Sportul, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 1130-1158)
1971-01-16 / nr. 1143
I sportul Qk3g£Hfl! spöytikl HlkkküKl VASILE PINCIU povestește:Cu Lidiié, Doll DUX pe parcursurile de obstacole... „Preis der Volkszeitung“ für Liane XVN e reîntilnim, după aproape un an, în aceeași cameră primitoare, un mic muzeu al trofeelor — cupe, statuete, fanioane... — mărturisind o prestigioasă carieră sportivă, începută acum douăzeci de ani şi aflată încă departe de nostalgicul moment al căderii de cortină. Totul, în acest cel mai intim şi drag refugiu al călăreţului Vasile Pinciu este neschimbat. Doar permanenţa „borvizului“ în dreptul gazdei îl surprinde puţin pe reporter... Membru al clubului Würselen — Aachen, antrenor şi sportiv — participînd sub culorile României — la Brachelen, Vasile Pinciu încearcă să ne demonstreze, şi o face cu uşurinţă, că la 39 de ani a rămas în plutonul fruntaş al echitaţiei europene, şi că performanţa le este accesibilă multor altor călăreţi români, numindu-i, în primul rînd, pe Recer Oscar şi Constantin Vlad. Obişnuinţa interviurilor se simte de îndată... — Să scăpăm, intii, de cifre, nu? Sezonul ’70 mi-a adus multe satisfacţii. Am concurat în R.F. a Germaniei şi Luxemburg, cîştigînd 15 locuri , în diferite competiţii internaţionale, unele cu adversari extrem de puternici — din Elveţia, Franţa, S.U.A, Bolivia, Belgia, Olanda, Danemarca etc. De fiecare dată, pe marile baze hipice, întotdeauna pline de zeci de mii de spectatori, s-a cîntat imnul ţării, noastre şi aceasta a însemnat pentru mine suprema recompensă a unei munci, să ştiţi, de loc uşoară. Ne reamintim „grelele“ de pe terenul din calea Plevnei, vorbim despre Bîrsan, calul pentru care Vasile Pinciu era, nu de mult, dispus la orice renunţări, la orice sacrificii. Dar, a trecut vremea... Acum, mîngîierile omului care iubește calul din fragedă copilărie, Ie primesc Don, Liane, Dux, Bunias, Anet. — Cu Liane am cîștigat zece probe povestește Vasile Pinciu. La început, Don era cel mai bun, un „Hannoveran" de 8 ani, excelent, „mare“ (1,75 m), cum spunem noi. Cu el am debutat victorios la Stolberg dar de el mă leagă şi mai neplăcuta amintire a sezonului .Eram înscris la C.H.I.O. de la Aachen pe o listă pe care figurau, printre alţii, vedete de renume: fraţii D’Iizeo, Mancinelli, Pesoa. Aveam şanse. Cu orzi înainte, însă, un banal accident al lui Don m-a trimis in tribună. Mi-am muşcat buzele de ciudă■ — Ce faci, cînd nu eşti, în probă, pe parcursurile de obstacole ? — Muncesc. De nu ştiu cite ori mai mult ca altă dată. Am 26 de cai în antrenament şi asta cere un lucru zilnic de aproape zece ore Pregătesc şi o tînără speranţă a echitaţiei din R.F. a Germaniei. Se numeşte Margit Greife, are 12 ani şi a cîştigat anul trecut 5 locuri I în concursuri de seniori (!) şi, de asemenea, o probă importantă în cadrul campionatelor internaţionale de juniori ale Luxemburgului.Ajungem, din nou, la Würselen. Ascult o impresionantă cronică a probei de categorie mijlocie. Presupunem că, aşa cum se întîmpla deseori pe baza hipică bucureşteană, Pinciu avea să obţină victoria în acel moment final, cînd prezumtivul învingător începuse să primească felicitări... Acesta ar putea fi un „fapt