Sportul, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 742-772)

1969-12-03 / nr. 744

Pag­­a 2-re • Cu ocazia unei conferinţe de presă, ţinută in oraşul Sapporo, gazdă a viitoarei ediţii a­ Jocurilor Olimpice de iarnă din anul 1972, preşedintele C.I.O., 4 VER­Y BRUNDAGE, a declarat, după ce a vizitat Sapporo pentru a lua cunoştinţă de desfăşurarea pre­gătirilor, că este foarte impresio­nat de energia cu care gazdele viitoarelor jocuri se pregătesc pentru aceasta. A fost pur şi simplu entuziasmat aflind că autorităţile municipale din Sap­poro intenţionează chiar să con­­struiască autostrăzi speciale de la viitorul sat olimpic spre locul de desfăşurare a fiecărui concurs. „Sunt convins că jocurile din anul 1972, vor avea un mare succes“ — a declarat preşedintele C.I.O. I. După un proiect de pro­gram elaborat de Comitetul de organizare a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Sapporo (Japonia), acestea se vor desfăşura între 3 şi 13 februarie 1972. Probele alpi­­ne se vor disputa la Anima (coborîre) şi la Teine (slalom). NOUTĂŢI slalomul special bărbaţi şi şta­feta 4x10 km bărbaţi. Acest pro­iect de program va fi supus, spre aprobare, C.I.O.­­. De notat că, la fel ca la Grenoble, locurile de concurs sunt destul de împrăştiate : cobo­­rirea — la 25 km de satul, olimpic, slalomul — la 10 km. %) Cei doi delegaţi tehnici pen­tru Jocurile de iarnă din 1972 la Sapporo sunt austriacul H. Spiess (probe bărbaţi) şi italianul *­. Plattner (femei). Ei au făcut o primă vizită de control, anul a­­cesta, însoţiţi de preşedintele Co­mitetului de specialitate (cobo­­rîre — slalom) al F.I.S. . Construirea pistei de cobo­­rire de la Sapporo, care va fi terminată pină la sfirşitul anu­lui, a costat, după cu­m­ule apro­ximative, 7 la milioane de ioni.­­ Cu privire la Japonia, cam­pioana olimpică de slalom, ma­­viette Goitschel, a precizat că este în relaţii cu prieteni japo­nezi şi că probabil va merge a­­colo, la sfirşitul acestui an . „Ac­tualmente sunt în tratative pentru a crea şcoli de schi in Japonia. Este posibil să antrenez şi echi­pa naţională japoneză, în orice caz, fiindcă Sapporo va organiza Jocurile Olimpice in 1972, va fi destul de lucru. Şi apoi, pentru mine este cea mai bună solu­ţie : prefer să plec din Europa cu soţul meu". Marielle Goit­schel nu a dat mai multe ex­plicaţii asupra cauzelor pentru care doreşte să plece din Europa.­ceasta tendinţă generală a sportului mondial de perfor­manţă. — Consideraţi că pe intreg teritoriul s-au înţeles bine si se pun in aplicare sarcinile privitoare la pregătirea olim­pică ? — Planul de acţiuni pentru J.O. din 1972, precum şi pla­nul de dezvoltare pe anii 1969—1970 elaborat de Consi­liile jucreterţe pentru educaţie fizică şi sport, au trezit mult interes in rîndul sportivilor, antrenorilor şi tehnicienilor, din cluburi, asociaţii sportive şi din organele sportive locale. Desigur, la nivelul posibilită­ţilor şi condiţiilor fiecă­rui club şi judeţ în parte, în judeţele unde spor­tul de performanţă este mai dezvoltat s-a avut in vedere pregătirea unor sportivi din primul eşalon, ca membri de bază pentru loturile naţionale sau ca prime rezerve ale aces­tora. In alte judeţe şi în unele cluburi s-a pornit cu crearea unor nuclee de performanţă, iar şi cel puţin din acest punct de vedere este necesar să se manifeste mai multă persona­litate din partea tehnicienilor şi mai multă preocupare de a folosi ceea ce li se pune la dispoziţie. Se cere, la toate nivelele, mai­ multă exigenţă, piai muit spirit de răspundere (ceea ce lipseşte deocamdată la cluburile bucureşte­ne Rapid, Progresul sau la Ploieşti). — Ce măsuri speciale se iau pentru redresarea