Sportul, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 1009-1038)

1970-09-18 / nr. 1026

Pag. a 5-a P­entru sportul româ­nesc, ultima ediţie a Universiadei, cea de la Torino, a consti­tuit ocazia unui bi­lanţ al activităţii sportului studenţesc autoh­ton, cu verificarea potenţia­lului său în confruntare di­rectă cu capacităţi similare din alte 57 de ţări ale lumii. Ar trebui să subliniem ca­racterul parţial al acestei ve­rificări pentru că, la data în­trecerilor studenţeşti din ca­pitala Piemontului, interese sportive superioare ca însem­nătate reclamau prezenţa în altă parte a unora dintre cei mai buni sportivi universi­tari. De pildă, scrimerii, vo­leibaliştii şi poloiştii fruntaşi ai ţării (majoritatea studenţi) se aflau în plină campanie de pregătire a campionate­lor mondiale sau europene de la Ankara, Sofia şi Barce­lona. Explicaţia aceasta nu vrea să scuze valoarea şi compor­tarea reprezentativei de la Torino, ci să-i marcheze exact limitele. Printre sportivii ro­mâni aliniaţi la startul Uni­versiadei se aflau destui pro­tagonişti ai palmareselor na­ţionale. Chestiunea ce rămîne deschisă priveşte doar modul în care ei şi-au făcut datoria. Botul sportivilor trimişi la Torino a fost destul de volu­minos, ceea ce în principiu se justifică. Accesul tot mai masiv al tineretului la in­strucţiunea academică, dise­minarea tot mai largă a în­­văţămîntului superior în ţara noastră conduc inevitabil spre o prezenţă majoră a sportu­lui studenţesc în marea arie a sportului naţional. Cu toate acestea, raportîndu-ne la va­loarea ridicată a competiţiei, considerăm că sunt îndreptă­ţite observaţiile ca participa­rea a 85 de sportivi a fost prea largă, faţă de veleităţi­le (adesea minore) în raport cu alţi performeri, adversari redutabili. Aprecierea rezultatelor fi­nale realizate pe areneie şi stadioanele Universiadei *70, ca de altfel în orice altă îm­prejurare, nu poate fi efec­tuată decât în raport direct cu valoarea intrinsecă a con­curenţilor sau a echipelor. Prin urmare, nu este nici oportun, nici util să facem imputări sportivului, dacă el a concurat bine şi a stabilit o performanţă, conformă cu nivelul său de posibilităţi. Nu-i putem reproşa nimic demifondistei Ileana Silai, independent de locul ocupat în clasament, atîta vreme cit ea a acoperit la Torino dis­tanţa de 800 m în 2:02,6 — deci mai bine faţă de 2:02,8 în evoluţia ei anterioară ! Ce-i putem reproşa lui Carol Corbu, care sare la Torino, la triplusalt, doar cu 7 cm mai puţin decît cea mai bună performanţă a sa ? Exemple­le de acest fel pot fi înmul­ţite, dar ele nu le-ar fi fo­lositoare acum. Mult mai semnificativă ni se pare, în acest moment, constatarea comportării cu totul nesatisfăcătoare a trei echipe reprezentative studen­ţeşti care, în accepţie largă, se confundă cu reprezentati­vele naţionale. Baschetbalis­tele care au jucat la Torino fără o concepţie tactică lim­pede, au confirmat această deficienţă cu recentul loc pa­tru în seria campionatelor europene de la Leeuwerden. Nădăjduim ca măcar volei­balistele, la Sofia, să se dez­mintă. Cit despre formaţia masculină de baschet, antre­norul federal ne cere trei ani de răbdare pentru a-i dez­vălui adevăratele valenţe, dar nu ne spune de ce rodajul unei asemenea echipe abia în formare trebuie făcut la mari competiţii de