Steagul Roşu, iulie 1970 (Anul 25, nr. 5409-5435)

1970-07-01 / nr. 5409

Pag. 2 Aveți un teatru pe care il caracterizează exigența Regizorul Bora Grigorovici de la Teatrul National din Belgrad s-a aflat zilele acestea în țara noastră pentru a perfecta o viitoare colaborare cu Teatrul dramatic „Bacovia“. Oaspetele a vizionat spectacole și a asistat la repetiții, a acceptat oferta de a monta la Bacău, în stagiunea viitoare, celebra comedie „Doamna Ministru“ a clasicului dramaturgiei iugoslave B. Nușici, înainte de a se îna­poia în patrie, i-am solicitat regizorului Bora Grigorovici un scurt interviu. — Care sunt principalele proble­me ale teatrului iugoslav contem­poran ? — Sunt problemele specifice tea­trului din țările mijlocii, asemănă­toare, după cîte îmi dau seama, și teatrului românesc. Viața teatrală din Iugoslavia alcătuiește, in pre­zent, un amplu tablou al dramatur­giei universale cu tot ce are ea mai bun, dar imitînd, inevitabil și suc­cesele facile din alte țări. Noi fa­cem un efort permanent de a găsi o formulă spirituală unică pentru în­tregul fenomen teatral național și, în principal, de a da o expresie autentică teatrului nostru. Cele mai bune opere ale dramaturgiei naționale, intră imediat în atenția oamenilor de teatru, fiind valorifi­cate cu toate forțele. Consider a­­cesta un mod eficace de a răspun­de pătrunderii masive a modelelor străine de mentalitatea noastră. Ca­racteristicile dramaturgiei iugoslave actuale sunt temele istorice și ma­rile probleme etice contemporane. — Ce autori iugoslavi preferați ? — Pot numi cel puțin doi dintre ei, pe Velimir Lukici și Alexander Popovici, aparținând grupului de scriitori din Belgrad. La Zagreb și la Ljubljana sunt, de asemenea, dra­maturgi cu o personalitate artistică originală și bine definită. — Din convorbirile noastre an­terioare, am înțeles că sunteți un partizan entuziast al teatrului poli­tic. Ce credeți despre dezvoltarea viitoare a acestui teatru ? — Este necesară o precizare. Cred că sîntem de acord că actul teatral, în­ general, constituie un e­­veniment. In acest caz putem spune că orice piesă este capabilă să pro­ducă efectul teatrului politic. Am avut prilejul să văd la Paris o re­prezentație cu dramatizarea lui Brecht după romanul „Mama“ de Gorki. Spectacolul a fost un adevă­rat eveniment politic, pentru că la apariția inscripției „religia e un o­pium pentru popor“ s-a declanșat în sală o adevărată explozie de a­­plauze și strigăte și puțin lipsea ca totul să degenereze într-o luptă an­­gajînd pe partizanii și adversarii lui Brecht. Deci, condiția publicu­lui este un element decisiv și nu­mai ea poate produce efectul poli­tic despre care am vorbit. Am mon­tat „Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită“ de Brecht în Iugo­slavia, dar publicul nostru a ma­nifestat o indiferență evidentă ; el știa foarte bine că Hitler era pro­dusul tipic al unei societăți în des­compunere și, reamintindu-i acest lucru, nu-i mai spuneam nimic nou. Dar un spectacol studențesc cu probleme studențești la ordinea zilei și prezentat în mijlocul stu­denților a avut un efect de teatru politic imediat. Pot spune, în con­cluzie, că teatrul politic este con­diționat de evenimente și de împre­jurări, iar spectacolul ca atare are doar efectul de cucerire a con­științei politice a publicului din sală.