sporturilor deficitare la ultimele J.O. (polo, volei ttp.) şi pentru sti­mularea noilor sporturi ce vor figura in programul din 1972 (handbal,­­judo, tir cu arcul, Slalom pe apă) ? — Sporturile care nu au fost reprezentate in Mexic sau care au avut o comportare slabă la această ediţie a J.O. au făcut obiectul unei analize multila­terale din partea CNEFS şi a federaţiilor respective. La une­le din aceste sporturi sunt ca­renţe care cu greu se pot în­lătura într-un timp relativ scurt şi poate că în acest di­tar reprezentanţii sporturilor respective să se situeze din nou in fruntea ierarhiei mon­diale, în ceea ce priveşte noile sporturi introduse in progra­mul J.Q., cu excepţia hand­balului — care este un sport cu tradiţie şi cu rezultate bune pe plan mondial, care se pre­găteşte intens pentru C.M. din 1970, unde se hotărăşte califi­carea in turneul olimpic — restul ramurilor sportive se practică de curind in ţara noastră. Slalomul pe apă, cu­noscut cindva in citeva oraşe, nu s-a bucurat de adeziunea deosebită a tineretului, iar re­­zul­tatele pe plan internaţional au fost piediocre. Astăzi, ca şi hocheiul pe iarbă, nici slalo­mul pe apă nu se mai practică, în preocupările noastre spe­ciale nu a intrat nici tirul cu arcul, cu toate că există cite­­va nuclee şi o serie de pasio­naţi pentru această ramură de sport. Federaţia română de tir, ca tutelară a acestui sport, îşi dă osteneala să întărească anii 1970-1971, vor stabili, pe baza rezultatelor, echipele par­ticipante la turneele olimpie. Deci, pentru aceste ramuri de sport, federaţiile au in vedere in primul rind pregătirea echi­pelor naţionale la un nivel care să le dea dreptul să par­ticipe la turneele olimpice. In­dependent insă de distanţa la care se află sediul jocurilor, criteriile noastre valorice ra­mai aceleaşi ca şi înainte de Mexico. — Ce preocupări mai impor­tante va avea Comitetul Olim­pic Român in perioada urmă­toare ? — Prin plenarele sale anua­la sau bianuale, C.O.R. va în­lesni o legătură organizată cu preşedinţii federaţiilor şi cu conducătorii departamentelor care au atribuţii in domeniul activităţii sportive, precum şi creşterea spiritului lor de răs­pundere la sportul pe care-l conduc, pentru pregătirea spor­tivilor din loturile naţionale, din principalele cluburi şi aso­ciaţii sportive. Prin mijloacele specifice de care dispune, C.O.R. va face mai pe larg cunoscută peste hotare dezvoltarea impetuoasă a activităţii de educaţie fizică şi sport din ţara noastră, va întreţine şi dezvolta relaţii cu diferite organisme şi persona­lităţi din mişcarea olimpică internaţională, În activitatea sa operativă C.O.R. va urmări modul cum se îndeplinesc prevederile pla­nului de acţiuni pentru J.O. 1972. Pentru Stimularea pregă­tirii olimpice, va patrona o se­rie de acţiuni sportive şi va institui diferite trofee şi dis­tincţii la unele competiţii in­­­­terne şi internaţionale. De a­­semenea, va iniţia concursuri de literatură şi artă pe teme olimpice. Intenţionăm să ţinem o legătură mai strinsă cu C.I.O., cu o serie de P­ N.O. şi cu alte organisme internaţionale de interes olimpic, precum şi cu unele personalităţi sportive din mişcarea olimpică interna­ţională. Important este însă ca mem­brii C.O.R., acolo unde işi des­făşoară activitatea, in federa­ţii, departamente sau cluburi, să contribuie mai substanţial decit in trecut la pregătirea unui număr mai mare de sportivi cu valoare olimpică, la folosirea maximală a con­diţiilor create, la continuitatea preparativelor şi in definitiv la realizarea planului pe care ni l-am propus. xs Aţi evocat de citeva ori şi perspectiva jocurilor din 1976. De curind a devenit cu­noscută candidatura capitalei