Steagul Roşu, octombrie 1962 (Anul 17, nr. 3009-3034)

1962-10-10 / nr. 3016

Proletari din toate tarile unu­i va f Nr. 3.016­­(4.495) MIERCURI 10 OCTOMBRIE 1962 4 pagini 20 bani Toate forțele și mijloacele pentru grăbirea însămînțărilor și a celorlalte lucrări de toamnă! In satele raionului Tg. Ocna în multe gospodării colective din ra­ionul Tg. Ocna vremea prielnică este folosită din plin la grăbirea insămin­­țărilor și a celorlalte munci agricole de toamnă. Conștienți că hotăritor pen­tru dobindirea unor producții mari de gria in anul viitor, este semănatul in perioada optimă, majoritatea colectiviș­tilor și mecanizatorilor au ieșit la lu­cru in timp cu toate forțele și mijloa­cele existente, in unele gospodării co­lective s-au înregistrat rezultate bune la eliberarea terenului, la arat și se­mănat. Cu toate acestea raionul Tg. Ocsia este codat la însămințări. Care este cauza ? Am aflat-o vizitind cîteva gospodării colective din raion. Iată ci­­teva constatări: ★ ȘTEFAN CEL MARE. — Gos­podăria agricolă colectivă „Drumul lui Lenin" din comuna Ștefan cel Mare are peste 8 ani de activitate, timp in care colectiviștii au acumulat o bo­gată experiență în cultivarea cereale­lor și mai ales în cultivarea griului și a secarei. Ei știu că numai sem­ănînd în perioada optimă și într-un pat germi­nativ bine pregătit, vor putea obține o­ producție bogată. De aceea, în aceste zile pe ogoarele gospodăriei colective domnește o atmosferă de muncă in­­tensă. După ce au pregătit terenul pe circa 211 hectare și întreaga cantitate de sămînță, colectiviștii ajutați de mecani­zatorii de la S.M.T. Adjud, au început la timp semănatul. La punctul „Mihăi­­lești — Rădeana", tractoriștii David­­ Cordun și Hunzeanu Gheorghe, aju­tați la semănători de colectiviștii Savin Nicolae și Mocanu Ștefan, lucrează din plin în însămînțatul griului. Alți doi tractoriști din brigada lui Florea Sava ară terenul în urma porumbului care s-a tăiat și cărat la marginea tar­lalei, imediat ce a ajuns în faza de evacere deplină. Datorită vredniciei co­­lectiviștilor și mecanizatorilor, pină a­­cum­ cîteva zile, la G.A.G. Ștefan cel Mare se însămânțaseră 119 hectare cu griu și 10 hectare cu secară. CĂIUȚI. __Dornici ca în anul vi­itor să obțină o recoltă mare de griu colectiviștii din comuna Căiuți au pre­gătit 152 de hectare, au procurat în­treaga cantitate de sămînță și au început însămînțatul. La punctul „Brătuleasa“, lucrează colectiviștii Ion Damian și Dumitru Arînceniței, împreună cu tractoristul Ion Ciribei. Aici, pînă pe ziua de 5 octombrie a. c. s-au semănat 98 hectare grîu. De asemenea se lu­crează intens la recoltatul porumbului In urma eliberării terenului, tracto­ristul Baluță Teodor ară de zor. Avînd în vedere faptul că timpul este destul de înaintat, ritmul recoltării po­rumbului, al pregătirii terenului și ln­­sămînțării griului la G.A.C. din co­muna Căiuți trebuie mult intensificat. HELEGIU. — Cele trei tractoare trimise de către S.M.T. Adjud la G.A C. „Viață nouă" din comuna­­ Telegiu, stau mai mult degeaba. Aceasta din cauză că recoltatul porumbului se desfășoară foarte anevoios și deci nu există teren eliberat. Așa se explică faptul că pînă zilele trecute se pregătiseră doar 53 de hectare pentru semănat și se îm­sâ­­mb­­țaseră doar 25 hectare din cele 310 planificate. De asemenea din cantita­tea de 40 tone de sămînță care trebuia schimbată, s-au schimbat doar 7 tone. Răspunderea pentru întîrzierea însă­­mînțărilor în comuna Helegiu revine consiliului de conducere al gospodăriei, care nu se preocupă în suficientă mă­sură de buna organizare a muncii pen­tru grăbirea lucrărilor de sezon și in special de recoltatul porumbului și se­mănatul griului pe terenul eliberat, loja