Sportul, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 651-680)

1969-09-12 / 662. numărul

Mr. 662 (6096) CU SEMN DE ÎNTREBARE‘­REINTRĂ DUMITRIU II LA ARAD... După cum suntem­ informaţi de antrenorii clubului Rapid, sîmbătă, la Arad, este posi­bilă reintrarea lui Nichi Du­­mitriu în echipa de tineret­­rezerve a bucureştenilor. De remarcat că în ultimele două săptămîni Dumitriu II a participat la antrenamente intensive, fiind supusă aproape aceluiaşi regim de pregătire ca şi ceilalţi componenţi ai lotului feroviar. MECIURILE JUNIORILOR DIN CAPITALĂ Teren Gloria (ora 11,30) : Maşini Unelte — Laromet; teren Progresul (ora 10,00): Progresul — Energia Bucu­reşti ; teren Timpuri Noi (ora 9,00): Fr. roşie — Rapid; teren Laromet (ora 13,00):­­ Tehnometal — I.T.C. Cons­tanţa ; teren Sirena (ora 13,00) : Sirena — Metalul Plopeni; teren Politehnica (ora 13.00): Sportul Studen­ţesc — Progresul Balş. In vederea aniversării a 30 de ani de la înfiinţarea primei tabere de juniori organizată de F.R.F. în 1939, ce va avea loc în ziua de 14 septembrie la Braşov foştii participanţi sunt invi­taţi să se prezinte în ziua de 13 septembrie, la Bra­şov, la Institutul Hidrome­canic, din str. Karl Marx. In ziua de 14 septembrie va avea loc un meci de fotbal între o selecţionată a foştilor participanţi din Bucureşti şi provincie. Foştii participanţi la pri­ma tabără de juniori orga­nizată de F.R.F. în 1939 la Braşov care locuiesc în Bu­cureşti sunt convocaţi, azi 12 septembrie, orele 19,30 la sediul F.R.F. pentru co­municări. — sportul ----- HUE­DIMII SI NOPŢILE MI AUI DEBUTULUI NICOLAE DUMITRESCU Pentru antrenorul Nicolae Dumitrescu, meşter făurar al actualei echipe campioane, a­­ceastă perioadă de vară tîrzie repetă nopţile albe ale înce­putului de iunie, cînd U.T.A. trăia incertitudinile unui fi­nal de sezon zbuciumat care, în cele din urmă, s-a soldat cu trofeul de campion. Şi deşi echipa arădeană a mai dobîndit de patru ori a­­cest trofeu, se află totuşi acum în emoţiile debutului în C.C.E. Ca şi antrenorul Nico­lae Dumitrescu, care în anul 1954, atunci cînd U.T.A. cîşti­­gase ultima dată campionatul, mai juca în echipa textilistă, dar competiţia lansată de zia­ristul Gabriel Hanot nu prin­sese încă viaţă. Deschis şi sincer în apre­cieri, de o luciditate remarca­bilă­­a prezentat, în euforia victoriei finale, o sinteză rea­lă a capacităţii fiecărui jucă­tor, raportată la exigenţele reprezentării ln C.C.E.), antre­norul arădean priveşte cu multă circumspecţie apropiata dispută cu campioana Polo­niei, echipa varşoviană Legia. — CONSIDERAŢI UN HANDICAP DISPUTAREA PRIMEI MANŞE LA ARAD? — Poate că n-aş fi conside­rat-o ca atare dacă am fi ştiut mai multe despre Legia. Ca să fiu sincer, informaţi sintem­, dar mai mult din punct de vedere... teoretic şi eu aş fi preferat o cunoaştere „de visu". Cert este că echi­pa lui Brychzy (de 58 de ori internaţional) constituie un adversar incomod, nu numai prin prisma acestui semn de întrebare, ci şi prin valoarea intrinsecă a formaţiei despre care vorbesc grăitor desele invitaţii pentru turnee în străinătate primite de Legia în ultimele sezoane. Campi­oana Poloniei este o echipă solidă, practicind un joc rea­list, ca urmare a experienţei sale internaţionale. — SPER CA ÎNDOIALA NU ÎNSEAMNĂ, in acest CAZ, SCEPTICISM... — Bineînţeles ! Scepticismul nu ne-a caracterizat nicicînd, nici atunci cînd cu ani în urmă luptam să scăpăm de retrogradare, nici acum cîteva luni cînd mulţi ne vedeau pe locul II... De ce am fi deci, acum ? Băieţii se simt în ple­nitudinea forţelor (absenţa lui Pojoni se datoreşte toc­mai intenţiei de a avea tot totul apt pentru Cupa cam­pionilor), pofta de joc, cum aţi constatat şi dv„ este în creştere, de lucrat la antre­namente, lucrăm cu aceeaşi conştiinciozitate ca întotdea­una. Pe scurt, campionatul, cu pregătirile şi curba sa obişnuită de efort, constituie pentru noi baza pregătirii şi pentru meciurile din C.C.E. Dacă vom învinge repede singurul impediment pe care-l prevăd, tracul, atunci vom reuşi să înscriem, în meciul de la Arad, golurile care vor asigura victoria finală. Se sub­înţelege însă, evident, că pli­zind pe ofensivă, pe aportul consistent al liniei mediane, vom avea grijă să nu lăsăm garda descoperită, pentru că un gol primit pe teren pro­priu poate nărui cele mai ambiţioase planuri în această competiţie europeană... INTERVIURI DESPRE APROPIATELE COMPETIŢII EUROPENE lă eficienţă, atît acasă cit şi în deplasare. Ce­­ altă probă mai elocventă în acest sens decit rezultatele ? — Astfel stînd lucrurile, cum vă gîndiţi să alcătuiţi li­nia de mijloc pentru meciuri­le de la Arad şi de la Setu­bal ? — Cred că alături de Ange­­lescu vor juca Marin Stelian şi Codreanu, ultimul evo­­luînd şi cu alte ocazii în a­­ceastă zonă a terenului ca ari­pă retrasă. Sper, totuşi, că Dumitru îmi va lipsi din echipă numai la Arad, urmînd să fie recupe­rat, prin tratamentul medical adecvat, în timp util pentru a putea juca joia viitoare, la Setubal. — Apropo de Setubal. Se pare că pînă la ora actuală conducerea tehnică a echipei nu posedă nici un fel de date despre formaţia portugheză. — Intr-adevăr, deşi noi am dorit s-o vedem la lucru. Nu cunoaştem stilul de joc al e­­chipei, nu-i ştim punctele forte, slăbiciunile ei... — Vă aflaţi în faţa unui fapt împlinit. Cum veţi con­tracara acest inconvenient ? — Vrînd-nevrînd, în prima repriză a meciului cu Vitoria Setubal va trebui să acţionăm cu prudenţă, să ne studiem adversarul, temporizînd cît mai mult. Apoi, pe baza indi­caţiilor pe care le vom da jucătorilor la pauză vom pu­tea schimba tactica. — Nu este o „schemă a fri­cii", aceasta din prima repri­ză pe care o preconizaţi şi de care ar putea profita adversa­rul ? N-ar fi mai bine să-şi impună Rapidul „legea" la Setubal chiar dacă joacă în deplasare ? — Uşor de spus. Nu uitaţi, însă, că ne aflăm în faţa unui meci cu miză, într-o competi­ţie europeană, cu tur şi retur... Cu toate­­indisponibilităţile survenite in echipă, eu îmi­­.^ansiot care, în atîtea ocazii, au de­monstrat că sînt în stare să facă faţă situaţiilor dificile, dublîndu-şi eforturile... — B- n- — MARIN BÄRBULESCU Paul SLAVESCU Desene de Neagu RÃDULESCU MM BARBULESCU: „Imi păstrez, totuşi, încrederea...