sovietice pentru această edi­ţie. Cum o apreciaţi ? — O călătorie recentă la Moscova ne-a prilejuit recon­firmarea copleşitoarei impresii pe care o lasă aici amplitudi­nea bazelor sportive şi efer­vescenţa vieţii sportive. în aceste condiţii, candidatura ca­pitalei Uniunii Sovietice de­vine aproape normală, ea dină garanţia unei ediţii prestigioa­se a Jocurilor Olimpice. In cazul in care candidatura va obţine girul C.I.O., Moscova devenind sediu desemnat al jocurilor din 1976, suntem­ si­guri că participanţii la Olim­piadă vor găsi un climat pro­­pice materializării idealurilor olimpice de pace şi prietenie. Oricum, pentru sportivii ro­mâni — vecini ai sportivilor sovietici — aceasta este o ves­te bună, pmn iar nordicele la Makomanal (fond), la Miyanomori (sărituri de 70 m) şi la Okara (sărituri de 90 m). • Contrar Jocurilor de la Gre­noble de anul trecut, competiţii­le nu se vor termina cu proba de sărituri de 90 metri, ci cu Centrul de iahting de la Kiel-Schilksee, la 15 km nord de centrul oraşului, se pregăteşte pentru probele olimpice D­upă o serie de dezbateri contradictorii, în cadrul cărora s-au enunţat şi păreri puţin realiste, s-a al­cătuit — la finele anului 1968 — un lot lărgit. Din acesta nu au mai făcut parte o serie de jucători consacraţi (Mărcules­­cu, Kroner, Grinţescu, Blajec), care s-au retras­­din activita­tea competiţională internaţio­nală. Au fost menţinuţi însă toţi ceilalţi jucători mai vechi, lor adăugindu-li-se cîteva ele­mente tinere de perspectivă. Şi astfel, calendarul internaţio­nal al anului 1969, alcătuit fără prea multă chibzuinţă, a fost onorat de un tot pestriţ, lipsit de omogenitate, în care s-a ignorat complet elementul pro­vincial. Afirm acest lucru, in­­trucît o serie de jucători clu­jeni (Rusu, Fülep) şi poate chiar alţi 2—3 provinciali işi puteau găsi un loc în acest lot lărgit, în care au intrat ciţiva sportivi bucureşteni (de la cluburile Dinamo şi Steaua) cu posibilităţi şi perspective evident mai slabe. Este adevărat că, in această formulă, echipa naţională a realizat două victorii la limită, in meciuri amicale, pe teren neutru, disputate cu Italia­, a marcat o victorie pe teren pro­priu (dar şi o înfrîngere se­veră­ in faţa selecţionatei R.D. Germane şi a obţinut victorii muncite in faţa Cehoslovaciei, Bulgariei şi Greciei. Dar, ne punem întrebarea, CE SEM­NIFICAŢIE POT AVEA ACES­TE REZULTATE CÎND ÎN MOD CERT O SERIE DE JU­CĂTORI CARE AU CONTRI­BUIT LA REALIZAREA LOR NU VOR MAI FI APŢI DE A REPREZENTA CULORILE ŢARII PESTE 1—2 ANI 7 Adăugind la aceste conside­raţii şi pe aceea de loc ne­glijabilă, referitoare la volu­­mul şi intensitatea muncii din cadrul fotului, care nu au mai atins culele anilor 1967 şi 1968, putem trage concluzia că sezo­nul pe care l-am încheiat, şi pe care l-am fi dorit un vi­guros început de drum pentru repunerea echipei pe o orbită ascendentă, a fost în cea mai mare parte ratat. îmi amintesc că de la în­ceputul anului, ziarul „Sportul” a atras atenţia­ asupra aces­tui pericol, care plana din momentul alcătuirii lotului. Antrenorii echipei, I. Frincu şi C. Corcec, susţinuţi de an­trenorul federal Al. Popescu, au pretextat că această for­mulă de echipă va permite „7“-lui reprezentativ să păs­treze un contact cu plutonul fruntaş. Dar, absenţa de la J.O. a atras in mod automat imposibilitatea (nu am fost invitaţi) participării la „Cupa Ungariei“, micul campionat mondial neoficial al primelor clasate la Olimpiadă. A urmat absenţa de la ediţia din acest an a C.C.E. (măsură luată peste capul federaţiei), care a intărit şi mai mult izolarea polo-ului românesc pe plan Internaţional. Cu alte cuvinte, nici scopul pe care il l-au 4 metri la polo pe apă! CUM AM PUTEA DEPĂŞI PUNCTUL MORT?