prestigiu ! După cum nu trebuie omis faptul că în lotul pentru Uni­versiadă au fost incluse două echipe — volei băieţi şi polo — care dovediseră in compe­­tiţii-test un nivel subme­diocru şi care, în aceste con­diţii, au plecat la Torino dinainte învinse. In discuţiile iscate în jurul participării româneşti la Uni­versiada de la Torino — dis­cuţii care ar trebui să se bazeze pe date precise şi nu evazive — s-au evocat pe bună dreptate o seamă de acte de indisciplină care do­vedesc un proces de educaţie nesatisfăcător, tocmai în do­meniul universitar, acolo unde presupunem că tinerii pri­mesc ultima şlefuire inainte de a intra cu fruntea sus in viaţa matură. Acest aspect, care are contingenţe cu edu­­caţia civică şi cu educaţia patriotică, ar trebui disecat cu mai multă stăruinţă de autorităţile de resort. Este de neînţeles cum toc­mai în mediul sportivilor universitari s-au putut petre­ce acte sancţionate de mora­la societăţii noastre. Cu atît mai surprinzător , dar şi edificator în privinţa surse­lor care generează abaterile grave “ ni s-a părut faptul că printre vinovaţi se află chiar şi un pedagog, antreno­rul Vladimir Agarici. In ge­neral, eludarea legilor de conduită a sportivilor, oricât de aspre şi ascetice ar fi a­­cestea, se reflectă direct în scăderea nivelului performan­ţelor, ceea ce a fost absolut evident şi la Torino. De aici, reiese clar necesitatea ca în sportul studenţesc să se stă­ruie asupra educaţiei, să se cultive un climat etic propriu orinduirii socialiste şi, în a­­celaşi timp, să se sancţioneze prompt şi sever fiecare act de indisciplină. Revenind la aspectul spor­tiv al prezenţei româneşti la competiţia studenţească de la Torino, se cuvine, ca o con­secinţă firească, revederea temeinică, analitică, a situa­ţiei sportului universitar din ţara noastră. Slăbiciunile sale — care nu mai sunt de con­junctură, ci se perpetuează — ar trebui cercetate. Se impune o analiză apro­fundată a structurii actuale a sportului universitar, a principalelor sale probleme : programa de educaţie fizică, baza materială, mijloacele de asigurare a continuităţii prac­ticii sportive în perioada cea mai delicată, aceea a trecerii de la stadiul de şcolar la cel de student. Este, desigur, im­portant să se găsească posi­bilitatea de a se oferi promo­ţiilor de absolvenţi de liceu condiţii satisfăcătoare de con­tinuare a pregătirii şi evolu­ţiei sportive, de perfecţionare a măiestriei. Fiind o chestiu­ne care are repercusiuni po­zitive nu numai asupra per­formanţei stricte, ci, în pri­mul rînd, asupra sănătăţii generaţiilor tinere, preocupa­rea pentru ameliorarea con­diţiilor de practicare a spor­turilor, in proporţie de masă şi la nivel de performanţă în rîndurile studenţilor, tre­buie intensificată şi perma­nentizată. L MITROFAN DISCUŢII PE MARGINEA EVOLUŢIEI SPORTIVILOR ROMÂNI LA UNIVERSIADA '70 Baza hipică din Calea Plev­­nei a găzduit, ieri, primele întreceri din cadrul etapei finale a celui de al 21-lea campionat republican de că­lărie , dresaj şi obstacole. Deschiderea programului au făcut-o cei 14 concurenţi înscrişi în proba de dresaj, categorie uşoară. In lipsa campionului de anul trecut, Alexandru Bozan, pe ca­re-l vom putea, însă, urmări în probele de obstacole , a­­tenţia tuturor s-a îndreptat spre Adolf Frölich (C.S.M. Sibiu), aspirantul