Sportul, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 1130-1158)

1971-01-16 / nr. 1143

I sportul Qk3g£Hfl! spöytikl HlkkküKl VASILE PINCIU povestește:Cu Lidiié, Doll DUX pe parcursurile de obstacole... „Preis der Volkszeitung“ für Liane XVN e reîntilnim, după a­­proape un an, în ace­eași cameră primitoare, un mic muzeu al trofeelor — cupe, statuete, fanioane... — mărturisind o prestigioasă carieră sportivă, începută a­­cum douăzeci de ani şi a­­flată încă departe de nostal­gicul moment al căderii de cortină. Totul, în acest cel mai intim şi drag refugiu al călăreţului Vasile Pinciu este neschimbat. Doar permanen­ţa „borvizului“ în dreptul gazdei îl surprinde puţin pe reporter... Membru al clubului Wür­selen — Aachen, antrenor şi sportiv — participînd sub culorile României — la Bra­­chelen, Vasile Pinciu încearcă să ne demonstreze, şi o face cu uşurinţă, că la 39 de ani a rămas în plutonul fruntaş al echitaţiei europene, şi că performanţa le este accesi­bilă multor altor călăreţi ro­mâni, numindu-i, în primul rînd, pe Recer Oscar şi Con­stantin Vlad. Obişnuinţa interviurilor se simte de îndată... — Să scăpăm, intii, de ci­fre, nu? Sezonul ’70 mi-a a­­dus multe satisfacţii. Am concurat în R.F. a Germaniei şi Luxemburg, cîştigînd 15 locuri , în diferite competiţii internaţionale, unele cu ad­versari extrem de puternici — din Elveţia, Franţa, S.U.A­, Bolivia, Belgia, Olanda, Da­nemarca etc. De fiecare dată, pe marile baze hipice, întot­deauna pline de zeci de mii de spectatori, s-a cîntat im­nul ţării, noastre şi aceasta a însemnat p­entru mine su­prema recompensă a unei munci, să ştiţi, de loc u­­şoară. Ne reamintim „grelele“ de pe terenul din calea Plevnei, vorbim despre Bîrsan, calul pentru care Vasi­le Pinciu era, nu de mult, dispus la orice renunţări, la orice sa­crificii. Dar, a trecut vre­mea... Acum, mîngîierile omului care iubește calul din fragedă copilărie, Ie primesc Don, Liane, Dux, Bunias, Anet. — Cu Liane am cîștigat zece probe povestește Vasile Pinciu. La început, Don era cel mai bun, un „Hannove­­ran" de 8 ani, excelent, „mare“ (1,75 m), cum spu­nem noi. Cu el am debutat victorios la Stolberg dar de el mă leagă şi mai neplăcuta amintire a sezonului .Eram în­scris la C.H.I.O. de la Aa­chen pe o listă pe care figu­rau, printre alţii, vedete de renume: fraţii D’Iizeo, Man­­cinelli, Pesoa. Aveam şanse. Cu o­rzi înainte, însă, un ba­nal accident al lui Don m-a trimis in tribună. Mi-am muşcat buzele de ciudă■ — Ce faci, cînd nu eşti, în probă, pe parcursurile de ob­stacole ? — Muncesc. De nu ştiu cite ori mai mult ca altă dată. Am 26 de cai în an­trenament şi asta cere un lucru zilnic de aproape zece ore Pregătesc şi o tînără speranţă a echitaţiei din R.F. a Germaniei. Se numeşte Margit Greife, are 12 ani şi a cîştigat anul trecut 5 locuri I în concursuri de se­niori (!) şi, de asemenea, o probă importantă în cadrul campionatelor internaţionale de juniori ale Luxemburgu­­lui.Ajungem, din nou, la Wür­selen. Ascult o impresionantă cronică a probei de categorie mijlocie. Presupunem că, aşa cum se întîmpla deseori pe baza hipică bucureşteană, Pin­ciu avea să obţină victoria în acel moment final, cînd pre­zumtivul învingător înce­puse să primească felicitări... Acesta ar putea fi un „fapt