Sportul, mai 1970 (Anul 26, nr. 890-918)

1970-05-30 / nr. 917

Pag. 9­2- 9 PENTRU REFACERE ŞI RECONSTRUCŢIE GÎNDURILE UNUI COPIL Bogat (din nefericire). Încărcat cu expresii extreme, produse de situaţii-limb­ă, este sacul re­porterului plecat în ultimele două săptămîni In ţară, in patria noas­tră bintuită de stihia apelor. Lupta cu apa, adeseori sinonimă cu lupta Împotriva morţii, a pro­dus reporterului impresiile cele mai puternice pe care vreo do­cumentare pe teren­­ le-a lăsat vreodată. Eroismul colectiv al oamenilor a însumat nenumărate momente de vârf, cu eroi, probabil pen­tru totdeauna necunoscuţi. Nu unui asemenea moment am să-i consacru, totuşi, rîndurile de faţă, deşi cunosc atitea fapte petrecute în ultimele zece zii. Incit aş putea să scriu un roman... Nu ! Vreau să scriu cîteva cu­vinte despre întîlnirea pe care am avut-o azi, în cartierul Silvaş, la una din taberele sinistraţilor din Judeţul Arad, cu un băiat de 14 ani, pe nume Viorel Costaş. Aici, într-un cort primit din R.D. Germană, locuieşte împreună cu familia sa, tatăl, Grigore Cos­taş, electrician la U.V.A., mama, Maria Costaş, casnică, şi doi fraţi, Constantin şi Victor, elevi. L-am Intîlnit ducind mamei ali­mentele care se dau celor si­nistraţi. Tatăl său era la ser­vici, fraţii erau la şcoală. „Eu am cursul după-amiază — mi-a spus Viorel. Mi-am făcut lec­ţiile şi acum o ajut pe mama*. Asigurându-mă că şi-a pregătit toate temele pentru după-amiază, Viorel s-a oferit să-mi prezinte tabăra sinistraţilor. „Aici sint corturile americane, trimise toc­mai din Chicago, astea in care stăm noi sint din R.D.G., din­colo sint vagoanele-rulotă, in fiecare din ele locuiesc cite două familii... — Cum se doarme aici ? — l-am întrebat pe Viorel. — Eu am dormit dus. Mamii i-a fost, însă, cam frig. Plouă mereu, ăsta-i necazul. Dar nu ţine mult. Am auzit că un curind o să ne dea casă nouă. Pină a­­tunci, rezistăm noi. Bătălia cea mare a trecut... — Cum ţi s-a părut „bătălia cea mare ?“ — cum o numeşti tu, Vio­rele. — Am învăţat în cîteva zile cit în­­ ani de şcoală. Oamenii noş­tri s-au arătat adevăraţi urmaşi ai lui Mihai Viteazul. Am văzut cu ochii mei soldaţi-eroi luptind cu moartea, salvîndu-ne pe noi de la moarte. Am văzut grija ce­lorlalţi oameni pentru noi. Toate astea n-am să le uit. — Gîndurile unui copil de 14 ani... Marius POPESCU ... Rănile sunt adinei. Hao­tica dezlănţuire a apelor a încrustat urme ca de fier în­roşit nu numai pe chipurile oamenilor, ci şi pe numeroase unităţi economice ale Media­şului, deteriorînd maşini şi utilaje, stagnînd producţia. Multă vreme nu mi se vor şterge din memorie imaginile înregistrate, timp de o zi şi o noapte, cît am stat la Me­diaş : uzina „Automecanica“ complet inundată, instalaţiile uzinelor textile „Tîrnava“ a­­coperite de un strat de mîl gros de peste 30 de centi­metri. Uzina electrică total paralizată, întreg acest cortegiu de duble nenorociri (să reţinem că oraşul a fost inundat de două ori) nu a înfrînt, însă, nici măcar pentru un moment voinţa oamenilor de a reface totul. Un uriaş elan creator s-a declanşat la chemarea partidului şi munca de re­construcţie se desfăşoară cam cu maximum de inten­sitate. Se lucrează la cură­ţirea locuinţelor care au fost inundate şi din care apa s-a retras. Casele avariate sunt refăcute. Au fost formate e­­chipe speciale de zidari, dul­gheri, instalatori. Oameni care cu două săptămîni în urmă ţineau condeiul în mină, ocu­pîndu-se de contabilitatea vreunei întreprinderi, acum mînuiesc mistria şi bidi­neaua ... Voinţa de a reface oraşul este unanimă. Elevii şcolilor generale şi ai liceelor au devenit, prin forţa împre­jurărilor, ajutori de zidari, specialişti în evacuarea ape­lor. Fără să fi învăţat vreo­dată, ei ştiu acum ce este şi cum funcţionează