cel mai în­dreptăţit la titlul de campion. El a apărut, mai întîi, în faţa juriului, pe calul Artist, cu care a avut o evoluţie bine apreciată de arbitri. A. Frö­lich a executat cu deosebită precizie pornirea în trap mij­lociu, schimbarea mîinii în trap alungit, galopul îngră­mădit pe piciorul stîng şi ga­lopul alungit, dovedind, însă, o oarecare nesiguranţă la se­­mivolta de 13 m diametru, la contragalop şi la pornirea la pas mijlociu fără oprire, primind, în final, 323 p. A­­vînd în vedere că ceilalţi concurenţi au avut o prezen­ţă ceva mai ştearsă, ei nu au reuşit să acumuleze un punctaj superior, prin care să pericliteze locul I, ocupat la jumătatea disputei de A. Frölich. De aceea, poate — lipsit de emoţii — la a doua sa apariţie, de data aceasta cu Jucu, el s-a prezentat mai bine, impresionînd, îndeosebi, la pornirea în trap mijlociu, la semivolta de 10 m şi 13 m diametru, la contragalop şi la galopul îngrămădit pe stîngul. Punctaj­­ 351 p. O bună evoluţie a avut şi Horst Hirsch (C.S.M. Sibiu) cu calul Rădăuţi. El a primit note mari la trupul mijlociu aşezat şi oprire — 6 paşi — înapoi, dar a greşit la ga­lopul îngrămădit pe stîngul şi la pasul mijlociu, fiind cotat în cele din urmă cu numai 316 p. Deci, Adolf Frölich cu Jucu a cucerit titlul de campion naţional la dresaj, categoria uşoară, ocupînd în acelaşi timp şi locul al doilea cu Artist. Pe locul III s-a clasat Horst Hirsch cu calul Rădă­uţi. Este demnă de menţio­nat performanţa călăreţilor sibieni, ocupanţi ai primelor trei locuri. In continuare s-au prezentat la start călăreţii înscrişi la probele de obstacole. Conform regulamentului, în prima zi s-a desfăşurat proba nr. 1. La categoria semiuşoară cea mai bună comportare a avut-o ANDREI KADAR (C.S. Pe­trolul) cu Bicaz — Op 50,4 , urmat de Mihai Aruneanu (Gentr. căl. Buc.) cu Arogant — Op 50,7 s şi Vasile Tudor (Steaua) cu Sandor — Op 51,8 s. La „uşoară“ conduce în clasament DAN MIHAI­­LESCU (CR. Petrolul) cu Aprod — Op 66,8 s. Pe locu­rile următoare se află Ion Popa (Steaua) cu Pipăruş —O­p 80,4 s şi Nicolae Burghelea (G.S. Petrolul) cu Jiul — O p 94 9 s. La mijlocie pe primele 3 locuri : EUGEN IONESCU (Dinamo) cu Gama — 4 p 73.7 s si cu Greer — 5 p 76.8 si Alexandru Bozan (C.S.M. Sibiu) cu Electric — 4 p 79.6 s. Emanuel FANTANEANU M. Aruneanu, intr-o frumoasă săritură peste obstacol Foto: THEO MACARSGHI PRIMUL CAMPION LA DRESAJ: ADOLF FRÖLICH (C. S. M. SIBIU) ■wnrCTCTTBi NAŢIONALELE, ÎNAINTEA ULTIMEI REGATE MAMAIA, 17 (prin telefon, de la corespondentul nostru). Finalele campionatelor naţio­nale de iahting au conti­nuat cu desfăşurarea rega­telor V şi VI. La trei clase, aceste noi întreceri (disputate pe un vînt destul de slab, de forţa 2) au dat cîştig de cau­ză liderilor din clasamentele generale, doar clasa finn pre­­zentînd ineditul altor nume de cîştigători ai regatelor şi anume: Gh. Nicolcioiu, res­pectiv C. Ivanovici. Dar, iată cum arată clasamentele gene­rale, în zona lor superioară, înaintea ultimei regate : F. D. („Olandezul zburător“) 1. C. Bărbulescu ‘­ FI. Panaitescu (C.N.U.) 0 p, 2. I Apostol + D. Nicolescu (Electrica Cons­tanța) 33,8 p, 3. M. Carp I. Boldişor (C.N.U.) 37,7 p ; STAR : 1. M. Dumitriu -­ N. Iliescu (C.N.U.) 0 p, 2. D. Onofrei -fr N. Nistor (Electri­ca Buc.) 33,8 p, 3. P. Manu + Gh. Mitran (Electrica Buc.) 38,0 p; SNIPE: 1. D. Popovici -I­ B. Mărăcine (Electrica Buc.) 0 p, 2. M. Năvodaru Str I. An­­cuţa (Electrica Buc.) 28 p, 3. M. Anastasescu + T. Doctor (C.N.U.) 54,1 p; FMNN : 1. N. Opreanu (C.N.U.) 8,7 p, 2. C. Ivanovici (C.N.U.) 29,7 p, 3. Gh. Nicoloioiu (Electrica Constanţa) 44,1 p. De remar­cat că, deşi urmează să se dispute încă o regută, toate ocupantele locului I sunt vir­tuale campioane naţionale pe anul 1970. --------- - CI. ENACHE —­ ­ISPOTt Ül I - M­o­to - îl Campionatul republican de vi­teză pe circuit se află în plină desfăşurare. Astfel, motocicliştii angrenaţi In cursa pentru invi­diatele titluri vor lua startul in cea de a II-a etapă a competiţiei, programată a se desfăşura dumi­nică, pe un traseu ales în cen­trul oraşului Ploieşti. ­ ALPINISM­­­I O DECADĂ PLINĂ DE EVENIMENTE Alpiniştii continuă să acti­veze, înfruntînd cei mai mari pereţi din Bucegi, Cheile Bi­­cazului etc. O decadă care a cuprins ultimele zile ale lunii august şi prima săptămină a lui septembrie, în care au fost escaladate zeci de trasee difi­cile din Bucegi (peretele Văii Albe şi peretele Gălbenelelor), a readus alpinismul nostru in actualitate. S-au desfăşurat în acest timp: a 3-a ediţie a întâlnirii internaţionale de alpinism, care se doreşte tradiţională ; a doua etapă de vară a campio­natului republican pentru se­niori şi primele etape de vară ale campionatelor republicane pentru echipe de tineret şi feminine. O decadă care a re­unit alpinişti din Cehoslova­cia, Polonia şi Italia, alături de cei mai buni alpinişti români, precum şi tineretul acestui sport într-o manifestaţie care poate fi numită fără rezerve o sărbătoare a alpinismului. Punctul ei culminant l-a con­stituit ziua în care echipele a 9 cluburi şi asociaţii au efec­tuat escalade în cadrul cam­pionatului republican pentru seniori. Au fost alese traseele de mare dificultate din pere­tele Văii Albe, începind cu „Pintenul Văii Albe" şi cul­­minînd cu Fisura albastră, traseul direct. In acelaşi timp, 4 echipe de fete şi 12 echipe de tineret au efectuat escalade în cadrul campionatelor lor. De remar­cat că două echipe de tineret (I.P.G.G. şi A.S. Griviţa Ro­şie), ambele din Bucureşti, au escaladat Fisura suspendată, traseu de gradul 5 A, iar două echipe de fete (ambele de la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie)­­ au urcat creasta Coştila-Gălbenele (gr. 3 A). Alpiniştii cehoslovaci au es­caladat Fisura Albastră, tra­seul direct, care le-a făcut o impresie deosebită, conside­­rîndu-l un traseu de o difi­cultate egală cu a celor mai renumite trasee de căţărare din Alpi. Și-au Încheiat activitatea practică și alpiniștii polonezi, care au preferat peretele Gălbenelelor, în care au esca­ladat traseul Marii surplombe. Gh. E. C. S. M. CLUJ EVIDENŢIAT ÎN CEHOSLOVACIA La Invitaţia clubului sportiv Jednota, din Trencin (Cehoslo­vacia), cicliştii Clubului sportiv muncitoresc Cluj au participat de curînd, la o serie de între­ceri organizate în această lo­calitate, comportîndu-se meri­toriu. Prima zi de concurs a prevăzut o cursă cu adiţiune de puncte pe un circuit de 1 km, care a trebuit să fie parcurs de 20 de ori (cu sprint la s­tare), întrecerea a fost foarte disputa­tă, majoritatea celor 100 de con­curenţi fiind de forţe apropia­te. Cicliştii clujeni s-au numărat printre