Sportul, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 1009-1038)
1970-09-18 / nr. 1026
Pag. a 5-a Pentru sportul românesc, ultima ediţie a Universiadei, cea de la Torino, a constituit ocazia unui bilanţ al activităţii sportului studenţesc autohton, cu verificarea potenţialului său în confruntare directă cu capacităţi similare din alte 57 de ţări ale lumii. Ar trebui să subliniem caracterul parţial al acestei verificări pentru că, la data întrecerilor studenţeşti din capitala Piemontului, interese sportive superioare ca însemnătate reclamau prezenţa în altă parte a unora dintre cei mai buni sportivi universitari. De pildă, scrimerii, voleibaliştii şi poloiştii fruntaşi ai ţării (majoritatea studenţi) se aflau în plină campanie de pregătire a campionatelor mondiale sau europene de la Ankara, Sofia şi Barcelona. Explicaţia aceasta nu vrea să scuze valoarea şi comportarea reprezentativei de la Torino, ci să-i marcheze exact limitele. Printre sportivii români aliniaţi la startul Universiadei se aflau destui protagonişti ai palmareselor naţionale. Chestiunea ce rămîne deschisă priveşte doar modul în care ei şi-au făcut datoria. Botul sportivilor trimişi la Torino a fost destul de voluminos, ceea ce în principiu se justifică. Accesul tot mai masiv al tineretului la instrucţiunea academică, diseminarea tot mai largă a învăţămîntului superior în ţara noastră conduc inevitabil spre o prezenţă majoră a sportului studenţesc în marea arie a sportului naţional. Cu toate acestea, raportîndu-ne la valoarea ridicată a competiţiei, considerăm că sunt îndreptăţite observaţiile ca participarea a 85 de sportivi a fost prea largă, faţă de veleităţile (adesea minore) în raport cu alţi performeri, adversari redutabili. Aprecierea rezultatelor finale realizate pe areneie şi stadioanele Universiadei *70, ca de altfel în orice altă împrejurare, nu poate fi efectuată decât în raport direct cu valoarea intrinsecă a concurenţilor sau a echipelor. Prin urmare, nu este nici oportun, nici util să facem imputări sportivului, dacă el a concurat bine şi a stabilit o performanţă, conformă cu nivelul său de posibilităţi. Nu-i putem reproşa nimic demifondistei Ileana Silai, independent de locul ocupat în clasament, atîta vreme cit ea a acoperit la Torino distanţa de 800 m în 2:02,6 — deci mai bine faţă de 2:02,8 în evoluţia ei anterioară ! Ce-i putem reproşa lui Carol Corbu, care sare la Torino, la triplusalt, doar cu 7 cm mai puţin decît cea mai bună performanţă a sa ? Exemplele de acest fel pot fi înmulţite, dar ele nu le-ar fi folositoare acum. Mult mai semnificativă ni se pare, în acest moment, constatarea comportării cu totul nesatisfăcătoare a trei echipe reprezentative studenţeşti care, în accepţie largă, se confundă cu reprezentativele naţionale. Baschetbalistele care au jucat la Torino fără o concepţie tactică limpede, au confirmat această deficienţă cu recentul loc patru în seria campionatelor europene de la Leeuwerden. Nădăjduim ca măcar voleibalistele, la Sofia, să se dezmintă. Cit despre formaţia masculină de baschet, antrenorul federal ne cere trei ani de răbdare pentru a-i dezvălui adevăratele valenţe, dar nu ne spune de ce rodajul unei asemenea echipe abia în formare trebuie făcut la mari competiţii de