un asper­sor sau o vidanjeză. Părinţii lor — intr-un efort unit şi o disciplină demne de toată stima — lucrează la repune­rea în funcţiune a capacită­ţilor de producţie a întreprin­derilor avariate de furia ape­lor. Luptînd cu greutăţi pe care nimeni nu şi le-ar fi putut închipui, oamenii-eroi ai Mediaşului au redat activi­tăţii normale aproape toate unităţile productive. Urina e­­lectrică a fost primul obiec­tiv asupra căruia şi-au în­­dreptat eforturile. Cu excep­ţia cîtorva străzi, Mediaşul este iarăşi iluminat, transpor­tul în comun a fost reluat, întreprinderea de gospodărie orăşenească prestează din nou servicii pentru populaţie. La urm­ele „Automecanica“ şi la întreprinderea de transport­­auto muncitorii nu şi-au pre­cupeţit energiile, lucrînd cîte 16—18 ore pe zi. Municipalitatea oraşului de­pune eforturi susţinute pentru aprovizionarea cu alimente şi medicamente a populaţiei. Cu multă satisfacţie şi mulţumire primesc medieşenii sinistraţi ajutoarele trimise de coopera­torii din judeţ, de locuitorii altor judeţe ale ţării, ca şi a­­jutoarele venite din străină­tate. Joi au sosit la Mediaş — din partea Crucii Roşii a R. F. a Germaniei — instalaţii de purificare a apei, 90 de corturi şi 540 de paturi expe­diate din S.U.A. în oraş sunt prezenţi şi specialişti ai unor firme din Italia care acordă asistenţă şi ajutor tehnic la repunerea în funcţiune a uti­lajelor avariate. Mediaşul trăieşte ! Mediaşul învinge ! Ion GAVRILESCU MEDIAŞUL TRĂIEŞTE! UMĂR LA UMĂR (Urmare din pag. 1­ pe frontul apelor. Cei rămaşi duc şi ei o luptă eroică. In ul­timele zile, din entuziasta lor activitate au rezultat 5 tone de cartoane, 4 tone de hîr­­tie şi 2 tone de celuloză peste plan. ...Muncitorii Uzinei Lamino­rul s-au angajat să realizeze, peste producţia curentă, 3 000 tone laminate, profile uşoare şi mijlocii, să obţină bene­ficii de 2 milioane peste cele planificate. Zilnic, aici în uzi­na laminariştilor, sunt înregis­trate realizări ce depăşesc pre­vederile cu 30­ 90 tone lami­nate, cuie, lanţuri, şuruburi, nituri şi altele. ...Fabrica de ciment Stînca dă, mai mult ca înainte, zeci de tone de ciment. Uzina Pro­gresul şi-a mărit substanţial — la peste 6 milioane lei — angajamentele de depăşire a sarcinilor de plan. ...Ţăranii din comunele Vi­zim, Romanu, Tudor Vladimi­­rescu şi Traian au oferit găz­duire sinistraţilor din Vădeni şi Baldovineşti. Apoi, laolaltă, au trecut la întreţinerea cul­turilor din zonele neafectate de viitoarea apelor. ...La C.A.P „Mircea Vodă“, 420 de cooperatori au prăşit într-o singură zi porumbul de pe 100 ha. La Tătaru 300 de ţărani au efectuat muncile a­­gricole pe 100 ha de floarea soarelui, iar alţi 600 au prăşit porumbul. Pe pâmînturile Brăilei se lucrează din zori şi pînă-n seară pentru ca ele să rodească mai mult, să dea ţării mai multă hrană. ...Cei 2 000 de elevi, copii sinistraţi, cazaţi în internatele din Brăila, îşi continuă cursu­rile. „­Din toate colţurile ţării sosesc ajutoare. Este acesta tabloul real al ritmului în care oamenii de lingă ape muncesc cu calm şi bărbăţie pentru a cicatriza rănile produse de dezlănţuirea naturii. O veste adusă de „Scîn­­teia“, a încălzit şi mai mult inimile ! Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Consiliul de Miniştri şi Consi­liul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste au hotărît să fie ajutată populaţia şi co­operativele agricole de produc­ţie care au avut de suferit din cauza calamităţilor naturale. Citind, feţele oamenilor se luminau. Partidul, statul îşi dovedesc încă o dată grija faţă de oameni, alină cu părinteas­că dragoste suferinţele prici­nuite de inundaţii. Grupuri, grupuri, bărbaţi şi femei, ti­neri şi bătrîni discută cu vă­dită satisfacţie fiecare punct al Hotărîrii, socotesc timpul în care