TG. TROTUȘ. — Pe tovarășul Androș brigadier de cîmp la G.A.G. „11 Iunie“ din comuna Tg. Tro­­tuș, l-am întîlnit la punctul „Mărăcini", un­de abia începuse semănatul griului. — Cum stați: cu semănatul ? l-am întrebat pe tovarășul brigadier. — 15 hectare, din­ 300 planificate. — Cum se face de sînteți așa de in­timați cu, însămînțările ? — Păi... ’ abia­­ am­­ început. Din cele discutate în continuare cu tovarășul brigadier am­ tras’‘concluzia că întîr­­zii­nd pregătirile­ pentru însămințări, s-a întîrziat peste măsură și semănatul. Intr-adevar, în­ prezent fiind perioadă de vîrf, în gospodăriile colective sînt multe treburi­ care mai de care mai urgente. Dar grăbirea însăm­înțărilor trebuie să stea pe primul plan. Cum să organizeze mai bine munca pentru a semăna griul­ la vreme, trebuie să fie preocuparea centrală a președintelui gospodăriei (tov­­­ Mitică Ian­cu), cit și a inginerului agronom (tov. I. Stoian). Din datele centralizate la Consiliul agricol raional, pînă la data de­­­­­­ 9 octombrie, reiese­ că deși în unele gospodării colective ca Ștefan cel Mare­ 1­­­ și altele, însămînțările de toamnă se desfășoară într-un ritm satisfăcător,” "totuși pe raion eliberarea terenului prin recoltarea cerealelor tîrzii și semăna­­­­­ tul griului se desfășoară cu totul ne­corespunzător. "­­► Ritmul nesatisfăcător al muncilor agricole de toamnă în raionul Tg.” "Ocna este oglindit de următoarea situație : din totalul de 13.312 hectare cul­­­­­­tivate cu porumb nu s-a recoltat pînă la data de 9 octombrie decit 8632­­ hectare, iar în ce privește însămînțatul griului tot pină la această dată nu.­ "*e executase decît pe suprafața de 1072 de hectare, (planul fiind de 3988 hec­­­­­tare). 11­­- Pentru ritmul nesatisfăcător în care se desfășoară pregătirea terenului șil­ 1 .însămînțărite în raionul Tg. Ocna, se face vinovată în mare măsură și con­;­ "ducerea S.M.T. Adjud, care a trimis la gospodăriile colective tractoarele ne-..­­­reparate cum trebuie iar la multe pluguri lipsesc și la ora actuală fiarele.” "Din această cauză, numeroase tractoare stau zile întregi pe brazdă. De pildă”­­­in comuna Gropile, din 6 tractoare nu funcționează bine niciunul. 11­­- Față de timpul care este destul de înaintat, este nevoie ca organele de" "partid și de stat din raionul Tg. Ocna să ia imediat măsuri corespunzătoa­­­­­re pentru ca ritm­ri însămînțărilor să fie intensificat in toate comunele. Deși .,asemenea din partea Consiliului agricol raional, din partea inginerilor și” "tehnicienilor din fiecare G.A.C., se cere să se acorde o asistență cit mai ca­­­­­­lificată acțiunii însămînțărilor de toamnă, pentru ca această lucrare să s­e exe­­­­cute in cele mai bune condiții agrotehnice și în perioada optimă. Realizări în raioanele Piatra Neamț și Buhuși Mai multe gospodării colective din raioanele Piatra Neamț și Buhuși, au izbutit printr-o bună organizare a mun­cii și prin folosirea întregii capacități de lucru a tractoarelor, cât și a atela­jelor proprii, să însămînțeze gu griu mari suprafețe de teren. Bunăoară co­lectiviștii din comuna Bîrgăoani, ra­ionul Piatra Neamț, dornici de a pune o bază puternică recoltei de griu din artul ce vine, s-au pregătit temeinic și cînd timpul a fost prielnic, au ieșit în cîmp cu mașinile agricole și atela­jele proprii, la arat și semănat. Cu sprijinul mecanizatorilor, muncind cu însuflețire, ei au însămînțat pînă în dimineața zilei de 8 octombrie 83 la sută din suprafața planificată a fi se­mănată cu grîu. Succese la semănat au dobîndit și gospodăriile colective­­ din Girov, Bălănești, Bodeștii de Jos și Talpa, din același raion. In ritm intens sa lucrează la însă­­mînțări și-n gospodăriile colective din raionul Buhuși. Membrii gospodăriei