divers“. Dar nu şi informa­ţia că la startul probei s-au aliniat 170 de călăreţi! Credeam că, pentru destin­dere, ar fi potrivi­tă întrebarea prin care-l rugam pe Vasile Pinciu să ne spună ce face atunci cînd, la Brachelen sau Würselen, nu se ocupă de călărie Am greşit. — Mă gindesc mult, încerc să studiez, să aştern pe hîrtie lucruri, poate, de folos pen­tru echitaţia noastră. Nu-mi îngădui sfaturile, dar — ori­cum — e vorba de o expe­rienţă care merită atenţie. Mi se pare că ar trebui re­luată în discuţie şi soluţio­­nată problema centralizării celor cîţiva cai de autentică valoare de care dispune în prezent sportul nostru. Neîn­doielnic, calităţile cailor de­termină în mare măsură ni­velul performanţelor, dar ca­pitolul pregătire îşi păstrea­­­­ză importanţa lui. Aş vrea ! — tot această ordine de idei­­ — să amintesc că la con­cursurile la care am partici­pat, am intilnit deseori, in probe de categoria mijlocie, semigrea şi chiar grea, cai de 4 ani, avînd doar un an, sau chiar mai puţin, de pre­gătire. Şi mai este ceva, care spune mult după părerea mea: in fiecare sîmbătă şi­­ duminică sunt programate­­ concursuri, încă o cafea, şi încă un „borviz“ — pentru a afla cum intr-o zi, la Warendorf, au renăscut ambiţiile olim­pice ale călăreţului de 39 de ani. — Am vizitat baza olimpi­că unde se pregătesc, pen-­­ tru marile competiţii inter-­­ naţionale, dar şi pentru J.O.­­ de la München, Schokemül- I Zer, Winkler... M-am gindit atunci la Recer, la Vlad, la alti călăreţi rorrţăni. M-am gindit, sincer vorbind, şi la mine, la o echipă. Poate că vom mai discuta o dată pe această temă. In orice caz, in ceea ce mă priveşte nu cred că „povara“ celor 39 de ani obligă la resemnare. Călina­­ de performanţă are legi di­­­­f­erite de­­pite sporturi. Inutil, după aceste cuvin-­­ te, finalul: „proiecte ’71“ la care ne gîndisem pentru a încheia interviul cu sporti­vul in casa căruia vitrina trofeelor reclamă în fiecare an extindere de spațiu. d. g. # 15 LOCURI ! ÎNTR-UN SINGUR SEZON! #­­EL, MAI PLĂCUTE­ ŞI NEPLĂCUTE- AMINTIRI # 170 DE ADVERSARI LA WÜRSELEN & UN BANAL ACCIDENT AMINĂ DISPUTA CU PIERRO SI RAYMONDO D' INZEO. CU MANCINELLI ȘI PESCA ® 39 DE ANI NU ÎNSEAMNĂ VÎRSTA RENUNȚĂRILOR . LA WARENDORF S-AU NĂSCUT AMBIȚIILE QLIMPIX.. LA RESTAURANTUL PESCARUL Ospătarul : — Sunteți suporterii Rapidului ? Perfect! Vă dau o masă lungă... clopot ! Desen de Al. CLENCIU ie De mîine, reputa­ta noastră maestră internaţională Ale­xandra Nicolau ia parte, în Olanda, la un turneu masculin de şah. Evenimentul este fără îndoială interesant, dar nu şi inedit. Prin deceni­ul patru al secolu­lui nostru, regretata jucătoare cehoslova­că Vera Mencik (dispărută tragic, la Londra, în timpul unui bombardament german) îi înfrunta pe marii maeştri ai timpului, şi chiar cîştiga în faţa lor- Mieses, Tartakower, Bogoliubov, Richter au pierdut partide la campioana mon­dială feminină, iar Alehin a trebuit să facă mari eforturi ca s-o învingă la unul din tradiţiona­lele turnee de la Hastings. în 1929, la Ramsget, Vera Mencik a ocupat lo­cul doi, la numai o jumătate de punct în urma lui Capa­­blanca. Mai aproape de anii noştri, Chaude de Silans a încer­cat şi ea rigorile competiţiilor mascu­line, ajungînd să joace la prima masă a echipei Franţei. In