oamenii, graţie acestui sprijin, îşi vor vedea din nou gospodăriile întregite. In contextul acestei frăţeşti colaborări, al luptei hotărîte a tuturor cetăţenilor ţării pen­tru ştergerea urmelor dezas­trului, al grijii neţărmurite pe care partidul o poartă fiecă­ruia dintre noi, îmi vin în minte cuvintele scriitorului Ştefan Bănulescu, şi mi se par a nu fi fost zămislite nu­mai de talentul şi de simţirea lui ci şi de inimile noastre, ale tuturor: „Ne gîndim, în zilele astea, la tot ce am avut, la tot ce ne-au lăsat ca moş­tenire de preţ înaintaşii noştri şi la tot ce am strîns cu toţii prin ani grei de trudă şi sa­crificiu fără seamăn, şi dacă încă nu ştim ce ne va rămîne din rămasul rămas, ştim că putem fi tari şi uniţi, că am ştiut să fim în aceste zile şi nopţi tragice umăr la umăr, inimă lingă inimă“. Ne îndreptăm către Dunăre, depăşind pe şoseaua mărgini­tă de lanuri bogate, zeci de tractoare. Coloana uriaşă de forţe rulează şi ea grăbită spre punctul cel mai de sud de pe harta ţârii , oraşul Zimnicea. Prognoza hidro-me­­teorologică menţionează că aici apele bătrânului Danu­­biu sunt în creştere. In port unda a acoperit cheiul, pla­ja ştrandului. Hotărîre, calm, încredere în forţele proprii. Asemenea creşteri (chiar şi mai mari) a mai înregistrat fluviu­l în portul Zimnicea. îngrijorarea însă, este prin altă parte, la digul care apă­ră comunele învecinate­­ Zim­­nicele, Năsturelu, Gorgani. In apropiere de oraş, peste coronamentul taluzului a­­cestui imens baraj, privim a­­rpele ce curg paralel cu Du­nărea, formînd un tot. Fluviul şi-a întins cu mult albia pes­te digul natural şi acum muş­că din obstacolul aşezat de oameni in calea lui. Ieri a reuşit să se infiltreze în drep­tul Cantonului 3, dar a fost imediat respins, urmîndu-şi calea ocolită prin lunci. Zi şi noapte, stau de veghe coo­peratori gata să intervină in orice moment. Numeroase motopompe lucrează neîntre­rupt la eliminarea apei stre­curate hoţeşte înspre tarlalele roditoare ale C.A.P.-urilor. Din loc în loc, patrulează cî­te un tractorist povestind, dacă e întrebat, despre înce­puturile acestei lupte. „Ve­ghea de noapte, ne spunea organizatorul Florea Camper, este mai grea, mai ascuţită. Dinspre apele tulburi apar, cînd şi cinci, lucruri ciudate, modificate, multiplicate de întunericul nopţii. O dată ni s-a părut că vine spre noi o plută, un buştean. Dar nu, nu putea fi aşa ceva, curen­tul fiind opus nouă. Am cre­zut apoi că e o vidră. Era un mistreţ,­­unul din cei mulţi care au trecut digul salvîn­­du-se deocamdată. Dar nu pe aceştia ii urmărim noi. Pri­vim prin s­ia întunericului zbaterea căpr­oarelor încercu­ite pe cite un grind şi cînd se face ziuă dăm vestire luî nea Grigore l’iatrăneagră, de la filiala de vînători din Zim­nicea care le salvează, lnîn­­du-le în stăpînire alte pămîn­­turi“. Se povestesc multe, noaptea, la veghe. Urechile însă deprinse cu zgomotele cîmpiei, a apelor înregistrea­ză totul. Un zbucium de val mai mare, un întrerupt de ritm la motopompe. Dincolo se află 4 000 de hectare cu grîu, floarea soarelui, cartofi, sfeclă — întregul rod al pă­­mîntului din fosta baltă Zim­­nicele. Cu screpete şi drăgi, brigăzi de tineri mecanizatori returnează Dunării (prin ca­nalul de desecare), apa pă­trunsă în această parte a di­gului. Din răstimpuri in răs­timpuri, grupuri de tineri, ve­niţi pe camioane încărcate cu vaci, cu fascine împotriva a­­pelor, descarcă — în puncte­le ce se preconizează a fi a­­meninţate — materialele de întărire a digului. Sunt spor­tivii comunelor, acei băieţi minunaţi gata să rezolve ori­ce situaţie. Vasile TOFAN ZIMNICEA­NN PUNCTUL CEL MAI DE SUD DE PE HARTA ŢĂRII MECIUL SOLIDARITĂŢII Constantin Hîrşova, de la gazeta judeţeană „Drapelul Roşu“ ne transmite din o­­raşul de pe malul Begăi : „Clubul feroviarilor timişo­reni a hotărît să invite pen­tru cîteva zile echipa Olim­pia Satu Mare să-şi conti­nue antrenamentele în Ti­mişoara. Fotbaliştilor din Satu Mare, oraş crunt cala­­mitat, le-a fost oferit un rînd special de echipament, confecţionat în culorile spe­cifice clubului lor. Răspun­zând cu emoţie şi bucurie scrisorii prin care echipa din Satu Mare era invitată de clubul C.F.R. Timişoara, ju­cătorii Olimpiei sosesc azi in oraşul de pe malul Begăi. Mîine, cele două echipe, ad­versare in cadrul aceleiaşi serii a diviziei naţionale B, vor disputa un meci amical, meciul solidarităţii şi ome­niei, iar fondurile realizate vor fi donate sinistraţilor“. sportivii im.tiii-h r/iînniiii Organizaţiile sportive din Bucureşti (fără cluburile u­­niversitare) vor contribui pină la sfîrşitul anului cu peste 3 700 000 iei la ajuto­rarea zonelor lovite de inun­daţii. Bilanţul provizoriu este următorul : ■ 559 071 — donaţii din salariile activiştilor sportivi ■ 217 875 — din partea sportivilor ■ 415 000 — (estimativ) manifestaţii sportive ■ 776 493 — materiale şi echipament sportiv ■ 1434 648 — economii bugetare, fără a se afecta programul de pregătire. „POPORUL ROMÂN IMI ESTE DRAG" Ieri, s-a aflat în Bucureşti dl. Ahmet Comerţ, cu soţia, care a făcut o escală în Capi­tală pe ruta spre Paris. Ahmet Comerţ este arbitru interna­ţional de box şi a fost în ne­numărate rînduri oaspetele ţării noastre, apărînd între corzile ringului cu ecusonul A.I.B.A. pe cămaşă. Printre altele, el a oficiat şi la cam­pionatele europene găzduite anul trecut de patinoarul „23 August“. „Sunt un vechi prieten al României , ne spunea, ieri, la sediul Federaţiei române de box, dl. Comerţ. Poporul român îmi este drag, pentru ospitalitatea, hărnicia şi toate virtuţile care l-au făcut admi­rat in întreaga lume. Am aflat cu durere în inimă despre marea nenorocire care s-a abătut asupra acestor pămîn­­turi diriguite de minţi şi miini destoinice. Vreau, îm­preună cu soţia mea, să do­nez în favoarea celor care au avut de suferit de pe urma calamităților suma de 50 de dolari. Puţin, dar din toată inima". UN GEST Dr. Herman Krupier, conducător al secţiei de handbal S. C. Urale (R. F. a Germaniei), aflat în aceste zile la Ti­mişoara şi luind cunoştinţă de calamităţile naturale abătute asupra unor judeţe ale patriei noastre, a hotărît să contri­buie cu suma de 150 mărci vest-germane la ajutorarea sinistraţilor. De asemenea, el a vizitat căminele studenţeşti timişorene, unde sunt găzduiţi copii din Satu Mare, cărora le-a oferit dulciuri în valoare de 500 lei. ADEZIUNI LA INIŢIATIVA ARBITRILOR Dînd curs apelului făcut, arbitrii de rugby din Capitală au adresat o scrisoare ziaru­lui, prin care consimt să do­neze în folosul populaţiei si­nistrate toate haremurile ce li se vor cuveni de la turneul final al campionatului naţional de juniori, precum şi cele de la jocurile de calificare pen­tru promovarea în divizia A. Aceeaşi hotărîre — de a oferi drepturile ce i se vor cuveni de la meciurile con­duse pînă la sfîrşitul anului — a luat-o şi arbitrul de fot­bal Nicolae Petriceanu, comu­­nicînd-o ieri redacţiei. sportál Scrisoare către redacţie Am primit la redacţie, din partea Clubului sportiv al oraşului Cimpulung Muscel, o scrisoare semnată de preşedin­tele clubului, Al. Duţă, în care se spune: „In dorinţa de a sprijini sportivii din zonele calamitate, Clubul spor­tiv orăşenesc Cimpulung, jud. Argeş, organizează o tabără de pregătire şi antrenament in perioada de vară cu spor­tivii fruntaşi din aceste zone, oferind masă şi cazare gra­tuită pentru un număr de 25—30 sportivi. De asemenea, vom pune la dispoziţia aces­tora, în mod gratuit, bazele sportive ale clubului: sală de box şi lupte, stadion, sală de gimnastică, teren pentru hand­bal