divers“. Dar nu şi informaţia că la startul probei s-au aliniat 170 de călăreţi! Credeam că, pentru destindere, ar fi potrivită întrebarea prin care-l rugam pe Vasile Pinciu să ne spună ce face atunci cînd, la Brachelen sau Würselen, nu se ocupă de călărie Am greşit. — Mă gindesc mult, încerc să studiez, să aştern pe hîrtie lucruri, poate, de folos pentru echitaţia noastră. Nu-mi îngădui sfaturile, dar — oricum — e vorba de o experienţă care merită atenţie. Mi se pare că ar trebui reluată în discuţie şi soluţionată problema centralizării celor cîţiva cai de autentică valoare de care dispune în prezent sportul nostru. Neîndoielnic, calităţile cailor determină în mare măsură nivelul performanţelor, dar capitolul pregătire îşi păstrează importanţa lui. Aş vrea ! — tot această ordine de idei — să amintesc că la concursurile la care am participat, am intilnit deseori, in probe de categoria mijlocie, semigrea şi chiar grea, cai de 4 ani, avînd doar un an, sau chiar mai puţin, de pregătire. Şi mai este ceva, care spune mult după părerea mea: in fiecare sîmbătă şi duminică sunt programate concursuri, încă o cafea, şi încă un „borviz“ — pentru a afla cum intr-o zi, la Warendorf, au renăscut ambiţiile olimpice ale călăreţului de 39 de ani. — Am vizitat baza olimpică unde se pregătesc, pen- tru marile competiţii inter- naţionale, dar şi pentru J.O. de la München, Schokemül- I Zer, Winkler... M-am gindit atunci la Recer, la Vlad, la alti călăreţi rorrţăni. M-am gindit, sincer vorbind, şi la mine, la o echipă. Poate că vom mai discuta o dată pe această temă. In orice caz, in ceea ce mă priveşte nu cred că „povara“ celor 39 de ani obligă la resemnare. Călina de performanţă are legi diferite depite sporturi. Inutil, după aceste cuvin- te, finalul: „proiecte ’71“ la care ne gîndisem pentru a încheia interviul cu sportivul in casa căruia vitrina trofeelor reclamă în fiecare an extindere de spațiu. d. g. # 15 LOCURI ! ÎNTR-UN SINGUR SEZON! #EL, MAI PLĂCUTE ŞI NEPLĂCUTE- AMINTIRI # 170 DE ADVERSARI LA WÜRSELEN & UN BANAL ACCIDENT AMINĂ DISPUTA CU PIERRO SI RAYMONDO D' INZEO. CU MANCINELLI ȘI PESCA ® 39 DE ANI NU ÎNSEAMNĂ VÎRSTA RENUNȚĂRILOR . LA WARENDORF S-AU NĂSCUT AMBIȚIILE QLIMPIX.. LA RESTAURANTUL PESCARUL Ospătarul : — Sunteți suporterii Rapidului ? Perfect! Vă dau o masă lungă... clopot ! Desen de Al. CLENCIU ie De mîine, reputata noastră maestră internaţională Alexandra Nicolau ia parte, în Olanda, la un turneu masculin de şah. Evenimentul este fără îndoială interesant, dar nu şi inedit. Prin deceniul patru al secolului nostru, regretata jucătoare cehoslovacă Vera Mencik (dispărută tragic, la Londra, în timpul unui bombardament german) îi înfrunta pe marii maeştri ai timpului, şi chiar cîştiga în faţa lor- Mieses, Tartakower, Bogoliubov, Richter au pierdut partide la campioana mondială feminină, iar Alehin a trebuit să facă mari eforturi ca s-o învingă la unul din tradiţionalele turnee de la Hastings. în 1929, la Ramsget, Vera Mencik a ocupat locul doi, la numai o jumătate de punct în urma lui Capablanca. Mai aproape de anii noştri, Chaude de Silans a încercat şi ea rigorile competiţiilor masculine, ajungînd să joace la prima masă a echipei Franţei. In această