­­ Teatrul este confruntat în pre­zent cu numeroși concurenți, prin­tre care televiziunea în primul rînd. Va ceda arta teatrală influența pe care o are în prezent asupra publi­cului ? — întotdeauna s-a vorbit despre o criză a teatrului. De fapt, aceas­tă chestiune m-a urmărit de la începutul carierei mele. Dar am pu­tut să asist numai la victoriile tea­trului, pretutindeni unde această chestiune a fost adusă la ordinea zilei. Niciodată televiziunea nu va putea produce o criză a teatrului, pentru că emisiunile televizate co­respund, în primul rînd, unei încli­nații spre comoditate­a spiritului. Cel care răspunde la marile proble­me sociale și culturale ale timpu­lui este doar teatrul; el dă vigoa­re ideilor noi, exprimă punctul de vedere al tinerei generații și pro­testul împotriva oprimării. Teatrul este una din formele active actuale de exprimare a conștiinței civice și de mobilizare a colectivelor umane. — Vă considerați un regizor mo­dern ? — Modernitatea actului teatral nu este o chestiune de opțiune prealabilă ; numai rezultatul, opera finită, poate caracteriza un regizor. Să nu uităm că însăși accepțiunea termenului este elastică. Eu nu sunt ceea ce s-ar putea numi un „mo­dern“ declarat; principalul, după mine, este spectacolul bun . Teatrul experimental este răs­­pindit în țara dumneavoastră ? — La fel ca și în România. La noi însă este foarte prezent teatrul stu­dențesc de amatori. In cadrul lui au loc experiențe teatrale foarte inte­resante și, după părerea mea, foar­te necesare, atît oamenilor de tea­tru, cît și publicului. — Cu ce impresii plecați din Ro­mânia ? — Cred că aveți un teatru foarte vital și pe care îl caracterizează, ceea ce, de altfel, am observat că este o caracteristică a tuturor româ­nilor : exigența. Plecînd spre Ba­cău, prietenii mei de la Teatrul Na­țional din București mi-au spus că voi găsi aici clasica ospitalitate moldovenească. Am avut șansa să gust din plin această ospitalitate și m-au încîntat nespus frumusețile și bogățiile acestei părți a tării. Pot să vă spun, în afara oricărei con­venții, că m-am simțit aici ca la mine acasă și nu ca în străinătate. C­­ISAC Interviu cu regizorul iugoslav BOKA GRIGOROVICI­ U UNIVERSITATEA POPULARA-mijlui: eficient de educare și instruire a maselor înființate ca răspuns la nevoia per­manentă de cunoaștere și participare la viața culturală a județului, univer­sitățile populare și-au conturat în ul­timii ani o tot mai distinctă perso­­­­nalitate, constituindu-se drept impor­tante și prestigioase focare de cultu­ră, frecventate de toate categoriile de oameni ai muncii. Antrenând în procesul de răspîndire a cunoștințe­lor un auditoriu numeros, ele și-au desfășurat activitatea propunîndu-și ca verbul înflăcărat al conferențiaru­lui, sfatul prețios al specialistului, ex­punerea consistentă a lectorului, să devină, în localitatea respectiva, prezente active și eficiente. O trecere în revistă a activității universităților populare — obiectiv urmărit și de recenta plenară a Co­mitetului județean pentru cultură artă — care să releve aspectele spe­ci­cifice ale procesului de învățămînt, este, credem, necesară — cu atît mai mult cu cit orice drum spre auto­­perfecționare trebuie să treacă nea­părat prin analiză. Cele patru centre urbane (Bacău, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Buhuși, Co­­mănești), precum și cele 17 centre rurale în care ființează universități populare