şi volei“. AVATARURILE PUGILISMULUI CONSTÂNŢEAN S-a scris mult despre boxul con­­stănţean, despre succesele şi in­succesele sale, despre oame­nii care-l con­duc. A fost o vreme cînd pu­­giliştii din această parte a ţării erau excelent cotaţi pe scara valorilor naţionale, cînd antrenorii federali apelau la pugiliştii din Constanţa pen­tru a alcătui echipele repre­zentative. De cîţiva ani, însă, flacăra boxului constanţean pîlpîie. Antrenorii, cu mici excepţii, au rămas aceiaşi : Buză, Iacobovschi, Baciu, Ză­­nogeanu, şi mai tinerii lor co­legi Teodorescu şi Văduva. Sportivii insă au dispărut u­­nul după altul din prim pla­nul activităţii pugilis­ce. Pin­­tilie, Răgălie, Baciu, Ameth, Stoenescu, Neagu au abando­nat activitatea. Alţii, cum sînt Dinu (28 de ani), Anton (27), Piţu (27), Preda (26), Şoşoiu (23) au ajuns la o virstă cînd nu le mai poţi pretinde cine ştie ce performanţe. Schimbul de mîine . Deocamdată, ine­xistent. In sălile asociaţiilor Portul, Energia, Voinţa, Con­structorul şi, bineînţeles, la Farul sunt numeroşi copii care se iniţiază în tainele boxului, dar performanţele lor nu pot fi aşteptate decât peste ciţiva ani. Principala formaţie a Con­stanţei, Farul, este îmbătrâni­tă. Antrenorii aşteaptă cu ne­răbdare reîntoarcerea acasă, a boxerilor Tr. Cerchia, M. Du­­mitraşcu, A. Isai, V. Filip şi A. Stoianovici, pentru a pu­tea face faţă competiţiilor vi­itoare. Se speră că aceştia, împreună cu Iliescu, Simio­­nescu şi Aurel Mihai, vor sal­va onoarea echipei. Situaţia critică in care se găseşte acest sport, cu vechi şi frumoase tradiţii impune o analiză temeinică a cauzelor care au generat stagnarea, im­pune măsuri urgente şi efici­ente să readucă pe linia de plutire boxul, atît de îndră­git de localnici. Ar fi o gre­şeală de neiertat dacă orga­nele sportive constănţene s-ar legăna în iluzia că rezultatul de 11—11, obţinut, nu de mult, in compania formaţiei campioane, Steaua, reflectă potenţialul ridicat al echipei Farul. Cunoscînd bine situaţia bo­xului din Constanţa, de care am mai avut prilejul să ne ocupăm, credem că este ca­zul să aducem din nou în dis­cuţie activitatea antrenorilor. Un centru pugilistic ca cel din Constanţa, angajat an de an in importante confruntări in­terne şi internaţionale, nu are voie să stagneze, să aştepte salvarea din partea altora, să se cramponeze de o serie de pugilişti lipsiţi de valoare, sau îmbătrâniţi. Regresul boxului constânţean nu trebuie pus insă atit pe seama incapaci­tăţii unor antrenori, cit pe disensiunile dintre aceştia, pe carenţele de ordin educativ chiar ale celor chemaţi să pregătească viitoarele succese. Constanţa e singurul oraş din ţară de unde ne-a fost dat să auzim că doi antrenori se bat în sală, că aceştia fumea­ză in faţa sportivilor. Pe de altă parte, chiar şi atunci când ei înţeleg să-şi facă datoria, luind măsuri împotriva unor boxeri nedisciplinaţi, nu sunt ajutaţi de către organele spor­tive locale. Dimpotrivă, sanc­ţiunile cerute de el nu sunt aplicate. Dar, cum am spus, antrenorii „au grijă“ să-şi ştir­bească singuri prestigiul, fa­­vorizînd, in cele din urmă, in­disciplina unora dintre mem­brii secţiei. Buză se va stă nu strigă şi-n dreapta că nu e ajutat, că boxerii nu-l ascul­tă, şi ameninţă că va pleca din Constanţa- Reconsiderînd cu obiectivitate activitatea sa, vom vedea însă că in ultimii ani el n-a descoperit nici un pugilist de autentică valoare şi că, de fapt, singurul său produs rămîne Ion Dinu. Ma­estrul Buză nu mai lucrează la mănuşi cu elevii săi, an­trenamentele reducîndu-se la cîteva Indicaţii date colegului său Văduva. Să nu înţelegem, atunci, nemulţumirea tovară­şilor din conducerea clubului Fanai ? Exprimându-şi insatis­facţia pentru activitatea din ultimul timp a antrenorului Buză, nu de