Sportul, februarie 1968 (Anul 24, nr. 80-108)

1968-02-14 / nr. 93

mmnii nn PE LA TRIMIŞII NOŞTRI SPECIALI , Un omagiu eroilor necunoscuţi ai Olimpiadei @ Faceţi cunoştinţă de „campioana zig-zagului“ © Danzer — Schwartz - Pera, la diferenţe minime © Tragi-comedia descalificărilor la săniuţe © Turneele de hochei © Clasamentele la zi ÎN PAGINA A IV-A: „Inelul de îşi aşteaptă Politicoşi şi amabili, aşa cum se cuvine să fie orice spor­tiv, alergătorii pe gheaţă au lăsat întîietate pe inelul de viteză din parcul „Paul Mis­tral" colegelor lor de specia­litate, patinatoarele. Acum este rîndul lor să intre pe pista lucie, pentru a desemna pe campionii olimpici de pa­tinaj viteză. Este una din competiţiile cele mai interesante, mai e­­chilibrate şi mai deschise sur­prizelor, din cite au stat sub semnul celor 5 cercuri, la ac­tuala ediţie. In primul rînd, cu justificat interes este aşteptată reintra­rea olandezilor — în frunte cu Cornelius „Kees“ Verkerk, Aid Schenk şi Peter Nottet — marii învinşi ai recentelor campionate europene de la Oslo. Cel puţin Verkerk este decis să-şi ia revanşa, după cum a arătat ultimul test pre­­olimpic de la Davos, unde ac­tualul campion mondial s-a clasat primul la multiatlon. Redutabili, ca totdeauna, se prezintă nordicii. Capul lor de coloană este norvegianul Fred Anton Maier, noul campion al Europei, secondat îndeaproape de compatriotul său Svein- Erik Stiansen, penultimul per­former mondial al multiatlonu­­lui (acum în posesia vest-ger­­manului G­­raub). Dar nu este de neglijat suedezul Johny Nilsson, cel care îm­plineşte la Grenoble 25 de ani şi aniversează 5 ani de cind a cucerit primul său tit­lu mondial. In fine, performanţele pot veni şi de la reprezentanţii U.R.S.S., care au deplasat un lot impresionant de concurenţi la toate cele patru probe din program (500 m, 1500 m, 5000 m, 10 000 m). Cităm pe „ve­teranul" Evgheni Grişin — de patru ori campion olimpic — Ants Antson, fost şi el cîşti­­gător la Innsbruck, Anatoli Le­peşkin, Valeri Muratov, Va­leri Kaplan, Boris Guliaev. ■n. Erhard Keller (R. F. a Germaniei), unul din marii favoriţi ai probei de 500 m M­-Bild CURSA DESCALIFICĂRILOR ŞI A TRIUMFULUI MARIELLEI Pasionantă, trepidantă, cu surprize pe parcurs, iată cî­­teva din caracteristicile pro­bei feminine de slalom spe­cial, desfăşurată, în prezenţa unui public cifrat la cîteva mii de persoane, în splendida staţiune Chamrousse. După prima manşă tabela electronică ilustra o ierarhie cu totul neobişnuită în schiul alpin: în primele 6 locuri se aflau 4 reprezentante ale S.U.A. şi doar cîte una ale Franţei şi Canadei, Austria fiind total absentă. De fapt însă doar una dintre ameri­cance conta în clasament (Judy Nagel, tînăra de 16 ani, înregistrată cu cel mai bun timp), celelalte trei (Allen, Form­a, Cutter) fiind descali­ficate de arbitri pentru scă­parea unor porţi. In manşa a doua, Nagel a suportat şi ea neşansa com­patrioatelor sale, astfel că în lupta pentru titlu au rămas doar Marielle Gottschel şi Nancy Greene. Intr-un ritm de cursă masculină, Goitschel luptă cu disperare pentru fie­care sutime de secundă şi obţine 45,59. După ea, talen­tata Greene manifestă mai pu­ţină forţă, dar are mai multă cursivitate şi realizează cel mai bun timp în manşă, 44,70, insuficient însă pentru cuce­rirea titlului olimpic care re­vine Mariellei Goitschel, evi­dent hotărîtă să se reabiliteze după eșecul suferit la cobo­­rîre. Marea surpriză a fost pro­dusă de austriece. Pentru pri­ma dată în istoria schiului al­pin, Austria nu are nici o re­prezentantă în primele şase locuri la slalom