitorul ei. Deocamdată, în orele de şcoală caută să pătrundă tainele cuprinse între scoar­ţele cărţilor- Drumul spre oțelării, bluming sau distilerie nu poate fi străbătut ocolind banca studiului, tabla, macu­latorul, manualul de fizică sau chimie. Iar în ceasurile libere ? Alunei, din grija profesorilor de fizică sau chimie trec în cea a antrenorului de atletism, fotbal sau tenis. .. VALENTIN PAUNESCU (Continuare In pagi­n 3-a) ­Ciclistii romini au debutat cu succes in „Turul Angliei“ G.­ndiceanu pe locul III, C. Du­mitrescu pe IV, iar echipa R. P. Romine pe locul lI NOTTINGHAM 3 (prin­ tele­­fon de la trimisul nostru special). Aş fi vrut să scriu un re­portaj original din „Turul Angli­ei“, fiind primul la care particip. Şi intr-adevăr reportaju­l va fi cu totul original în sensul că sunt obligat să scriu nu ceea ce am văzut, ci ceea ce mi se... poves­teşte. Aceasta pentru că organi­zatorii au aplicat în acest tur ciclist, pentru prima dată, o for­mulă de desfăşurare căreia i se potriveşte de minune cunoscuta expresie englezească „How origi­nal !“ (Ce original !). Iată des­pre ce este vorba. Conducătorii, antrenorii şi mecanicii echipelor s-au trezit plasaţi, în locul obiş­nuitelor maşini mecanice cu rastele pentru biciclete şi roţi de rezer­vă, pe autoturisme care fac re­clama fabricii Ford. Şi sunt astfel obligaţi să călătorească ca nişte veritabili turişti deoarece nu în­soţesc echipele pe traseu — aşa cum este firesc — ci pleacă, cu mult înainte, mulţumindu-se să vadă doar locurile pe unde vor avea să-şi dispute întîietatea ruti­erii. Aşa incit singurele impresii culese de pe „traseu“ sunt că e­­tapa I, Blackpool — Nottingham (221 km), a avut un profil sinuos (au predominat urcuşurile), că şoseaua a fost foarte îngustă şi intens circulată în timpul cursei şi că -i­ probabil — alergătorii au avut de furcă cu căldura... Caravana propriu-zisă este alcă­tuită din maşinile oficiale în care se află organizatorii şi arbitrii şi de 5 maşini mecanice care acordă asistenţă tehnică tuturor ciclişti­lor. După cum vedeţi, foarte ori­ginal... Şi acum despre cursă. Cicliştii noştri au avut un debut promiţă­tor reuşind să se impună. Ei au fost principalii animatori ai în­trecerii şi în final au avut bucuria să-şi vadă munca încununată de frumoase rezultate. La km 10 au evadat din pluton englezul Keesh­­man, Gabriel Moiceanu, elveţia­nul Luthi, danezul Bangsborg, po­lonezul Palka şi un alt elveţian, Ruthschman. ‘După 28 kilometri M­RCEA COSTEA (Continuare in pag a 8-a) Ecouri după meciul de la Ch­orzow VARŞOVIA, 3 (prin telefon de la trimisul nostru special). Luni, în zorii zilei, fotbaliştii echipei reprezentative a R. P. Romíno au părăsit Chorzow-ul îndrep­­tîndu-se spre Varşovia, de unde şi-au continuat drumul spre ţa­ră, iar la ora cînd ci­ti aceste rînduri sînt la Bucureşti. Am călătorit împreună cu ei pînă la Varşovia şi, în discuţiile pur­tate, rezultatele echipelor noas­tre în partidele de duminică reveneau continuu. Fireşte, deo­sebit de comentat era mai ales golul egalizator de la Chorzow, despre care cunoscutul arbitru internaţional Gregor Aleksan­­drowicz, redactor al ziarului „Przeglad Sportowy“ ne spunea că este „un gol norocos“. Cum s-a marcat acest gol ? Iată pe scurt, descrierea fa­zei : Mai erau doar două minute de joc şi publicul se ridicase, pentru a părăsi terenul. Funda­şul dreapta polonez Bazan a trimis o minge spre centrul te­renului, la Brichzy. Acesta a pasat spre Faber aflat pe post de inter dreapta, la 30—35 me­tri de poarta noastră. Faber a șutat puternic spre poartă „un șut al disperării", cum scrie ziarul „Trybuna Rabotnicza* din Kattowice !), mingea a lo­vit muchea interioară a barei și a ricoșat în poartă. Datcu n-a putut interveni deoarece era mascat de doi jucători. Și ast­fel, în loc de o victorie pe care am fi meritat-o pentru că am fost superiori polonezilor sub toate raporturile, partida s-a terminat la egalitate. Dacă atacul nostru, care a construit faze frumoase la mij­­locul terenului, n-ar fi încetinit ritmul de joc în apropierea ca­reului și n-ar fi greșit sau in­­tîrziat pasele decisive, am fi pu­tut înscrie mai mult. In partida de la Chorzow, apărarea noas­tră s-a dovedit superioară ata­cului. Iată ce scrie, de altfel, ziarul „Trybuna Rabotnicza* : „Romînii au jucat iute, foarte agresiv, aşa cum ne-am imagi­nat. Ei au fost mai rapizi decit jucătorii noştri. In apărare, MIRCEA TUDORAN (Continuare la P°8- 0 3-s) Englezii recunosc justeţea victoriei noastre Oriva comentarii pe marginea meciului ciuildat de echipa de tineret Echipa de tineret a României a absolvit cu succes „prima manşă“ a programului său internaţional din acest an. După ce a întrecut cu 2-1 la Gluj formaţia suedeză, după jocul egal de la Torgelow (1—1) în faţa selecţionatei R.D. Germane, „tineretul“ nostru a ob­ţinut o victorie de prestigiu (1—0) în faţa echipei Angliei. Succesul fotbaliştilor noştri, în acest al treilea examen al lor, ne bucură în mod special, fiind vor­ba de un adversar deosebit de bine cotat în arena internaţională şi care se impusese, la Belgrad, cu numai cîteva zile înainte, în faţa „tineretului“ iugoslav, care cuprindea cinci jucători din „na­ţionala A“. Aşadar, un succes de real prestigiu, pentru care jucă­torii noştri şi antrenorii lor (B. Marian şi V. Stănculescu) merită toate felicitările. Duminică seara, la masa co­mună de la restaurantul „Pescă­ruş“, oaspeţii erau destul de a­­fectaţi de infrîngere. Ii deranja, in mod deosebit, faptul că din cele patru partide susţinute de fotbalul englez în săptămînă res­pectivă pe continent au pierdut tocmai acolo unde — după cum declara managerul echipei, J. Mer­cer — se aşteptau cel mai puţin. Intr-adevăr, după victoriile echi­pei A asupra Cehoslovaciei şi B.D. Germane şi a echipei de ti­neret asupra celei iugoslave, la­­frîngerea de la Bucureşti umbreşte oarecum palmaresul cu care RADU URZICEANU (Continuare la pag. a 5-a)

Next