această calitate, ea l-a întîlnit pe Bălănel, la Bucu­reşti, pierzînd cu 1/2—0/s, după două partide foarte ani­mate. Actuală campioa­nă a lumii, Nona Gaprindaşvili, con­curează în mod cu­rent, şi nu fără suc­ces, în turnee de bărbaţi fiind nu de mult pe punctul de a cîştiga campiona­tul Graziei. Despre Alexan­dra Nicolau, antre­norul emerit Sergiu Samarian afirmă că ar avea un stil emi­namente băieţesc Acum doi ani, la Beverwijk, ea a îm-' părţit locul doi cu campionul Elveţiei Bombarst. Cine ştie dacă în­tr-o zi şahul mon­dial nu va avea drept stăpîn o... re­gină. Parcă te poţi pune cu ambiţiile femeilor ! ★ Problemelor de şah li se aduce drept principala acuzaţie faptul că ele ar a­­ranja pe tablă po­ziţii artificiale, în care avantajul uneia dintre părţi (albul, de obicei) este atît de copleşitor incit face ridicolă conti­nuarea jocului. Sam Loyd, regele incontestabil al şa­hului artistic, revol­tat de această afir­­maţie, spunea : „Superioritatea problemei constă in faptul că ea promo­vează O IDEE. A­­ceasta lipseşte, de obicei, jocului prac­tic. Intr-un concurs, rezultatul poate fi determinat de o greşeală. In proble­­mistică, poziţia care conţine o greşeală nu este admisă în concurs". Marele democrat şi umanist american, Benjamin Franklin (1706—1790), a fost un pasionat jucător de şah. Tabla şi piesele l-au însoţit pretutindeni unde l-a purtat viaţa sa agitată , la Phila­delphia, Londra, Pa­ris. In 1779, Fran­klin scria un foar­te interesant eseu „Sensul moral al şahului“, în care fă­cea o paralelă între viaţă şi şah, afir-­­ mind că „acest joc îl înarmează pe om cu multe calităţi, în­­ primul rînd cu răb-­­ dare şi inteligenţă“. Franklin a învins pentru că a avut inteligenţă şi răbda­re... ★ „Ca să ciştigi o partidă de şah este de ajuns să găseşti o singură mutare bună“, afirma fos­tul campion mondi­al Vasili Smîslov. Samuel Reshevski, contabil de meserie, răspundea în repli­că: „De acord. Dar parcă este mult mai simplu dacă adversarul face o singură mutare proastă“... (vale) ! PUNCTE PE I • Unii confundă noţiunile : joacă cu nervi, în joc să joa­ce cu nerv. • Cartonaşele galbene şi chiar roşii sunt destinate ju­cătorilor care fac greşeli în­­tîmplător. Pentru cei nărăviţi, ar trebui să se introducă al­­­­tele , negre... • Jucătorul care crede că­­ „marcajul“ înseamnă „ob­­­­strucţie“, face o regretabilă­­ eroare... semantică şi de fair­­play. VIATA SPORTIVA SI GLORIA EI de Igor TER­OVANESIAN I­maginaţi-vă pe un ecran un jocheu sub calul prăbuşit în urma unei sărituri nereuşite. Faţa concentrată a unui să­ritor cu prăjina. O busculadă la o poartă de hochei. Un boxer knockautat pe duşu­meaua ringului... In fiecare din aceste ima­gini, vedem o uriaşă emanaţie de viaţă, de forţă fizică şi sufletească. De dragul cui oamenii aceştia fac asemenea lucruri ? De dragul cui ei se lipsesc de bunăvoie de multe plăceri ale vieţii ? Ce-i animă ? Cum le e răsplătit sacrificiul ? Da, marele sport îl cere pe om în între­gime, fără rezerve. El cere autodăruire de la toţi, de la absolut toţi. Dispare zimbetul de pe figura feţei care a sărit in apă, braţele se îngreunează, ră­suflarea îi e tot mai întretăiată, dar ea înoată, înoată, înoată... In numele cui ? In numele victoriei. In numele Victoriei! Aici se ascunde marele paradox al sportului, comsumind o uriaşă energie, luptînd pina la ultima picătură de forţă, te simţi în acele clipe în culmea fericirii. Eşti fericit că ai putut învinge-Sportul este mare, pentru că el dă omu­lui bucuria zborului, ii permite să se verifi­ce pe el însuşi, să se controleze în luptă, să-şi arate cit de puternic este. Nu voi uita niciodată cursa lui Hubert Piamakivi in meciul de atletism U.R.S.S.