Steagul Roşu, noiembrie 1970 (Anul 25, nr. 5514-5538)
1970-11-22 / nr. 5532
duminică 22 noiembrie 1970 CINEMERIDIANE Zodia contestației Printre tinerii americani uniți sub semnul contestației socialpolitice, se pot întîlni tot mai des fii ai unor importante personalități ale vieții politice și culturale. Jane Fonda este exemplul cel mai celebru, poate, dar nu singurul. Sean Flynn, f iul divinizatului Erroi, a declarat, recent, că este hotărît să se stabilească într-un sat indochinez, împărtășind întru totul modul de viață al localnicilor. Decizia a fost luată după ce Flynn a lucrat în Vietnam, ca reporter al unei mari reviste americane. „Chiar dacă voi muri sub o bombă americană, a spus el, voi putea ajuta cauza păcii". Diana “- Bacău: „Sînt încă tînără, voi împlini 30 de ani peste cîtva timp, dar, îmi place să fiu la curent cu ultimele noutăți în materie de modă! Nu ascund faptul că, de fiecare dată cînd apare o inovație vestimentară, iis număr printre cele dinții care o aplic. Așa a fost cazul cu, minijupa, lini amintesc ce a trebuit să pătimesc, la început, cînd în toi, orașul eram doar cîteva care îndrăzneam să ieșim în stradă cu fusta scurtată pînă mai sus de genunchi. Tineri certați cu buna cuviință, care nu se uitau la felul cum erau îmbrăcați ei înșiși, se țineau după mine, adresîndu-mi cuvinte foarte urîte. Știam însă că nu trebuie să țin cont de părerea lor pentru că nu ei reprezintă adevărata opinie a străzii. Ceea ce mă întrista, era faptul că, uneori, mi se părea că mă judecă la fel și oameni mai serioși. Citeam în multe priviri dezaprobate față de felul cum eram îmbrăcată, unele femei, mai în vîrstă nesfiindu-se să-mi spună direct ce cred despre scopurile pe care le urmăresc umblînd îmbrăcată în acest fel. Cu de mult se înșelau, vă puteți convinge întrebînd pe cei care mă cunosc bine, colegii de serviciu, vecinii. Noroc că asta a fost numai la început, fiindcă după ce străzile s-au umplut de minijupe, n-a mai zis nimeni nimic. Aș fi uitat toate aceste lucruri dacă zilele trecute n-aș fi fost martoră la un „eveniment" care a avut loc pe una din străzile Bacăului. Tocmai ieșeam dintr-un magazin cînd mi-a atras atenția faptul că majoritatea pietonilor din jurul meu se opriseră din mers și se uitau cu figuri amuzate în aceeași direcție. Am urmărit privirea lor și am descoperit la ce se uitau. La ce credeți ? La o tînără care purta „midi". Cei din preajmă îi făceau loc de parcă atingerea ei ar fi fost foarte primejdioasă. Cîțiva tineri, de pe urma cărora suferisem și eu cîndva, rîdeau în gura mare. Ai înțeles, după felul cum descriu întâmplarea, că sunt de partea acestei fete curajoase care a hotărât să se îmbrace așa cum îi place ei, în ciuda manifestărilor condamnabile ale unor trecători. în fond, aceștia s-au scandalizat doar din cauză că nu se îmbracă toată lumea cumn se îmbracă ei. Mai este vorba, desigur și de gust, iar gustul depinde de nivelul de cultură și civilizație al individului. Cred că sunt oameni de specialitate care pot judeca mai bine acest lucru. Eu vreau să vă spun doar atît că, și-n acest caz, iese la iveală mentalitatea provincială. în București, nu s-ar întîmpla una ca asta. Aș vrea să port și eu midi, sau maxi, dar scena pe care am văzut-o m-a pus pe gînduri. Să nu credeți că nu mi-ar plăcea moda nouă, dar mă tem de ce se va întâmpla cînd voi ieși în stradă cu rochia la o palmă deasupra gleznei. Dv. n-ati putea să se arătam acestor oameni, prin diferite articole publicate în ziar că greșesc". Am reprodus toată scrisoarea pentru ca cititorii să înțeleagă încurcătura în care ne aflăm. Nu stimată „Diana — Bacău", nu cred că putem face ceva pentru