calitate, ea l-a întîlnit pe Bălănel, la Bucureşti, pierzînd cu 1/2—0/s, după două partide foarte animate. Actuală campioană a lumii, Nona Gaprindaşvili, concurează în mod curent, şi nu fără succes, în turnee de bărbaţi fiind nu de mult pe punctul de a cîştiga campionatul Graziei. Despre Alexandra Nicolau, antrenorul emerit Sergiu Samarian afirmă că ar avea un stil eminamente băieţesc Acum doi ani, la Beverwijk, ea a îm-' părţit locul doi cu campionul Elveţiei Bombarst. Cine ştie dacă într-o zi şahul mondial nu va avea drept stăpîn o... regină. Parcă te poţi pune cu ambiţiile femeilor ! ★ Problemelor de şah li se aduce drept principala acuzaţie faptul că ele ar aranja pe tablă poziţii artificiale, în care avantajul uneia dintre părţi (albul, de obicei) este atît de copleşitor incit face ridicolă continuarea jocului. Sam Loyd, regele incontestabil al şahului artistic, revoltat de această afirmaţie, spunea : „Superioritatea problemei constă in faptul că ea promovează O IDEE. Aceasta lipseşte, de obicei, jocului practic. Intr-un concurs, rezultatul poate fi determinat de o greşeală. In problemistică, poziţia care conţine o greşeală nu este admisă în concurs". Marele democrat şi umanist american, Benjamin Franklin (1706—1790), a fost un pasionat jucător de şah. Tabla şi piesele l-au însoţit pretutindeni unde l-a purtat viaţa sa agitată , la Philadelphia, Londra, Paris. In 1779, Franklin scria un foarte interesant eseu „Sensul moral al şahului“, în care făcea o paralelă între viaţă şi şah, afir- mind că „acest joc îl înarmează pe om cu multe calităţi, în primul rînd cu răb- dare şi inteligenţă“. Franklin a învins pentru că a avut inteligenţă şi răbdare... ★ „Ca să ciştigi o partidă de şah este de ajuns să găseşti o singură mutare bună“, afirma fostul campion mondial Vasili Smîslov. Samuel Reshevski, contabil de meserie, răspundea în replică: „De acord. Dar parcă este mult mai simplu dacă adversarul face o singură mutare proastă“... (vale) ! PUNCTE PE I • Unii confundă noţiunile : joacă cu nervi, în joc să joace cu nerv. • Cartonaşele galbene şi chiar roşii sunt destinate jucătorilor care fac greşeli întîmplător. Pentru cei nărăviţi, ar trebui să se introducă altele , negre... • Jucătorul care crede că „marcajul“ înseamnă „obstrucţie“, face o regretabilă eroare... semantică şi de fairplay. VIATA SPORTIVA SI GLORIA EI de Igor TEROVANESIAN Imaginaţi-vă pe un ecran un jocheu sub calul prăbuşit în urma unei sărituri nereuşite. Faţa concentrată a unui săritor cu prăjina. O busculadă la o poartă de hochei. Un boxer knockautat pe duşumeaua ringului... In fiecare din aceste imagini, vedem o uriaşă emanaţie de viaţă, de forţă fizică şi sufletească. De dragul cui oamenii aceştia fac asemenea lucruri ? De dragul cui ei se lipsesc de bunăvoie de multe plăceri ale vieţii ? Ce-i animă ? Cum le e răsplătit sacrificiul ? Da, marele sport îl cere pe om în întregime, fără rezerve. El cere autodăruire de la toţi, de la absolut toţi. Dispare zimbetul de pe figura feţei care a sărit in apă, braţele se îngreunează, răsuflarea îi e tot mai întretăiată, dar ea înoată, înoată, înoată... In numele cui ? In numele victoriei. In numele Victoriei! Aici se ascunde marele paradox al sportului, comsumind o uriaşă energie, luptînd pina la ultima picătură de forţă, te simţi în acele clipe în culmea fericirii. Eşti fericit că ai putut învinge-Sportul este mare, pentru că el dă omului bucuria zborului, ii permite să se verifice pe el însuşi, să se controleze în luptă, să-şi arate cit de puternic este. Nu voi uita niciodată cursa lui Hubert Piamakivi in meciul de atletism U.R.S.S.