­ ­ έncă după J.O. de la Tokio s-a conturat necesitatea remanierii echipei naţionale de polo. Campionatul european de la Utrecht (1965) a confirmat această premisă, iar forfaitru­l de la Ciudad de Mexico a grăbit acest deznodămînt, pentru toată lumea fiind cit se poate de clar faptul că vechea garnitură nu mai avea posibili­tatea, in special psihologică, de a realiza performanţe­­ deosebite. propus cei trei tehnicieni nu a putut fi atins. In aceste con­diţii, posibilităţile calificării la turneul final de la München (1972), prin­ trecerea cu succes a barajelor eliminatorii, au de­venit şi mai incerte. A ne mar­gini la această constatare, ar însemna, insă, să persistăm în greşeală, motiv pentru care voi încerca să enunţ cîteva suges­tii care ar putea reactiva, pe un plan superior, echipa naţio­nală de polo. A­dept al principiului că lucrurile noi se realizea­ză mai uşor cu oameni noi, aş sugera includerea prof. A. Grinţescu în colectivul ce va pregăti lotul, in continuare. De altfel, nici pină astăzi nu mi-am putut explica cum o hotărire a biroului federal (şedinţă la care am luat par­te) a putut fi schimbată, IN LOCUL ANTRENORILOR PRO­PUŞI DE FORUL CEL MAI ÎNDREPTĂŢIT S-O FACA, APARTND ALŢI TEHNICIENI. Privind lotul, aş sugera men­ţinerea jucătorilor Novac, Zamfirescu, Popa, Tiranu, Cheţan, acestora adăugindu-li­­se cei mai talentaţi, reprezen­tanţi ai noii generaţii. Lotul ar trebui să aibă un plan de munci serios, un calendar adecvat, iar pregătirea — in cadrul cluburilor şi selecţio­natei — să nu mai cunoască nici un rabat. Luarea in consi­derare a acţiunilor şcolare şi universitare, atragerea în tot a elementelor provinciale cu reale aptitudini şi posibilităţi, o îndrumare şi un control ri­guros din Partea tehnicianu­lui federaţiei — iată alte ele­mente de care trebuie să se ţină cont. Alături de acest prim lot, ar trebui format un al doilea, de tineret-juniori (pină la 21— 22 ani), alcătuit din 16—18 ju­cători, cu o conducere tehnică judicios aleasă, astfel ca ea să nu mai sufere modificări de la o etapă la alta. Pentru ca pre­gătirea sa in totalitate să-și poată atinge ţelul propus, ar trebui să se asigure acestui Lot,­ o temeinică structură, care să nu mai fie dezorganizată permanent prin împrumuturi periodice de jucători. în fine, ca un al treilea eşalon, ar tre­bui să se organizeze centre de copii şi juniori in oraşele (Bucureşti, Ploieşti, Cluj, Ora­dea, Galaţi) unde acest lucru este posibil, urmînd ca din cadrul său să fie continuu promovaţi în eşalonul supe­rior, sportivii de Perspectivi. Aş vrea insă să fiu bine în­ţeles. Dacă pentru anumite In­tilniri se ivesc 1—2 cazuri de jucători mai vechi, cu o for­mă sportivă care să justifice selecţionarea, cred că ei ar putea fi folosiţi temporar in echipă. Toată atenţia trebuie să se îndrepte insă către aces­te loturi tinere. Acordind credit deplin pe o durată mai mare tehnicienilor aleşi cu multă chibzuinţă, FE­­RINDU-NE DE FUGA DUPĂ REZULTATE IMEDIATE ,di­ sportál Cili­mm OLIMPICA SI CULP TIMP DE 4 Anii (SI MAI MULT) (Urmare ffin pap. (i erjente, ţinindu-se cont de ex­­epenţa anterioară, nominali­­ind sportivii de perspectivă, frind responsabilitatea direc­­i asupra federaţiilor. S-a dat peste prioritate disciplinelor limpice şi un sprijin efectiv celor sporturi care prin clienţă au dovedit un potenţial doric mai mare. Construcţia unor edificii sportive moderne îmbogăţirea calendarului in­­■rnaţional fac parte din acest­­ogram. O caracteristică esenţială a­­imului an (din acest eterp impic este aceea că federa­le au trecut la întinerirea turilor naţionale, împletind mânios experienţa şi