dv. Oricită ardoare, oricîtă emoție, oricită convingere am pune noi în articolele pe care ni le sugerați, nu credem că am reuși să scoatem midi-ul sau maxi-ul din impasul în care se află. Precum nu credem că „mentalitatea provincială" e principala cauză a rezervelor cu care a fost și continuă, se pare, să fie înconjurată noua modă. Se zice că anumiți comercianți din New York au ajuns pînă acolo incit au interzis purtătoarelor de maxi accesul în magazinele lor, măsură la care, sîntem deplin convinși, gestionarii din Sascut, sau Podu Turcului n-ar fi recurs în nici un caz. o Dar dacă totuși aveți nevoie de persoană avizată, care să vă arate „la concret" ce trebuie să faceți, aceasta nu poate fi altcineva decit... croitoreasa dumneavoastră ! Rubrică redactată de Ban BRUMARU „Flautul fermecat” și laserul Cunoscuta operă mozartiană „Flautul fermecat" a fost prezentată la Nationaltheater din München într-o inedită scenografie. Inedită deoarece folosește ca principal element un laser produs de uzinele Siemens. Laserul realizează o mare varietate de culori păre, față de proiecțiile tradiționale. Oferă spectatorului senzația celei de-a treia dimensiuni. Printr-o continuă modificare a imaginilor, spectacolul cîștigă în mobilitate scenică. Razele laser au conturat la „Flautul fermecat" impresionante imagini ale apei și focului. Șah la școală La școala secundară din localitatea StrebeR din regiunea Magdeburg (R.D.G.) a fost introdusă in programa școlară, începînd din acest an, o nouă materie: șahul. Elevii din clasele a V—VIII-a vor studia teoria jocului de șah cu demonstrații practice în clasă. Jocul de șah a constituit din vremurile străvechi faima acestei localități. Locuitorii sunt într-atît de pasionați de acest joc nicit unei cooperative de producție de aici i-au dat numele „Șahul“, fațadele multor case sunt împodobite cu pătrate sau figuri de șah. In zilele de sărbătoare cetățenii localității se întrec în sportul favorit. Atunci elevii de școală sunt folosiți drept figuri de șah cu ajutorul cărora veterani nu ale jocului demonstrează cele mai iscusite soluții. „Dicționarul muzicii contemporane" DUpĂ ani de cercetări, Claude Rostand propune melomanilor un „Dicționar al muzicii contemporane". Demn de comparat cu faimosul Larousse, această carte este ușor accesibilă și agreabilă la lectură. Dicționarul acoperă epoca, ce începe cu nașterea lui Debussy (1862) și sfîrșește cu cei mai tineri compozitori, trecînd prin toate școlile Străine reprezentate chiar de muzicieni mai puțin cunoscuți. „Dicționarul" este totodată remarcabil prin echilibrul prezentării muzicienilor mari sau mici, prin calitatea analizelor diferitelor genuri de muzică etc. cit și pentru portretele unor compozitori, îmbogățite cu excelente citate din oameni iluștri despre aceștia. 77 Cuvinte încrucișate 12 3 4 S67 a 9 IOST REBUS de iei, de colo.•• ORIZONTAL: 1) O întîmplare cu bucluc. 2) Bun (pl.) — Stă de lemn pe scenă. 3) Peste orice limită — Un rom mic 1 4) Are zile —• Salt înainte. 5) Cuprinsă în întregime — Postat 1 6) Mai mare la musulmani — pas cap 1 — ASIU í momentul. 7) Alergătoare cu pagubă — în loc de perdea. 8) Moș somnifer — Unul lingă altul. 9) Fugitiv. 10) întocmai (fem.) — Razele... rotii. VERTICAL: 1) Nu se poți strînge laolaltă. 2) O întîmplare cu răsunet 3) Cer înapoi! — Trag la șuturi... 4) Pierdere de timp — Pete 1 5) Hoț de mare — Merge de multe ori la apă. 6) Poartă culorile țării (pl.). 7) Detestă pe dos! — Un fir buclucaș — Trec prin foc și pară. 8) A trece cu vederea — Bătut cu picioarele. 9) Răsunet — Creează handicap. 10) Scos din apa mării. 