animatori, terminând pe locuri fruntaşe. Astfel, Eugen Imbuzan s-a clasat pe locul m, iar Iosif Biro pe V. Ceilalţi trei s-au situat astfel In clasa­ment: I. Nagy — X, Şt. Nagy — xvn şi Andrei Kertesz — xvn. Au urmat o cursă de 100 km cu plecare In bloc şi un contratimp, de 10 km, des­făşurate pa un traseu dificil, din cauza numărului mare al virajelor şi unui urcuş care în­cepe edilar din start. Dintre clujeni i-au evidenţiat din nou Imbuzan (loc. IV, respectiv III) şi Biro (V, VI). In urma aces­tor rezultate, EUGEN IMBUZAN l-a situat pe locul III in clasa­mentul general, lăsînd în ur­mă aproape 60 de concurenţi. Campionatul municipiului Bucureşti destinat pistarzilor a continuat ieri, pe velodro­mul Dinamo, cu proba de 4000 m urmărire pe echipe — seniori, la care au partici­pat cvartetele cluburilor Dinamo, Steaua, Voinţa şi — ca invitat — Metalul Plo­­peni. Seriile preliminare au dat cîştig de cauză (prin timpii cei mai buni realizaţi) cicliştilor fie la Dinamo şi Steaua. In finală, locul I a fost ocupat de formaţia dina­­movistă (V. Teodor, M. Io­­niţă, M. Hrisoveni, I. Con­stantin) care a fost cronome­trată cu 4:49,1. Pe locul se­cund, Steaua (C. Gonţea, M. Virgil, P. Dolofan, Th. Pa­terity). Urmează­­ 3. Voinţa (C. Popescu, P. şi T. Drăgan, V. Răţoi), Metalul Plopeni (I. Ardeleanu, M. Rîndaşu, Fr. Gera, Gh. Tomescu) — care va participa şi la finala pe ţară, în completare s-a desfăşu­rat o cursă cu adiţiune de puncte, la seniori + junori mari (51 de ture, cu sprint la trei ture). A învins N. Gavrilă (Steaua). Sîmbătă, tot pe velodro­mul Dinamo, este programată cursa cu adiţiune de puncte seniori din cadrul campio­natului Capitalei şi prima probă a finalelor campiona­tului naţional ediţia 1970: viteză, juniori mari. Urmărire pe echipe DINAMO — CAMPIOANĂ A CAPITALEI RUTIERII DINAMOVIŞTI LA PLSEN O reprezentativă de ciclism a clubului Dinamo Bucu­reşti, din care fac parte ru­tierii C. Ciocan, N. Ciumeti, V. Selejan, Al. Sofronie, St. Szekely, Ion Cosma şi antre­norul St. Lemîndroiu, s-a deplasat la Plsen. Cei şase ciclişti vor lua startul într-o cursă pe etape, de trei zile, care se încadrează în progra­mul de pregătire pentru Tu­rul Bulgariei. ^­ ­p­A­T­i­N­A­J­­­II VIRTUOZII PE ROTILE Timp de două zile, platfor­ma de beton din faţa comple­xului sportiv din Cluj a cu­noscut o neobişnuită anima­ţie. 150 de băieţi şi fete, din 9 centre ale ţării, s-au reunit aici pentru a-şi disputa fina­lele concursului republican de patinaj pe rotile, aflat la a doua ediţie. Distribuiţi în şase grupe de vîrste şi pe cele două catego­rii de patine — de tip „că­ruţă“ şi pe roţi cu un sin­gur rînd — concurenţii au oferit, pe lîngă dovezile unei bune pregătiri (s-au stabilit 14 recorduri), adevărate pro­be de virtuozitate. In mod deosebit s-au remarcat Car­men Dragoman (A.S.M. Si­biu), Petre Ghibu (Construc­torul Bucureşti), Magit Nagy (Olimpia Cluj), Ladislau Ke­res (Mureşul Tg. Mureş), Ro­­dica Paşcan (Mureşul Tg. Mureş), Gabriel Gheorghiu (Dunărea Galaţi), ■ Zoltán Sándor (Dinamo Braşov), Ion Mihalcea (Dunărea Galaţi), Atila Varga (Dinamo Braşov), Niculae Terzeanoviciu (Con­structorul Bucureşti) şi alţi sportivi, realmente de pers­pectivă. Concursul republican şi-a dovedit din nou viabili­tatea. Şi încă ceva : la Cluj au fost prezenţi şi reprezentanţii