s-au dovedit pe parcursul unui an de învățămînt, pătrunse de o efervescență spirituală, vadurile culturale găzduind de cele mai mul­te ori expuneri al căror conținut a vizat în permanență aria noului. A­­cest lucru a fost posibil, în primul rînd, datorită preocupării Comitetu­lui județean pentru cultură și artă în direcția elaborării și stabilirii tema­ticii cursurilor corespunzător profi­lului economic al localității respecti­ve. Astfel, în Gheorghiu-Dej, Municipiul Gheorghe Buhuși sau Comă­­nești, existența unor sectoare econo­mice specifice a determinat orienta­rea cursurilor, în primul rînd, spre acele probleme strîns legate de nece­sitățile producției. Și la întocmirea programului de învățămînt a univer­sităților sătești s-a ținut seama de u­nele particularități de ordin economic și geografic, de ponderea intelectua­lității în comuna respectivă etc. De asemenea, stabilirea tematicii și nu­mărului de cursuri sau cicluri de con­ferințe s-a făcut pe baza unor nece­sități studiate, prin antrenarea unui număr însemnat de specialiști, prin sondaje și anchete în rîndul publicu­lui căruia urmau să se adreseze cursurile. Nu mai puțin importantă s-a dovedit a fi și formularea suges­tivă a fiecărei expuneri. în acest sens ciclurile de conferințe „Mari e­­cuații ale istoriei“, „Actul istoric și semnificația sa“, sau expuneri pre­cum : ,Tokio — miracol nipon“, ,Climatul străzii“ etc sunt doar cî­­teva dintre exemplele bune. Paralel cu aceste preocupări urmărit asigurarea unui colectiv s­a de lectori bine închegat, format atît din forțe intelectuale ale județului nos­tru, cît și din personalități aparținind unor centre universitare cu tradiții. Prezența la tribună a unor distinși conferențiari ca Iulian Antonescu, D. I. Suchianu, Al. Sahini, Mihai Mer­­fea, Ion Singeorzan, Dumitru Zaharia, Constantin Șova, Vasile Florea ș.a. a asigurat cursurilor o netăgăduită prestanță și calitate. Dincolo de aceste aspecte, analiza desfășurării anului de învățămînt 1969-1970 a scos la iveală și o latură asupra căreia plenara Comitetului ju­dețean pentru cultură și artă și-a pro­pus să insiste pe viitor. Este vorba despre orientarea lectorilor din ca­drul universităților populare către o gamă complexă de metode și proce­dee ce fac lecțiile mai captivante. Experiența a dovedit că apăsarea pe o singură coardă — expunerea — să­răcește spectacolul și scade interesul auditoriului. In acest sens, apelarea la o paletă bogată de mijloace de co­municare, precum conferința (ale că­rei posibilități n-au fost exploatate în­deajuns), dezbaterea colectivă, de­monstrația practică, masa rotundă, simpozionul, consultația sunt doar c­î­teva din multele posibilități de asi­gurare a reușitei. Manifestarea unor carențe în pro­cesul de învățămînt, slaba organiza­re și mobilizare la cursuri, îndeosebi în cadrul universităților sătești, a su­bliniat o dată în plus, interdependen­ța strînsă dintre munca depusă și re­­zultatele finale. De pildă, în comune­le Măgirești, Podu­ Turcului, Vultu­­reni etc. universității sătești i-a lip­sit premisa sine qua non a reușitei, penetrația în mase, marea majoritate a cursanților fiind formată din cadre didactice, salariați ai comunei, săte­nii fiind slab reprezentați în rîndul cursanților. Principiul opțiunii majori­­tare al sondajelor în rîndul locuitori­lor satelor a fost aici, ca și in altă parte, considerat, uneori, o