prestigiu ! După cum nu trebuie omis faptul că în lotul pentru Universiadă au fost incluse două echipe — volei băieţi şi polo — care dovediseră in competiţii-test un nivel submediocru şi care, în aceste condiţii, au plecat la Torino dinainte învinse. In discuţiile iscate în jurul participării româneşti la Universiada de la Torino — discuţii care ar trebui să se bazeze pe date precise şi nu evazive — s-au evocat pe bună dreptate o seamă de acte de indisciplină care dovedesc un proces de educaţie nesatisfăcător, tocmai în domeniul universitar, acolo unde presupunem că tinerii primesc ultima şlefuire inainte de a intra cu fruntea sus in viaţa matură. Acest aspect, care are contingenţe cu educaţia civică şi cu educaţia patriotică, ar trebui disecat cu mai multă stăruinţă de autorităţile de resort. Este de neînţeles cum tocmai în mediul sportivilor universitari s-au putut petrece acte sancţionate de morala societăţii noastre. Cu atît mai surprinzător , dar şi edificator în privinţa surselor care generează abaterile grave “ ni s-a părut faptul că printre vinovaţi se află chiar şi un pedagog, antrenorul Vladimir Agarici. In general, eludarea legilor de conduită a sportivilor, oricât de aspre şi ascetice ar fi acestea, se reflectă direct în scăderea nivelului performanţelor, ceea ce a fost absolut evident şi la Torino. De aici, reiese clar necesitatea ca în sportul studenţesc să se stăruie asupra educaţiei, să se cultive un climat etic propriu orinduirii socialiste şi, în acelaşi timp, să se sancţioneze prompt şi sever fiecare act de indisciplină. Revenind la aspectul sportiv al prezenţei româneşti la competiţia studenţească de la Torino, se cuvine, ca o consecinţă firească, revederea temeinică, analitică, a situaţiei sportului universitar din ţara noastră. Slăbiciunile sale — care nu mai sunt de conjunctură, ci se perpetuează — ar trebui cercetate. Se impune o analiză aprofundată a structurii actuale a sportului universitar, a principalelor sale probleme : programa de educaţie fizică, baza materială, mijloacele de asigurare a continuităţii practicii sportive în perioada cea mai delicată, aceea a trecerii de la stadiul de şcolar la cel de student. Este, desigur, important să se găsească posibilitatea de a se oferi promoţiilor de absolvenţi de liceu condiţii satisfăcătoare de continuare a pregătirii şi evoluţiei sportive, de perfecţionare a măiestriei. Fiind o chestiune care are repercusiuni pozitive nu numai asupra performanţei stricte, ci, în primul rînd, asupra sănătăţii generaţiilor tinere, preocuparea pentru ameliorarea condiţiilor de practicare a sporturilor, in proporţie de masă şi la nivel de performanţă în rîndurile studenţilor, trebuie intensificată şi permanentizată. L MITROFAN DISCUŢII PE MARGINEA EVOLUŢIEI SPORTIVILOR ROMÂNI LA UNIVERSIADA '70 Baza hipică din Calea Plevnei a găzduit, ieri, primele întreceri din cadrul etapei finale a celui de al 21-lea campionat republican de călărie , dresaj şi obstacole. Deschiderea programului au făcut-o cei 14 concurenţi înscrişi în proba de dresaj, categorie uşoară. In lipsa campionului de anul trecut, Alexandru Bozan, pe care-l vom putea, însă, urmări în probele de obstacole , atenţia tuturor s-a îndreptat spre Adolf Frölich (C.S.M. Sibiu), aspirantul