—S.U.A. de la Philadelphia. Temperatura, 30°C la umbră, umiditatea, 88 la sută. Iar Hubert al nostru alerga proba de 10 000 m şi ştia că echipele sunt la egalitate, „umăr la umăr“. Cînd îmi amintesc această cursă, sufocantă şi pentru noi cei din tribune, simt cum mi se accele­rează bătăile inimii, la fel ca atunci. Fon­­distul ştia că punctele sale sunt hotărîtoare, că sunt nepreţuite pentru echipa noastră. El a dorit să învingă, să-și depășească ad­versarii. L-am văzut pe Hubert ridicând picioare­le nefiresc de sus, parcă nu mai alerga ci sărea în mod straniu, apropiindu-se de fim niș și în timpul ăsta îmi răsunau în urechi cuvintele sale: „Eu cred că dacă alergi, fiecare cursă trebuie s-o alergi pînă la capăt. Orice cursă trebuie alergată pînă la capăt. De fiecare dată, pînă la capăt !“ Iată ce este sportul! Cursa lui Piamakivi de atunci, printr-o analogie cu arta, se poate spune că a fost o tragedie. Dar o tragedie optimistă- A fost­ un adevărat imn închinat bărbăţiei şi for­ţei sufletului omenesc. Sportul şi lumea interioară a omului, sportul şi societatea, sportul şi viaţa, iată doar citeva din nebănuitele legături care pot exista­ '! Ceea ce mi se pare deosebit de trist mie, atlet trecut de vîrsta de treizeci şi trei de ani, este apropiata abandonare a sportului. Ai să devii antrenor — mă sfătuiesc plini de convingere foarte mulţi. Dar voi reuşi oare ? Antrenorul e un bun pedagog, un educator. Iar eu, aproape douăzeci de ani in sport, m-am ocupat doar de mine însumi: iată cum poate deveni omul egocentrist. Dar mai departe ce urmează ? Răsfăţatul centru atacant­ părăseşte gazo­nul stadionului. Cum­ va trăi ? Cum va găsi un alt echivalent sportului ? Omul acesta, s-a obişnuit cu gloria, cu preţuirea nemăr­­ginită a tribunelor. Şi cit de greu poate el renunţa la această aureolă de sportiv mare­­ îmi amintesc emoţionantele cuvinte ale lui Khees Verkerk, jocheu de renume : „Eu î­ii socotesc mari pe acei sportivi care au în­ţeles că gloria este o fericire fragilă şi efe­meră. Şi poate că nici nu e fericire. Gloria te încălzeşte, dar căldura ei e trecătoare... Gloria vine şi trece Va veni ziua cînd fie­care din noi va spune: — Adio! Fii feri­cită cu un alt campion. Am fost alesul ta. Dar eu am știut întotdeauna că tu ești ne­statornică“. Traducere de Anatol GHERMANSCHI I. GHINESCU, COMUNA BO­­TENI. Vă publicăm catrenul a­­dre­sat ..unui fotbalist oarecare“. Geaba tragi mereu pe sus, înspre spaţiul sideral Toţi astronauţii­­ au spus Că în Lună nu-i... fotbal ! Păcat că n-aţi aşteptat reîn­ceperea campionatului. Aţi fi avut, de partea dv. şi o sută de exemple concrete 1 NICOLAE MORAR, COMUNA ERIUSINCRAI. Aveţi multe de făcut, înainte de a vă gindi să ajungeţi într-o echipă divizionară de fotbal. După ce am văzut că scrieţi „fodbal“ şi „vîrstră“, vă asigur că este „răspunsul cel mai competent“ 1 LIVIU SANDU, TIMIŞOARA. „Vă rog să-mi răspundeţi la ur­mătoarea întrebare : de unde şi cînd a fost transferat jucătorul de handbal PETRE GAŢU, la Steaua?