bagatelă — și rezultatele s-au dovedit, pînă la urmă, pe măsura eforturilor depuse, adică neconvingătoare. Plenara Comi­tetului județean pentru cultură și ar­tă a insistat în mod deosebit asupra faptului ca pe viitor să se treacă la măsuri neîntîrziate, pentru ca astfel de situații să nu mai apară. S-a rele­vat faptul că e nevoie să se intensifi­ce eforturile ca pentru anul ur­mător de învățămînt actualul nu­măr de universități sătești să crească de la 17 la 31, urmă­­rindu-se astfel, realizarea uneia din sarcinile prevăzute de cel de-al X-lea Congres al partidului privind ridica­rea continuă a nivelului politic ideologic al tuturor oamenilor mun­șt­rii. Faptul că universității sătești i se rezervă, printre sarcinile de prim or­din, conducerea activității de propa­gandă, mărește o dată în plus ponde­rea ei în viața spirituală a satului, obligînd, totodată, toți activiștii pe tărîm cultural să depună în continua­re eforturi pentru realizarea deplină a înaltelor scopuri pe care și le pro­pune această formă de invățămînt — educarea ideologică, politică și cultu­rală a maselor. Ion ROȘU 1 CINEMA1 MUNICIPIUL BACĂU Muncitorul: „Cei 1000 de­ ochi ai dr. Mabuse" (orele 10,20 ; 15,20 ; 17,20 ; 19,20 ; 21,20). Tel. 12028. Flamura roșie : „Pentru țara și rege" (orele 15 , 17 ; 19 , 21). Tel. 11950. Progresul : „Cu mine nu, madame" (orele 10,30 ; 14,30 ; 1 ,4,30 ; 18,30 ; 20,30). Tel. 11377. MUNICIPIUL GH. GHEORGHIU-DEJ 23 August : ,,Freddy și cîntecul preeriei". Oituz : „Bănuiala". TG. OCNA — Oituz : „Winnetou în Valea Morții". _ MOINEȘTI — Petrolul : „Tatăl meu, căpi­tanul". BUHUȘI — Textila î „Explozie în munți". IEXPOZITIVI MUNICIPIUL BACAU Galeriile de arta : Expoziția absolvenților Școlii populare de artă (clasele de pictură și grafică). Școala populara de arta: str. Karl Mane nr. 18 I Expoziția de sfîrșit de an școlar. TÎRGU OCNA Galeriile de arta : Expoziția Stavru Tara­­sov. Comuna RACOVA î Expoziția memoriald Ion Borcea. I muzee­ MUNICIPIUL BACAU Muzeul de științe naturale, strada Karl Marx nr. 2. Muzeul de artă, Calea Mârășești nr. 20. Sectia permanentă de artă modernă și con­temporană. Muzeul de istorie, strada Karl Marx nr. 23. Expoziție permanentă. MUNICIPIUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Muzeul de istorie, B-dul Republicii nr.4, deschis zilnic — cu excepția zilei de luni — între orele 10­—20. (vremea) Vremea devine instabilă și se răcește u­­șor, mai ales în jumătatea de nord a Mol­dovei. Cerul devine variabil, mai mult no­­ros după-amiază cînd se vor înregistra a­­verse de ploaie însoțite de descărcări elec­trice. Vîntul va sufla slab la potrivit < din sectorul nord-vest. Temperatura aerului in ușoară scădere : minimele vor fi cuprinse între 12 și 16 grade, iar maximele între 22 ■ și 27 grade. SCHIMBURI m­­cCe ^ccouynte­­rrrrrr Ultracentral București, 3 camere dependințe lemne, contra similar Bacău, încălzire, telefon 16059. 1>iFnoER* JQ37 Bădilescu Gheorghe — Iași, pier­­dut carnet student. Il declar nul. ­TELEVIZIUNE ! MIERCURI 1 IULIE 1970 Tn jurul orei 9,45 — Transmisie de la Aeroportul International Otopeni a plecării Șahinșahului Iranului — Mo­­ha­ammad Reza Pahlavi Aryamehr, care invitația tovarășului Nicolae Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a făcut o vizită oficială în tara noas­tră. 18.00 Deschiderea emisiunii. 18.05 Universal șotron. . . 