cel mai îndreptăţit la titlul de campion. El a apărut, mai întîi, în faţa juriului, pe calul Artist, cu care a avut o evoluţie bine apreciată de arbitri. A. Frölich a executat cu deosebită precizie pornirea în trap mijlociu, schimbarea mîinii în trap alungit, galopul îngrămădit pe piciorul stîng şi galopul alungit, dovedind, însă, o oarecare nesiguranţă la semivolta de 13 m diametru, la contragalop şi la pornirea la pas mijlociu fără oprire, primind, în final, 323 p. Avînd în vedere că ceilalţi concurenţi au avut o prezenţă ceva mai ştearsă, ei nu au reuşit să acumuleze un punctaj superior, prin care să pericliteze locul I, ocupat la jumătatea disputei de A. Frölich. De aceea, poate — lipsit de emoţii — la a doua sa apariţie, de data aceasta cu Jucu, el s-a prezentat mai bine, impresionînd, îndeosebi, la pornirea în trap mijlociu, la semivolta de 10 m şi 13 m diametru, la contragalop şi la galopul îngrămădit pe stîngul. Punctaj 351 p. O bună evoluţie a avut şi Horst Hirsch (C.S.M. Sibiu) cu calul Rădăuţi. El a primit note mari la trupul mijlociu aşezat şi oprire — 6 paşi — înapoi, dar a greşit la galopul îngrămădit pe stîngul şi la pasul mijlociu, fiind cotat în cele din urmă cu numai 316 p. Deci, Adolf Frölich cu Jucu a cucerit titlul de campion naţional la dresaj, categoria uşoară, ocupînd în acelaşi timp şi locul al doilea cu Artist. Pe locul III s-a clasat Horst Hirsch cu calul Rădăuţi. Este demnă de menţionat performanţa călăreţilor sibieni, ocupanţi ai primelor trei locuri. In continuare s-au prezentat la start călăreţii înscrişi la probele de obstacole. Conform regulamentului, în prima zi s-a desfăşurat proba nr. 1. La categoria semiuşoară cea mai bună comportare a avut-o ANDREI KADAR (C.S. Petrolul) cu Bicaz — Op 50,4 , urmat de Mihai Aruneanu (Gentr. căl. Buc.) cu Arogant — Op 50,7 s şi Vasile Tudor (Steaua) cu Sandor — Op 51,8 s. La „uşoară“ conduce în clasament DAN MIHAILESCU (CR. Petrolul) cu Aprod — Op 66,8 s. Pe locurile următoare se află Ion Popa (Steaua) cu Pipăruş —Op 80,4 s şi Nicolae Burghelea (G.S. Petrolul) cu Jiul — O p 94 9 s. La mijlocie pe primele 3 locuri : EUGEN IONESCU (Dinamo) cu Gama — 4 p 73.7 s si cu Greer — 5 p 76.8 si Alexandru Bozan (C.S.M. Sibiu) cu Electric — 4 p 79.6 s. Emanuel FANTANEANU M. Aruneanu, intr-o frumoasă săritură peste obstacol Foto: THEO MACARSGHI PRIMUL CAMPION LA DRESAJ: ADOLF FRÖLICH (C. S. M. SIBIU) ■wnrCTCTTBi NAŢIONALELE, ÎNAINTEA ULTIMEI REGATE MAMAIA, 17 (prin telefon, de la corespondentul nostru). Finalele campionatelor naţionale de iahting au continuat cu desfăşurarea regatelor V şi VI. La trei clase, aceste noi întreceri (disputate pe un vînt destul de slab, de forţa 2) au dat cîştig de cauză liderilor din clasamentele generale, doar clasa finn prezentînd ineditul altor nume de cîştigători ai regatelor şi anume: Gh. Nicolcioiu, respectiv C. Ivanovici. Dar, iată cum arată clasamentele generale, în zona lor superioară, înaintea ultimei regate : F. D. („Olandezul zburător“) 1. C. Bărbulescu ‘ FI. Panaitescu (C.N.U.) 0 p, 2. I Apostol + D. Nicolescu (Electrica Constanța) 33,8 p, 3. M. Carp I. Boldişor (C.N.U.) 37,7 p ; STAR : 1. M. Dumitriu - N. Iliescu (C.N.U.) 0 p, 2. D. Onofrei -fr N. Nistor (Electrica Buc.) 33,8 p, 3. P. Manu + Gh. Mitran (Electrica Buc.) 38,0 p; SNIPE: 1. D. Popovici -I B. Mărăcine (Electrica Buc.) 0 p, 2. M. Năvodaru Str I. Ancuţa (Electrica Buc.) 28 p, 3. M. Anastasescu + T. Doctor (C.N.U.) 54,1 p; FMNN : 1. N. Opreanu (C.N.U.) 8,7 p, 2. C. Ivanovici (C.N.U.) 29,7 p, 3. Gh. Nicoloioiu (Electrica Constanţa) 44,1 p. De remarcat că, deşi urmează să se dispute încă o regută, toate ocupantele locului I sunt virtuale campioane naţionale pe anul 1970. --------- - CI. ENACHE — ISPOTt Ül I - Moto - îl Campionatul republican de viteză pe circuit se află în plină desfăşurare. Astfel, motocicliştii angrenaţi In cursa pentru invidiatele titluri vor lua startul in cea de a II-a etapă a competiţiei, programată a se desfăşura duminică, pe un traseu ales în centrul oraşului Ploieşti. ALPINISMI O DECADĂ PLINĂ DE EVENIMENTE Alpiniştii continuă să activeze, înfruntînd cei mai mari pereţi din Bucegi, Cheile Bicazului etc. O decadă care a cuprins ultimele zile ale lunii august şi prima săptămină a lui septembrie, în care au fost escaladate zeci de trasee dificile din Bucegi (peretele Văii Albe şi peretele Gălbenelelor), a readus alpinismul nostru in actualitate. S-au desfăşurat în acest timp: a 3-a ediţie a întâlnirii internaţionale de alpinism, care se doreşte tradiţională ; a doua etapă de vară a campionatului republican pentru seniori şi primele etape de vară ale campionatelor republicane pentru echipe de tineret şi feminine. O decadă care a reunit alpinişti din Cehoslovacia, Polonia şi Italia, alături de cei mai buni alpinişti români, precum şi tineretul acestui sport într-o manifestaţie care poate fi numită fără rezerve o sărbătoare a alpinismului. Punctul ei culminant l-a constituit ziua în care echipele a 9 cluburi şi asociaţii au efectuat escalade în cadrul campionatului republican pentru seniori. Au fost alese traseele de mare dificultate din peretele Văii Albe, începind cu „Pintenul Văii Albe" şi culminînd cu Fisura albastră, traseul direct. In acelaşi timp, 4 echipe de fete şi 12 echipe de tineret au efectuat escalade în cadrul campionatelor lor. De remarcat că două echipe de tineret (I.P.G.G. şi A.S. Griviţa Roşie), ambele din Bucureşti, au escaladat Fisura suspendată, traseu de gradul 5 A, iar două echipe de fete (ambele de la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie) au urcat creasta Coştila-Gălbenele (gr. 3 A). Alpiniştii cehoslovaci au escaladat Fisura Albastră, traseul direct, care le-a făcut o impresie deosebită, considerîndu-l un traseu de o dificultate egală cu a celor mai renumite trasee de căţărare din Alpi. Și-au Încheiat activitatea practică și alpiniștii polonezi, care au preferat peretele Gălbenelelor, în care au escaladat traseul Marii surplombe. Gh. E. C. S. M. CLUJ EVIDENŢIAT ÎN CEHOSLOVACIA La Invitaţia clubului sportiv Jednota, din Trencin (Cehoslovacia), cicliştii Clubului sportiv muncitoresc Cluj au participat de curînd, la o serie de întreceri organizate în această localitate, comportîndu-se meritoriu. Prima zi de concurs a prevăzut o cursă cu adiţiune de puncte pe un circuit de 1 km, care a trebuit să fie parcurs de 20 de ori (cu sprint la stare), întrecerea a fost foarte disputată, majoritatea celor 100 de concurenţi fiind de forţe apropiate. Cicliştii clujeni s-au