matu­­rarea sportivilor mai vârstnici­­ elanul şi la feptul celor mai ieri. S-a acordat o atenţie­­osebită lărgirii bazei de se­cţie pentru sportul de per­­imanţă infiinţindu-se noi oii sportive, licee cu pre­­am de educaţie fizică, secţii­­ copii şi juniori pe lingă a­buri, avindu-se in vedere it perspectiva J.O. din 1972,­­ şi obiectivul mai îndepărtat Olimpiadei din 1976. Cunoscindu-se importanţa oirelor care pregătesc sporti­­i loturilor naţionale, au fost lţiat­e citeva acţiuni menite contribuie la­ îmbogăţirea noştinţelor de specialitate ale astora şi implicit la moderni­­rea procesului de pregătire sportivilor. Principala preocupare a re­­laţiilor, cluburilor şi tehni­­cilor, anul acesta, a fost că pregătirea şi participarea beţivilor români la o serie competiţii cu caracter mon­­o­. european sau balcanic, ■este competiţii­, considerate clape intermediare pentru ). din 1972, au avut ca a­ H­tiv o primă testare a .» elemente tinere de curind reduse în loturile naţionale. a cum şi verificarea potenţia­­ui nostru de performanţă 1» acest început de drum intr-un nou ciclu olimpic. Rezultatele obţinute, în unele sporturi o­­limpice, au contribuit la con­solidarea succeselor din anii trecuţi. Sunt grăitoare rezulta­tele de la scrimă, luptă, box, caiac-canoc, tir, bob. O situa­ţie comparativă, raportată la primul an al ciclului olimpic­ , precedent, ne înfăţişează ur­mătorul aspect : în 1985 — 5 medalii (2 aur, 3 argint), iar în 1966 — 14 medalii (3 aur, 3 argint, 5 bronz) la campiona­tele mondiale. De asemenea, la campionatele europene, în 1965 — 20 medalii (7 aur, 7 ar­gint şi 6 bronz), iar în 1969 —■ 64 medalii (0 aur, 22 argint si 33 brom). Din păcate avem şi sporturi în care performanţele sunt me­diocre sau slabe, aşa cum este cazul la volei, gimnastică (băr­baţi), haltere, ciclism, baschet, hochei, schi, polo, înot. La atletism, sport de bază la I­m,­federaţia nu a găsit incă cei mai corespunzător cadru orga­nizatoric de pregătire a atleţi­­lor fruntaşi, cu t­oate că, ni­velul mediu al performanţelor din atletismul românesc a cres­cut Noi considerăm că rezul­tatele slabe din aceste ramuri de sport se datoresc neaplicării politicii elaborate, neglijin­­du-se in ultimii ani­­întineri­rea loturilor naţionale, crea­rea unei baze largi de selecţie, promovarea unor antrenori ca­pabili şi îmbunătăţirea bazei materiale. Pe de altă parte însă apreciem că în aceste sporturi se munceşte­­ puţin la antrenamente, departe de ce­rinţele performanţelor mon­diale. De aceea, important in aceste sporturi este ca federa­ţiile, cluburile şi în special sportivii şi antrenorii să-şi în­drepte toate preocupările spre aplicarea metodologiei avan­sate (fără fetişizare), spre mă­rirea volumului şi intensităţii antrenamentelor, să ia exem­plu de la caiac-canoe, lupte, box, scrimă, discipline în care s-a adoptat mai de mult a­ cu selecţionarea şi pregătirea unor sportivi in perspectiva J.O. din anul 1976. Sistemul competiţional îm­bunătăţit, adoptat anul trecut şi pus in aplicare din anul acesta, a stimulat organele lo­cale, cluburile, secţiile de per­formanţă din asociaţiile spor­tive, precum şi activitatea spor­tivă şcolară şi universitară, determinînd o preocupare cres­­cindă pentru prezentarea echi­pelor şi sportivilor la un niv­vel de pregătire superior. Faptul că ţ­iganele sportive locale şi cluburile şi-au sporit­ preocupările pentru crearea unor condiţii­ ma­teriale mai bune in vederea perfecţionării măiestriei spor­tive şi a pregătirii sportivilor din oraşul respectiv, atestă interesul şi perspectiva îmbu­nătăţirii activităţii sportive de performanţă in ansamblul său. Preocupările manifestate în orăşele Cluj, Galaţi, Piatra