18.30 Cabinetul economic TV. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Muzică populară. 20.15 Tele­cinemateca. Eva. 21.40 Ora editorului. 22.10 Gala marilor interpreți români. 22.35 Desene animate. 22.45 „Imagini din Canada" — film docu­mentar. 23.00 Telejurnalul de noapte. 23.15 închiderea emisiunii. & STEAGUL ROȘU Teatrul de amatori Premieră in municipiul de pe Trotuș Membrii cercului dramatic al sindicatului G.I.P.­Borzești au prezentat în premieră comedia lui Sergiu Fărcășan „La ciorba de potroace“. Un mare număr de spectatori prezenți in sala Casei de cultură a Municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej au aplaudat la scenă deschisă pe interpreții ama­tori. Din rîndul entuziaștilor slujitori ai Th­aliei s-au remarcat: Ștefan Tiriș­­că și Nelu Gruici, laureați ai ultimului Festival de teatru „I. L. Caragiale“, Relu Claici, Nelu Albu, Marioara Cîmpeanu, Mariana Popovici, Nicolae Popov, Giovani Zănescu. Regia spectacolului este semnată de Silviu Dumitrescu, iar scenogra­fia de Eremia Grigorescu. Val. RADULESCU Bibliotecara din Solont Nu am pus niciodată sub semnul întrebării efectul constructiv al criticii, mai ales dacă aceasta vi­za cauzele de fond ale unei stări anormale. To­tuși, un oarecare scepticism m-a făcut, uneori, să admit cu greutate ideea metamor­­fozelor rapide, a schimbări­lor spectaculoase de atitu­dine care ignoră pur și sim­plu antecedentele. De curând, însă, am fost pus în situația de a constata la cel, care altădată Îmi o­­ferise prilejul unei critici aspre, acea Întoarcere po­zitivă care, prin evidența ei, obligă să revii neapărat a­­supra concluziilor anterioa­re, spre a le pune în con­cordanță cu laptele. De la inerția în care se complăcuse altădată, la in­tensa activitate pe care o desfășoară acum, biblioteca­ra din Solonț — Maria BU­­DUCHI (căci de ea este vor­ba) — a trecut cu o nonșa­lantă — dacă nu și cu o se­cretă ambiție —­ de care nu­mai tinerii sunt în stare. Sala bibliotecii unde, cu alt prilej, constatasem lip­suri la tot pasul, arată acum cu totul schimbată. Preocu­parea bibliotecarei pentru orientarea cititorului s-a materializat in confecționa­rea unor panouri utile, de pildă : Ce să citim ? ca sugerând titluri de cărți pen­tru frecventatorii sălii de împrumut — sau Biblioteca și televiziunea — titlu sub care se grupează câteva ro­­mane transpuse cinemato­grafic. Pentru tineretul din comună a fost inaugurat un ciclu de prezentări de cărți educative: „Prietenie și dragoste“, „Tu știi cum să te porți ?“, ambele urmate de discuții aprinse. Conco­mitent cu aceste inițiative, sprijinită de un colectiv de uteciști din comună, Maria Budachi a organizat „o zi deschisă a bibliotecii“, cu care prilej 14 noi fișe de îm­prumut aparținind unor citi­tori intre 15 și 20 de ani, s-au adăugat la cele peste 400 existente. R. ION Miercuri î iulie 1970 floare albastrei Mr . timip 1970 La al doilea număr al său, revista elevilor buhușeni se înscrie in rîndul acelor șase efemeride" „preți­șco­lare, capabile, totuși, să-și contureze un profil distinct. Așa cum s-a observat, această publicație denotă exis­tența la Buhuși a unui climat, bănuim nu nu­mai literar, proprice dezvoltării și promovă­rii talentelor auten­tice. Deocamdată avem de-a face numai cu li­teratură, dar credem că de la număr la nu­măr publicația liceeni­lor va oglindi și preo­cupări ale colegilor