numărat printre animatori, terminând pe locuri fruntaşe. Astfel, Eugen Imbuzan s-a clasat pe locul m, iar Iosif Biro pe V. Ceilalţi trei s-au situat astfel In clasament: I. Nagy — X, Şt. Nagy — xvn şi Andrei Kertesz — xvn. Au urmat o cursă de 100 km cu plecare In bloc şi un contratimp, de 10 km, desfăşurate pa un traseu dificil, din cauza numărului mare al virajelor şi unui urcuş care începe edilar din start. Dintre clujeni i-au evidenţiat din nou Imbuzan (loc. IV, respectiv III) şi Biro (V, VI). In urma acestor rezultate, EUGEN IMBUZAN l-a situat pe locul III in clasamentul general, lăsînd în urmă aproape 60 de concurenţi. Campionatul municipiului Bucureşti destinat pistarzilor a continuat ieri, pe velodromul Dinamo, cu proba de 4000 m urmărire pe echipe — seniori, la care au participat cvartetele cluburilor Dinamo, Steaua, Voinţa şi — ca invitat — Metalul Plopeni. Seriile preliminare au dat cîştig de cauză (prin timpii cei mai buni realizaţi) cicliştilor fie la Dinamo şi Steaua. In finală, locul I a fost ocupat de formaţia dinamovistă (V. Teodor, M. Ioniţă, M. Hrisoveni, I. Constantin) care a fost cronometrată cu 4:49,1. Pe locul secund, Steaua (C. Gonţea, M. Virgil, P. Dolofan, Th. Paterity). Urmează 3. Voinţa (C. Popescu, P. şi T. Drăgan, V. Răţoi), Metalul Plopeni (I. Ardeleanu, M. Rîndaşu, Fr. Gera, Gh. Tomescu) — care va participa şi la finala pe ţară, în completare s-a desfăşurat o cursă cu adiţiune de puncte, la seniori + junori mari (51 de ture, cu sprint la trei ture). A învins N. Gavrilă (Steaua). Sîmbătă, tot pe velodromul Dinamo, este programată cursa cu adiţiune de puncte seniori din cadrul campionatului Capitalei şi prima probă a finalelor campionatului naţional ediţia 1970: viteză, juniori mari. Urmărire pe echipe DINAMO — CAMPIOANĂ A CAPITALEI RUTIERII DINAMOVIŞTI LA PLSEN O reprezentativă de ciclism a clubului Dinamo Bucureşti, din care fac parte rutierii C. Ciocan, N. Ciumeti, V. Selejan, Al. Sofronie, St. Szekely, Ion Cosma şi antrenorul St. Lemîndroiu, s-a deplasat la Plsen. Cei şase ciclişti vor lua startul într-o cursă pe etape, de trei zile, care se încadrează în programul de pregătire pentru Turul Bulgariei. ^ pATiNAJII VIRTUOZII PE ROTILE Timp de două zile, platforma de beton din faţa complexului sportiv din Cluj a cunoscut o neobişnuită animaţie. 150 de băieţi şi fete, din 9 centre ale ţării, s-au reunit aici pentru a-şi disputa finalele concursului republican de patinaj pe rotile, aflat la a doua ediţie. Distribuiţi în şase grupe de vîrste şi pe cele două categorii de patine — de tip „căruţă“ şi pe roţi cu un singur rînd — concurenţii au oferit, pe lîngă dovezile unei bune pregătiri (s-au stabilit 14 recorduri), adevărate probe de virtuozitate. In mod deosebit s-au remarcat Carmen Dragoman (A.S.M. Sibiu), Petre Ghibu (Constructorul Bucureşti), Magit Nagy (Olimpia Cluj), Ladislau Keres (Mureşul Tg. Mureş), Rodica Paşcan (Mureşul Tg. Mureş), Gabriel Gheorghiu (Dunărea Galaţi), ■ Zoltán Sándor (Dinamo Braşov), Ion Mihalcea (Dunărea Galaţi), Atila Varga (Dinamo Braşov), Niculae Terzeanoviciu (Constructorul Bucureşti) şi alţi sportivi, realmente de perspectivă. Concursul republican şi-a dovedit din nou viabilitatea. Şi încă ceva : la Cluj au fost prezenţi şi