special. Azi, la Chamrousse, Gertrude Gabi a abandonat în masa X, iar Ol­ga Pall, Brigitte Seywald şi Bernadette Rauter au ocupat locuri modeste faţă de pres­tigiul schiului austriac, a că­rui criză devine tot mai evi­dentă. Cu totul remarcabilă este performanţa englezoaicei Gina Hathorn (locul IV) care cu cîţiva ani în urmă, la un concurs desfăşurat la Poiana Braşovului, se lupta de la egal cu junioarele noastre. Comentariile sînt de prisos... Cîteva date tehnice despre cursă: pista a măsurat 425 m,­­cu o diferenţă de nivel de 156 m. Prima manșă (marcată de austriacul H. Gamon) a avut 56 de porți, iar a doua (mar­cată de francezul C. Béran­­ger) a avut 57 de porți. In ambele manșe au coborât ca deschizătoare Christine Gott­­schel-Béranger (campioană o­­limpică la slalom special în 1964) și Christi Haas (cam­pioană olimpică la coborîre în 1964). Au luat startul 49 de concurente, dintre care au încheiat cursa 31; 6 au aban­donat, 12 au fost descalificate. MU '■ :-'v Porţile slalomului uriaş au rămas în urmă. Cei mai rapizi, cei mai dibaci dintre adversarii lor îşi savurează succesul. Dublul medaliat cu aur, Jean-Claude Killy (centru), împreună cu următorii clasaţi, Willy Favre şi Henri Messner, salută publi­cul care îi aclamă PROGRAMUL ZILEI Bărbaţi, 4x10 km Bărbaţi, 500 m Bărbaţi, figuri impuse fsv­/ff ■ Perechi, figuri ■yfffj libere Autrans ora 9 Inelul de gheaţă ora 11—12,30 Stade de glace ora 8,30—16 Stade de glace ora 21—24 Bărbaţi, slalom special, chamrousse eliminatoriu ora 13-15,30 rfeni­i 88,SlJ Norvegia, U.R.S.S., Suedia Gray (S.U.A.), Keller (R.F.G.), Lepeşkin (U.R.S.S.) Danzer, Schwartz (Austria), Wood (S.U.A.) Belousova — Protopopov (U.R.S.S.), Juk—Gorelik (U.R.S.S.), Kauffmann — Kauffmann (S.U.A.) Killy, périllat (Franţ»), Huber (Austria) Stade de glace ora 17 Patin. Municipal ora 21,30 Finlanda România Ora 9.15 Ora 23.10 TOINI GUSTAF campioană a fondului In aşteptarea ti­tlului neoficial de „Miss Olimpiada", excelenta fondista suedeză Toi­ni Gus­­tafsson a mai cuce­rit unul, înscris însă pe foile de arbitraj, cel de campioană şi în cursa de 5 km. A fost, în multe privinţe, antiteza victoriei sale de la 10 km. Aci, deşi ta­­lonată destul de a­­proape de sovietica Kulakova pe lista celor mai buni timpi, Gustafsson a părut net detaşată ca stil şi siguranţă, termi­­nînd proba foarte decontractată, proas­pătă. O adevărată minune a naturii... Prin această a doua victorie olimpi­că, Tomni Gustafsson egalează performanţa Klavdiai Boiarskih, care-şi înscrisese şi ea de două ori nume­le pe lista campioane­lor de la Innsbruck. Schidoarele sovietice au fost principalele adversare ale învin­gătoarei. Ele au ur­cat pe următoarele două trepte ale po­diumului de premie­re. Campioana mon­dială Alevtina Kol­i­­na trebuie să se mulţumească doar cu locul trei, la mai bine de 3 secunde de câştigătoa­rea cursei. De re­marcat că celelalte două medaliate de la 10 km, norvegie­­nele Berit Moerdre şi Inger Aufles, ter­mină acum pe locuri în pluton. S-a mers tare, pe o pistă înghețată (—6 grade), uneori luminată de soarele ivit dintre nori, care n-a influențat, totuși, negativ coefi­cientul de alunecare al zăpezii de la Autrans. Telefoto — U.P.I. Agerpres Derriére ! Pasionantul duel din probele alpine de schi dintre concu­renţii francezi şi cei austrieci continuă şi este urmărit, aci la Grenoble, cu mult interes. Zilnic, paginile marilor cotidiene franceze inserează interviuri şi comentarii pe această tem­ă, despre care se poate spune că este, intr-adevăr, la ordinea zilei. Pînă în clipa în care aşternem aceste