“ Mîine — jocul cu V.T.A., joia viitoare — cel cu Vito­ria Setubal, în „Cupa euro­peană a tirgurilor“, iată tu­rul de forţă căruia trebuie să-i facă faţă Rapidul pe cele două fronturi, intern şi ex­tern, în care s-a angajat. „Şi tocmai acum — ne spu­nea ieri dimineaţă antrenorul Marin Bărbulescu, în timp ce urmăream împreună pregăti­rile fotbaliştilor feroviari — au intervenit unele defecţiuni in echipă care, într-o oarecare măsură, ne îngrijorează. — Vă referiţi la accidenta­rea lui Dinu suferită simbătă în timpul meciului cu Stea­gul roşu ? — Dacă ar fi numai atît! Miercuri după-amiază, la a­­micalul cu Metalul s-a lovit şi Dumitru, o lovitură la şold, căreia nici el nici noi nu i-am prea dat importanţă, întrucit Dumitru a continuat să ră­­mînă în teren. Azi dimineaţă însă (n.r. ieri) un telefon din partea tatălui său ne înştiin­ţa că Dumitraş al nostru este imobilizat la pat, acuzînd du­reri. Vă închipuiţi ce înseam­nă să te vezi dintr-odată în situaţia de a fi lipsit de apor­tul a doi mijlocaşi dintre care unul — mă refer n.ma*... portantă, date fiind sarcinile lui speciale, în angrenajul echipei. Și tocmai acum cînd ideea noastră de joc — cu trei oameni la mijlocul tere­nului — era aplicată cu destu­ FOTBALIŞTII VIN SA „MOARĂ“ LA FARUL Existenţa unui jucător de fotbal are (ca orice existenţă) un început, o pantă ascen­denta, un virf, un colib... şi un sfîrşit. Succesiunea aceasta este în legea firii, iar ca tot ce ţine de ea şi traiectoria unei cariere spor­tive se cuvine înţeleasă cu înţeleaptă bărbăţie. Va fi în viaţă, în sport există­ Un sfîr­şit natural, cauzat de scurge­rea timpului care îmbătrî­­neşte totul. Dar în sportul de performanţă se mai ob­servă şi involuţii bruşte, scăderi valorice ireversibile, survenite prematur la o vîr­­stă cînd alţii uluiesc încă, datorate uzurii cauzate de cel mai aprig morb (al fot­balului nostru mai «les) — viaţa nesportivă. Facem o disociaţie netă între fotbalistul vîrstnic, ca­pabil, pe care II stimăm suplimentar şi­ între jucăto­rul repede veştejit, fiindcă n-a avut calităţi umane şi o putere de înţelegere cit de cit rezonabilă. Prin ultima categorie, argumentată la noi de atîtea nume, ne deo­sebim de ţările cu potenţial fotbalistic recunoscut. Acolo talentele consacrate la 19—20 ani evoluează pînă la sfîr­­şitul carierei cu virtuozitatea intactă, pe cînd la noi, tine­rii strălucesc vreo două-trei sezoane, apoi se plafonează, fixîndu-se definitiv la un standard valoric mediocru, pe care il oferă în continua­re pînă în ziua retragerii definitive. Această categorie neeliminată la timp, tolerată şi încurajată să rămînă în divizia A, influenţează nefast sănătatea morală a fotbalu­lui nostru, grevîndu-i fi stan­dardul tehnic. Există la noi cîteva echipe, puţine la număr, care stră­­duindu-se să-şi formeze sin­gure jucători sînt foarte cir­cumspecte atunci cînd achi­ziţionează, făcînd abstracţie de muzicalitatea numelor, cercetînd calităţile umane şi sportive, precum şi conduita trecută a celui în cauză. Fără nici o ezitare vom exemplifica această minori­tate prin U.T.A. Din păcate există şi o extremă contrarie atitudinii de mai sus. Avem cluburi colecţionare de ju­cători vîrstnici sau ofiliţi înainte de vreme, cluburi lipsite de criterii, de exi­genţă şi de o politică pro­prie, care recondiţionează microscopice vedete şi în­­cropesc an de an trupe se­zoniere, incapabile să depă­şească nivelul de şuşanea fotbalistică. La astfel de echipe­­foarte căutate, trebuie s-o recunoaştem) jucătorii vin să-şi petreacă ultimii ani de accidentală carieră spor­tivă, să trăiască şi să joace din amintiri, sâ-şi cultive vechile năravuri. Aceste echipe ţin locul ascunzişuri­lor din pădurile tropicale unde se retrag elefanţii, aş­­teptînd