lor de domeniu, să zicem, istoric, filozofic, mate­matic etc Din cuprin­sul revistei se remarcă aproape toate materia­lele fie prin claritatea exprimării ideilor, fie prin frumusețea meta­forică a producției ar­tistice. Cum e și firesc, vom nota mai intii poezia. Ciclul fin“, semnat de „Pele­lean Ivan, ne anunță un po­et in plină formare. De fapt, cam același ton îl au și poeziile semnate de Maria Bar­bu — deținătoarea pre­miului I la Olimpiada de literatură română (care mai semnează in cuprinsul revistei și o pătrunzătoare analiză a romanului „Animale bolnave“ bani, Ileana de N. Bre- Hociung, C. Drilea, G. Vrincea­­nu>. C. Ivan. Sunt recenzate cu simt critic : „Princepe­­le“ de Eugen Barbu (Ion Anton) ; „Week­end in oraș“, de Ovi­­diu Genaru (Constanța Tomozei) ; „Îngerul m'sr''richil“ df ° M. Sa­și fer 1 (Onicu Drîmbe) ; ,,A treia taină", de Ana Blandiana (Ileana Hociung). Pagina Lyceum cons­tituie, credem, o dova­dă a nivelului la care scriu elevii-poe­i din întreaga țară. Generoa­sa pagină înscrie nume deja cunoscute in pre­sa literară: Daniela Caurea, Mircea Dines­­cu, Paul Balahar, Vic­tor Teișanu ș.a. Proza de Paul este semnată Andronache. Povestirea „Puștii“ de­notă un fin observator. Mai remarcăm cro­nica dramatică (Car­men Mihalache), plas­tică (Irina Barasch), notele de lectură Flavian) inteligent (Al. al­cătuite, dovedind dis­ponibilitate și infor­mare, rubrica „Din poezia lumii“. Apărută In condiții grafice excelente, re­vista elevilor buhușeni poate constitui un mo­del. Un cuvint de lau­dă acelor oameni de inimă, profesorii, care au sprijinit Îndeaproa­pe această împlinire. Octavian VOICU NOUTATI — EDITORIALE EDITURA ACADEMIEI R.S.P. Costin Murgescu — Casa regală și afacerile cu devize 1935—1940 EDITURA POLITICA * * * — Europa încotro ? Schiță istorică-politică a securității europene EDITURA UNIVERS Grace Metalions — Peyton Place EDITURA ȘTIINȚIFICĂ Ștefan Milcu și colectiv — Radio­­biologia EDITURA ALBATROS Mircea Fodoreanu — Tanganika Victor Kernbach — Enigma mituri­lor astrale EDITURA ION CREANGA Grigore Băjenaru — Taina lui Mir­cea Voevod EDITURA MERIDIANE Marcel Proust — Elster — despre artă EDITURA DACIA Mircea Zaciu — Glose I. Vlad — Intre analiză și sinteză EDITURA DIDACTICA ȘI PEDAGOGICA Mureș Rădășan și Iacob Lascu — Dansul popular din toată țara D. Branga — Jocuri și probleme dis­tractive pentru pionieri — Co­lecția preludii A. Antal și alții — Internatul școlar „Cei 1.000 de ochi ai doctorului Mabuse“ (La „Muncitorul“) Personajul Mabuse nu poate fi înțeles fără puțină istorie... Primul episod a apărut în 1922 și era intitulat „Docto­rul Mabuse, jucătorul". Realizat în perioada de glorie a expresionis­mului german, a NOS­­FERATULUI lui Mur­­nau, filmul regizorului Fritz Lang aduce in mijlocul unor aventuri macabre lumea reală a unei Germanii pline de contradicții. Este mo­mentul apariției docto­rului Mabuse, cu ten­tativa sa de a domina prin teroare. Un deceniu mai tîr­­ziu, prin 1932, cu cite­­va luni înainte de ve­nirea lui Hitler în Ger­mania, apărea cel de-al doilea episod al seria­lului lui Lang „Testa­mentul doctorului Ma­buse" (a nu se confun­da cu recenta și medio­cra refacere cu același titlu a lui Werner Klin­ger). Lang declara că povestea lui Mabuse, creierul unei bande di­rijate dintr-un bala­muc unde Mabuse re­dacta al său KAMPF (aidoma lui Hitler în detențiunea