—S.U.A. de la Philadelphia. Temperatura, 30°C la umbră, umiditatea, 88 la sută. Iar Hubert al nostru alerga proba de 10 000 m şi ştia că echipele sunt la egalitate, „umăr la umăr“. Cînd îmi amintesc această cursă, sufocantă şi pentru noi cei din tribune, simt cum mi se accelerează bătăile inimii, la fel ca atunci. Fondistul ştia că punctele sale sunt hotărîtoare, că sunt nepreţuite pentru echipa noastră. El a dorit să învingă, să-și depășească adversarii. L-am văzut pe Hubert ridicând picioarele nefiresc de sus, parcă nu mai alerga ci sărea în mod straniu, apropiindu-se de fim niș și în timpul ăsta îmi răsunau în urechi cuvintele sale: „Eu cred că dacă alergi, fiecare cursă trebuie s-o alergi pînă la capăt. Orice cursă trebuie alergată pînă la capăt. De fiecare dată, pînă la capăt !“ Iată ce este sportul! Cursa lui Piamakivi de atunci, printr-o analogie cu arta, se poate spune că a fost o tragedie. Dar o tragedie optimistă- A fost un adevărat imn închinat bărbăţiei şi forţei sufletului omenesc. Sportul şi lumea interioară a omului, sportul şi societatea, sportul şi viaţa, iată doar citeva din nebănuitele legături care pot exista '! Ceea ce mi se pare deosebit de trist mie, atlet trecut de vîrsta de treizeci şi trei de ani, este apropiata abandonare a sportului. Ai să devii antrenor — mă sfătuiesc plini de convingere foarte mulţi. Dar voi reuşi oare ? Antrenorul e un bun pedagog, un educator. Iar eu, aproape douăzeci de ani in sport, m-am ocupat doar de mine însumi: iată cum poate deveni omul egocentrist. Dar mai departe ce urmează ? Răsfăţatul centru atacant părăseşte gazonul stadionului. Cum va trăi ? Cum va găsi un alt echivalent sportului ? Omul acesta, s-a obişnuit cu gloria, cu preţuirea nemărginită a tribunelor. Şi cit de greu poate el renunţa la această aureolă de sportiv mare îmi amintesc emoţionantele cuvinte ale lui Khees Verkerk, jocheu de renume : „Eu îii socotesc mari pe acei sportivi care au înţeles că gloria este o fericire fragilă şi efemeră. Şi poate că nici nu e fericire. Gloria te încălzeşte, dar căldura ei e trecătoare... Gloria vine şi trece Va veni ziua cînd fiecare din noi va spune: — Adio! Fii fericită cu un alt campion. Am fost alesul ta. Dar eu am știut întotdeauna că tu ești nestatornică“. Traducere de Anatol GHERMANSCHI I. GHINESCU, COMUNA BOTENI. Vă publicăm catrenul adresat ..unui fotbalist oarecare“. Geaba tragi mereu pe sus, înspre spaţiul sideral Toţi astronauţii au spus Că în Lună nu-i... fotbal ! Păcat că n-aţi aşteptat reînceperea campionatului. Aţi fi avut, de partea dv. şi o sută de exemple concrete 1 NICOLAE MORAR, COMUNA ERIUSINCRAI. Aveţi multe de făcut, înainte de a vă gindi să ajungeţi într-o echipă divizionară de fotbal. După ce am văzut că scrieţi „fodbal“ şi „vîrstră“, vă asigur că este „răspunsul cel mai competent“ 1 LIVIU SANDU, TIMIŞOARA. „Vă rog să-mi răspundeţi la următoarea întrebare : de unde şi cînd a fost transferat jucătorul de handbal PETRE GAŢU, la Steaua?