tainica Îmbrăţişare a sfîrşitului. Dar elefanţii as­piră la singurătate deplină şi nu mai vor nimic, semne de nobleţe zoologică In faţa inexistenţei, In timp ce fot­baliştii se refugiază pentru o moarte publică, priveghiată de un oraş întreg. Să numim cîteva echipe la care fotba­liştii vin ca să­­moară“ s Farul, Progresul Bucureşti, Minerul Baia Mare, AS. Cu­­gir, Vagonul Arad, C.F.R. Cluj fî »««»l­» «,ît.v., torietate sau fără. Te miri şi te cruceşti cum, de ani de zile, echipele citate sau nu şi-au asumat rolul de popas pentru jucători terminaţi, eliminaţi de prin alte locuri pentru n­erespectarea legită­ţilor sportive şi sociale, pen­tru recidive, pentru nesoco­tirea valorilor fundamentale ale vieţii. Drumul spre neant sportiv trece invariabil pe la ele. Unele dintre sus-nu­­mite s-au prăbuşit, altele agonizează în braţele medio­crităţii, nici una nu s-a re­marcat prin forţă sportivă sau morală. Cum de este posibil ca Farul, Progresul Bucureşti, Minerul Baia Mare să can­toneze voluntar ani de zile pe această linie falimentară? Cluburi puternice, cu mij­loace financiare superioare multor unităţi concurente au risipit bani, bunuri materiale şi energie în acest joc ha­zardat şi fără şansă, alegîn­­du-se numai cu obsesia re­trogradării, care de multe ori s-a şi Împlinit, cu tris­tul prestigiu de a nu lansa jucători şi de a fi autoarele unui fotbal rudimentar şi anchilozat iar, cînd, în anul precedent, la Progresul, Cor­nel Drăguşin a încercat să arunce mănuşa acestei triste tradiţii, mizînd pe ciţiva ti­neri, a fost obligat s-o ri­dice singur şi să se retragă. Acum, să îngustăm dia­fragma şi să privim numai la Farul. Aproape că nu ne mai amintim de cînd, după compoziţie, această echipă nu are rădăcini în masa fotbaliştilor din oraş sau din judeţ. Un constănţean jucător la Farul a devenit o curiozitate. Pentru responsa­bilii şi antrenorii clubului, jucătorul de baştină este parcă stigmatizat. Dacă un tînăr a avut neşansa să crească in această zonă tre­buie să plece în altă parte dacă vrea să ajungă fotba­list. In schimb, emisarii clu­bului răscolesc toată ţara şi unde găsesc un fotbalist cîndva mai acătării îl împa­chetează repede şi-l aduc cu mare alai pe litoral. Nimic nu contează: nici vîrsta, nici uzura, nici dacă abia mai poate, nici isprăvile an­terioare, totul e lipsit de im­­portanţă dacă poartă un nume care acum trei, cinci, sau opt ani a făcut cîteva meciuri memorabile, măcar două, sau măcar unul. A­­proape fără excepţie, fostele vedete n-au făcut în amur­gul carierei vreo galopantă pasiune pentru Farul. Ve­nind aici, ele şi-au văzut de treburi, s-au înfruptat din deliciile litoralului ca nişte oameni cu bani, cu renume (era să scriu cu rău nume) şi cu acces la înţelegerea greşit nelimitată a celor ce iubesc fotbalul şi pe deasu­pra au mai şi jucat şi s-ar putea replica cu mediocrul argument că echipa n-a că­zut din divizie. E drept, dar realizarea aceasta obţinută deseori cu o rîvnă situată în afara eticii sportului, com­pensează evoluţia în general mediocră a echipei, lipsa ei constantă de perspectivă, de potenţial evolutiv, de or­­ganicitate, trista reputaţie „mercenari^ ftisensîbiîl faţă de principii, de sentimentul solidarizant al dragostei de club, faţă de amiciţia reci­procă, de spiritul sportului şi de imperativul civismului? Noi credem