co­­lective ..Filimon Sîrbu", din Goșmani, comuna Romîni sînt cunoscuți în tot raionul ca fruntași ai recoltelor bogate datorită executării lucrărilor agricole la timp și de calitate. Ei se găsesc acum în frunte și la însămințări. Avansate cu însămînțările și cele­lalte munci agricole de toamnă sînt și gospodăria colectivă din comuna Costișa, G.A.C. 23 August" Orbie și altele din raionul Buhuși. Seamănă de zor Duduitul tractoarelor nu încetează zi și noapte, pe tarlalele colectiviștilor din comuna Drăgănești, se ară și se însă­­mințează de zor. Colectiviștii împreună cu tractoriștii de la S.M.T. Tg. Neamț din brigada condusă de comunistul Pa­­naite Constantin au reușit ca pînă nu de mult să însămînțeze aproape 243 hec­tare cu grîu și alte cereale. Laude se pot aduce atît mecaniza­torilor, cit și colectiviștilor care sînt hotărîți ca anul viitor să obțină o re­coltă bogată. Pentru dragostea și hărnicia cu care lucrează pe tarlalele colectivei, se evi­dențiază colectiviști ca : Costică I. Dia­­conu, Gheorghe Gabor și tractoriștii Gheorghe Axinia, Alexandru Simion și alții. Lucrările la însămințări continuă de zor. Pavel Pintrijel colectivist ca și pînă acum în aceste zile, co­lectivul fabricii de prefabricate din Roman depune eforturi susținute pen­tru a obține succese din ce in ce mai mari pe linia îmbunătățirii calității prefabricatelor. UN CLIȘEU: aspect de la depo­zitul de produse finite. Nou în comerț Și în acest sezon de toamnă, uni­tățile comerciale se­ străduiesc să o­­fere cumpărătorilor tot mai multe nou­tăți, care constau în aprovizionarea ma­gazinelor cu mărfuri variate și modele noi Așa, de pildă, la magazinul „Uni­versal" diu orașul, Bacău au fost puse în vînzare mantale de ploaie confec­ționate dintr-un nou material durabil și aspectuos. De asemenea, tot aici au sosit costume de caragari, coVercol și gabardină la proba a II-a Se poate aminti și despre noile modele de sa­­ccu­ri și paltoane pentru bărbați. Unitățile comerciale iin­d' orașele re­giunii noastre au cîteva surprize pla­cttc și pentru copii și femei. In ma­gazine, bunăoară, s-au pus în vînzare mantale și bluze de vînt din teten și pal­toane cu modele noi din creația anului 1962, executate de „Arta modei" din București. Asemenea noi confecții pen­tru actualul sezon găsim în unitățile comerciale pen­tru cei mari și mici. Două brigăzi de la S.M.T. din Hemeiuși - două moduri de a-și face datoria Pe tarlalele Gr.A.CA­rlin Secuieni Secu­­ieni Din brigada 10-a de tractoare de­­ la S.M.T. Hemeiuși face parte și trac­toristul N. Gro­­zavu, care, așa cum vii prezintă clișeul alăturat, lu­crează pe tarlalele gospodăriei agricole colective „Drumul belșugului“ din Se­­cueni, raionul Ba­cău. Ajutat de co­lectivistul V. Dadiță și de elevul meca­nizator V. Grozavu­, acest destoinic trac­torist muncește cu sîrguință la semă­natul griului. Cu lărnicie lucrează în aceste zile la arături și insămințări și ceilalți membri ai brigăzii nr. 10. Nu același lucru se poate spune despre brigada pe care v-o prezentăm in z­ota următoare. Venind de la arat Datorită vremii destul de înain­tate. In momentul de față se cere din partea mecanizatorilor eforturi deose­bite in desfășurarea însămînțărilor de toamnă. Marea majoritate a tractoriștilor de la S.M.T. Hemeiuși, raionul Bacău, înțeleg acest lucru. Ei se străduiesc să lucreze la arat și însămînțat cu întreaga capacitate de lucru a trac­toarelor și a celorlalte mașini agri­cole atît ziua cit și noaptea. Așa cum bine cunoscute sînt brigăzile fruntașe de tractoare care lucrează in comunele Săucești, Berești-Bistrița, Răcătău și în alte părți. Dar, iată că nu același lucru se poate spune despre tractoriștii din brigada condusă de tovarășul Emil