“ Petre Gaţu a trecut la... Steaua ? Habar n-aveam. Sînteţi sigur că i-au dat, dez­legare cei de la... revista­­ „Fot­bal" ? Dacă, însă, vă referiţi la fiul lui, Cristian Gaţu, vă pot informa că înainte de a veni la Steaua (în urmă cu 2—3 ani) a jucat la Universitatea Bucu­reşti. MIHAI DINU, FOCŞANI. Vic­toria este de partea dv. : Dan Coe „merge“ pe 30. Ii va implini spre sfîrşitul anului, mai precis, la 8 septembrie. A jucat de 27 de ori in echipa naţională. RADU A. IONEL, OSTROV. )) Cred că da ! 2) Nu pot fi sta­bilite ierarhii intre doi fotbalişti care au evoluat la mari distanţe de timp, unii de alţii, în gene­ral, de altfel, asemenea „cla­samente” sînt discutabile. Şi-apoi a­cum aş putea emite o judecată, din moment ce nu l-am văzut jucînd nici pe Leonidas, nici pe Pele (dacă fac­­abstracţie de te­levizor, pentru acesta din urmă) ? IOAN GORNIC. PINCOTA: Faul­turile urîţesc jocul de fotbal. Este, totuşi, o mare diferenţă în­tre a faulta un adversar, atunci cînd nu-l poţi învinge prin mij­loace regulamentare, şi a-l lovi intenţionat, fără măcar să fi avut balonul, aşa cum a făcut-o Dumitru, în meciul cu Farul. Nu vă sfătuiesc să vă faceţi avocat. Aţi pierde toate procesele ! ARISTIDE MIRCEA, BUCU­REŞTI. Reuşită, imaginea dv. u­­moristică intitulată „Maraton“ . Neputincios / In faţa celui­­ Care / Plin de vigoare / II de­păşea I Pierdea teren / Şi se pla­sa I Treptat / La mare / Depăr­tare / De pluton. / Abandonă­­ Şi se-ndrepta / Spre casă / So­sind la timp / La... masă. S. LUPU TIMIŞOARA. „La jo­cul de rugby, în cazul cînd ba­lonul din acţiune, este trimis cu piciorul intre cele două bare de sub bara transversală a por­ţii, ce se întimplă ?“. Dacă min­gea este culeasă şi „culcată“ de un jucător al echipei in apărare, nu se întîmplă nimic, jocul re­­luîndu-se printr-o lovitură de la 22 metri. Dacă, insă, un jucător al echipei în atac este mai iute de picior şi de mină, şi „culcă" el balonul, este ÎNCERCARE in toată regula. NELU QUINTUS, PLOIEŞTI. „In ziarul „Sportul“ din 14 ianua­rie“, la rubrica „Caleidoscop“, a apărut informaţia prin care se Va facem cunoştinţa cu slalomul nautic Inspirat din slalomul prac­ticat pe pîrtiile înzăpezite, sla­lomul nautic primeşte actul de naştere în anul 1934, în Austria şi Elveţia. Frumuseţea, specta­culozitatea şi răspîndirea din ce în ce mai mare a slalomului nautic, au determinat pe cei ce decid destinele sportului, in lumina lui olimpică, să-l intro­ducă pentru prima dată in is­toria Jocurilor Olimpice, in pro­gramul Olimpiadei din 1972. Din păcate, se pare că spor­tivii români nu vor putea par­ticipa la această inaugurare, deși din anul 1969, cînd s-a a­­flat „vestea”, s-au luat unele măsuri, s-au organizat chiar concursuri, dar cumva, undeva lucrurile s-au împotmolit La Jocurile Olimpice slalo­mul nautic va pune în dispută nu mai puţin de 8 titluri, pen­tru care, la această primă e­­diţie, se vor întrece sportivi din cel puţin 25 de ţări, prin­tre care: R.D.G., R.F. a Ger­maniei, Franţa şi Cehoslova­cia. La ultima ediţie a campiona­telor mondiale 1969 (Bourg St. Maurice — Franţa) au parti­cipat pentru prima dată spor­tivi din S.U­ A. şi Japonia, iar în 1971, la cel de-al Xll-lea campionat mondial, care se va desfăşura la Merano (Italia) vor participa şi sportivi din U.R.S.S. (unde s-a început sla­lomul din 1969 şi, în acest an, au avut loc campionate unio­nale). Şi acum citeva date tehnice care să ne lămurească şi mai mult asupra slalomului nautic. Acest sport cuprinde probe ca­re demonstrează măiestria spor­tivilor în ambarcaţiuni pe ape curgătoare, agitate şi repezi.