că nu. Or, în decursul ultimilor ani mulţi dintre fotbaliştii Farului s-au autoblamat, întinînd im­plicit şi clubul reprezentat, în sezonul trecut, echipa constănţeană, atmosfera ei, conduita unor jucători au devenit de tristă notorietate. Publicul constănţean tîn­­jeşte de multă vreme după o echipă zdravănă, făcută din băieţi tineri, oneşti, ambiţi­oşi, ataşaţi de fotbal, de club şi de oraş, nu doar de avan­tajele consecutive înregi­mentării pentru un an, doi în echipa prin care se iese, de regulă, din activitatea fotbalistică. Publicul aş­teaptă, dar e mereu derutat şi amăgit, fiindcă un club şi in jurul său funcţionează cercuri vicioase intens con­solidate. Chiar şi la o analiză sumară devin pregnante erorile, repetarea şi autorii lor. Şi totuşi, ce greu s-au îndurat unii, chiar şi in ul­tima perioadă, să afirme că văd Intr-adevăr ceva In ne­regulă. Există pe de altă parte şi semne de mistică credinţă, după care doar­­ X sau Y ar putea salva echipa fiindcă se pricepe la „aran­jamente“. Asta da calitate pentru un conducător de echi­pă !­­ Chiar atît de mult s-a atrofiat simţul moral al uno­ra, incit cred că în sportul şi în societatea de oameni? Noi suntem­ convinşi că opinia publică din Constanţa este capabilă să impună ce­lor în drept eliminarea tutu­ror tarelor devenite un ne­guros destin pentru echipa ei. Acest club trebuie să se despartă de trecutul său, să se apropie de modul de exis­tenţă al U.T.A.-ei şi al altor unităţi meritorii cum ar fi Rapid, Petrolul, Jiul, Univer­sitatea Cluj şi Universitatea Craiova. Există acum o nouă con­ducere, dar faptul nu ajunge. Trebuie o altă concepţie, o politică proprie faţă de fot­bal, faţă de jucători şi socie­tate. Sperăm că noii respon­sabili au înţeles menirea lor de a schimba cursul exis­tenţei clubului şi, în special, al echipei de fotbal Nu ştim însă cit sînt de rezistenţi pentru o încercare grea. Dar bănuim că nu vor fi izolaţi, dacă vor avea un program de lucru inteligent, limpede, ferm. Aducerea an­trenorului Marian cu o săp­­tămînă înaintea începerii campionatului nu poate con­stitui decit o premisă a re­dresării. Procesul e Insă mult mai complicat, pretinde o reorientare generală, efort, tenacitate şi răbdare. La sfîrşitul său, Farul nu va mai fi Insă un ţintirim de apuse vedete, ci o cetate sportivă în care vor creşte fotbalişti de marcă. Mi-a scris to vin. Vi-l mai aduceţi aminte ? E vorba de atacantul acela mărun­ţel şi blonziu din garnitura pri­mului an „de A“ al Universităţii Craiova. Pe-atunci, luni şi luni la rînd, numele lui a figurat la col­ţul negru al publicaţiilor şi ru­bricilor de sport, devenind in scurtă vreme un simbol atotgrăi­­tor pentru ceea ce fotbaliştii În­ţeleg prin termenul argotic de „trozneală". Ce se-ntîmplase ? După cum probabil vă aduceţi aminte, în răstimpul a numai trei etape, acest jucător firav — să nu-l pui nici coadă la zmeu, cum ar zice fostul antrenor craiovean Gică Nuţescu — Izbutise ignobila per­formanţă de a trimite In gips una din certitudinile noastre olimpice (portarul stelist Suciu, dublă fractură) şi pe unul dintre oamenii de bază al lul I,U" Cluj (Neşu, dublă fractură). Se ştie şi ce-a urmat : şase luni de suspendare a făptaşului (mulţi susţinînd că a scăpat prea uşor), decretarea lui, la gazetă şi radio, pe micul ecran, in şedin­ţele comisiei de disciplină