Riglea, care lucrează pe ogoa­rele gospodăriei colective „30 De­cembrie" din comuna Filipeni, raionul Bacău. Neținind seama de fiecare zi, de fiecare oră prețioasă pentru rnsă­­mînțări. In brigada acestuia, se fac deplasări inutile ale tractoarelor prin comunele vecine după treburi mărunte. Mașinilor agricole nu li se fac­ în­grijirile zilnice, tractoriștii nu-și res­pectă norma la arat. Mai grav este faptul că șeful­ de brigadă se com­place cu lipsurile unor tractoriști. în loc să urgenteze arăturile și pregă­tirea terenului pentru însămînțatul Colectiviștii din Filipeni, care au rămas cu însămînțatul griului de toamnă In urmă, se întreabă: de ce oare conducerea stațiunii de mașini și tractoare din Hemeiuși, nu ia măsuri griului, zilele trecute 6 tractoriști din brigada nr. 9 in frunte cu Emil Ri­glea, au găsit de cuviință să se cin­stească la bufetul din comună, două zile In șir, de sancționarea tractoriștilor care nu se țin de treabă? In caricatură, cei 6 „eroi" venind de la... „arat". C. Stoicescu V­izita în Indonezia a solilor poporului român Pe insula Bali DJAKARTA 9 (Agerpres).­­ De la trimișii speciali: In continuarea vizitei în Indonezia, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej împreună cu tovarășii Ion Gheorghe Maurer și Corneliu Mă­­nescu au vizitat marți insula Bali, cu­noscută în întreaga lume pentru frumu­sețile ei naturale, vegetația luxuriantă și măiestria artistică, a meșteșugarilor, cîntăreților și dansatorilor populari. De-a lungul celor peste 100 de kilo­metri parcurși pe teritoriul insulei, mii și m­­ii de oameni și-au exprimat senti­mentele de prietenie față de poporul român, cu aceeași însuflețire ca pretu­tindeni în cursul vizitei prin Indonezia a înalților oaspeți romîni. Prinse pe înalte tulpini de bambus, se înșiruiau prin locurile vizitate împletituri artistice, cele mai multe de forma soarelui, urare simbolică tradițională, semnificînd do­rința ca oaspetele să se bucure de să­nătate și prosperitate. In drum oaspeții s-au oprit pentru puțin timp pe culmea muntelui Batur. Aici, la 1.800 de metri altitudine, este un climat asemănător primăverii de la noi. Cu­ vezi cu ochii pînă­­, la țărmul lacului Batur, coastele muntelui au fost arse­ de­ lava unei erupții vulcanice, care s-a produs în anul 1928. Aici, in zona muntoasă a Indoneziei am întîlnit pen­tru prima oară parcele cultivate cu po­rumb, dar dominante sunt tot terenurile cultivate cu orez. Orezăriile sînt așe­zate în terase, pe povîrnișuri. Țărani cu pălării de paie sau cu frunze de pal­mier pe cap, cu picioarele pînă la go­rmne șii in apă, folosind milenarele plu­guri de lemn, pregăteau terenurile pen­tru cultivarea orezului. In timpul opririi pe culmea Batur, președintele Sukarno a explicat că in Indonezia există condiții foarte favora­bile pentru cultivarea bumbacului și de aceea, una din insulele arhipelagului va fi afectată acestei culturi. înainte de cotropirea colonială — a spus dr. Su­karno — existau mari terenuri culti­vate cu bumbac și o dezvoltată indus­trie textilă meșteșugărească. Dar colo­nialiștii erau interesați să vîndă pro­priile lor produse textile. Industria indo­­neziană a decăzut și cultivarea bumba­cului a dispărut, luîndu-i locul plantele în a căror cultivare erau interesați co­lonialiștii. In prezent, Indonezia importă 90 la sută din bumbacul și fibrele care se prelucrează în întreprinderile irațio­nale și în afară de aceasta, importă și textile. A fost vizitat apoi satul Kinta­­mani, situat în munții cu același nume. Casele sînt împrejmuite de ziduri din pămînt ars sau cărămidă,­­așa cum sînt, de altfel în întreaga insulă. In interio­rul curților, in afară de locuințe, sînt construite mici temiple, în marea lor ma­joritate cu