mult, preşedintele C.J.E.F.S. Constanţa ne spu­nea că va duce tratative cu Ştefan Iordache pentru a-l convinge să revină la condu­cerea echipei Farul. Cert este că echipa simte nevoia unui antrenor energic şi priceput, pentru că altfel, Farul riscă... să se stingă. Dar, a acorda in continuare, atenţia exclusiv primei echi­pe, fără ca şi ceilalţi antre­nori care lucrează cu juniorii să fie sprijiniţi efectiv, în­seamnă ca peste cîţiva ani să se ajungă la aceeaşi situaţie. Dacă pe ici pe colo a mai a­­părut cite un boxer talentat (cum e Simionescu, descoperit in sala Energia, sau Bursuc, la Portul), acesta este meritul exclusiv al antrenorilor Iaco­bovschi şi Baciu. Situaţia pare a se înviora întrucâtva, de­oarece şi în secţia de juniori a Farului, tinerii sunt pregătiţi cu mai multă atenţie. 40 de copii, din totalul de 600 cîţi s-au prezentat la selecţia fă­cută de antrenorul Teodorescu, învaţă temeinic nobila artă. Păcat că in noua şi moderna sală în care se pregătesc „se­niorii“ clubului, nu se obser­vă aceeaşi tragere de inimă. Cu o umbră de tristeţe şi de ironie in acelaşi timp, Ion Di­nu ne spunea deunăzi : „Avem sală excelentă. Boxerii insă ne lipsesc“. Fără comentarii... Romeo CALARASANU CORNEL POPA-coresp. prin. SÎMBATA ATLETISM : Centrul „23 August“, de la ora 16 : concurs de juniori categoria I, orga­nizat de „Viitorul”. FOTBAL : Stadionul Repu­blicii, ora 17 : Sportul studen­ţesc—Steaua (Cupa României) ; teren Laromet, ora 15,30 : Teh­­nometal Buc. — Maşini unelte Buc. (juniori) ; ora 17,30 : Teh­­nometal — Maşini unelte (div. C) ; teren Voinţa, ora 17,30 : Voinţa Buc. — Laromet Buc. (div. C) ; teren Autobuzul, ora 17,30 : Autobuzul Buc. — Sportul muncitoresc Buc. (div. C). CĂLĂRIE ! Baza hipică din Calea Plevnei, de la ora 15: concurs internaţional. BASCHET. Sala Dinamo, de la ora 17 : Rapid—Politehnica (f), Steaua—Dinamo Cm). CICLISM : Velodromul Di­namo, de la ora 16,30 : „Cupa Olimpia“. DUMINICA ATLETISM : Stadionul Re­publicii, de la orele 9 si 17: campionatele municipale pen­tru juniori II și III. FOTBAL : Stadionul Pro­gresul, ora 11 : Progresul Buc.— Politehnica Galaţi (div. B) ; teren Electronica, ora 17,30 : Electronica Obor—Petrolistul Boldeşti (div. C) ; teren Voin­ţa, ora 13 : So sp. 2 Buc.— Petrolul Tîrgo­ " (juniori) ; teren Autobaz­uc, nu 10: Au­tobuzul Buc. — Rapid Buc. (juniori) ; teren Sirena, ora 17,30 : Sirena Buc — Flacăra roşie Buc. (div. C) ; teren Laromet, ora 13 : Laromet Buc. — Celuloza Călăraşi (ju­niori) ; teren Sportul munci­toresc, ora 13 : Sportul mun­citoresc—Dunărea Giurgiu (ju­niori) ; stadion *,23 August“ (teren IV), ora 13 : Centrul „23 August“ — Unirea Focşani (juniori) ; teren Olimpia, ora 10 : Flacăra roşii Buc. — Vo­inţa Buc. (juniori). CĂLĂRIE: Baza hipică din Calea Plevnei, de la ora 9 : concurs internaţional. RUGBY. Stadionul Tinere­tului, de la ora 9,30 : Rapid Buc. — Cimentul Medgidia, Constructorul Buc. — Electro­­putere Craiova (meciuri pen­tru calificare în div. A­. HANDBAL. Teren Giuleşti, ora 9 : Rapid—Voinţa Odorhei (f A) ; teren Progresul, ora 9: Progresul—Constructorul Ti­mişoara (f. A) ; teren Dinamo, ora 9: Confecţia Buc. — Universitatea Timişoara (f A); teren Tineretului, ora 9 : U­­niversitatea Buc — C.S.M. Si­biu (m A) ; ora 16,45 : Steaua— Dinamo Braşov (m A); ora 18: Universitatea Buc. — Voinţa Buc. (m.A) ; teren Voinţa, ora 9 : Voinţa—Inst Pedagogic Bacău (f B). CICLISM : Str. Cîmpinei, ora 9 : etapa a 11-a a „Cupei Municipiului Bucureşti.