reprezentanţii unor centre noi ca Timişoara, Galaţi, Cîmpia Turzii etc. In schimb, de la start au lipsit concurenţi din cunoscutele secţii Dinamo Bucureşti, Şc. sp. Bucureşti şi Agronomia Cluj (seniori). Păcat! In încheiere, menţionăm numele activistului voluntar Vasile Boldiş (Olimpia Cluj), care şi-a adus un deosebit aport la reuşita întrecerilor, atît în calitate de antrenor, cît şi ca membru în comisia de organizare. Talentatul alergător Petre Ghibu — în plin efort i Nr.1026(6^60) TENIS - ul. Campionatul divizionar pe echipe O FORMULĂ-PALIATIV Actualul campionat republican de tenis pe echipe a intrat în a doua jumătate a desfășurării sale. S-a încheiat turul, iar din retur au mai rămas de disputat trei etape. Aceasta impune o privire retrospectivă asupra întrecerii în sine, pe de o parte, şi asupra situaţiei fiecărei echipe angajate în lupta pentru titlul de campioană, pe de altă parte. Modalitatea — ca fiind considerată cea mai bună de către F.R.T. — a disputării pe echipe mixte a campionatului, şi-a dovedit încă o dată inconsistenţa şi caracterul de improvizaţie. Să argumentăm. Echipele care formează cele două serii au intrat în competiţie în primăvară şi, deşi au de susţinut în total 10 etape (seria I) şi numai 7 etape (seria a II-a), încheierea bilanţului nu se întrezăreşte, încă. Aproape fiecare echipă mai are întîlniri restante din tur, fie datorită faptului că nu şi le-au disputat de loc (Dinamo—Steaua, Steaua—Politehnica Cluj), fie ca urmare a întreruperii înainte de a se fi consumat cele 24 de partide ale unui meci (de exemplu C.S.U. Construcţii—Progresul întrerupt la 14—9 în etapa a treia; Steaua—Steagul roşu 17—6 în aceeaşi etapă; Progresul — Steagul roşu 12—10 etapa a patra; Progresul — Dinamo 10—9 etapa a cincea etc.). Iată, deci, că practic nici turul nu poate fi considerat încheiat. Şi datorită acestei stări de lucruri nu se poate întocmi un clasament la zi.„ Aşa cum s-a mai scris în ziarul nostru (ultima oară în noiembrie trecut), în actuala formulă toate aceste deficienţe sunt de neînlăturat. In fiecare echipă (mai ales în cele din prima serie) activează jucători angrenaţi şi în întreceri internaţionale. Or, tocmai aceşti tenismani sunt aceia în care căpitanii echipelor respective investesc cele mai mari speranţe în obţinerea unui punctaj care să ducă formaţia la victorie. Dacă unul sau mai mulţi dintre ei lipsesc, meciul se întrerupe sau se amînă... Deci, revizuirea actualei formule de disputare a campionatului — formulă care este de fapt un paliativ — se impune fără întîrziere. Este necesară, printre altele, instituirea unui campionat al seniorilor și, separat, un altul al juniorilor. Dar problema cea mai importantă rămîne concentrarea pe o durată mai scurtă, și intr-o singură localitate, a campionatului. Ion GAVRILESCU TABELA ELECTRONICĂ ÎNREGISTREAZĂ... NEGLIJENȚA Sunt mai mult de două luni de cind C.N.E.F.S.