un volum de cel mult 2 me­tri cubi. Casele de pe insulă sînt a­proape toate din bambus și sînt acope­rite cu frunze de palmier. Locuitorii satului Kintamani se aflau cu toții pe șosea pentru a-i­­ saluta pe înalții oaspeți. O orchestră populară a prezentat un scurt program artistic. Conducătorii statului roman au plecat apoi la Dem Pasar, orașul de reședință a insulei Bali, renumit cen­tru al turismului internațional. A fost vizitată o expoziție locală de­­ artiza­­nat și pictură. Tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a elogiat realismul­­ și valoarea artistică a multor lucrări. Oaspeții, au­ putut urmări felul în care lucrează în atelierul alăturat expo­ziției meșteșugării, foarte îndemînați­i și dotați cu un simț artistic remarcabil. La Sanur, după­ ce au vizitat o școală nou construită, oaspeții romîni și gazdele lor indoneziene au rămas două ore într-un pavilion situat chiar pe plaja Oceanului. Indian. ..asistând cum prind pescarii peștele rămas în urma refluxului oceanului Seara, la Tampaksiring, un ade­vărat centru al cîntecului, dansului și portului balinez, a fost prezentat­ă în cinstea oaspeților­ romîni un spectacol popular, care a­ cuprins, printre altele dansul Kijak, astfel conceput, tncit se dansează numai la apusul soarelui. Străbătînd drumurile acestei insule, a cărei frumusețe o face să merite pe deplin denumirea de „insula Paradisu­lui", vezi, ca și în alte părți ale­­ In­doneziei, sate vechi de secole,­ țărani trudind pe ogoare cu unelte din moși strămoși, și alături școli noi, lumi­noase construite în ultimii ani. Așa înțelegi mai bine dorința arzătoare, a acestor oameni harnici de a lichida greaua moștenire a colonialismului, pen­tru ca țara lor frumoasă și bogată să pășească mereu înainte. În după-amiaza zilei de marți, la palatul Tampaksiring, reședința oas­peților romîni și a­ președintelui Su­karno pe insula Bali,­ au continuat convorbirile oficiale începute la Dja­karta. Grijă deosebită pentru pregătirea noului an forestier In planul de muncă al comitetului de partid de la întreprinderea forestieră din Piatra Neamț a fost cuprinsă și o plenară a comitetului in cere pro­­tem­a principală la ordinea de zi să fie analiza felului in care s-a îndeplinit planul de măsuri al conducerii între­prinderii in vederea pregătirii cit mai bune a trecerii în noul an forestier — 1962-1963. Ținută în a doua jumătate a lunii septembrie, într-o perioadă nu prea apropiată dar nici prea depărtată de intrarea în noul an forestier, ple­nara a constatat că din partea condu­cerii întreprinderii s-a manifestat o a­­tentă preocupare pentru asigurarea ce­lor mai bune condiții de îndeplinire a sarcinilor de producție în anul 1963. Comuniștii din conducerea întreprin­derii au căutat și descoperit noi re­zerve interne, care să contribuie în mod concret la transpunerea în viață a sarcinilor trasate colectivelor de muncă din economia forestieră și în special celor din exploatări, de Con­gresul al Ill-lea al partidului nostru. Sarcinile privind exploatarea masei lemnoase la întreprinderea forestieră di­n Piatra Neamț pentru anul 1963 sînt simțitor superioare celor din a­­nul 1962.­­De exemplu, indicele de u­­tilizare a masei lemnoase de fag va trebui să ajungă la 80 la sută față de numai 61 la sută ,realizat în primele 8 luni din anul în curs. Cîștigul de lemn de lucru în­­ urma creșterii indi­­­­celui de­ utilizare a masei lemnoase se­­ va ridica la peste 20.000 m.c. La­­ sortimentele principale printre care­­,bușteni pentru deru­laj.de fag, bușteni pentru gater și altele proporția va trebui să ajungă la 60 la sută față de numai 46 la sută cit s-a realizat în primele 8 luni din acest an. Un pas hotărît pr­in valorificarea cu­­m­­­i­­ oă a masei lemnoase în exploatări ur­mează să fie făcut prin reducerea pier­derilor de exploatare în așa măsură in­cit acestea să nu întreacă 2,5 la sută din volumul masei exploatate ceea ce va însem­na ca în circuitul economic să intre cel puțin 3000 m.c. masă lem­noasă. Suntem­ deci în posesia cîtorva exemple care evidențiază cit se poate de bine pasul pe care trebuie să-l facă forestierii pietreni pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile de plan. Este drept că sarcinile nu sînt ușoare insă de pe acum se vede clar faptul că la Din experiența întreprinderii forestiere de la Piatra Neamț rezolvarea lor se simte din plin preo­cuparea pentru ușurarea muncii fores­tierilor. De pildă, în anul 1963 in­tr-un mare număr de parchete printre care: Secu Vaduri, Trestia, Doamna, Sarata, Gloduri, Dosul-Lacului și Chi­tele, munca de exploatare se va efec­tua în în­tregim­e mecanizat,­­iar­ în ce­­lelalte parchete va crește în mod sim­­țitor numărul mecanismelor. Citeva ci­fre pot contura mai viu nivelul de mecanizare a muncilor din exploatări­le­­­forestiere ale acestei întreprinderi în anul 1963. Astfel, la doborît și sec­ționat indicele de mecanizare va ajun­ge la á3 la sută, la scos­ apropiat peste 35 la sută, iar la încărcat mai bine de 36 la sută. Se înțelege lesne numai din aceste cîteva exemple ci­ de a­­tențtă este grija par'Mo’ni nostril cen­tru a ajuta pe forestieri în îndeplinirea sarcinilor ce le revin. Ceea ce insă li se cere muncitorilor din exploatările for­estiere din Întreprinderea de la Pia­tra Neamț este ca să-și organizeze in mod temeinic munca, să folosească cu multă atenție și să gospodărească me­canismele și instalațiile primite pentru ușurarea muncii. Rezerve in această di­recție sunt nenumărate la fiecare loc de muncă! Ele trebuie insă descope­rite la timp și aplicate cu multă ope­rativitate. Comuniștii și în primul rând cei din fruntea organizațiilor de bază au un bun prilej de manifestare a ap­masei largi de muncitori, tehnicieni și ingineri forestieri în lupta pentru inde­­plinirea importantei sarcini de gospo­dărire cit mai chibzuită a fondului fo­restier. In plenara care a avut loc s-au in­dicat căi pe care comuniștii să cana­lizeze forțele întregului colectiv de mun­că. Ceea ce este important de reținut este faptul că din aceste căi nu se poate alege una mai de seamă ca cea­laltă, ci toate sînt la fel de prețioase. Urmează să fie aplicate in mod creator la fiecare loc de muncă in funcție de specificul ce-l are fiecare parchet și sector. De exemplu, constituirea unor gestiuni mici care să nu întreacă 700­1 m.c masă lemnoasă își va contura din plin superioritatea în valorificarea nit mai bună a fiecărui m.c. de masă lem­­­noasă. Prin această măsură fiecare maistru va supraveghea personal, toate operațiunile ce se execută. Ceea ce-i va crea largi posibilități de a-și do­vedi interesul pentru a valorifica rit mai gospodăresc și cu cheltuieli cil mai reduse masa lemnoasă. Aplicarea .-o exploatare io loan Diaconu Secretar al . comitetului, de partid de la I­F Piatra Neamț i (Continuare in pagina a 11-a) Spre Tazlăul sărat (4) TITEI Am auzit în schelele dintre Moinești și Lucăcioaia că sonde vechi se nu­mesc chiar cele de’anul trecut." Iată un poem concis dar magnific al ritmu­lui exigenței! Vindem petrol, de mult, dar azi știe oricine cât de prețuit este și utilajul nostru petrolier pe mai multe continente. Ioan Țncab­ărău (numele poate însuși să fie un element biografic al spiței, nici el, nici strămoșii n­u aveau ce in­­călța, și de aceea nici deprinderea de a se încălța bine), acest Ion, fecior de cărăuș, orfan de la opt ani, a fost întîi argat la oi („că eram copil năcăjit"), apoi, de la zece ani (vîrsta