unor centre noi ca Timişoara, Galaţi, Cîmpia Turzii etc. In schimb, de la start au lipsit concurenţi din cunoscutele secţii Dinamo Bucureşti, Şc. sp. Bucureşti şi Agronomia Cluj (seniori). Păcat! In încheiere, menţionăm numele activistului volun­tar Vasile Boldiş (Olimpia Cluj), care şi-a adus un de­osebit aport la reuşita între­cerilor, atît în calitate de antrenor, cît şi ca membru în comisia de organizare. Talentatul alergător Petre Ghibu — în plin efort i Nr.1026(6^60) TENIS - ul. Campionatul divizionar pe echipe O FORMULĂ-PALIATIV Actualul campionat repu­blican de tenis pe echipe a intrat în a doua jumătate a desfășurării sale. S-a înche­iat turul, iar din retur au mai rămas de disputat trei etape. Aceasta impune o pri­vire retrospectivă asupra în­trecerii în sine, pe de o par­te, şi asupra situaţiei fiecă­rei echipe angajate în lupta pentru titlul de campioană, pe de altă parte. Modalitatea — ca fiind considerată cea mai bună de către F.R.T. — a disputării pe echipe mixte a campiona­tului, şi-a dovedit încă o dată inconsistenţa şi caracterul de improvizaţie. Să argumentăm. Echipele care formează cele două serii au intrat în com­petiţie în primăvară şi, deşi au de susţinut în total 10 e­­tape (seria I) şi numai 7 e­­tape (seria a II-a), încheie­rea bilanţului nu se întreză­reşte, încă. Aproape fiecare echipă mai are întîlniri res­tante din tur, fie datorită faptului că nu şi le-au dis­putat de loc (Dinamo—Steaua, Steaua—Politehnica Cluj), fie ca urmare a întreruperii înain­te de a se fi consumat cele 24 de partide ale unui meci (de exemplu­­ C.S.U. Construcţii—Progresul între­rupt la 14—9 în etapa a treia; Steaua—Steagul roşu 17—6 în aceeaşi etapă; Progresul — Steagul roşu 12—10 etapa a patra; Progresul — Dinamo 10—9 etapa a cincea etc.). Iată, deci, că practic nici tu­rul nu poate fi considerat încheiat. Şi datorită acestei stări de lucruri nu se poate întocmi un clasament la zi.„ Aşa cum s-a mai scris în ziarul nostru (ultima oară în noiembrie trecut), în actua­la formulă toate aceste defi­cienţe sunt de neînlăturat. In fiecare echipă (mai ales în cele din prima serie) acti­vează jucători angrenaţi şi în întreceri internaţionale. Or, tocmai aceşti tenismani sunt aceia în care căpitanii echi­pelor respective investesc cele mai mari speranţe în obţine­rea unui punctaj care să ducă formaţia la victorie. Dacă unul sau mai mulţi dintre ei lipsesc, meciul se întrerupe sau se amînă... Deci, revizuirea actualei formule de disputare a cam­pionatului — formulă care este de fapt un paliativ — se impune fără întîrziere. Este necesară, printre altele, instituirea unui campionat al seniorilor și, separat, un altul al juniorilor. Dar problema cea mai importantă rămîne concentrarea pe o durată mai scurtă, și intr-o singură lo­calitate, a campionatului. Ion GAVRILESCU TABELA ELECTRONICĂ ÎNREGISTREAZĂ... NEGLIJENȚA Sunt mai mult de două luni de cind C.N.E.F.S.