­­ Concurenţii stau la kaiac pe scăunele iar la canoe pe ambii genunchi, avînd şi un suport pentru poziţia şezînd in ge­nunchi. La kaiac, sportivii vis­­lesc cu padelă (puţin mai scurtă şi cu pale mai mici ca la probele clasice) şi la canoe cu pagae, de asemenea, de di­mensiuni puţin mai mici. Probele cuprinse în progra­mul campionatelor mondiale sunt în număr de 10. Femei K 1 Bărbaţi K 1, C 1 şi C 2 Mixt C 2 La Jocurile Olimpice au fost introduse aceleaşi probe ca la campionatul mondial, mai puţin proba de canoe­r mixt. Parcursul unui slalom nautic nu va avea mai mult de 800 metri, măsuraţi în linie dreap­tă de la o poartă la alta, şi va fi marcat de minimum 15 porţi, dintre care două „porţi înapoi“ (se atacă cu pupa am­barcaţiunii) pe o apă care să curgă cel puţin cu 2 m/sec. Se recomandă ca în afara porţilor (plasate corespunzător de un „expert în slalom“) par­cursul să cuprindă curenţi, con­tra curenţi, mici căderi, stînci, picioare de pod, baraje etc. Un concurs se desfăşoară în două manşe, fiind luată în consideraţie cea mai bună manşă. Sperăm că, in viitor, prin or­ganizarea mai multor con­cursuri, slalomul nautic îşi va cîştiga dreptul la note (căci dorinţa există) şi la noi. prof. Corneliu BÎRSANESCU face cunoscut că atleta Chi Cheng, recordmani mondială pe IOD și 200 de metri, s-a căsătorit cu antrenorul ei, care este cu 3o DE ANI mai în vîrsta. Legat de aceasta, am făcut următorul catren : Specialistă fiind în „sute“. Fata sigur că și-a zis : Dacă fug atît de iute, ei „ajung“, în mod precis !“ GHEORGHE TRUŢA, BUCU­REŞTI. Wolfgang Overath, se pare, cel mai popular fotbalist vest-german la ora actuală, este legitimat la F. C. Köln. Nu este necesară o adresă mai amănunţi­tă, pentru a-i scrie. Ii jigniţi pe poştaşii din Köln, cu siguranţă admiratori ai fotbalului şi ai lui Overath. Ilustrații: N. CLAUDIU T­IR Priveşte ochiul încordat în depărtare Şi braţul se ridic-ascultător, Pe faţă nici un muşchi nu mai tresare Iar indexu-i sudat pe trăgător. Semnal sonor şi liniştea e spartă In depărtare ţinte negre-au apărut. Vuind spre ele gloanţele se-ndreaptă, Muşcind cartonul, penatrabil scut. Horia ALEXANDRESCU DIN BALANȚA ANULUI 70 • N-a surprins pe nimeni faptul că jucătorul de tenis Ilie Năstase a fost procla­mat cel mai bun sportiv ro­mân al anului 1970. Era nor­mal. Trăim doar în epoca... rachetelor. • Devenind cel mai bun fotbalist al anului, Cornel Dinu a stabilit două perfor­manțe : 1. Este primul fundaş care intră în posesia trofeului. 2. Este primul „procuror“ care a luptat în favoarea ...apărării. • Trecînd în revistă per­formanţele de valoare mon­dială obţinute de Bufanu, Manoliu, Viscopoleanu, Po­­pescu, Silai, putem spune că atleţii noştri (cu foarte pu­ţine excepţii) trăiesc în... ma­triarhat. Eugen POPIŢA

Next