primelor iluzii!), muncitor la fabrica de che­restea. Ii citesc toată copilăria in cu­tele frunții peste care au trecut de treizeci și patru de ori cite patru ano­timpuri. E sondor șef, la intervenție, îmi explică amănunțit cum se scoate țițeiul dintr-o sondă intrată în faza fi­nală și se mîndrește că sistemul injec­țiilor cu apă este invenție romînească. Uitîndu-mă la acest bărbat viguros cu față prelungă, și interceptîndu-i sen­timentul de voluptate a muncii la sondă, înțeleg și mai bine de ce ca­lendarele noastre cuprind și o zi a pe­­trolistu­lui. Ca să înțeleg mai bine a­­cest sens nou, m-am gîndit la istoria descoperirii petrolului în aceste ținu­turi. Ars în opaițe, folosit in gospodă­riile țărănești, ungîndu-se cu el osii de căruțe, utilizat și ca unsoare tera­peutică (de fapt, la Tescani spre Ba­cău există unn­t.țiței aromat, cu belșug de iod, pe care-l prelucrează industria farmaceutică), fusese cunoscut din ve­chime. Să citim în Descrierea Moldo­vei. Dimitrie Cantemir zice: „Pe Taz­lăul sărat, nu departe de satul Măinești in ținutul Bacăului, EȘnește, dintr-un izvor, cleopyssa sau bitumen amestecat cu apă, cu care țăranii noștri ung ro­țile carelor. Locuitorii îi zic păcură și spun că, dacă i se scoate apa, poate să fie întrebuințată la nevoile de casă mult mai bine decît aceea care se face din copaci", adică rășina. Ca să înțeleg m­ai bine de ce i se poate spune unei sonde de anul trecut că e veche, m-am uitat lung la o fotografie­ decolorată din jumătatea a doua a veacului trecut, in care se vede cum, sub o șandrama rezemată nesigur pe niște schelete de lemn ca acelea pentru bătutul covoarelor, un om sche­letic el însuși intra pe frînghie în puțul sufocant, să ia țiței. Aerul îi era trimis (ridicolul instalației era mai curîrnd tragic!) cu niște foaie... Sondorii cu­ care stăteam de vorbă aveau obrajii neteziți de aerul îmbel­șugat din jur: pompele lucrau singure, numai supravegheate. Un om, cum­ zic ei, la vite o tufă de patru-cinci sonde. De aceea, de-acolo, m-am dus să ad­mir Lucăceștii. Ieșind din Moinești spre o rîpă de o plasticitate pitorească, dar care curînd va fi mult mai frumoasă, transformată în trepte de dale, am zărit peste un mic platou unde porumbul era de aur lustruit, sub masivele scunde ale mun­ților ornați cu sonde, un orășel vînjuțt și colorat. Dau cifre: 25 de clădiri (lo­cuințe in blocuri, școală, policlinică,, magazine, cinematograf, club). Dau alte cifre : biblioteca are 14.000 de cărți și 1.400 de cititori. Cinematogra­ful are 500 de locuri. Lu­căcești e­ un cartier, o colonie a­ petroliștilor,­ însă aspectul general e de orășel cu autono­mie citadină. Mai mult, e înconjurat de un foarte lung zid de beton, cu ritmice decupa­je longitudinale­, sub care­ se ro­tește un trotuar de lespezi paralel cu o­­ șosea pavată. Dar nu e zid de ce­tate,­ căci toate porțile sunt deschise. Zăbovind în nesățioasă contemplare pe aleile dintre peluze, care sînt străzi in Lucăcești, sub balcoanele exterioare cu aer de stațiune de munte, s-a făcut noapte. M-am întors. Cînd am­­ ajuns din nou sus,­­pe­­ malul rîftos care în curînd va fi parc, mî-a răsărit sub ochi un peisaj festiv , neașteptat, parcă toți munții purtau, luminați din brazi de Anul Nou, deși era belșug, abia toamnă. Tîrziu mi-am dat seama, că erau sondele. Așa sînt ,totdeauna. Așa stau, încărcate de lumini în fiecare seară, ca niște arbori sărbătorești, me­talice și zvelte, luminînd și valea plină de clădiri. Așa stau sondele, ca niște brazi de Anul Nou, de cînd s-a con­struit acest confortabil orășel petrolist în ținutul glorioaselor greve și lupte muncitorești din trecutul de fundamen­tare a timpului nostru nou de azi. Lumina lor este perenă. Victor Kembach

Next