rînduri pe hîrtie, adică în ziua în care se desfăşoară proba de slalom special femei, scorul în disputa schiorilor francezi şi austrieci este favorabil reprezentanţilor ţării gazdă. Cele două victorii ale lui Jean-Claude Rilly, omul cel mai căutat de gazetari şi de amatorii de autografe, locurile secunde ocupate de Guy Péril­lat şi de Isabelle Mir (sau aşa cum o alintă toţi francezii „Mi­rabelle“) au dat şcolii franceze de schi un serios avans asupra celer austriece. Am fost printre cei cîţiva gazetari care au avut prile­jul să poarte o discuţie cu principalii realizatori ai aces­tor succese. Şi cind vorbim de succese, considerăm ne­cesar să amintim cititorilor noştri că scn­iorii francezi nu sunt o surpriză la aceste Jocuri Olimpice şi că victoriile lor de la Innsbruck şi, mai ales, de la campionatele mondiale de la Portillo au situat Fran­ţa pe locul întîi în ierarhia schiului alpin mondial. La Grenoble este vorba doar de o confirmare, cu atît mai to­nică pentru înfocaţii iubitori ai acestui sport din Franţa, cu cit reprezentanţii lor nu au strălucit de loc în sezonul premergător Jocurilor Olim­pice Acesta este şi motivul pen­tru care, în seara cind dis­cutam cu HONOUR BON­NET, directorul tehnic al e­­chipei Franţei, şi cu RENÉ SULPICE, antrenorul lotului masculin, cîteva clipe după fastuoasa și entuziasta pre­miere a lui Jean-Claude Rilly, ei erau foarte fericiți. — In sfirșit, Jocurile au început și au început bine, a exclamat René Sulpice luîn­­du-1 afectuos de braț pe bâ­­trînul Honoré Bonnet. Aces­ta din urmă este socotit drept principalul realizator al sui­tei de victorii înscrise în car­tea de aur a schiului francez în ultimii ani. Un om mă­runt, care a avut un infarct cardiac, cu o față brăzdată de cute, un om sever, adept al unei discipline de fier. FJ l-a descoperit pe Killy cind acesta avea doar 14 ani, in­tuind marile lui calităţi. — Jean-Claude — ne măr­turiseşte Bonnet — a dove­dit de la prima cursă că este un schior de geniu... — Scuzaţi, întrerupe un ga­zetar francez, ce înseamn geniu la schi ? — Cum să vă spun... Est greu de explicat în cîteva cu­vinte experienţa mea de viaţă întreagă în prospecta­rea şi şlefuirea geniilor î­nchi. Totuşi, să încerc. Ima­ginaţi-vă că într-o şcoală e­xistă zeci de elevi care îi fac temele cu conştiinciozita­te, care dau răspunsuri co­recte ca în carte. Şi sînt cîţi­va, foarte puţini, care fa greşeli de ortografie, socotes mai greu, dar uneori răspun seînteietor. Este scinteia d geniu. La fel şi in schi. L primul concurs, cind l-am vă­zut pe Killy, acesta a făcu zeci de greşeli. Ceilalţi an­trenori au ris. Şi eu am zîm­bit la început. Dar apoi (Continuar­e în pag. a 4 a) ORA HOCHEIULUI In clipa cind aceste rîn­­duri vor ajunge sub o­­chii cititorilor, hocheiul va fi cunoscut la Gre­noble una din primele sale zile de adevărată sărbătoare, pentru că, la acea oră, fără a sub­estima celelalte competiţii din programul încă neepuizat al Jocurilor, sportul cu crosă şi puc va deţine fără contracan­didat capul de afiş pină la încheierea totală a marii reuniuni polisportive din Franţa. Acest joc, de departe cel mai di­namic şi spectaculos dintre toate spor­turile de echipă, presupune viteză de deplasare şi acţiune, manevrarea cre­sei cu îndemînare, forţă şi subtilitate atît în patinaj cit şi în conducerea şi expedierea pucului spre poartă, fiecare acţiune trebuind să se încheie cu pase şi şuturi în scopul marcării de goluri. Această disciplină sportivă este prin­tre puţinele care nu s-au născut în Eu­ropa, ci a fost importată, acordarea ei cu gustul şi