şi în vestiarele jucătorilor, ca un „peri­col public nr. 1“ pentru Integrita­tea corporală a fotbaliştilor din prima divizie; apoi, o faimă de co­­tonogari răsfrîntă pe nedrept asu­pra coechipierilor lui Lovin — primiţi multă vreme după aceea, pe toate stadioanele, cu strigăte adecvate acestei posturi — şi, în sfîrşit, plecarea lui Lovin de la „U“ Craiova şi dispariţia lui în ceaţa lipsei de notorietate care înconjoară competiţia echipelor de categorie Inferioară. Abia in campionatul trecut, o dată cu promovarea echipei Electroputere în divizia secundă, ne-a fost dat să auzim din nou de Lovin, nu­mele său fiind consemnat printre acelea ale golgeterilor seriei... şi iată, deunăzi, am primit o scrisoare de la Lovin. 12 pagini scrise mărunt, din care vă pro­pun să citim Împreună cîteva fragmente. „Cu toate cste se spun şi se cred despre mine, scrie Lovin, am fost un sportiv corect, un om cumsecade şi un sufletist (s.n.). De aceea, mă adresez dumnea­voastră (...). De cinci ani port pe obraz o pată pe care n-o merit (...). In faza In care s-a acciden­tat Suciu eu n-am avut decit ghinionul că am fost singurul jucător craiovean angajat în corp la corp cu un buchet de stelişti, în careul lor, şi de aici s-a con­siderat că eu l-am accidentat pe Suciu şi încă Intenţionat. Dar fundaşul Georgescu şi chiar Su­ciu ştiu la fel de bine ca şi mine că n-a fost aşa. Ţin minte ca acum, clnd s-a întimplat neno­rocirea. Eu mă aflam cu ambele picioare pe gazon (...). Dar de­geaba am încercat să explic lu­crul acesta mai tlrziu, că nu m-a crezut nimeni. iar băieţii de la Steaua erau prea necăjiţi ca să mai ţină cont de ce o să se în­­tîmple cu mine pe urmă (...). In cazul care s-a intimplat mai tir­ziu cu Neşu am fost într-adevăr vinovat, dar nu l-am lovit pe Neşu Intenţionat, a fost un acci­dent nefericit (...). Dar nimeni nu m-a crezut după cazul cu Suciu şi eu am rămas pentru totdeauna cu un renume prost (...). Deşi eram nevinovat, multă vreme mi-a fost jenă să mai dau ochii cu oamenii, iar ziarele te deschideam cu teamă că iar o să scrie ceva despre mine (...). Am trecut de bună voie la echipe din campionatul orăşenesc şi din C, ca să mi se uite numele (...). De cinci ani n-am primit nici o sancţiune disciplinară ,­de la an­trenori, conducători de secţii sau arbitri (...). De ce vă scriu toate astea ? (...). Din cauza necazuri­lor avute, eu n-am făcut o ca­rieră de fotbalist cum am visat, deşi nu sunt un element rău. Iar talent am avut (...). Dar în cu­­rînd îmi voi Începe activitatea de Inginer şi poate peste un an sau doi o să mă retrag din fotbal (...). Aş vrea să ies de pe teren de la festivitatea de despărţire cu fruntea sus şi aplaudat, nu să răsufle lumea uşurată că a scă­pat de un cotonogar (...). Vreau să am şi eu amintiri frumoase din fotbal cum au alţii, nu să-mi fie ruşine că am dat cu piciorul în minge (...). Poate nu puteţi ajuta să se ştie că am fost un jucător tenace, bătăios, dar nu un huligan, cum zic de mine cei care mă cunosc numai din ce-au auzit din cazurile cu Suciu şi Neşu (...). Colegii mei de echipă şi de la toate echipele unde am jucat ştiu ce om am fost şi vă pot da oricînd referinţe despre mine...". Ce să-i răspundem Iui Lovin ? Că situaţia sa ne arată cît de mult se aseamănă fotbalul, în aspectele Iui esenţiale, cu nepre­văzutul plin de