“ Petre Gaţu a trecut la... Steaua ? Habar n-aveam. Sînteţi sigur că i-au dat, dezlegare cei de la... revista „Fotbal" ? Dacă, însă, vă referiţi la fiul lui, Cristian Gaţu, vă pot informa că înainte de a veni la Steaua (în urmă cu 2—3 ani) a jucat la Universitatea Bucureşti. MIHAI DINU, FOCŞANI. Victoria este de partea dv. : Dan Coe „merge“ pe 30. Ii va implini spre sfîrşitul anului, mai precis, la 8 septembrie. A jucat de 27 de ori in echipa naţională. RADU A. IONEL, OSTROV. )) Cred că da ! 2) Nu pot fi stabilite ierarhii intre doi fotbalişti care au evoluat la mari distanţe de timp, unii de alţii, în general, de altfel, asemenea „clasamente” sînt discutabile. Şi-apoi acum aş putea emite o judecată, din moment ce nu l-am văzut jucînd nici pe Leonidas, nici pe Pele (dacă facabstracţie de televizor, pentru acesta din urmă) ? IOAN GORNIC. PINCOTA: Faulturile urîţesc jocul de fotbal. Este, totuşi, o mare diferenţă între a faulta un adversar, atunci cînd nu-l poţi învinge prin mijloace regulamentare, şi a-l lovi intenţionat, fără măcar să fi avut balonul, aşa cum a făcut-o Dumitru, în meciul cu Farul. Nu vă sfătuiesc să vă faceţi avocat. Aţi pierde toate procesele ! ARISTIDE MIRCEA, BUCUREŞTI. Reuşită, imaginea dv. umoristică intitulată „Maraton“ . Neputincios / In faţa celui Care / Plin de vigoare / II depăşea I Pierdea teren / Şi se plasa I Treptat / La mare / Depărtare / De pluton. / Abandonă Şi se-ndrepta / Spre casă / Sosind la timp / La... masă. S. LUPU TIMIŞOARA. „La jocul de rugby, în cazul cînd balonul din acţiune, este trimis cu piciorul intre cele două bare de sub bara transversală a porţii, ce se întimplă ?“. Dacă mingea este culeasă şi „culcată“ de un jucător al echipei in apărare, nu se întîmplă nimic, jocul reluîndu-se printr-o lovitură de la 22 metri. Dacă, insă, un jucător al echipei în atac este mai iute de picior şi de mină, şi „culcă" el balonul, este ÎNCERCARE in toată regula. NELU QUINTUS, PLOIEŞTI. „In ziarul „Sportul“ din 14 ianuarie“, la rubrica „Caleidoscop“, a apărut informaţia prin care se Va facem cunoştinţa cu slalomul nautic Inspirat din slalomul practicat pe pîrtiile înzăpezite, slalomul nautic primeşte actul de naştere în anul 1934, în Austria şi Elveţia. Frumuseţea, spectaculozitatea şi răspîndirea din ce în ce mai mare a slalomului nautic, au determinat pe cei ce decid destinele sportului, in lumina lui olimpică, să-l introducă pentru prima dată in istoria Jocurilor Olimpice, in programul Olimpiadei din 1972. Din păcate, se pare că sportivii români nu vor putea participa la această inaugurare, deși din anul 1969, cînd s-a aflat „vestea”, s-au luat unele măsuri, s-au organizat chiar concursuri, dar cumva, undeva lucrurile s-au împotmolit La Jocurile Olimpice slalomul nautic va pune în dispută nu mai puţin de 8 titluri, pentru care, la această primă ediţie, se vor întrece sportivi din cel puţin 25 de ţări, printre care: R.D.G., R.F. a Germaniei, Franţa şi Cehoslovacia. La ultima ediţie a campionatelor mondiale 1969 (Bourg St. Maurice — Franţa) au participat pentru prima