temperamentul continentu­lui nostru făcîndu-se în ciuda insucce­selor catastrofale ale începutului (re­amintim că în urmă cu 40 de ani Ca­nada învingea Cehoslovacia cu 30—0, pe Suedia cu 22—0 şi pe Elveţia cu 33—0). Origina hocheiului este incă disputată şi insuficient lămurită. Indi­enii din Ontario foloseau în focul lor bastoane îndoite la capăt dar canadi­enii îşi revendică paternitatea întrucît în noaptea de Crăciun a anului 1855, ostaşi ai lui Royal Canadian Riffles, împărţiţi în două grupe, şi-ar fi dis-,­putat, se pare, primul meci de hochei, soldat cu mulţi răniţi. Din 1875, de cind au început să-l practice studenţii de la Universitatea McGill, el a început să aibă reguli mai stricte. Este însă cert că hocheiul aparţine noului continent. Dar acest sport s-a adaptat condiţiilor pe care i le-a oferit Europa, deşi regulile sale sunt aceleaşi ca şi în Canada, unde el reprezintă sportul naţional al acestei ţări, fapt care poate explica în mare măsură nu numai răspîndirea sa acolo, ci şi profesionali­zarea lui. Dezvoltîndu-se pe alte baze, hocheiul practicat cu fervoare în Suedia, Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Polo­nia, Republica Democrată Germană, Finlanda, Elveţia (şi acum, în urmă, în Iugoslavia, Africa de Sud, Australia şi Japonia) a început să capete calitate de­­păşindu-l pe cel canadian nu o singură dată. Acest fapt i-a determinat pe res­ponsabilii hocheiului de dincolo de O­­cean să renunţe la ignorarea fraţilor mai tineri din Europa şi, din 1964, să recurgă la echipe" naţionale care" să re­prezinte la cea mai înaltă valoare spor­tul naţional al ţării arţarilor. In prezent, rivalităţile sunt deschise în­tre mai multe formaţii, printre care Uni­unea Sovietică, Suedia, Canada şi Ce­hoslovacia. În ceea ce ne priveşte, ora hocheiului ne găseşte în afara disputei pentru primul loc al grupei B, la care speram şi la care aveam dreptul, mai ales în absenţa echipelor Poloniei, re­trasă din turneu chiar înainte de inau­gurarea lui, şi a celei a Republicii Fe­derale a Germaniei, calificată într-o grupă superioară. Este pentru noi o oră tristă, fiindcă echipa aflată aci, cres­cută în seră din cauza absenţei unei baze materiale necesare obţinerii cali­tăţii, îmbătrînită şi obosită a ajuns, după părerea noastră, încă de acum un an, de la Viena, să-şi fi exprimat valoa­rea maximă pe care nu o mai poate repeta. Acesta este adevărul şi el tre­buie consemnat ca atare. Peste numai doi ani, în 1970, vom găzdui, după cum aţi aflat, desigur, din ziarul nostru, un dublu campionat mondial, al seriilor B şi C, unul dintr­­ ele, probabil, într-o sta­ţiune de munte, poate Poiana Braşov. Doi ani pentru pregătirea unei echipe noi, de aceeaşi valoare, reprezintă un termen prea scurt. Dar acelaşi interval de timp este uriaş pentru a susţine popu­larizarea mai largă, nu numai în Bucu­reşti, a sportului cu crosa şi pucul. Un campionat al lumii, fie chiar şi al unor serii secundare, poate însemna un revi­riment fericit. Se pare că o demonstra­ţie de acest gen ne-au făcut-o actualele Jocuri Olimpice de la Grenoble, care au răscolit ambiţii nesfîrşite, dar şi re­zerve materiale ale ţării gazdă pentru discipline mai puţin populare ca bobul, hocheiul, săniuţele, probele nordice, să­riturile de la trambulină. Hocheiul tră­ieşte acum la Jocurile Olimpice ora de foc a unei meritate popularităţi mon­diale. Regretînd că nu participăm la ea, să nu lăsăm să treacă acea oră care ne-a fost destinată nouă peste doi ani. Să muncim pentru a o trăi intens, util şi sărbătoreşte. Emanuel VALERIU Grenoble, 13 februarie

Next