dramatism al vieţii Însăşi ? Că scrisoarea sa poate fi considerată — ceea ce eu tind să cred că este — o sin­ceră destăinuire de suflet . Dar că, la fel de bine, ea poate fi luată şi drept o fariseică încer­care de a scăpa, la vremea sca­denţei, de ispăşirea cea mai grea: aprecierea definitivă a opiniei publice ? Nu-l cunosc atît de bine pe Lovin Incit să-mi pot exprima o părere certă în legătură cu autenticitatea durerii cuprinse în scrisoarea primită de la el. Pot spune, însă, cu toată certitu­dinea, că, în cazul in care „sufe­rințele tinărului Lovin“, zugrăvite mai sus, sînt adevărate, atunci a­­semenea sentimente şi gînduri nu fac decît să-l onoreze pe respec­tivul jucător, dîndu-i, după pă­rerea mea, tot dreptul la o recon­siderare a unghiului din care-l priveam pînă acum. Dar, aşa cum spuneam, e greu să apreciezi o situaţie cunoscută mai mult din auzite... Oricum, supun cazul me­ditaţiei şi aprecierii cititorului fotbalist s-­­ suporter. Patra DRAGU P.S. O nedumerire : De ca vor­beşti d-ta, Lovin, despre d-ta, la timpul trecut : „am avut talent", „am fost un om cutr­ecade" etc.? După cîte ştiu, te a­­i în plină putere şi formă sportivă, dai goluri multe şi eşti iubit de pu­blic şi — ca să-ţi dezvălui un se­cret —, antrenorul d-tale, maes­trul Oţeleanu, cu care am vorbit recent, mi-a spus că te consideră, sub toate aspectele — tehnic, tac­tic, disciplinar, moral-volitiv — omul nr. 1 al echipei pe care o conduce. Mai mult , mi-a spus că îşi pune mari speranţe în ceea ce poţi realiza de-acum înainte. Deci... P. D. Romulus BALABAN „SUFERINŢELE TINâRULUI LOVIN“ TREI ARBITRI ROMÂNI LA CURSUL DE PERFECŢIONARE DE LA FLORENŢA Anul acesta, între 27 şi 31 octombrie, se va desfăşura la Florenţa, sub egida U.E.F.A., un curs de perfec­ţionare a arbitrilor, la care vor participa „cavaleri ai fluierului“ din majoritatea ţărilor europene. Din ţara noastră au onoa­rea să participe, alături de cei mai renumiţi arbitri F.I.F.A., trei arbitri interna­ţionali şi anume : Andrei Ră­­dulescu, Cornel Niţescu şi Nicolae Hainea. JUCĂTORUL DVORJAC (Vagonul Arad) SUSPENDAT PE UN AN Pentru repetate abateri disciplinare şi dezinteres în pregătire, Francisc Dvorjac (Vagonul Arad) a fost scos din lotul echipei şi suspendat pe timp de un an. Sancţiu­nea lui Dvorjac a fost tri­misă, spre ratificare, Fede­raţiei române de fotbal. ŢARĂLUNGĂ A FUGIT DIN NOU! După cum ne-a informat pre­şedintele clubului Progresul, I. Sfetcu, jucătorul Ţarălungă şi-a părăsit din nou echipa, fu­gind la Craiova. Deşi ceruse un concediu de două zile — care i-a şi fost acordat de club — pentru a se prezenta la exa­menul de admitere la I.E.F.S., peste noapte şi-a descoperit vocaţia de economist şi. .. a luat drumul Craiovei, ca şi cum la Bucureşti n-ar exista Acade­mia de Studii Economice. Credem că a sosit timpul ca Federaţia română de fotbal să ia măsuri drastice împotriva acestui jucător care, umblînd după căpătuială, a încercat să schimbe, in ultimele luni, vreo trei sau patru cluburi. pag. a 3-a Şl LA LOT, Şi LA CLUB Chemaţi la startul lotului de tineret din acest sezon, pentru selecţia echipei na­ţionale în vederea jocului cu R.F. a Germaniei din­­24 sep­tembrie, cei mai talentaţi şi mai în formă fotbalişti, în­tre 19—22 ani, au răspuns cu mai multă dorinţă de a­­firmare ca în alte dăţi, întrecerea dintre