-ul — la solicitarea F R.T. — a procurat o tabela electronică necesară înregistrării scorurilor in intilnirile de tenis. Conform unei înțelegeri, tabela fabricată de firma maghiară Electroimpex urma să fie montată la terenul central din parcul Progresul, locul desfăşurării Intilnirilor din cadrul „Cupei Davis“ şi a majorităţii meciurilor Internaţionale. Conducerea clubului din str. dr. Staicovici s-a angajat In consecinţă, să întreprindă toate măsurile pentru instalarea aparaturii. Adică ar fi urmat să se ocupe de turnarea fundaţiei şi fie confecţionarea unui postament metalic. Nefăcind nimic din toate acestea, tabela nu poate fi utilizată, ea fiind şi astăzi depozitată , nedespachetată dintr-una am magaziile I.E.A.R.S. Peste citeva zile se vor desfăşura campionatele naţionale de tenis iar după alte citeva, campionatele internaţionale ale României. Nu ar fi fost utili — pentru competiţii de asemenea anvergură — existenţa unui scorer electronic ? Răspunsul nu poate fi decit afirmativ. Dar, deocamdată, Electroimpexul înregistrează numai... neglijenţa beneficiarului. La cescor se va ridica aceasta ? Iată întrebarea lacare se aşteaptă răspuns. Şi încă ceva : nominal, cine se face vinovat de o asemenea neglijenţă ? I. G. Sapporo şi München — obiective de mare actualitate CEL PUŢIN TREI GllASTE DIN JUDEţUL BACĂU LA MÜNCHEN! Se ştie că Bacăul n-a participat la campania de pregătire a J. O. din Mexic. Nu există aci o tradiţie în activitatea sportivă de performanţă şi — de ce să n-o spunem — acum vreo 10 ani acest oraş nu reprezenta mai nimic pe harta sportivă a ţării. Trei echipe divizionare (fotbal în categoria B, handbal şi volei) se zbăteau în mediocritate, cu teama de retrogradare. Iată de ce era prematur, după Tokio, să se forţeze deschiderea porţilor loturilor olimpice. Azi, însă, situaţia este alta. Dezvoltîndu-şi neîncetat baza materială, beneficiind de aportul unor cadre judeţene de tehnicieni tot mai calificate, Bacăul a început să bată la uşa consacrării. Dînd fotbalului ceea ce i se cuvine, iubitorii sportului din acest judeţ urmăresc cu tot mai mare atenţie şi evoluţia gimnasticii, sport relativ nou pe aici, dar care şi-a făcut prieteni statornici. Explicaţia ? Rezultatele excelente obţinute de tinerele gimnaste din Oraşul Gh. Gheorghiu-Dej în concursuri interne şi internaţionale. #Ne străduim, ne-a spus tov. Mihai Grigoraş, preşedintele C.J.E.F.S., să fim realişti. Ştim că, deocamdată, în alte ramuri sportive nu putem să luptăm cu sorţi de izbîndă pentru a ne trimite tinerii în loturile olimpice. Dar cu gimnastica, situaţia este alta.„“ „In toamna trecută, Biroul Comitetului judeţean de partid a analizat activitatea sportivă, prilej cu care — ne spunea tovarăşul VICTOR ENAŞOAIE, secretar al Comitetului judeţean al P.C.R. — am căutat să găsim căile cele mai bune de dezvoltare a sportului de performanţă. Dorim să ne afirmăm în confruntarea cu sportivii din alte judeţe, unde sportul are o tradiţie mai veche. Să ne facem mai bine simţită prezenţa în competiţiile internaţionale. Cred că gimnastica feminină din judeţul nostru ne va aduce reale satisfacţii, deoarece baza materială de care dispunem în Oraşul Gh. Gheorghiu-Dej, talentul sportivelor şi competenţa antrenorilor sunt realităţi la care abia visam in anii trecuţi“. Bacăului i s-a rezervat pentru prima oară un loc în angrenajul pregătirilor ce se fac în vederea J. O. din 1972. Iar acum, toate eforturile antrenorilor şi tehnicienilor sportivi din judeţ sunt canalizate în direcţia pregătirii optime a gimnastelor din oraşul Gh. Gheorghiu-Dej care (susţin ei, şi nu numai ei) au mari şanse de a participa