11) Oameni între oameni. GRIGORE SUSANU (Municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej) . Jocul dv. „Beții", fără să fie o inovație a genului, este compus totuși meritoriu. Nu intră pe profilul jocurilor ce le publicăm noi, încercfiți careuri tematice și reveniți. ȘTEFAN FOCȘENEANU (Soci, comuna Pîncești — Bacău) . Vă precizăm că tovarășul Nicolae Rădan s-a grăbit compunînd înaintea dv. jocul pe care ni l-ați trimis sub titlul „Aduse din condei" ( a și fost publicat în revista „Rebus", numărul 193, din iulie 1965). Avînd în vedere această încercare de plagiat, despre restul materialelor păstrăm tăcere. HORIA SĂCĂLEANU (Bacău): Revedeți definițiile (în prezent, facile) și cuvîntul de la 5 verticala II, care este incorect. GH. POPESCU (Moinești): „Restabiliri" nu se poate stabili in coloanele ziarului, îi împiedică licențele (coate, bac etc.). VIRGINIA MARIA MICI MICI (București) : Jocurile trimise vor fi publicate în limita spațiului disponibil. IONEL MUSCĂ (comuna Brusturoasa — Bacău): „Hai la drum" e pe drumul cel bun, îl reținem în eventualitatea unei publicări, STEAGUL ROȘU O soacră care valorează miliarde Luna trecută a avut loc la Londra un eveniment monden care a făcut senzație în rîndurile „fan"-ilori căsătoria lui Michael Wilding jr., fiul cel mare al lui Elizabeth Taylor, cu fiica unui celebru savant oceanolog american. La ceremonia religioasă, desfășurată cu fastul unei superproducții, centrul de interes nu sa constituit nici mirele îmbrăcat hippy), nici mireasa (cu costumul și atitudinea copiate după „Primăvara" lui Botticelli) ci, după cum era de așteptat. ..soacra. In așteptarea lui Șaptecai Seria filmelor „despre haiduci” realizate de Dinu Cocea se va îmbogăți cu incă trei pelicule, aflate, ln această dată, în faza de montaj. Deci, in curînd, Intilnire cu ȘAPTECAI, noul căpitan al haiducilor (în viața particulară, Florin Piersic). COPII MAI MICI... — Poți să ne adăpostești cîteva — îmi dați voie să schimb locul zile ? La noi se face curățenie și îmi cu Paul ? Nu aud cu urechea este frică să mu ne spele... dreaptă, copii mai mii... Este student la matematică, Ci fericiți o să fim noi trei !„ LEGENDA Pescarul adormise-n zori, de bătrînețe, înșii văzuse pescăruși pe chei. Apoi, cai albi, ca spuma mării Inghețate-n barba lui, și lei. Știindu-1 mort, niște necunoscuți au ales omenește intre A-i locui coliba cu miros de pești Și-a-1 îngropa in putreda lui luntre. Pămîntul a urcat pînă sub iarbă, Imbrățișînd sicriul greu ca o stea. Sub bolovani căzind, netulburat, Bătrînul poate încă mai dormea. Bătrinul poate încă mai visa. Veni prin ani un fîntînar să sape Oglinda sieși, pentru drum fîntînă . Dar noapte după noapte, ochiul apei Tot mai adinc se retrăgea-n țarină. Și intr-o dimineață funtînarul Găsi pe fundul gropii sale scrum . Pesemne iar făcuse foc pescarul.Nainte de-a pleca pe mări, la drum. Ion ROȘU O fetiță care nu simte durerea Micuța Monica Hainal din Zamolc (Ungaria) are acum patru ani și jumătate. Ea s-a dezvoltat normal. Cînd s-a îmbolnăvit de congestie pulmonară și bronșită, părinții au dus-o la Institutul medical de cercetări științifice din Budapesta. După ce a examinat copilul, medicul a Întrebat părinții dacă știu că fetița lor nu simte durere. Ei nu aveau habar de așa ceva, dar și-au amintit de o serie de situații cărora nu le dăduseră importanță: letița nu a prins de loc cînd i-au ieșit dinții, nici cînd se lovea sau se rănea. Există cazuri extrem de rare aînă omul nu simte durerea. In medicină fenomenul se numește „analgesia congenita“. De obicei, în asemenea cazuri, este afectată nu numai partea din creier în care se au centrul „durerii“, ci și alte puremenea oameni sunt de n -u fi