cei 25 de jucători a început chiar din prima zi prin punctualitatea prezentării, prin receptivita­tea faţă de ideile expuse de antrenori şi medic ca şi prin sîrguinţa cu care s-au înca­drat, timp de trei zile, la examenele practice şi teore­tice la care au fost supuşi. Aprecierile dinaintea aces­tei selecţii n-au fost dezmin­ţite şi, după un prim antre­nament, de 60 de minute, s-au conturat cele două echi­pe care au fost testate fără a li se da sarcini speciale. A urmat un al doilea antre­nament la două porţi (timp de 75 minute) în care jucă­torii trebuiau să răspundă la sarcinile impuse de orienta­rea tactică a echipei naţio­nale A, căci pentru această reprezentativă sunt redaţi ju­cătorii la tineret. Din nou, constatări promiţătoare, in­­trucît tineretul este „gata“ să-şi însuşească repede căile ce duc la succes. Ziua a treia a fost rezervat trialului între galbeni şi roşii, care s-au întrecut într-un joc de două reprize a 45 de mi­nute. După primele două verifi­cări, galbenii păreau favoriţi vingînd cu 6—2 (2—1), ară­­tînd mai multă coeziune in cadrul liniilor sau al cuplu­rilor şi demonstrînd că do­resc să facă parte din tînăra reprezentativă a ţării, căreia i se acordă din ce în ce mai mult atenţia cuvenită. S-au evidenţiat aproape toţi jucătorii de la galbeni şi ciţiva din cealaltă echipă. Apreciind cu note pînă la 10, comportarea lor i-a si­tuat pe următoarele trepte: 1. Nota 9 I Iulică Popa, Du­mitru, Neagu. 2. Nota 8 I Duţan, Dincuţă. 3. Nota 7+ I Turcu. 4. Nota 7 I Broşovschi, Ca­­tona, Lucaci, Can­aro, Muşat, Popovici, Cheran, Pop, O­­prea, Bădin. 5. Nota 6+ I Sărac, Kun II, Petreanu. Cei care s-au comportat sub nota 6+ rămîn sub ob­servaţie pentru alte acţiuni, dar deocamdată... Am urmărit, cu justificat interes, jocurile disputate duminică, care au prilejuit fotbaliştilor Tătaru II, Stoi­­cescu, C. Ionescu (Met. Târ­­govişte) şi Iosif Strat o bună evoluţie. Ei bat puter­nic la porţile lotului de ti­neret, iar noi abia aştep­tăm să le deschidem larg, pentru că au şi talent, şi vîrsta care dă speranţe... La o întrebare la care au răspuns mulţi specialişti şi anume aceea : ce trebuie să facă jucătorii de jot ca să joace bine în selecţionată, dar şi în jocurile de campio­nat ?, au răspuns în această etapă, prin comportarea lor, şi unii jucători care au par­ticipat miercurea trecută la primul trial al lotului de ti­neret. Un răspuns de comportare în creștere au dat: Oprea (8), Cheran (8), Bădin (8), Pe­treanu (7), Lucaci (8), Turcu (8); o comportare egală cu a­­ceea de la trial au avut-o : Pop (7), Popovici (7), Muşat (7), Dincuţă (8), Neagu (9), Dumitru (9), Catona (7). Ceilalţi nu au ştiut să... răs­pundă şi ne întrebăm de ce. Nu cumva au neglijat in­dicaţiile date pentru progra­mul la cluburi sau sfaturile primite de la tehnicienii lo­turilor . Relaţia PREGĂTIRE CLUB — PARTICIPARE LOT se bazează pe scopuri comune, pe căi precise şi, în primul rînd, pe o perfecta colabo­rare. Continuăm să urmărim a­­tent toate aspectele care concurează la o cît mai bună selecţie şi care girează a­­pariţia noilor valori repre­zentative. Le vom face pu­blice cit mai des, ca să sti­muleze interesul de a avea dubla cinstei excelent fotba­list astăzi — excelent cetă­ţean astăzi şi... mime. Vintilă MARDARESCU antrenorul loturilor naţionale de tineret şi olimpie

Next