“ UNDE MERGEM? L­a recenta ediţie a „Cupei Dinamo“ a surprins, oa­recum, faptul că în cea de a doua zi a întrece­rilor de viteză specialişti re­cunoscuţi ai distanţelor de 500 şi 1000 m — în frunte cu Au­rel Vernescu — erau, la Sna­­gov, doar... spectatori. Pentru lămurirea lucrurilor ar fi, poa­te, îndeajuns să amintesc că regulamentul competiţiei li­mita — la două probe — drep­tul de participare al compo­nenţilor totului la aceste în­treceri de pregătire şi verifi­care înaintea primelor regate internaţionale şi nu prea de­parte de campionatele lumii de la Copenhaga. întrebarea : „de ce numai două probe ?“ cere — şi are, intr-adevăr —, însă, şi un răs­puns de fond. Se ştie că multă vreme, în dorinţa de a spori prestigiul internaţional al caiacului şi canoei, deşi numărul sportivi­lor de mare valoare era destul de redus, se participa la toate probele (extrem de numeroa­se) campionatelor europene şi mondiale, soluţia salvatoare fiind cel mai adesea înscrierea „vîrfurilor“ la cite 3—4 probe — de regulă acelea la care se trag şi serii, recalificări, semi­finale... Nu o dată, aceiaşi sportivi — caiacişti şi canoîşti­­— au concurat atît la fond cît şi la viteză, evident o grea probă de rezistenţă şi uzură. Spre cinstea lor, campionii Snagovului — printre caria amintesc doar cîţiva : Vernes­­cu, Nicoară, Ismailciuc, H. Iva­nov, D. Ivanov, V. Calabiciov, S. Covaliov... — au făcut, de fiecare dată, dovada talen­tului, excelentei lor pregătiri şi a pasiunii pentru sportul caiacului şi canoei, reuşind nu numai să ,,acopere” nume­roasele probe ci — surprinză­tor, acum la ora retrospecti­vei — să şi cîştige laurii euro­peni, ori mondiali, unii sta­bilind chiar recorduri in mate­rie de... medalii (Nicoară, H. Ivanov, Vernescu etc.). Specialiştii sportului nostru, conducătorii federaţiei, au ştiut că o asemenea soluţie nu poa­te fi decit o rezolvare de mo­ment, că suprasolicitarea pre­lungită a performerilor va duce la uzura acestora şi la descreşterea valorică a rezul­tatelor. De aceea, de ciţiva ani încoace se acordă o aten­ţie sporită măririi numărului de sportivi fruntaşi in toate probele cuprinse în regulamen­tul competiţiilor europene (pînă în 1969) şi mondiale. A fost destul de greu să îndepli­nim acest important obiectiv, hotărîtor in mare măsură pen­tru progresul sportului nostru. Trebuia să ridicăm elemente noi — uneori tineri necunos­cuţi, dar cu calităţi — la ni­velul înaltei măiestrii a lui Vernescu sau Soiotnic, să gă­sim înlocuitori — cît mai mulţi — pentru dublul canoiş­­tilor Sidorov - Calinov etc. Suntem­, la această oră, bucu­roşi să constatăm că după multă muncă, la care şi-au adus contribuţia însemnată an­trenorii din toate cluburile cu secţii de caiac-canoe, după în­delungate căutări şi, de ce n-am spune-o, după unele eşecuri, s-a făcut un remar­cabil pas înainte în direcţia eliminării unei stări de lu­cruri care, în ciuda unor suc­cese de moment, ameninţa să devină un obstacol aproape­ de netrecut. Pentru că, în perioa­da la care mă refer, puţinii sportivi de mare valoare erau suprasolicitaţi nu numai la C.E. şi C.M., ci şi la regatele Internaţionale sau in competi­ţiile interne. Toate acestea în timp ce — consecinţă firească — tinerii caiacişti şi canoişti „umpleau“ ici-colo un gol sau îşi prelungeau aşteptarea de­butului. Iată de ce la „Cupa Dinamo“ componenţii lotului care se pregătesc pentru sezonul inter­naţional şi pentru „mondialele” de pe pista de la Bagsvaerd, nu au mai concurat decit în maximum două probe. Sunt as­tăzi în loturile de caiac (bă­ieţi şi fete) şi canoe peste 50 de sportivi care ia sau pot atinge valoriie fruntaş hor. De ce atunci, să continuăm uzarea unor campioni doar de dragul de a mări (!?) şansele unui echipaj sau altul . Va trebui să cerem tinerilor, care au acum mult mai mari posibilităţi de afirmare, să nu se bizuie numai pe talentul şi pregătirea lor de astăzi, SA MUNCEASCĂ AŞA CUM AU FACUT-O ŞI O FAC CEI MAI VALOROŞI REPREZENTANŢI AI CAIACULUI ŞI CANDEI, şi astăzi încă, după 10—15 ani de performanţe de prestigiu, adversarii cei mai temuţi ai tuturor participanţilor la cam­pionatele lumii. Mai ales că nici unuia dintre ei nu i se va mai cere, cum i s-a cerut de atitea ori lui Aurel Ver­nescu, de exemplu, să lupte pentru medaliile de aur la K 1—500, K 1—1­000, K2—500, K 2—1000, sau ştafetă.» Marile performanţe pot şi trebuie să fie realizate, în sportul nostru, PRIN CONTRI­BUŢIA ÎNTREGII ECHIPE. Este ceea ce ar însemna pen­tru noi, înainte de toate, un important succes la „mondia­lele” din acest an. Radu HUŢAN Si “­I DE CE NUMAI DOUĂ PROBE? Nr. 917 (6351) H tfflKrv Iff SL mMMm H TM llnIi !