din Land­sberg, în 1924) expri­ma : „Terorismul hit­­lerian, lozincile și doc­trinele celui de-al III-lea Reich, naziste asupra teoriile distru­gerii intenționate a tot ce este util poporului". In acel episod, docto­rul Mabuse încerca să distrugă prin teroare și asasinat ordinea socia­­lă. Aluziile erau stră­vezii și avertismentul direct. Fritz Lang era nevoit să părăsească Germania și să emi­greze în S.U.A. Cînd a revenit în 1960 pe pla­tourile vest-germane, Lang a realizat cel de-al treilea episod al serialului „Mabuse". Este vorba de „Cei 1000 de ochi ai doctorului Mabuse“. Personajul a rămas cu aceleași trăsături caracteristice a super­­criminalului înrolat, în lupta nedemnă pentru dominarea și distruge­rea celor din jur. Dar seniorul Lang nu pare a fi rămas același. Ta­rele filmului comercial, atît de frecvent Hollywood, unde regi­za­torul a lucrat aproape 27 de ani, sunt prezen­te în această peliculă polițistă. Din subtila artă a suspensîilui,­ în care Lang este un maestru de necontestat, am găsit doar o reali­zare obișnuită de mon­taj. Nu am întîlnit nici fiorul măiestriei regi­zorale, ci mina sigură a încercatului veteran al celei de-a șaptea ar­te. Exploatarea situa­țiilor se îmbină desă­­vîrșit cu veridicitatea reacțiilor psihice. Din bogata filmogra­­fie a clasicului Lang am vizionat o peliculă nesemnificativă. Doar distribuția care cuprin­de individualități artis­tice cu experiența ca Peter Van Eyck, Dawn Addams și Werner Pe­ters, scot „Cei 1000 de ochi ai doctorului Ma­buse" din categoria „distracțiilor elementa­re”. M. ROZEANU „Pentru țară și rege (La „Flamura roșie“) Dacă se poate vorbi despre o te­mă inepuizabilă, aceasta este, fără îndoială, tema războiului, pentru că asemenea unor mari cataclisme, războiul a pus omul față in față cu propria imagine, cu propriul destin și cu cea mai pură expresie a con­științei sale. Adevăratul curs al răz­boiului l-au urmat modificările în tot ce se credea mai durabil și mai bine întemeiat. Restul nu este de­cit istoria palpitantă a marilor bă­tălii, a orașelor distruse, a victori­ilor și a infrîngerilor. Filmul lui Joseph Losey este o poveste din acest serial fără sfirșit, foarte bine condusă și captivantă, datorită construcției riguroase a ac­țiunii. Dar efortul de a depăși ima­ginea și de a da sensul a bine cerut de o poveste teribilă care concen­trează tragismul imens al războiului întreg, este relevabil. Perspectiva unui sfert de secol permite celor care reiau cronica răz­boiului să revadă in amănunt docu­mentele concrete rămase de atunci. Tainițele conflagrației au dat tot mai puține secrete, iar strategiile au fost învățate pe de rost. Ceea ce în­cearcă Joseph Losey, și izbutește, este istoria sufletească a celui de-al doilea război mondial. In acest sens ei se integrează curentului existent în majoritatea cinematografiilor na­ționale vizînd descifrarea implicați­ilor individuale pe care cronica rece și exactă a războiului nu le poate consemna. Tom Courtenay, deținătorul Cu­pei VOLPI (Bienala de la Ve­neția, 1964), realizează dimensiuni­le dramei omului aliat singur pe că­rările insingerate ale marii confla­grații. In­terpretarea lui este tul­burătoare prin sen­surile mul­tiple pe ca­re le im­plică. C. IULIAN f si Două din lucrările aflate in expoziția absolvenților Școlii populare de artă, aparținind tinerilor Coșevciuc Oprea Florența și Aron Gheorghe. IRADIO) BUCUREȘTI MIERCURI 1 IULIE 1970 PROGRAMUL I 15.00 Serial radiofonic pentru tinerii ascul­tători. 