Neamţ, Oradea, Constanţa, Cîmpulung Muscel, Craiova, Tg. Mureş, Brăila, Braşov sa­lini demne de remarcat. În unele judeţe, la unele secţii de performanţă din clu­buri şi asociaţii şi din pă­cate nu la puţine — se aşteap­tă incă prea mult ajutor din afară, de la organele sportive centrale, de la departamente, se manifestă prea puţină iniţiativă proprie pentru rezolvarea pro­blemelor, chiar cind acestea nu sunt determinate de aspec­te materiale. Desigur, este bine şi chiar necesar ca apara­tul CNEFS şi al federaţiilor să poposească mai des în judeţe, iar la rîndul său aparatul C­NEFS şi comisiile judeţene pe ramuri de sport să-şi facă mai simţită prezenţa în sec­ţiile cluburilor şi asociaţiilor sportive, să menţină un contact mai strins cu activul acestora, cu sportivii şi antrenorii care îi pregătesc. Dar nu putem ad­mite să se mizeze, de către aceştia, numai pe ajutorul ve­nit din altă parte. Astăzi, prin antrenarea unui larg activ ob­ştesc, există mari posibilităţi de rezolvare a unor probleme pe plan local , există pentru antrenori şi profesori căi ope­rative de circulaţie a noutăţi­i cu olimpic cu greu se poate recupera ceea ce s-a pierdut la momentul respectiv. .Schim­barea de generaţii, la unele sporturi, a creat la u­n moment dat un gol care s-a resimţit la nivelul loturilor naţionale. Pe aceea, in primul rind, s-a avut in vedere selecţionarea unor elemente tinere, talentate, de mare perspectivă, pentru echi­pele naţionale, precum şi men­­ţinerea unor sportivi cu o bogată experienţă de concurs. Pentru activitatea în perspec­tivă s-a îmbunătăţit sistemul competiţional, iar la unele ra­muri de sport (volei, baschet şi handbal) au fost înfiinţate divizii şcolare. Realitatea este insă — şi cel puţin acest an ne-o confirmă — că nu la toate ramurile de sport s-a reuşit un salt care să prevadă o perspectivă opti­mistă pentru întrecerile olim­pice din anul 1972. Actualii componenţi ai loturilor de vo­lei (masculin şi feminin), polo, ciclism, baschet, gimnastică (bărbaţi), nu s-au apropiat încă de personalitatea sporti­vilor din trecut care au ridi­cat aceste discipline la nivelul performanţelor mondiale şi olimpice, însă, cu o muncă perseveren­tă, plină de răbdare şi de răs­pundere, suntem­ convinşi că federaţiile respective­ vor găsi căile cele mai eficiente pentru ca să refacă acest handicap, actualele nuclee, însă perspec­tivele sunt minime. Îu schimb ju­do-ul, cu toate că se practică intens numai de ci­ţi­va ani în ţara noastră, a cuprins un mare număr de ti­neri care s-au angajat intr-o pregătire continuă. Este o ra­mură de sport care place ti­neretului şi federaţia a iniţiat o serie de acţiuni şi pe linia pregătirii unor sportivi de pers­pectivă pentru intilniri inter­naţionale — Care vor fi căile şi cri­teriile de selecţie pentru lotu­rile olimpice române7 — Fireşte, rezultatele din marile confruntări internaţio­nale şi in special cele de la campionatele mondiale şi euro­pene care vor avea loc in ulti­mii doi ani ai ciclului olim­pic. Numai întrecerile cu cei mai buni sportivi ai lumii pot să dea o imagine clară a po­tenţialului sportivilor noştri pentru J.O. şi deci să contri­buie la definitivarea lotului olimpic pentru München şi Sapporo. Se cere realism in aprecierea locului în ierarhia mondială, ca şi a valorii in­trinsece a sportivilor consa­craţi şi a perspectivei celor ti­neri, pe care trebuie să ne bazăm mai mult la unele ra­muri de sport (volei, baschet, handbal, polo, fotbal), campio­natele mondiale şi europene, precum şi turneele speciale de calificare care vor avea loc in « PREGĂTIREA SE REALIZEAZĂ NU NUMAI „LA CENTRU" • DE CE SE BATE PASUL PE LOC LA VOLEI, BASCHET, SCHI Șl ÎNOT ? 