_ IMPORTANTE PRECIZĂRI ADUSE REGULAMENTULUI „Cupa Româ­niei“ la cină, competiţie care angrenează an de an tot mai multe echipe, a ajuns în faza finală. Printre măsurile luate pentru buna desfăşurare a ultimelor meciuri se numă­ră şi precizările făcute de co­legiul central de arbitri pe marginea unor paragrafe din regulament. Astfel, articolele și alineatele de mai jos au fost modificate după cum ur­mează : Articolul 9, al. 4 — Dacă un jucător al echipei de la „bătaie“ aflat in teren se ac­cidentează, cu aprobarea arbi­trului principal poate fi înlo­cuit cu o rezervă, care va în­cepe jocul, fie din spaţiul în care s-a produs accidentul, fie din spatele liniilor de ple­care sau întoarcere, după cum se găsea în culoarul de du­cere sau de întoarcere. Articolul 32, pct. 9, al. 6 şi articolul 34, al. X — Dacă mingea bătută este prinsă di­rect de unul dintre jucătorii de la „prindere“, înainte de a atinge pămîntul şi fără să fi trecut linia de fund, sau din­­tr-o pasă, din voie sau rico­­şare, „prinsul la mijloc" este valabil. Dacă In zona de trei­ sfer­turi, mingea este prinsă din­­tr-o pasă, din voie sau ricoşa­­re, de către un coechipier, „prinsul la mijloc" este vala­bil pentru echipa de la „prin­dere“, iar echipei de la „bă­taie“ i se acordă un punct suplimentar. Articolul 32, pct. 15, al. 5 — Jucătorii echipei de la „bă­taie“ se consideră loviţi a­­tunci cînd părăsesc terenul şi mingea se află în joc. Dacă ies cînd mingea nu este în joc (afară din teren) vor fi readuși de arbitrul principal în spațiul­ în care se găseau înainte de a ieși mingea din teren. Modificările intră în vigoa­re cu ocazia finalei de la Mangalia. ETAPA DECISIVĂ Mîine, aproape toate com­petiţiile republicane de hand­bal vor programa ultimele partide, unele dintre ele de­cisive fie în lupta pentru o­­cuparea primelor locuri, fie în apriga dispută ce o pri­lejuieşte evitarea retrogra­dării. Doar campionatul mas­culin de categoria A se va încheia săptămîna viitoare. Cu acest prilej va avea loc la Bucureşti tradiţionala partidă derby, Steaua — Dinamo, al cărei rezultat nu va mai influenţa de această dată cu nimic lupta pentru titlu, Steaua fiind, de pe a­­cum, campioană a ţării. Deci, în celelalte întreceri, campionatul feminin de ca­tegoria A şi campionatele di­viziilor B, mîine are loc ul­tima etapă, hotăritoare în disputa echipelor feminine de cat. A, care programea­ză la Bucureşti un meci im­portant pentru configuraţia părţii superioare a clasa­mentului . Confecţia — Uni­versitatea Timişoara, precum şi alte trei jocuri decisive în lupta pentru evitarea retro­gradării. In categoria B lupta este la fel de pasionantă. In se­ria I a întrecerii rezervată echipelor feminine, Textila Buhuşi învingînd joi pe Po­litehnica Galaţi cu 21—6 (11—4) şi-a asigurat promo­varea în divizia A. Restul competiţiilor îşi vor defini­tiva locul în clasament abia după consumarea acestei e­­tape. Consiliul sindical judeţean Prahova, în colaborare cu CJEFS a organizat joi un turneu fulger de handbal dotat cu „Cupa prieteniei“. Victoria a revenit echipei campioane a ţării Steaua care a învins Universitatea Bucureşti cu 19—15 şi Rafi­năria Teleajen cu 16—11. V.VLASCEANU, A. CRISTEA corespondenţi

Next