la Olimpiadă. ★ Ne-am dus, aşadar, în „cetatea chimiei româneşti“, în căutarea sportivelor vizate să reprezinte gimnastica noastră la J. O. Nu ne-a fost greu să le găsim, întrucît noua şi moderna sală de antrenament gata cunoscută chiar fi de copii. La ora 8, nu credeam că vom găsi deschisă uşa sălii, dar aveam să constatăm că ne înșelam. La început cam zgîrcit la vorbă, antrenorul Mircea Bibire ne-a vorbit apoi cu căldură despre ceea ce reprezintă Oraşul Gh. Gheorghiu-Dej pentru gimnastica românească. In primul rînd, despre «liceul de gimnastică“, înfiinţat acum un an, unde pe lîngă gimnastica propriu-zisă, elevele învaţă ca la oricare alt liceu. Apoi, despre sală, explicaţiile nu mai sunt necesare, deoarece ceea ce am văzut la faţa locului întrece orice aşteptări, sala putînd fi comparată — din punct de vedere al construcţiei şi al dotării — cu realizările similare din Europa. Urmărim la lucru o parte din cele 180 de gimnaste care se pregătesc, zilnic, pe imensul covor din pluş verde. Anca Grigoraş — 13 ani, Petruţa Paciurcă —13, Ileana Coman — 13, Gabriela Truşcă — 13, Ofelia Porumb — 14, Doina Bălăceanu — 15, Felicia Dornea — 15, Mariana Mocanu — 16, Georgeta Dosiacovschi — 17 sînt numai cîteva dintre gimnastele care au devenit cunoscute în confruntările interne şi Internaţionale. Privirile competente ale antrenoarei federale Maria Simionescu şi ale celorlalţi 11 antrenori urmăresc ceas de ceas evoluţia micuţelor sportive de performanţă. Felicia Bejan (12 ani) nu face parte din primul eşalon, dar este campioană absolută la copii, iar Silvia Cobzac (13 ani) — locul secund la categoria a doua a campionatelor republicane şcolare, iată alte talente (şi ca ele sunt multe altele) pe care antrenorii se străduiesc să le şlefuiască. Se apreciază că 80 de gimnaste (din cele 180) au mare valoare. Cifra, extrem de mare, impietează însă procesul de antrenament, sala fiind supraîncărcată uneori. Pe de altă parte, deşi la prima vedere numărul antrenorilor pare suficient, totuşi valoarea gimnastelor şi numărul lor depăşesc posibilităţile de pregătire actuale. Lipseşte, deocamdată, din sală un maestru de balet, se simte şi lipsa unui pianist specializat în gimnastică, a unui laborator cine-foto, care să ajute, prin filme de studiu, la depistarea unor greşeli de execuţie. Antrenorii susţin — şi se pare că au dreptate — că faţă de forţele existente în sală, numărul concursurilor internaţionale este mic, mai cu seamă pentru garniturile a doua, a treia şi a patra. Dar, ambiţia de a merge la J. O. este nealterată, fapt care l-a făcut pe antrenorul Bibire să aprecieze 1 ,12—14 gimnaste din lotul olimpic vor proveni din oraşul nostru, iar dintre acestea, cel puţin trei — Felicia Cornea, Mariana Mocanu şi Anca Grigoraş — vor concura la München“ ! Romeo CALARASANU SPECIALIŞTI ROMÂNI VIZITEAZĂ U. R. S.S. Azi pleacă în U.R.S.S. pentru schimb de experienţă în probleme de dirijare şi rezolvare concretă a asistenţei ştiinţifice în pregătirea sportivilor de performanţă, precum şi în valorificarea concretă a rezultatelor ştiinţifice din domeniul sportului, o delegaţie de specialişti români, formată din : doctor în ştiinţe pedagogice NICU ALEXE, cercetător DEDU MATEI, metodist DRAGOŞ HADIRCA şi ing. OVIDIU CIOBOTARU.