Aseori anormali. Monica este însă perfect normală, in afară de faptul că nu simte durere, organismul ei se dezvoltă perfect. Ea nu-și dă seama ce înseamnă durere și părinții ei o lămuresc mereu despre primejdiile pe care le prezintă rănile, zghieturile elecetre se pot Mesia. i3ag. 3 Monica Pángescu, (contabil ) șef la G.A.P. Podu Turcului. Foto: C. BURSUC Varșovia — pasărea Phoenix a Poloniei (Urmase din pagina I) diri ate centrului comercial varșovian, unde aprovizionarea și mai aas deservirea aproape că te copleșesc. Iți rotești apoi privirea în alte direcții făcând cunoștință cu clădirile elegantelor hoteluri „Grand", „Metropol", „Europa“, cu Opera și Filarmonica, turn „Riviera“, blocul unde locuiesc nu mai puțin de 1.000 de studenți. In depărtarea noile cartiere și marile uzine ale Varșoviei. Un peisaj citadin foarte variat și plăcut. Și dacă n-ai avut ocazia să cunoști Varșovia mergând la pas pe străzile ei, prin cartierele ei, privind-o de sub antena studioului de televiziune, arborată pe turnul palatului, si deslușești măcar contururile și mărgăritarele mai de preț pe care și le-a prins in salba ele frumuseți de-a lungul mai multor veacuri. într-o seară de sfîrșit de octombrie, mi s-a oferit prilejul să vizionez un spectacol de operă. Un mare cîștig, dacă mă gîndesc la imensa afluență a publicului varșovian spre sălile de teatru, operă și concert, dacă mă gîndesc la marele interes manifestat în genere față de fenomenul cultural. în grama „Regele prologer“ de Carol Șumanovski, mare compozitor polonez (considerat al doilea după Chopin), a cărui principală creație s-a impus în perioada dintre cele două războaie mondiale. Fascinant spectacol nu numai prin muzica sa, dar și prin concepția regizorală și scenografică, prin marele număr de interpreți care au făcut să renasca un emotionant episod din istoria medie a Siciliei. Nu știu pe ce loc anume în ierarhia acestui gen de instituții de artă au așezat specialiștii Opera din Varșovia, dar cred că ea se numără printre cele mai mindre din Europa. Marmura de Carrare, prezentă masiv In incinta acestei mari construcții, strălucitoarele candelabre de cristal, sculptura originală, eleganța sălii de spectacole care numără mai bine de 2500 de locuri,Iți lasă o impresie de neuitat. Un prieten polonez îmi destăinuia că refacerea Operei a durat aproape 15 ani. Imensa construcție a fost, asemenea întregii un morman de Varșovia, ruine. Anii rezistenței împotriva cotropitorilor hitleriști au înscris în istoria Poloniei 8 milioane de victime omenești, sute de localități distruse (unele aproape în Întregime). Monumentele de artă și cultură s-au prăbușit sub ploaia de bombe și sub detunăturile zonelor de exploziv cu care Invadatorii au aplicat fără șovăire planul lui Hitler de a face ca Varșovia să nu mai existe. De altfel, la Muzeul Varșoviei am avut ocazia să văd un impresionant film documentar Însăilat din imagini antoürace fime r«ealizate pe peliculă înainte, în timpul și după război. Am putut vedea Varșovia și pe varșovieni trăinduși viața, in liniște, apoi am văzut Varșovia transformată în ruine, plină de înfometați, de invalizi, de cadavre. Iar cînd tunurile și mitralierele au încetat să mai bată, cînd scrâșnetul șenilelor tancurilor a amuțit, varșovianii care au supraviețuit crudului măcel au început, munca grea a reconstrucției. Din cenușa războiului, menea legendarei asepărări Phoenix, Varșovia a renăscut mai mîndră, mai frumoasă. Ridicat la cota cea mai înaltă, patriotismul poporului polonez a înlăturat ruinele și a readus viața liniștită, înfloritoare, acolo unde nu demult s-a dat n tarea bătălie pentru neatîrnare. (Va urma) \ |- - - Să mori stupid, de dragoste cretină Din dragoste fără margini și fără speranțe se poate muri frumos, chiar și la cea mai fragedă vîrstă, supraviețuind timpurilor — așa cum s-a întîmplat cu Romeo și Juliets, cu dragostea lor prelungită în moarte, dincolo de spațiu timp, în împrejurările și cunoscute și cu semnificațiile pe care gestul lor tragic le-a îmbrăcat. Fără să se fi petrecut în asemenea circumstanțe, fără a însuma semnificațiile majore ale cazului celor doi tineri veronezi, narat de giganticul Shakespeare, sfîrșitul Mariei Teresa Novara (nefericita eroină a unei întâmplări care a răscolit, anul trecut, opinia publică italiană se datorează aceluiași sentiment. Ea a murit tot din dragoste, din dragostea cretină a lui Bartolomeo Callari — constrînsă la foame și sete de către neprevăzutul, la fel de „cretin“, al unei catastrofe căzută, deodată, din cer. Și nici măcar n-a știut ce s-a întmplat, și trebuie că s-a stins încetul cu-ncetul, punîndu-și mereu întrebări. „Sînt Maria Teresa Novara. Mă tine prizonieră un cretin“ — notase eroina noastră, improvizînd un jurnal intim pe mărginea albă a unei reviste pentru copii. (Uitasem să spun, Maria Teresa Novara citea reviste cu poze pentru copii, fiind un copil ea însăși, de paisprezece ani). Cel pe care îl numea așa o răpise romantic cu opt luni în urmă, la Villafranco d'Asti, din patul de acasă, în locuința bunicilor ei ’"(Ga-ntr-o poveste cu zmei și păpuși !). El o văzuse la balul de sâmbătă seara al satului, și îe plăcuse și hotărâse să o proclame „reginettă“ peste domniile inimii lui. Zis și făcut, într-o noapte întunecată intrase hoțește pe fereastră — de altfel, ca un hoț ce era! — iar dînsa, trezindu-se, dăduse să țipe, însă era prea târziu, și el îi pusese o batistă la gură, ducînd-o în pivnița cu două despărțituri din magazia Căsuței lui de la poalele unei coline. Acolo a fost găsită de către carabinieri — legată de pat cu un lanț și un lacăt, ucisă de foame și de sete. De acela pe care-l „cretinul ce mă numea ține prizonieră“, Maria Teresa de fapt se îndrăgostise , îl iubea, îl diviniza, avea Încredere în el, sau era subjugată — altfel nu se explică de ce nu a încercat să fugă (fiindcă, după cum reiese din însemnările ei, uneori avea posibilitatea să facă: el nu o lega Întotdeauna cU lanțul și nu Încuia chepengul pivniței totdeauna cînd se ducea de-acasă). Poate, mai mult decit de el, ea se îndrăgostise de prizonierat și de aventură, ai pasiunea cu care se poate dărui aventurii o fată de 14 ani I în cele două încăperi ale pivniței — abundență de chewing-gum (pentru ea), abundență de vin și țigări (pentru el), și teancuri întregi de reviste pentru copii. Cînd rămânea singură, ea citea „Topolino“ (Șoricelul), iar atunci cînd el, Bartolomeo Gallert se întorcea, trebuia să lase pozele la o parte și să devină reginetta Maria Teresa — o „reginette Calleri”, însă... Bartolomeo era un hoț urmărit de carabinieri. Legîndu-și destinul prin dragoste, de destinul lui, Maria Teresa Novara și-a pecetluit soarta de soarta obișnuită a unui răufăcător: într-o zi, a legat-o de patru lanț și cu lacăt și a plecat de acasă, la „treburile“ lui, ca de obicei. Nu s-a mai întors, însă, ca „de obicei“. A avut o întîlnire cu carabinierii. Ca să scape de urmărirea acestora, în dreptul localității Valentino di Torino a sărit în apele fluviului Po și a început să înoate spre celălalt mal. Dar fluviul a fost mai puternic decât el, iar carabinierii nu au avut de unde să știe că acasă, citind „Șoricelul“, condamnată la moarte prin foame cumplită și sete, „regina“ îl așteaptă în lanțuri, sentimental. Cicerone CERNEGURA Carnet ultrasentimental ~V V.: *