15.30 Compozitorul săptămînii — Benjamin Britten. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.20 Din înregistrările taragotistului Lută lovită. * 16.30 Consultație juridică. 16.40 Selecțiuni din operetele lui Rodgers. 17.05 Antena tineretului. 17.30 Muzică populară. 17.55 Transmisiuni sportive. 20.Q5 Tableta de seară. 20.10 — 365 de cîntece. 20.20 Argheziană. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Istoria ideilor. 21.20 Cîntă Luminița Dobrescu. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solistul serii — Don Backy. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. 22.30 Pentru magnetofonul dv. 23.00 Concert de muzică ușoară. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II 15.00 Pagini din opere. 15.30 Cîntă Elda Vilor. 15.40 Publicitate radio. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.20 Actualitatea muzicală. 16.55 Sfatul medicului. 17.00 Muzică ușoară. 17.35 Lecturi paralele. 18.00 Concert de muzică populară. 18.30 Curs de limba germană. Ciclul III, secția a 21-a (reluare). 18.50 Recitaluri. 19.30 Meridiane lirice. 19.50 Noapte bună, copii. 20.00 Melodii de compozitori români. 20.15 Teatru radiofonic. Dansul milioanelor. 21.20 Discuri rare. 22.00 Jazz. 22.20 Paralele lirice. 23.05 Lucrări simfonice. 23.35 Trio în mi major pentru pian, vioară și violoncel de Mozart. 24.00—1.00 Concert al Corului de cameră al Radiodifuziunii olandeze. JOI 2 IULIE 1970 PROGRAMUL I 5.05— 6.00 Muzica dimineții. 5.45 Gimnastică. 6.05— 9.30 Muzică și actualitați. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 9.30 Odă limbii române. 10.10 Curs de limba rusă. Ciclul III, secția a 21-a. 10.30 Melodii dedicate tinereții. 11.05 Arii din operete. 11.15 Din tarile socialiste. 11.30 Piese pentru lăută. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Recital de operă. 12.15 Orchestra Bella Sanders. 12.25 Știința la zi. 12.30 Întîlnire cu melodia populară și in­terpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.22 Cîntece de Elly Roman. 13.45 Vechi melodii populare. 14.00 Caleidoscop muzical. 14.40 Publicitate radio. 14.50 Muzică populară. PROGRAMUL NI 6.00 Program muzical de dimineață. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 7.10 Program muzical de dimineață (conti­nuare). 8.10 Tot înainte. 8.25 Mari interpreți — Mstislav Rostropovich 9.00 Un virtuoz al naiului — Fănică Luca. 9.10 Curs de limba rusă. Ciclul II, secția a 21-a. 9.30 Madrigale. 9.45 Fragmente din opera „Bărbierul din Sevilla". 10.15 Radioexpediție pionierească. 11.20 Muzică ușoară. 11.40 Selecțiuni din operetele lui Millöcker. 12.03 Avanpremieră cotidiană. 12.15 Concert de prînz. 13.15 Din cîntecele și dansurile popoarelor. 13.30 Cine știe, cîștigă. 14.03 Itinerar folcloric muzical. 14.30 Lexiconul compozitorilor 1. 14.55 Știința la zi. IAȘI 17.00 17.05 17.30 17.45 18.00 18.20 19.00 19.15 19.30 20.05 21.00 21.05 21.20 21.30 21.45 MIERCURI 1 IULIE 1*70 PROGRAM DE SEARA Buletin de știri. Estrada zilei. Actualitatea economică. Soliști și orchestre de muzică populară. Drumuri și popasuri turistice. Melodia preferată. Radiojurnal. Romanțe. Săptămîna muzicală. Melody-club. Buletin de știri. Piese instrumentale. Conțonete. Cârji, scriitori, opinii. Valsuri si tangouri celebre.

Next