-ul — la solicita­rea F R.T. — a procurat o tabela electronică necesară înregistrării scorurilor in intilnirile de tenis. Conform unei înțelegeri, tabela fabricată de firma maghiară Elec­­troimpex urma să fie montată la terenul central din parcul Pro­gresul, locul desfăşurării Intilni­­rilor din cadrul „Cupei Davis“ şi a majorităţii meciurilor Inter­naţionale. Conducerea clubului din str. dr. Staicovici s-a anga­jat In consecinţă, să întreprindă toate măsurile pentru instalarea aparaturii. Adică ar fi urmat să se ocupe de turnarea fundaţiei şi fie confecţionarea unui postament metalic. Nefăcind nimic din toate acestea, tabela nu poate fi utili­zată, ea fiind şi astăzi depozitată , nedespachetată d­intr-una am magaziile I.E.A.R.S. Peste citeva zile se vor desfă­şura campionatele naţionale de tenis iar după alte citeva, cam­pionatele internaţionale ale Ro­mâniei. Nu ar fi fost utili — pentru competiţii de asemenea anvergură — existenţa unui sco­rer electronic ? Răspunsul nu poate fi decit afirmativ. Dar, deo­camdată, Electroimpexul înregis­trează numai... neglijenţa benefi­ciarului. La ce­­scor­ se va ri­dica aceasta ? Iată întrebarea la­­care se aşteaptă răspuns. Şi încă ceva : nominal, cine se face vi­novat de o asemenea neglijenţă ? I. G. Sapporo şi München — obiective de mare actualitate CEL PUŢIN TREI GllASTE DIN JUDEţUL BACĂU LA MÜNCHEN! Se ştie că Bacăul n-a par­ticipat la campania de pre­gătire a J. O. din Mexic. Nu există aci o tradiţie în activi­tatea sportivă de performanţă şi — de ce să n-o spunem — acum vreo 10 ani acest oraş nu reprezenta mai nimic pe harta sportivă a ţării. Trei echipe divizionare (fotbal în categoria B, handbal şi vo­lei) se zbăteau în mediocri­tate, cu­ teama de retrogra­dare. Iată de ce era prema­tur, după Tokio, să se forţeze deschiderea porţilor loturilor olimpice. Azi, însă, situaţia este alta. Dezvoltîndu-şi ne­încetat baza materială, bene­ficiind de aportul unor cadre judeţene de tehnicieni tot mai calificate, Bacăul a în­ceput să bată la uşa consa­crării. Dînd fotbalului ceea ce i se cuvine, iubitorii spor­tului din acest judeţ urmă­resc cu tot mai mare aten­ţie şi evoluţia gimnasticii, sport relativ nou pe aici, dar care şi-a făcut prieteni sta­tornici. Explicaţia ? Rezulta­tele excelente obţinute de ti­nerele gimnaste din Oraşul Gh. Gheorghiu-Dej în con­cursuri interne şi internaţio­nale. #Ne străduim, ne-a spus tov. Mihai Grigoraş, preşe­dintele C.J.E.F.S., să fim rea­lişti. Ştim că, deocamdată, în alte ramuri sportive nu putem să luptăm cu sorţi de izbîndă pentru a ne trimite tinerii în loturile olimpice. Dar cu gimnastica, situaţia este alta.„“ „In toamna trecută, Biroul Comitetului judeţean de par­tid a analizat activitatea sportivă, prilej cu care — ne spunea tovarăşul VICTOR ENAŞOAIE, secretar al Co­mitetului judeţean al P.C.R. — am căutat să găsim căile cele mai bune de dezvoltare a sportului de performanţă. Dorim să ne afirmăm în con­fruntarea cu sportivii din alte judeţe, unde sportul are o tradiţie mai veche. Să ne fa­cem mai bine simţită prezen­ţa în competiţiile internaţio­nale. Cred că gimnastica fe­minină din judeţul nostru ne va aduce reale satisfacţii, deoarece baza materială de care dispunem în Oraşul Gh. Gheorghiu-Dej, talentul spor­tivelor şi competenţa antre­norilor sunt realităţi la care abia visam in anii trecuţi“. Bacăului i s-a rezervat pentru prima oară un loc în angrenajul pregătirilor ce se fac în vederea J. O. din 1972. Iar acum, toate eforturi­le antrenorilor şi tehnicieni­lor sportivi din judeţ sunt canalizate în direcţia pregă­tirii optime a gimnastelor din oraşul Gh. Gheorghiu-Dej care (susţin ei, şi nu numai ei) au mari şanse de a par­ticipa la Olimpiadă. ★ Ne-am dus, aşadar, în „ce­tatea chimiei româneşti“, în căutarea sportivelor vizate să reprezinte gimnastica noastră la J. O. Nu ne-a fost greu să le găsim, întrucît noua şi moderna sală de antrenament gata cunoscută chiar fi de co­pii. La ora 8, nu credeam că vom găsi deschisă uşa să­lii, dar aveam să constatăm că ne înșelam. La început cam zgîrcit la vorbă, antre­norul Mircea Bibire ne-a vor­bit apoi cu căldură despre ceea ce reprezintă Oraşul Gh. Gheorghiu-Dej pentru gim­nastica românească. In pri­mul rînd, despre «liceul de gimnastică“, înfiinţat acum un an, unde pe lîngă gimnas­tica propriu-zisă, elevele în­vaţă ca la oricare alt liceu. Apoi, despre sală, explicaţiile nu mai sunt necesare, deoa­rece ceea ce am văzut la faţa locului întrece orice aş­teptări, sala putînd fi com­parată — din punct de vedere al construcţiei şi al dotării — cu realizările similare din Europa. Urmărim la lucru o parte din cele 180 de gimnaste care se pregătesc, zilnic, pe imen­sul covor din pluş verde. Anca Grigoraş — 13 ani, Pe­­truţa Paciurcă —13, Ileana Coman — 13, Gabriela Truşcă — 13, Ofelia Porumb — 14, Doina Bălăceanu — 15, Fe­licia Dornea — 15, Mariana Mocanu — 16, Georgeta Do­­siacovschi — 17 sînt numai cîteva dintre gimnastele care au devenit cunoscute în con­fruntările interne şi Interna­ţionale. Privirile competente ale antrenoarei federale Ma­ria Simionescu şi ale celor­lalţi 11 antrenori urmăresc ceas de ceas evoluţia micu­ţelor sportive de performan­ţă. Felicia Bejan (12 ani) nu face parte din primul eşalon, dar este campioană absolută la copii, iar Silvia Cobzac (13 ani) — locul secund la categoria a doua a campio­natelor republicane şcolare, iată alte talente (şi ca ele sunt multe altele) pe care antrenorii se străduiesc să le şlefuiască. Se apreciază că 80 de gim­naste (din cele 180) au mare valoare. Cifra, extrem de mare, impietează însă pro­cesul de antrenament, sala fiind supraîncărcată uneori. Pe de altă parte, deşi la pri­ma vedere numărul antreno­rilor pare suficient, totuşi va­loarea gimnastelor şi numă­rul lor depăşesc posibilităţi­le de pregătire actuale. Lip­seşte, deocamdată, din sală un maestru de balet, se sim­te şi lipsa unui pianist spe­cializat în gimnastică, a u­­nui laborator cine-foto, care să ajute, prin filme de stu­diu, la depistarea unor gre­şeli de execuţie. Antrenorii susţin — şi se pare că au dreptate — că faţă de forţele existente în sală, numărul concursurilor internaţionale este mic, mai cu seamă pen­tru garniturile a doua, a tre­ia şi a patra. Dar, ambiţia de a merge la J. O. este nealte­rată, fapt care l-a făcut pe antrenorul Bibire să aprecie­ze 1 ,12—14 gimnaste din lo­tul olimpic vor proveni din oraşul nostru, iar dintre a­­cestea, cel puţin trei — Feli­cia Cornea, Mariana Moca­nu şi Anca Grigoraş — vor concura la München“ ! Romeo CALARASANU SPECIALIŞTI ROMÂNI VIZITEAZĂ U. R. S.S. Azi pleacă în U.R.S.S. pentru schimb de expe­rienţă în probleme de diri­jare şi rezolvare concretă a asistenţei ştiinţifice în pregătirea sportivilor de performanţă, precum şi în valorificarea concretă a re­zultatelor ştiinţifice din do­meniul sportului, o delega­ţie de specialişti români, formată din : doctor în şti­­­­inţe pedagogice NICU ALEXE, cercetător DEDU MATEI, metodist DRAGOŞ HADIRCA şi ing. OVIDIU CIOBOTARU.

Next