dată sportivi din S.U A. şi Japonia, iar în 1971, la cel de-al Xll-lea campionat mondial, care se va desfăşura la Merano (Italia) vor participa şi sportivi din U.R.S.S. (unde s-a început slalomul din 1969 şi, în acest an, au avut loc campionate unionale). Şi acum citeva date tehnice care să ne lămurească şi mai mult asupra slalomului nautic. Acest sport cuprinde probe care demonstrează măiestria sportivilor în ambarcaţiuni pe ape curgătoare, agitate şi repezi. Concurenţii stau la kaiac pe scăunele iar la canoe pe ambii genunchi, avînd şi un suport pentru poziţia şezînd in genunchi. La kaiac, sportivii vislesc cu padelă (puţin mai scurtă şi cu pale mai mici ca la probele clasice) şi la canoe cu pagae, de asemenea, de dimensiuni puţin mai mici. Probele cuprinse în programul campionatelor mondiale sunt în număr de 10. Femei K 1 Bărbaţi K 1, C 1 şi C 2 Mixt C 2 La Jocurile Olimpice au fost introduse aceleaşi probe ca la campionatul mondial, mai puţin proba de canoer mixt. Parcursul unui slalom nautic nu va avea mai mult de 800 metri, măsuraţi în linie dreaptă de la o poartă la alta, şi va fi marcat de minimum 15 porţi, dintre care două „porţi înapoi“ (se atacă cu pupa ambarcaţiunii) pe o apă care să curgă cel puţin cu 2 m/sec. Se recomandă ca în afara porţilor (plasate corespunzător de un „expert în slalom“) parcursul să cuprindă curenţi, contra curenţi, mici căderi, stînci, picioare de pod, baraje etc. Un concurs se desfăşoară în două manşe, fiind luată în consideraţie cea mai bună manşă. Sperăm că, in viitor, prin organizarea mai multor concursuri, slalomul nautic îşi va cîştiga dreptul la note (căci dorinţa există) şi la noi. prof. Corneliu BÎRSANESCU face cunoscut că atleta Chi Cheng, recordmani mondială pe IOD și 200 de metri, s-a căsătorit cu antrenorul ei, care este cu 3o DE ANI mai în vîrsta. Legat de aceasta, am făcut următorul catren : Specialistă fiind în „sute“. Fata sigur că și-a zis : Dacă fug atît de iute, ei „ajung“, în mod precis !“ GHEORGHE TRUŢA, BUCUREŞTI. Wolfgang Overath, se pare, cel mai popular fotbalist vest-german la ora actuală, este legitimat la F. C. Köln. Nu este necesară o adresă mai amănunţită, pentru a-i scrie. Ii jigniţi pe poştaşii din Köln, cu siguranţă admiratori ai fotbalului şi ai lui Overath. Ilustrații: N. CLAUDIU TIR Priveşte ochiul încordat în depărtare Şi braţul se ridic-ascultător, Pe faţă nici un muşchi nu mai tresare Iar indexu-i sudat pe trăgător. Semnal sonor şi liniştea e spartă In depărtare ţinte negre-au apărut. Vuind spre ele gloanţele se-ndreaptă, Muşcind cartonul, penatrabil scut. Horia ALEXANDRESCU DIN BALANȚA ANULUI 70 • N-a surprins pe nimeni faptul că jucătorul de tenis Ilie Năstase a fost proclamat cel mai bun sportiv român al anului 1970. Era normal. Trăim doar în epoca... rachetelor. • Devenind cel mai bun fotbalist al anului, Cornel Dinu a stabilit două performanțe : 1. Este primul fundaş care intră în posesia trofeului. 2. Este primul „procuror“ care a luptat în favoarea ...apărării. • Trecînd în revistă performanţele de valoare mondială obţinute de Bufanu, Manoliu, Viscopoleanu, Popescu, Silai, putem spune că atleţii noştri (cu foarte puţine excepţii) trăiesc în... matriarhat. Eugen POPIŢA