9 JUDO - DA, SLALOM PE APĂ Șl TIR CU ARCUL — POATE... 9 MOSCOVA •— UN CANDIDAT DE PRESTIGIU IDEOGRAMELE 1972 Graficianul Ot­ Atelier a conceput, împreună cu echipa sa de senatori, primele ideograme ale Jocurilor Olimpice de München 1972. Noile simboluri seamănă destul de mult cu i de la Tokio 1964, unde au fost de altfel pentru prima ă introduse. Le reproducem, cu gîndul că încetul cu încetul trebui să ne obișnuim cu ele. »R­îaiN'iA DRTM­­I »E M3IOANE Ciclism Fotbal minaslică ,rimă Caiac canoe Lupte Hai tore 4­0 lei Canotaj ndbal Baschet Nr. 744 (6178) sportul propune: DIRECTORI TEHNICI OLIMPICI A­m reproşat uimea­ţi nu­­fără temei­i Comitetului olimpic român statutul său de or­gan pasiv, fără autoritate, scos la iveală numai in ocazii festive, deşi pe plan internaţional cu o activi­tate viguroasă, îndrăznea­ţă. Rezumarea prezenţei sale in ţară doar la un titlu de prestigiu şi la o conferinţă de presă cva­­drienală, ni se pare ab­solut insuficientă. In acest fel C.O.R. nu-şi face nici datoria de propagator al idealurilor olimpice, nici pe aceea de tutor al ac­tivităţii olimpice. E revolută vremea etnii preocupările olimpice ne apucau cu frenezie în ul­­timul an preolimpic. Ex­­perienţa a dovedit că pre­gătirea pentru Jocuri nu se poate face în campa­nii temporare, ci că ea trebuie să urmeze un flux neîntrerupt, trecînd inse­sizabil prin timp şi gene­raţii. Iată de ce prezenţa activă şi permanentă a Comitetului olimpic ro­mân se cere a fi mai pregnant simţită. Datoria sa este de a se înfăţişa nu numai lumii exterioa­re (unde a obţinut în ul­tima vreme o meritată re­cunoaştere şi preţuire), ci şi lumii sportive de aca­să care, în problemele o­­limpice, aşteaptă şi are nevoie de o tutelă dina­mică, eficientă. Dincolo de eforturile limitate şi uni­laterale, oricit de lăuda­bile uneori, ale federaţi­ilor naţionale, se simte ne­voia unui organ care să concentreze aceste efor­turi, să le sistematizeze şi să le dirijeze spre ţelul care se află, din 4 în 4 ani, un alt oraş al lumii. Cunoscind precipitarea şi efervescenţa care mar­chează obişnuit perioada imediat anterioară Jocu­rilor Olimpice şi în do­rinţa de a preîntâmpina — acum cind incă nu e prea tirziu — erorile altor ani, propunem Comitetului o­­limmpic român numirea a doi directori tehnici, unul pentru sporturile de iar­­­nă, altul pentru sporturi­le de vară, care să cor­ordoneze, peste ani, cu ju­diciozitate şi simţul acut al perspectivei, întreaga pregătire olimpică a lo­turilor româneşti. Alege­rea unor cadre cu expe­rienţă pentru aceste pos­turi (de altfel existente şi in schemele altor comite­te olimpice) ar da un gir salutar preparativelor o­­limpice, investindu-le cu autoritate şi garanţia unei concepţii unitare, peste fricţiunile conjuncturale sau vederile uneori limi­tate ale slujitorilor unei ontime ramuri sportive. Supunindu-şi intenţiile şi iniţiativele conducerii C.O.R., cei doi directori tehnici nu ar afecta cu nimic munca obişnuită a federaţiilor, ci ar indrep­­ta-o doar — pe plan o­­limpic — spre un ţel unic. Acum, cind propunerea a fost făcută, Comitetului olimpic român, in etero­gena sa compoziție, nu-i rămine decit să mediteze și să decidă. reia nu de puţine ori i-au fost sacrificate acţiuni care pro­miteau), reconsiderînd in drep­turi, pe care nimeni nu le contestă in teorie, colaborarea cu medicul sportiv şi conside­rând un control riguros al în­tregii activităţi (nu trebuia lă­sat totul în seama antrenorului federal). Îmi exprim convin­gerea că vom putea depăși punctul mort în care ne aflăm, pornind la drum spre cercul elitei în care ne-am înscris ani in str. dr. Ion DRAGAN membru al I.R. Nataile Münerfer­t

Next